UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

“Nicolae Testemițanu”

Catedra : Farmacologie

Tema: “ Medicația afecțiunilor chirurgicale”

Elaborat :Bunazoi Valeria

Grupa: F1505

2018
 PREGATIREA PREOPERATORIE A
BOLNAVULUI
Pregătirea preoperatorie generală şi specifică reprezintă primul pas al terapiei
chirurgicale aplicată bolnavului. Măsurile de pregătire le putem sistematiza în 3
categorii:
1. PREGĂTIRE PSIHICĂ
2. PREGĂTIRE BIOLOGICĂ
3. PREGĂTIRE CHIRURGICALĂ
Există puţine situaţii când, în extremă urgenţă, pacientul se deschide imediat ce a
ajuns în sala de operaţie cu o linie venoasă prinsă şi este intubat odată cu incizia.

1. PREGĂTIRE PSIHICĂ
Între pacient şi medicul său trebuie să se stabilească o relaţie de încredere şi
respect

- Psihicul bolnavului este la fel de important în procesul de vindecare ca şi

medicamentele administrate
- Odată ajuns la spital, bolnavul trebuie să se adapteze la noile condiţii de
viaţă, uneori percepute ce “agresive” de anumiţi indivizi
- Esenţial pentru toţi pacienţii dar mai ales pentru cei cu spitalizare
îndelungată, este asigurarea încrederii prin contactul direct cu chirurgul operator
- Trebuie avută în vedere o altă abordare pentru stabilirea contactului şi
comunicarea diagnosticului la pacienţii cu boli maligne. Diagnosticul practic nu
poate fi ascuns pacientului decât în cazurile care presupun efectuarea unei
intervenţii mutilante. Foarte bine pentru moralul bolnavului este contactul acestuia
cu pacienţi care anterior au suferit aceeaşi intervenţie şi s-au adaptat bine la
handicapul lor

Explicarea modului în care va decurge operaţia şi alternativele acesteia trebuie

prezentate bolnavului în cuvinte simple, pe care acesta să le înţeleagă
Psihicul pacientului este influenţat şi de mediul ambiant. Cazarea în saloane mici,
cu pat curat, existenţa telefonului şi a televizorului asigură pacientului un confort
psihic
Vizita familiei şi a prietenilor îi spulberă senzaţia de încarcerare
Pacienţilor stresaţi şi prăpăstioşi li se vor administra sedative
Ideală este existenţa în fiecare spital a 1-2 psihologi pregătiţi în domeniul medical.

2. PREGĂTIRE BIOLOGICĂ

- Se face în funcţie de rezultatele clinice şi paraclinice şi de urgenţa actului

efectuat
- Examinarea clinică este cea care stabileşte sau orientează diagnosticul,
indicându-se şi testele paraclinice necesare
- Importante sunt antecedentele operatorii şi anestezice ale pacientului, dar şi
afecţiunile ce pot fi contraindicaţie a intervenţiei operatorii
- Obligatorie este şi revederea tratamentului urmat până la internare
- La descoperirea factorilor de risc crescut cardiaci, pulmonari, renali,
diabetici, etc. este foarte utilă obţinerea avizului de la specialiştii în domeniu
a) Examenul aparatului respirator este în general suficient clinic şi
radiologic pentru operaţiile mari şi mijlocii. La cele care deschid toracele,
devin utlie probele respiratorii.
b) Cunoaşterea anterioară sau descoperirea prin examen clinic, EKG, Rx a
suferinţelor miocardice impune monitorizarea acestor bolnavi. Atenţie la
pacienţii cu stimulatoare cardiace, la care folosirea bisturiului electric
trebuie evitată.
c) Bolile de sânge care pot produce sângerări trebuie cunoscute de către
pacient şi semnalate medicului. Alteori pot fi descoperite de laborator în
preziua operaţiei. Tratamentele anticoagulante sau cu antiagregante
trebuie oprite cu 10 zile înainte de operaţie
d) La pacienţii icterici se va efectua timpul de protrombină şi trebuie
corectată eventuala hipoalbuminemie
e) Dezechilibrele hidroelectrolitice trebuie corectate sub controlul
laboratorului

3. PREGĂTIRE CHIRURGICALĂ
Pregătirea chirurgicală presupune măsuri de igienă uzuale, pregătirea
organului ce urmează a fi operat şi pregătirea echipei operatorii şi de anestezişti.
 a) Măsurile de igienă uzuală constau în spălare generală alături de raderea
largă a părului de pe regiunea de operat, după care bolnavul va îmbrăca lenjerie
curată.
b) Se obişnuieşte ca în seara dinaintea intervenţiei, bolnavul să fie clismat.
În cazul în care pregătirea se poate obţine cu un laxativ uşor iar intervenţia nu este
pe tubul digestiv se poate renunţa la clismă
c) În cazul intervenţiilor pe aparatul respirator, bolnavul va fi aspirat de secreţiile
bronşice şi se va urmări diminuarea lor. În cazuri de inundaţie bronşică se va aspira
cu o sondă Carlens
d) Bolnavul cu afecţiune pe tubul digestiv va fi pregătit în raport de segmentul pe
care va fi operat.
Megaesofagul ve fi aspirat şi spălat înainte de operaţie pentru a preveni refluxul în
arborele respirator dar şi pentru a nu împrăştia conţinutul septic în plagă
Pentru intervenţiile pe stomac, dacă acesta îşi goleşte conţinutul este suficient ca
bolnavul să nu ingere alimente in seara dinaintea operaţiei. Dacă golirea se face cu
dificultate se va efectua spălătura gastrică
Pregătirea colonului şi rectului va avea în vedere evacuarea conţinutului şi
aseptizarea acestor segmente. Golirea conţinutului se face prin clisme evacuatorii
mici şi repetate iar aseptizarea se face prin administrarea locală de chimioterapice (
sulfamide ). Pregătirea modernă se face prin administrarea de soluţii hipertone sub
urmărire medicală

e) Pentru intervenţiile din sfera genitală se va efectua toaleta vaginală şi eventual o

meşă îmbibată în soluţie iodată slabă sau Betadină
f) Tratamente profilactice:

Antiinfecţios- se face prin administrare de antibiotic cu spectru larg în doză unică.

De obicei se folosesc cefolosporine de gen. 2 sau 3
Antitrombotic- se face cu heparine fracţionate administrate subcutan. O caetgorie
cu risc crescut este reprezentată de femeile ce iau contraceptive orale. Acestea
trebuie stopate cu 4-6 săptămâni înaintea intervenţiei chirurgicale.
 ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE
A BOLNAVULUI

Postoperator bolnavul este un traumatizat care poate să dezvolte în acestă

perioadă complicaţii locale sau generale care pot să-i pună în pericol viaţa.
Îngrijirile postoperatorii por fi:
 Îngrijiri postoperatorii generale
 Îngrijiri postoperatorii specifice

Îngrijiri postoperatorii generale

În general perioada post operatorie durează de la câteva zile în cazul
chirurgiei laparoscopice, la 7-10 zile pentru bolnavii operaţi prin chirurgia clasică.
În această perioadă trebuie luate o serie de măsuri care să favorizeze o însănătoşire
rapidă şi completă a pacientului.
1. MOBILIZAREA BOLNAVULUI LA PAT
Poziţia bolnavului în pat va fi adaptată tipului de anestezie şi de
intervenţie chirurgicală. Se va supraveghe trezirea bolnavului cu
revenirea stării de conştienţă.
Se face cu infirmierul şi de preferinţă însoţit de medicul anestezist

2. COMBATEREA DURERII
Durerea de la nivelul plăgii şi din jurul ei este de intensitate mare, inducând
bolnavului un disconfort deosebit şi întreţinând un tonus simpatic crescut. Pentru
cuparea durerii se folosesc:
Analgetice majore- opiacee şi derivate ale morfinei. Pot fi administrate injectabil
sau oral. Sunt analgeticele de elecţie pentru combaterea durerii postoperatorii
imediate
Analgetice minore- Algocalmin, AINS. Sunt indicate după intervenţiile
chirurgicale cu traumatism operator mic sau 24-48 de ore după intervenţiile
chirurgicale mari
 3.TERAPIA SEDATIVĂ
Opiaceele pe lângă analgezie asigură şi o sedare a bolnavului
Frecvent însă după trecerea la analgeticele minore, bolnavul va primi şi o
medicaţie sedativ- hipnotică de tip barbituric sau benzodiazepine

4. COMBATEREA VĂRSĂTURILOR ŞI PAREZEI INTESTINALE

Postoperator datorită receptorilor alfa şi beta de la nivelul tubului digestiv se
instalează o pareză gastro- intestinală.
Expresia clinică este oprirea tranzitului şi apariţia vărsăturilor.
Prima funcţie care se reia este de resorbţie a intestinului subţire şi apoi
apariţia motilităţii acestuia.
Pentru a preveni aceste efecte se plasează o sondă de aspiraţie gastrică şi
asociere de blocante H2 şi anticolinergice, acestea din urmă protejând şi mucoasa.
Dacă pareza se prelungeşte, bolnavul poate primi şi antiemetice.

5. PROFILAXIA BOLII TROMBO- EMBOLICE POSTOPERATORII

Profilaxia bolii trombo-embolice este începută în preoperator şi continată
postoperator. În mod normal în timpul intervenţiei chirurgicale are loc o reacţie
hipercoagulantă.
La bolnavii cu risc trombo- embolic crescut, pentru profilaxie se folosesc
heparine cu greutate moleculară mică de 2 ori pe zi. La restul bolnavilor, fără risc
trombo-embolic important de poate administra medicaţie antiagregantă.
De reţinut că această profilaxie cuprinde şi mobilizarea precoce a
bolnavului.

6.PROFILAXIA ANTIMICROBIANĂ
Se poate face:
Preventiv în chirurgia abdominală, imunodeprimaţi, iradiaţi, intervenţii pe viscere
deschise potenţial infectate
Curativ în complicaţii septice locale sau la distanţă ( pneumonii, infecţii urinare,
etc. )
 7. ÎNGRIJIREA REGIUNII OPERATE
La nivelul plăgii operatorii pot apare complicaţii imediate sau precoce de tip:
Hemoragic
Supurativ ( abcese parietale, gangrene parietale, etc. )
Dacă au fost instalate tuburi de dren, se va urmări cantitatea şi aspectul drenajului.
La plăgile cu evoluţie necomplicată, firele sau agrafele se scot la 5-6 zile după
intervenţiile mici şi 10-12 zile după laparotomiile mari.

Îngrijiri postoperatorii specifice

1.TIROIDA
Postoperator pacientul va fi transportat în secţia de terapie intensivă şi aşezat în
poziţie semişezândă cu capul uşor flectat. Elemente obligatorii în chirurgia tiroidei:
Monitorizarea pulsului, TA, EKG
Aport hidric
Supravegherea drenajului din loja tiroidiană
Apariţia febrei sau tahicardiei, extrasistolelor, HTA poate fi un semn de declanşare
a crizei.
Dacă tubul de dren este neproductiv, se poate suprima după 24-48 ore iar firele
după 5-6 zile.