Nicolae Milescu sau Neculai Milescu Spătarul (în rusă Николай Гаврилович Спафарий) (n.

 1636, Vaslui -
d.1708, Moscova) a fost un cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat moldovean, activ atât în Moldova,
cât și în Țaratul Rusiei.

El a fost cunoscut și sub numele de Spătarul Milescu-Cârnu. Denumirea de "Spătarul" provine de la faptul că a
deținut această funcție o perioadă în Țara Românească. Porecla Cancelarul Milescu Nas-Cârn provine de la
faptul că a fost mutilat de domn (Ștefăniță Lupu conform lui Ion Neculce, Iliaș Alexandru - după alte surse)
pentru a i se potoli presupusele ambiții de a accede la domnie. Un om „însemnat” nu mai putea deveni domnitor.

S-a născut pe moșia tatălui său Gavril, care era posibil de origine greacă, lângă Vaslui. A studiat la Colegiul
Patriarhal din Constantinopol și, după ce se întoarce la Iași, este numit Cancelarul Prințului Gheorghe Ștefan.
Între anii 1660 și 1664 a fost reprezentantul țării în Imperiul Otoman și apoi trimis ca sol la Berlin și Stockholm.
Milescu vorbea limba română, limba latină, limba greacă și limba rusă.

Banca Națională a României a pus în circulație, în scop numismatic, începând cu data de 31 octombrie 2011, o
monedă din argint dedicată aniversării a 375 de ani de la nașterea lui Nicolae Milescu.

Între anii 1661–1668 efectuează prima traducere integrală în limba română a Vechiului Testament, având ca
sursă principală textul grecesc din Septuaginta, apărută la Frankfurt în 1597.

L-a urmat pe Gheorghe Ștefan în exilul său la Stockholm și Stettin (1664-1667), și a vizitat Franța pentru a crea

o alianță anti-otomană. Se retrage din 1671 înRusia. La curtea țarului Aleksei și la școala slavo-greco-latină
înființată de Petru Movilă, Milescu face o impresie atât de bună, încât țarul îi încredințează diverse misiuni.

Nicolae Milescu este cunoscut pentru celebrul său periplu prin Orient (1675-1678). Țarul Aleksei îl trimite în
ambasadă în China. Expediția durează mai mulți ani. În final totuși Spătarul nu se întâlnește cu împăratul
acestei mari țări. Se pare că motivul a fost neacceptarea, din partea spătarului, a protocolului imperial pe care l-
a considerat umilitor. Totuși, relatarea călătoriei întreprinse constituie un adevărat document istoric. Pe lângă
descrierea moravurilor chinezești, întâlnim aspecte dinSiberia, Mongolia.

În istoriografia rusă este cunoscut sub numele de Nikolai Spafari (Spatar), fără a se menționa că era român.
Lucrarea sa De la Tobolsk până în China (note de călătorie) este editată în 1888 de G. Sion.