T.9.

Ciclitatea evoluţiei economice si rolul statului in rezolvarea

dezechilibrelor economice
Planul:
1. Rezultatele macroeconomice şi măsurarea lor.Indicatori macroeconomici.
2. Functiile economice ale statului. Bugetul de stat si politica fiscala.
3. Conceptul de creştere economică. Fluctuaţiile activităţii economice.
4. Somajul.si inflatia Politici de combatere ale somajului. .Politici antiinflationiste
5. Conceptul de subdezvoltare economică.Economia subdezvoltată.
I. Macroeconomia (ME) studiază activitatea economică la scara economiei naţionale.(Inflaţia
Şomaj )
Scopul studierii ME este descoperirea legilor care determină funcţionarea normală a economiei
şi eliminarea dezechilibrelor.Rezultatele activităţii la nivel ME se reflectă cifric prin indicatori
economici.Indicatorii ME reflectă mărimea rezultatelor macroeconomice privind ansamblul
economiei naţionale calculate într-o anumită perioadă, de regulă într-un an.Indicatorii
macroeconomici sint determinaţi cu ajutorul sistemului conturilor naţionale.
Rolul indicilor macroeconomici:
 Instrument de evidenţă statistică;
 Instrument de analiză economică;
 Suport pentru decizii economice;
 Pentru comparaţii internaţionale.
Se deosebesc următorii indici:
 globali
 bruţi
 neţi
 naţionali
 interni.
Produsul global brut(PGB)-însumează valoarea totală a bunurilor materiale şi
serviciilor cu caracter marfar obţinute de regulă într-un an.Pe lîngă producţia finală,acest indice
include consumul intermediar şi consumul de capital fix.
Produsul intern brut(PIB)-reflectă valoric producţia finală creată într-o ţară într-o
anumită perioadă . PIB se referă la activitatea economica a locuitorilor permanenţi.
PIB=PGB - consumul intermediar
Produsul intern net(PIN)=PIB - amortizarea capitalului fix.
Produsul naţional brut(PNB)-exprimă expresia valorică de piaţă a producţiei finale de
bunuri şi servicii produse de agenţi economici naţionali în decurs de 1 an
PNB = PIB +/- S(soldul)
Soldul - diferenţa dintre producţia finală a agenţilor naţionali şi agenţilor străini ce-şi desfăşoară
activitatea în ţară.Soldul poate fi:pozitiv şi negativ.
Produsul naţional net (PNN) = PNB - amortizarea capitalului fix.
Venitul naţional(VN) - veniturile obţinute de către proprietarii factorilor de producţie.
VN = PNN - impozit indirect
Venitul personal(VP) = VN – impozitul pe profit - asigurările sociale +
transfertele(bursele, pensiile,diferite ajutoare)

Penru calcularea indicilor ME avem 3 metode:

-metoda de producţie -din valoarea totală se elimină consumul intermediar,iar în cazul
indicatorilor neţi se elimină şi amortizarea.
-metoda chieltuielilor-însumarea chieltuielilor menajelor pentru produse şi servicii de consum ,
chieltuielile administraţiei,diferitor instituţii , investiţii şi exportul net.
-metoda veniturilor-însumarea veniturilor factorilor de producţie + alocaţii pentru
amortizare(consum de capitl fix)şi impozite indirecte.

1
2.
Exista urmatoarele abordari privind rolul statului
.In conceptia liberalismului economic(sc.clasica engleza),liberalismul e mai eficace.Interventia
statului trebuie sa se limiteze la crearea si mentinerea conditiilor ce permit existenta pietei.
O alta abordare apare in .sec XX, ce se caracteristizeaza prin:capitalism supravegheat de stat
1929-1933- scoala Keyns, spune ca:
“statul trebuie sa corecteze esecurile pietei”
.Azi exista 3 pareri :
 Pro
 Contra
 Centrista.
Pro: are ca scop echilibrul general , doar statul rezolva toate problemele ce tin de economie
Contra:apeleaza la proprietatea privata si statul sa nu influenteze piata
Centrista:statul prin relansarea politicii, privind investitiile si prin rezolvarea problemelor pietei
si sustinerea proprietatii private si acordind un minim de existenta paturilor sarace va asigura
echilibrul economic .
Interventia statului-e participarea directa sau indirecta prin politica economica a autoritatilor
publice centrale si a administratiei locale la rezolvarea problemelor economice.Implicarea
statului e rezultatul unui raport de interese dintre pro si contra.
Interventia statala se realizeaza la diferite ipostaze:ca producator si consummator:
ca partener in operatii de schimb, ca titular unic al emisiunii de monede , ca realizator principal
al protectiei sociale , ca reelizator al bugetului.
Implicarea statului are loc la nivelele:
Macroeconomic:
 limitarea dezechilibrului economic
 prin protectia sociala
 prin formarea bugetului
 prin diferite politici : fiscala, antimonopolista, bugetaraveniturilor,creditar-
bancare.
Microeconomic:
 prin gestionarea proprietatii publice
 prin fixarea la un nivel de preturi
 prin stabilirea unui salariu
prin stabilirea ratei de impozite.
Formele implicarii statului sunt
1.asigura cadrul legislative
2.sustine economia in ansamblu
3.acorda ajutoare, indexatii
4.plateste salarii personalului administrativ
5.finanteaza investitii(loc de munca)
6.incaseaza impozite
Instrumentele interventiei sunt: bugetul, sistemul fiscal,creditul, programarea economica.
Politica bugetara – sunt actiunile statului, privind veniturile bugetare, caile si mijloacele de
mobilizare a acestora care sa serveasca la stabilitatea economica.Politica bugetara se realizeaza
prin aprobarea bugetului de stat - se prezinta sub forma unei balante economice in care sunt
prevazute veniturile si cheltuielile anuale ale statului.
Veniturile bugetare au 2 surse principale:

 fiscale : ce includ impozitele 90%

 nefiscale : provin din profitul intreprinderii de stat
venituri din activitatea institutiei publice:.

2
Cheltuielile bugetare sunt orientate spre functionarea administrative publica ; pentru aparare
pina la 24% ; pentru asigurarea si asistenta sociala(47%) ; pentru invatamint-sanatate(3-4%) ;
locuinte si afaceri economice.
Din punct de vedere al raportului dintre venit si cheltuieli, bugetul poate fi:
 echilibrat, este atunci cint venitul e la egalitate cu cheltuielile, are aspect neutru
asupra economiei.
 neechilibrat,este atunci cind cheltuielile sunt mai mari ca veniturile, avind un efect de
stimulare pe termen scurt , si negativ pe termen lung(deoarece statul recurge la imprumut
si la emisia banilor).
 excidentar,este atunci cind veniturile sunt mai mari decit cheltuielile, are efect negativ
deoarece nu se folosesc resurse.
Politica fiscala – masuri privind rolul impozitelor in sistemul venitului bugetar, privind tipurile
de impozite si perceperea lor.
Caracteristicile politicii fiscale:
1.e un act de decizie, ghidat de criteriul de eficienta.
2.veniturile bugetare din impozite sunt in dependenta de performanta economic
3.trebuie de luat in calcul probabilitatea reducerii si majorarii impunerii fiscale
4.progresivitatea impozitelor, se mai numeste si justitie fiscala.

Impozitul este: a) direct - se suporta nemijlocit de catre cei care le platesc : profit,pe
salariu, pe avere, pe dividente.
b) indirect - sunt cuprinse in preturi ale marfurilor incasate odata cu
vinzarea acestora si suportate de catre consumator:
 taxa vamala
 taxa pe valoare adaugata
 acciziile.

Nu sunt supuse impozitării : pensile, alocatiile de stat pentru copii, burse, sume pentru
primirea ca ajutor, donatii, sponsorizare,pensii de intretinere.
Rata optimala a politicii fiscale: diferite tari au diferite nivele optime a impozitului .
Laffer mentioneaza ca cu marirea impozitelor, veniturile bugetului scad, e necesar de a gasi
un nivel optim care ar satisface capacitatea de plata a agentului economic.(curba lui Lafer )
3.
Creşterea economică(CE)- evoluţie ascendentă pozitivă dar care include şi regresie economică
temporară.
CE-procesul de sporire a dimensiunilor rezultatelor economice determinate de combinarea şi
folosirea factorilor de producţie şi reliefate prin indici macroeconomici.
Există CE :
-“zero”-rezultatele economice şi populaţia totală sporesc în acelaşi ritm,iar nivelul rezultatelor pe
locuitor sunt constante.
-“negativă”-rezultatele economice pe locuitor au tendinţa de scădere.
-“durabilă”-formă de dezvoltare în cadrul căreia se urmăreşte satisfacerea cerinţelor proprii
prezente să nu compromită pe cele ale generaţiei următoare-
Factorii care sunt implicaţi în CE:
-cu acţiune directă;
-cu acţiune indirectă.
Cu acţiune directă:factorul uman,material,progresul tehnic şi informaţional;
Cu acţiune indirectă: rata investiţiilor,chieltuielile pentru cercetare,politica financiară, fiscală a
statului, migraţia forţei de muncă,etc.
„CE” poate fi:
-de tip extensiv-contribuţia permanentă a laturilor cantitative;
-de tip intensiv-sporul rezultatelor macroeconomice se datorează laturilor calitative.

3
Problemele CE sunt legate de echilibru şi dezechilibru economic.
Echilibru-stare de concordanţă relativă dintre cererea şi oferta de agregate din cadrul tuturor
pieţelor care au la bază alocarea raţională a resurselor şi funcţionalitatea normală a structurilor
economice.
Particularităţile:
-există un echilibru dintre cerere şi ofertă;
-se ia în consideraţie relaţia dintre producţie , venit , chieltuieli;
-se ia în consideraţie interdependenţa dintre pieţe şi echilibrul economic parţial.

Forme de dezechilibru:
a. excesul de ofertă pe piaţa bunurilor şi piaţa muncii;
b. excesul de cerere pe piaţa bunurilor şi excesul de ofertă pe piaţa muncii.
Excesul de ofertă duce la absorbţie;
c. excesul de cerere pe piaţa bunurilor , pe piaţa muncii şi pe piaţa monetară.

Ciclitatea economică(fluctuaţia).
Activitatea economică-se caracterizează prin evoluţia care nu este uniformă şi include perioade
de creştere, alteori-perioade de stagnări.Activitatea economică este fluctuantă.
Fluctuaţia economică include creşterea activităţii economice măsurate prin preţ , producţie,
grad de ocupare a forţei de muncă.
Tipurile de fluctuaţie:
-sezoniere-sunt previzibile,explicabile,au la bază factori naturali şi sociali;
-întîmplătoare(accidentale)-cataclismele naturale;
-ciclice , care sunt caracterizate prin:
a) sunt determinate de factori interni ai activităţii economice;
b) se reproduc cu o anumită regularitate de la începutul sec.19.
Ciclitatea – mişcare a activităţii economice dintr-o ţară în care se succed perioade de
expansiune(dezvoltare) şi perioade de regresie.
Cauzele ciclităţii:
-randamentul(eficienţa) folosirii factorilor de producţie;
-progresul tehnico-ştiinţific.
Deosebim următorele cicluri economice:
-cu durată lungă(Condratiev,seculare)-durata 50 -60 ani ;
-cu durată medie(decenal)-10-12 ani;
-cu durată scurtă(inflaţionist)-3 luni-3 ani.
B

A-criză economică
A-B-expansiune
B-boom
B-C-recesiune
C-criză.
A C

Criza: -de subproducţie(inflaţia);

-de supraproducţie.

4
Politici anticiclice:

 Politica monetară şi de credit-care foloseşte ca instrumente rata dobînzii, creditul, masa

bănească.Această politică este folosită diferenţiat : în condiţii de boom prelungit,se
urmăreşte frînarea cererii de bunuri şi a investiţiilor prin majorarea ratei dobînzii, prin
impunerea de restricţii în cazul creditului.
În faza de recesiune se urmăreşte stimularea producţiei şi a investiţiilor prin reducerea
ratei dobînzii, prin sporirea valorii de credite,prin creşterea masei monetare.
 Politica chieltuielilor publice-constă în creşterea în faza de recesiune a chieltuielilor
bugetare.
 Politica fiscală-în faza de recesiune statul reduce impozitele, în stare de boom – creşte
impozitele pentru a frîna consumul.
O alta cauza a crizelor economice sunt raportul dintre venit consum si acumulari
Venitul naţional - este orientat pentru consum şi sconomii.

Consumul final - folosirea de către agenţii economici a unei părţi din venitul lor pentru
cumpărarea de bunuri care nu duc la creşterea producţiei.Acest consum include consumul privat.

!!! Între consum şi venit există o funcţie de consum : pe măsura creşterii

venitului creşte şi consumul,însă nu în aceeaşi măsură.
Pentru creşterea consumului global fără a micşora economiile, trebuie ca venitul global să
crească mai repede ca consumul.

Consumul depinde de factorii:

-subiectivi (obiceiurile,nevoile,menţinerea standartului de viaţă obişnuită);
-obiectivi (raportul dintre bunurile prezente şi viitoare , salariul , bursa , modificările politicii
fiscale).
Analizînd bugetul de familie se constată:
-scăderea ponderii chieltuielilor pentru hrană datorită creşterii calităţii şi valorilor
nutritive;
-menţinerea relativ constantă a ponderii chieltuielilor pentru îmbrăcăminte;
-creşterea ponderii chieltuielilor pentru bunuri ca “serviciile” (legea lui Engel:dacă
venitul creşte pentru bunuri spirituale , pentru bunuri materiale scade)
!!! Între economii şi venit există o funcţie de economisire:pe măsura creşterii venitului , cresc
şi economiile.
-oamenii sunt înclinaţi spre a face economii.La bază stau cauzele psihologice;
Economiile sunt sursa investiţiilor.

V=C+E V-venit C-consum E-economii

I-investiţii
Economiile-sursa investiţiilor

dacă E=I - ar fi o dezvoltare , deobicei E >I

Daca statul nu incurajaza investitiile atunci se declansaza criza economica
Investiţiile în sens larg se identifică cu plasamentele persoanelor fizice sau juridice în diferite
domenii. ; În sens restrîns sunt totalitatea chieltuielilor făcute pentru cumpărarea bunurilor de
capital pentru sporirea avuţiei (investiţia are loc şi atunci cînd au loc reparaţii).
Există investiţii:
-de înlocuire - are ca sursă amortizarea;
-pentru dezvoltare – are ca sursă economiile;
-de stat;

5
 -private;
-interne (naţionale);
-externe (străine);
-în sănătate, agricultură , industrie.
4.
Somajul – e un dezechilibru intre Cerere si Oferta de forta de munca, ca rezultat exista un
excident al cererii de locuri de munca fata de oferta.

Somer – e persoana care face parte din categoria populatiei active care nu are loc de munca si
care cauta , incit are si virsta optima si este apt de un loc de munca. Somerii sunt inregistrati
la bursa muncii .
Indicatorii somajului sunt: a)nivelul somajului – se determina prin rata somajului, ce se
considera ca rata somajului e pina la 4%, e o situatie normala.
b)somaj natural – e caracterizat prin ocuparea deplina a fortei de munca. c)somaj fortat -
cind e mai mult de 6 %.
d)intensitatea somajului – atunci cind persoana nu e apta de munca.
e)durata somajului – e un interval de timp , din momentul cind ai pierdut locul de munca.
f)structura somajului.

Somajul se formeaza prin 2 procese: 1.pierderea locului de munca din partea populatiei.
2.cresterea ofertei de munca prin realizarea de catre
noile generatii a virstei legale pentru a se putea angaja.
Formele somajului:
din punct de vedere al intensitatii :
Somaj total
Somaj partial – se realizeaza cind are loc diminuarea locului de lucru.
Somaj deghizat(ascuns) – cind forta de munca se considera ca munceste, dar in fond se
odihneste.
din punct de vedere al originii:
Somaj ciclic – ca rezultat al crizelor economic.
Somaj structural – ca rezultat al modificarii in sturctura economiei.
Somaj tehnologic – ca rezultat al inoirii tehnicii.
Somaj sezonier – ex : turism
Somaj tranzitoriu – in caz de cautare, conditii mai bune de lucru
Somaj discontinuu – exista conditii obiective a fortei de munca.
din punct de vedere al ansamblului complex de cauze:
Somaj voluntar - nivelul de dezvoltare economica.
Somaj involuntary(fortat).

Politici antisomaj:
1.politici care privesc somerii – se organizeaza pregatiri si clasificari ; facilitati pentru
crearea noilor locuri de munca ; reglamentari juridice pentru plasarea somerilor.
2.politici referitor la populatia ocupata – crearea noilor locuri de munca ; programe
speciale : statul acorda facilitati pentru noi locuri de munca in diferite intreprinderi.
3.politici passive – statul plateste indexatii
4.politici active – statul creeaza locuri de munca.

Inflatia - e un dezechilibru dintre masa monetara si masa marfurilor si serviciilor in

circulatie ; e supraimplinirea canalelor circulare cu bani devalorizati (puterii de cumparare a
banilor scade si e o crestere generala a preturilor )

Tipurile inflatiei :

6
 1.prin cerere – ca rezultat al dezechilibrului dintre cerere si oferta
2.prin moneda – urmata prin introducerea in circulatie a masei monetare devalorizate ,
prin emiterea banilor ce nu sunt acoperiti cu marfa.
3.prin costuri – e determinate de cresterea costurilor(cheltuielilor), ce determina cresterea
preturilor.
4.structurala – e generată de schimbarile ce au loc in structura economica
5.Inflatia prin preturi – urmarim o marire generala a preturilor.
Distingem urmatoarele tipuri de inflate prin preturi :

inflatia rampanta(tiritoare), preturile cresc 3-4% pe an.

inflatia deschisa(moderata), cresc 5-10% pe an.
inflatia rapida – preturile cresc peste 10% pe an.
inflatia galopanta- preturile cresc peste 15% pe an
hiperinflatie – preturile cresc peste 50% pe luna.
Masurile antiinflationiste:
1.de aparare sau protectie – a agentilor economici, se manifesta prin:
 indexare
 cresterea dobinzilor, platite la economiile pastrate
 acordarea compensatiei de catre stat.

2.de diminuare si control al inflatiei – care actioneaza asupra masei monetare, asupra
volumului de bunuri si servicii:
cresterea dobinzii
 limitarea creditului de consum
 inghetarea salariului
 asupra volumului de bunuri si marirea ofertei si a apropierii ei
de cerere.

5. Subdezvoltarea economică-fenomen complex ce include caracteristici economice , politice ,

culturale, idiologice.
“Subdezvoltarea” - a apărut ca rezultat al comparaţiei şi defineşte un venit real pe
locuitor mai
mic decît veniturile reale în alte ţări.

În 1990 , ONU introduce un sistem de indicatori ai dezvoltării umane.

Indicatorii cuprind 3 componente de bază:

-longivitatea;
-cunoştinţele;
-standartul de viaţă – măsurat cu ajutorul PNB pe locuitor.

Ca rezultat al cercetărilor au fost descrise 3 grupe de ţări , cu nivel :

 ridicat
 mediu
 scăzut.