*1

EGERIA
PELERINAJ IN LOCURILE SFINTE:
A.D. 381-384

COTE ANTONETA | CRESTINISM | 07.01.2022

AN 2, SEMESTRU 1
MASTERAT STUDII RELIGIOASE – TEXTE SI TRADITII

1
Sursa poza: https://www.crestinortodox.ro/religie/jurnalul-pelerinei-egeria-121451.html, accesata pe 10
Noiembrie 2021.
EGERIA – PELERINAJ IN LOCURILE SFINTE

SUMAR

KEYWORDS:

PAGINA 1
INTRODUCERE
In literatura patristica, operele femeilor nu sunt deloc bine reprezentate, retinandu-se doar literatura catorva
doamne care au imbogatit memoria crestina cu scrierile lor. Intre aceste opere se remarca, de departe,
jurnalul Egeriei „Pelerinaj în Locurile Sfinte: A. D. 381-384” 2 din care, din pacate, nu ni s-a pastrat decat o
treime (cea din mijloc a manuscrisului, aproximativ 46 de pagini), asa cum sugereaza exegetii lui cei mai
atenti3.

In cazul in care ni s-ar fi pastrat si alte texte, probabil ca importanta acestuia ar fi fost diminuata (dupa cum e
cazul Itinerarium Burdigalense – cca 333 A.D.), dar ochiul atent al Egeriei si locvacitatea ei – desi nu intr-o
latina foarte eleganta – ne ofera o bogatie de detalii topografice si liturgice de secol IV care o fac sa devina
reper in epoca (si dupa).

Comentariul de fata este o sinteza a catorva

1. OMUL – EGERIA, ELETHERIA, SYLVIA

Nu exista o unaniminitate de opinii privind identitatea Egeriei (identificata, in mod eronat, in texte ale
epocii, care fac referire la jurnalul ei, cu alte pelerine: Eletheria sau Sylvia din Aquitaine – 330-409 4), nici
daca a fost o calugarita sau o mireana, dar atentia pentru detalii liturgice si referintele biblice din textul ei
ne-o recomanda ca pe o crestina initiata.

Analizand jurnalul, latina vorbita si referintele din text, cei mai multi autori converg catre opinia ca ar fi fost
o doamna – om al Bisericii sau nu – din Galitia, Spania sau chiar Italia care a trait spre sfarsitul secolului IV
si inceputul secolului V si care a facut cel putin trei pelerinaje la locurile sfinte.

Exista si o opinie – bine argumentata- a lui Hagith Sivan 5, cum ca valea Rhonului (mai precis zona Arles), la
care Egeria face referire in comparatia cu Eufratul, este adevaratul loc de provenienta al Egeriei (localizarea
in ‚lumea vestica’, asa cum este in text, reprezinta o arie prea mare, dar obisnuita la momentul respectiv).

In ce priveste pozitionarea sociala, acelasi Sivan o plaseaza in zona de mijloc a societatii, judecand, inca o
data, stilul de : „Din stilul de proză al lui Egeria, cu repetări rapide, nesocotirea regulilor gramaticii
clasice și sintaxa stângace, reiese că educația ei nu a fost ceea ce au primit doamnele romane aristocratice.

2
Egeria - Pelerinaj în Locurile Sfinte: A. D. 381-384, traducere Cornelia Lucia Frișan, prefață sr. Marcela Runcan OSBM, Cluj-Napoca,
Editura, Viața Creștină, 2006. Egeria, Itinerarium (Peregrinatio ad loca sancta) A D 381-384.
3
Wilkinson, John – Prefata la Egeria’s Travels to the Holy Land, Prefata, pag. 3, Ed. Ariel Publishing House, Ierusalim, 1981.
4
Bader, Giselle - -- Sacred Space in Egeria’s Fourth-Century Pilgrimage Account, pag. 4., Journal of Religious History, 2020.
5
Sivan, Hagith - Who Was Egeria? Piety and Pilgrimage in the Age of Gratian, Harvard Theological Review, pag. 64, Vol. 81, No. 1 (Jan.,
1988), pp. 59-72, ed. Cambridge University Press
A lor a fost o educație clasică, nu foarte diferită de ceea ce se bucurau bărbații. Atât Paula, cât și Melania
cel Bătrân cunoșteau greacă și latină bine, și posibil ebraica.”6

Cu toate acestea, Egeria era o persoana din patura mijlocie spre inalta, dispunand de mijloace financiare care
sa-i asigure pelerinajul indelungat, dar si accesul la paza armata in fata hotilor si talharilor, precum si intrari
la episcopi si alte figuri importante.7

Indiferent de plasarea ei biografica, Egeria este un reper in literatura de calatorie, oferin

2. TEXT SI CONTEXT
2.1. TEXTUL

Textul ajuns la noi este o transcriere de secol XI, o parte din Codez Aretinus 405, probabil la Manastirea
Monte Cassino8 apoi trecut in proprietatea comunitatii S.f Flora din Arezzo (probabil in 1599), de acolo
trece in 1810 la Lay Fraternity in oras. Importanta lui este inteleasa abia in 1884, cand J.F. Gamurrini incepe
pregatirea pentru prima aparitie care are loc in 1887, urmatoarea, corectata, in 1888, apoi este preluat in
intreaga lume. Alte noua fragmente au fost descoperite ulterior.

Manuscrisul, in starea actuala este alcatuit din 3 cuaternioane (16 pagini fiecare), dar cel din mijloc are
copertile rupte, astfel ca mai sunt doar 12 pagini din cele 16. Este impartit in mod egal in doua parti: 1. o
poveste la persoana a doua (scrisoare adresata ‚surorilor’ a aventurilor pelerinajului si 2. O relatare la
persoana a III-a a contextului liturgic din Ierusalim.9

Pentru analiza actuala s-au folosit: textul Egeria’s Travels to the Holy Land, prefata John Wilkinson, Ed,
Ariel Publising House, Ierusalim, 1981, Pelerinaj în Locurile Sfinte: A. D. 381-384, traducere Cornelia
Lucia Frișan, prefață sr. Marcela Runcan OSBM, Cluj-Napoca, Editura, Viața Creștină, 2006, precum si
editia spaniola „EL ITINERARIO DE EGERIA Los lugares santos vistos y comentados por una dama
cristiana del siglo IV, ED. Rialp SA, 2016.

2.2 CONTEXTUL ISTORIC

In timpul imparatului Constantin (numit ulterior cel Mare) are loc primul Conciliu crestin (325 d.Cr.) si
crestinismul devine religie de imperiu, cu tot ce presupune aceasta: constructia de institutii de cult, viata
liturgica, pelerinaje, etc.

6
Sivan, Hagith - Who Was Egeria? Piety and Pilgrimage in the Age of Gratian, Harvard Theological Review, pag. 66, Vol. 81, No. 1 (Jan.,
1988), pp. 59-72, ed. Cambridge University Press
7
Bader, Giselle - Sacred Space in Egeria’s Fourth-Century Pilgrimage Account, pag. 5, Journal of Religious History, 2020.
8
Wilkinson, John – Prefata la Egeria’s Travels to the Holy Land, Prefata, pag.7 , Ed. Ariel Publishing House, Ierusalim, 1981
9
Wilkinson, John – ibidem.
PAGINA 1
Existenta pelerinajelor este atestata cu un secol inainte, chiar de Origen (in jur de 230), dar ele capata
amploare o data cu institutionalizarea crestinismului la nivel de stat in timpul lui Constantin.

Ierusalimul, cunoscut in Imperiul Roman ca Aelia Capitolina, mai ales dupa anul 70 d. Cr., redevine in
vorbirea comuna si in viata de zi cu zi Ierusalim (orasul pacii). Mai mult, pelerinajele devin comune si nu
intarzie sa apara si in texte. Astfel, Eusebiu din Cezareea, sfatuitorul imparatului Constantin inregistreaza
pelerinajele la „Pamantul Sfant” in a sa ‚Viata a lui Constantin’.

Pelerinajul Egeriei vine, astfel, intr-o perioada de redescoperire a Ierusalimului, inaintea sa fiind atat oameni
de vita aristocratica, cat si calugari care iau drumul Pamantului Sfant – ‚Melania cea Inteleapta şi Rufmus
care au venit în 373, Ieronim și Vincent în 385, urmați în curând de nobila doamnă Paula și fiica ei
Eustochium, 4 și Poemenia, un membru al familiei imperiale.”10

Cuvantul care apare recurent in jurnalul Egeriei este ‚sfant’, cu referire la : locuri, oameni, martiri atat din
Vechiul, cat si din Noul Testament (vezi Figura 1 – Harta locurilor de pelerinaj din sec IV 11). Astfel, incat
locurile ‚sfinte’ (pentru ca sunt conectate intr-o oarecare masura cu naratiunea biblica) vor capata importanta
in sec IV, dupa aflarea prezumtivului Mormantul lui IIsus si a Crucii, ele devin mai degraba un ‚suport al
credintei’, nu atat un loc de devotiune. Cu toate acestea, dezvoltarea pelerinajelor duce si la dezvoltarea
vietii liturgice destinate acestora, ca parte a ‚experientei pelerinajelor’ atat in secolul al IV-lea, cat si dupa.

Sacralitatea

3. STRUCTURA TEXTULUI SI POVESTEA

Asa cum spuneam mai in subcapitolul 2.1., textul este impartit in doua parti. In prima parte (capitolele 1-23)
este sub forma unei scrisori adresata la persoana a doua ‚surorilor’, probabil altor femei devotate din
anturajul ei, in care povesteste drumurile in Israel, Palestina, Transiordania pana la Constantinopole.

In a doua parte, formata din capitolele 24-49, este descrisa la persoana a III-a, cu lux de amanunte, viata
liturgica de la Ierusalim.

3.1. AUDIENTA JURNALULUI

In prima parte (cap. 1-23) adresarea este intima, desi auditoriul este nenumit (de altfel in tot Jurnalul nu
exista nominalizata decat o ‚sora’ – Marthana). Personajul colectiv este neidentificat, inlocuit de un plural -
‚surori’ – care se poate referi, la nivel de secol IV, atat la crestini, cat si la pagani.

10
Wilkinson, John – id., pag. 14.
11
Wilkinson, John – id., pag. 17.
PAGINA 2
Apar des referiri de genul „venerabile doamne surori” 12 sau _____, dar aceasta parte este scrisa la persoana
I-a, in timp ce in a doua parte, descrierile din Ierusalim sunt la persoana a III-a, cu doar cateva trimiteri la
audienta careia ii este dedicata scrisoarea.

Putem presupune ca audienta primara era constituita dintr-un cerc de femei apropiate, desi referirile generale
din a doua parte (referitoare la viata liturgica) ne pot trimite cu gandul la o intentie de popularizare mai larga
a povestii.

3.2. – PARTEA I-a – CALATORIILE EGERIEI

Traseul Egeriei in cei 3 ani (381-384) de calatorii poate fi impartit in 10 parti13, lucru pe care il aflam de
la Petru Diaconul, din cartea „Locuri sfinte” care citeaza un manuscris mai complet al Egeriei, din pacate
nepastrat (Figura 2 – Harta calatoriilor Egeriei):

1. EXPLORAREA IERUSALIMULUI ȘI A ZONEI (381 d.Hr.) - Sosind de la Constantinopol la timp

pentru Paste, Egeria viziteaza principalele locuri sfinte din cetatea Ierusalimului. Ea continuă sa
exploreze si alte locuri sfinte la care se poate ajunge prin scurte excursii din Ierusalim.
2. VIZITA LA ALEXANDRIA SI THEBAID (381-3) - Ea face prima ei călătorie în Egipt,
cuprinzând un lung tur la monahii si clerul din Nitria si Thebaid si se intoarce prin Goshen.
3. VIZITA IN GALILEEA (383)- dupa ce viziteaza Nazaretul si Capernaum, se duce in Carmel si
inapoi in Ierusalim, prin Sebastia.
4. VIZITA IN MUNTELE SINAI (383-ianuarie 384): - inainte de plecarea in Sinai, probabil
Egeria a petrecut mai mult in Ierusalim, facand notite minutioase asupra Liturghiei, ceea ce va
constitui a doua parte a Jrunalului.
5. EXCURSIA LA MUNTELE NEBO (ianuarie sau februarie 384);
6. CALATORIA LA CARNEAS - Februarie sau Martie 384;
7. CALATORIA DE LA IERUSALIM LA ANTIOHIA – Martie 384, dupa Paste.
8. CALATORIA DE LA ANTIOHIA LA EDESSA – Aprilie 384.
9. CALATORIA LA SF. TECLA - MAY 384 -de la Antiohia Egeria a acoperit o mare parte din
ruta spre Constantiopole. Dar de la Tarsus a facut un nou detour de-a lungul coastei la Seleucia
Isaurei pentru a vizita martiriul Sf Tecla si pe prietena ei, Marthana.
10. SOSIREA IN CONSTANTINOPOLE – May 384.

Textul ramas acopera, insa doar calatoriile 4-7: la Muntele Sinai, la Muntele Nebo, Calatoria la Carneas si
Calatoria de la Ierusalim la Antiohia, celelalte doua parti din manuscris nu s-au pastrat in forma in care
acesta exista.
12
Egeria - Pelerinaj în Locurile Sfinte: A. D. 381-384, traducere Cornelia Lucia Frișan, prefață sr. Marcela Runcan OSBM, Cluj-Napoca,
Editura, Viața Creștină, p 27., 2006. Egeria, Itinerarium (Peregrinatio ad loca sancta) A D 381-384.
13
WIlkinson, John – idem, p. 27-29.,
PAGINA 3
Manuscrisul pastrat incepe cu momentul in care Egeria se apropie de Muntele Sinai, dupa ce, inainte, pasii
au purtat- prin provinciile antice ale Orientului Apropiat: Constantinopol, Antiohia, Capadocia, Galatia,
Nicomidia, Seleucia, Cilicia, Mesopotamia Siriei si Palestina.

Apropierea de Sinai,,‚muntele sfant al lui Dumnezeu’, ii provoaca emotie: „Și călătorind (ambulantes) noi
astfel, am ajuns într-un loc (ad locum) unde munții aceia, printre care mergeam, se deschideau și formau o
vale nesfârșită, imensă, perfect plană și nespus de frumoasă (vallem infinitam, ingens, planissima et valde
pulchram), iar peste vale apărea (apparebat) Muntele Sfânt al lui Dumnezeu, Sinaiul. Acest punct, în care
apăreau munții, era chiar lângă (iunctus) acel vestit loc în care se află Mormintele lăcomiei”. (nota 6, p.
21: ,,Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe
poporul apucat de poftă” (Numeri 11, 34).) (p. 21)14

Muntele impune fascinans et tremendum: „,Privit dimprejur (per giro), Muntele pare a fi unul singur (unus),
iar după ce intri, din interior, vezi că sunt mai mulți (plures), iar ansamblul acestora este numit Muntele
Domnului. Cel mai important dintre toți (specialis ille), pe culmea căruia se află locul în care s-a coborât
mărirea lui Dumnezeu (maiestas Dei), după cum este scris, (nota 14, p. 23: ,,Și s-au pogorât mărirea lui
Dumnezeu pe muntele Sinai și norul l-a acoperit timp de șase zile. În ziua a șaptea, Domnul a chemat pe
Moise din mijlocul norului”. Exod 24, 16.) se află în mijlocul tuturor celorlalți munți”. (p. 23)15

Dupa drumul la Muntele Sinai, Egeria si suita ei (calatorea pe magar, pe camila sau pe jos, insotita de o
garda imperiala care sa o apere de talhari) ajung intr-un alt punct incarcat de semnificati biblica – valea lui
Moise: ,,Aceasta este cu adevărat acea vale uriașă și perfect plană, în care au poposit fiii lui Israel, (nota 7,
p. 22: ,,După ce au plecat de la Refidim, au ajuns în pustia Sinai și au tăbărât în pustie. Israel a tăbărât acolo,
în fața muntelui”. (Exod 19, 2).) în zilele când Moise cel Sfânt a urcat pe Muntele Domnului (ascendit in
montem), rămânând acolo patruzeci de zile și patruzeci de nopți. (nota 8, p. 22: ,,Moise a intrat în mijlocul
norului, și s-a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți”. Exod 24, 18.)
Aceasta este valea în care a fost făcut vițelul (factus est vitulus), (nota 9, p. 22: ,,El l-a luat din mâinile lor, a
bătut aurul cu dalta și a făcut un vițel turnat. Și ei au zis: «Israele! Iată dumnezeul tău, care te-a scos din țara
Egiptului». Exod 32, 4.) într-un loc ce se vede până astăzi (usque in hodie), căci o piatră uriașă se ridică
acolo (fixus stat). Aceasta este valea, din al cărei capăt i-a vorbit lui Moise cel Sfânt, pe când păștea el
turmele (pecora) socrului său (soceri sui), (nota 10, p. 22: ,,Moise păștea turma socrului său Ietro, preotul
Madianului. Odată a mânat turma până dincolo de pustie, și a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.
Exod 3, 1.) Dumnezeu însuși, în mai multe rânduri, (nota 11, p. 22: ,,Dumnezeu a mai zis lui Moise: «Așa
să vorbești fiilor lui Israel: Domnul, Dumnezeul părinților voștri ... »”. Exod 3, 15.) din rugul (de rubo) de

14
Egeria - Pelerinaj în Locurile Sfinte: A. D. 381-384, traducere Cornelia Lucia Frișan, prefață sr. Marcela Runcan OSBM, Cluj-Napoca,
Editura, Viața Creștină, p 21., 2006. Egeria, Itinerarium (Peregrinatio ad loca sancta) A D 381-384.
15
Egeria – idem, pag. 23.
PAGINA 4
foc”. (nota 12, p. 22: ,,Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieșea din mijlocul unui rug.
Moise s-a uitat; și iată că rugul era tot un foc, și rugul nu se mistuia deloc”. (Exod, 3, 2).)”16

De pe Sinai, dupa realizarea unei mici slujbe in care se citeste pasajul din Biblie aferent locului, Egeria se
indreapta spre Horeb (in acelasi masiv), la locul Sf. Ilie aratat de monahii locului, iesiti din chilii pentru a
servi drept ghizi: <,,Privit dimprejur (per giro), Muntele pare a fi unul singur (unus), iar după ce intri, din
interior, vezi că sunt mai mulți (plures), iar ansamblul acestora este numit Muntele Domnului. Cel mai
important dintre toți (specialis ille), pe culmea căruia se află locul în care s-a coborât mărirea lui Dumnezeu
(maiestas Dei), după cum este scris, (nota 14, p. 23: ,,Și s-au pogorât mărirea lui Dumnezeu pe muntele
Sinai și norul l-a acoperit timp de șase zile. În ziua a șaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul
norului”. Exod 24, 16.) se află în mijlocul tuturor celorlalți munți”. (p. 23)”17

Drumul trece, mai departe, pe la locul Rugului Aprins si este marcat, la fel ca orice oprire, de o mica slujba,
cu citirea pasajului din Biblie si o ablutiune finala.

La fel sunt marcate si restul de momente de-a lungul drumului si, apoi, in desertul Paran si
Klysma: ,,Așadar, întorcându-ne, am ieșit dintre munți la locul prin care intraserăm la plecare și astfel ne-am
îndreptat din nou (denuo plicavimus) spre mare. Tot astfel, odinioară, fiii lui Israel, reîntorcându-se
(revertentes) la Sinai, Muntele lui Dumnezeu, s-au întors (reversi sunt) până în acest loc pe drumul pe care
plecaseră, adică până la locul în care noi înșine am ieșit dintre munți, ne-am apropiat din nou de țărmul
Mării Roșii (mare Rubrum) și apoi ne-am întors la drumul nostru, pe care veniserăm. Fiii lui Israel însă, din
acel loc, și-au urmat drumul lor, după cum este scris în Cărțile lui Moise”. (nota 45, p. 36: […] Numeri 10,
12.) (p. 36)18

Egeria continuă, in acest fel, pelerinajul prin țara Goșen (a cărei capitală e Arabia), pe lângă Marea Roșie,
cetatea Ramses, spre muntele Nebo, vede apa care curge din piatră în deșert, prin Antiohia, peste Eufrat
către Mesopotamia.

Predomina acelasi stil de relatare alert, atent spre detaliu si cu referinta biblica tot timpul la indemana.

O scurta analiza a acestuia vom face in capitolul IV.

3.3. VIATA LITURGICA LA IERUSALIM

Cele douăzeci și șase de capitole care tratează liturghia din Ierusalim tratează zece subiecte majore - ,ordinea
zilnică a oficiului divin și liturghia duminicală (capitolul 24 și prima jumătate a capitolului 25); Boboteaza și
(încheierea capitolului 25); sărbătoarea Prezentării (26); Postul Mare, natura Liturghiei Postului Mare și
16
Egeria - Pelerinaj în Locurile Sfinte: A. D. 381-384, traducere Cornelia Lucia Frișan, prefață sr. Marcela Runcan OSBM, Cluj-Napoca,
Editura, Viața Creștină, p 22., 2006. Egeria, Itinerarium (Peregrinatio ad loca sancta) A D 381-384.
17
Egeria – idem, p. 28.
18
Egeria – idem, p.36.
PAGINA 5
obiceiurile de post, în special postul continuu practicat de asceții riguroși (27-28); liturghia din Săptămâna
Mare, începând cu liturghia de sâmbătă a lui Lazăr și terminând cu privegherea de Paști (29-38); liturghia
Paștilor si a Saptamanii Luminate (39-41); sărbătoarea celei de-a patruzecea zile după Paști (42); Rusaliile și
liturghia timpului de după Rusalii (43-44); instruirea catehumenilor pregătitoare pentru botez (45-47); și
sărbătoarea Hrănirii Bazilicii Sfântului Mormânt (48-49).19

In ce priveste Ierusalimul sec IV (vezi Figura 3- Harta Ierusalimului sec IV), acesta era diferit de cel de pe
timpul lui Iisus – evreii fusesera izgoniti, iar crestinii ocupau o mica parte in partea de sud-vest, ceea ce
Egeria numeste Sion.

Cladirile de pe Golgota erau in renovare si extindere, ca urmare a ‚descoperirii’ prezumtivului mormant al

lui Iisus si a lemnului Crucii. (vezi Figura IV – CLADIRILE DE PE GOLGOTA LA SFARSIT DE SEC
IV).

Multumita Egeriei avem, insa, o bogata descriere a vietii liturgice a Ierusalimului, dupa momentul declararii
crestinismului ca religie de stat. Descrierea releva un tipic asemanator cu ceea ce este viata liturgica astazi.
Exista, insa, si cateva diferente notabile: liturghiile de duminica erau deschise atat enoriasilor, cat si celor
din biserica, in timp ce liturghiile de dimineata erau doar pentru preoti si calugari.

ELEMENTELE LITURGICE

PSALMII

Par a fi cantati de un soloist, caruia ii raspunde multimea adunata la slujba. Egeria nu da amanunte legate de
distributia cartilor de rugaciune in cadrul adunarii, insa, din texte rezulta ca modul de organizare a slujbei
presupunea o minima implicare cu textul psalmilor:,----„”

RUGACIUNILE

Urmau, de obicei, fiecare psalm, erau spuse de un preot sau un diacon, stimuland un raspuns din partea
adunarii. Egeria noteaza ca ele erau adecvate fiecarui psalm si ocazii. La sfarsitul fiecarei slujbe, preotul sau
monahul slujitor spuneau o ‚rugaciune pentru toti”, o binecuvantare, urmata de raspunsul Kirie Eleyson, un
element nou pentru vestica Egerie obisnuita cu incheiera Amin: „______

SFARSITUL LITURGHIEI

19
Egeria – Diary of a Pilgrimage, trad. George E Gingras, Cap I – Introduction, pag 27, Ed. Neuman Press, 1970.
PAGINA 6
La sfarsitul liturghiei, preotul chema catehumenii care se aliniau in fata lui, cu o plecaciune si erau
binecuvantati:,,____”

PREDICA SI INVATATURILE

Liturghia zilnica nu cuprindea o predica in sensul de astazi al cultului, iar invataturile se acordau in zile
speciale si in momentul oferirii Euharistiei. Duminica, insa, se citea din Biblie si era comentata, ca si astazi,
pentru a face legatura cu momentul expus.:____”

TAINELE

EUHARISTIA

Prima parte era constituita din: 1. Psalm cu antifon; 2. Predica din Vechiul sau Noul Testament, 3. Vers din
Psalm; 3. Extras din Biblie, urmata de Ablatio si Synaxa. Era realizata de doua ori pe zi, cu exceptia Vinerii
Mari si a Epifaniei (6 ianuarie):,_____”

BOTEZUL

Se face la varsta adulta la vremea Egeriei si este descris in amanunt, avand cinci etape:

1. Inregistrarea catehumenilor; 2. Examinarea: inaintea Pastelui se prezentau impreuna cu nasii pentru a fi

examinati, 3. Exorcizarea – in fiecare zi din Postul Pastelui si Cateheza – pregatirea pentru Botez din
Biblie si Crezul; 4. Botezul propriu-zis - realizat la o baie in spatele Martiriului, dupa care nou-botezatul
este dus in haine albe in incinta bisericii,pentru a se alatura Congregatiei.5. Initierea in taine – detalierea
lor de catre preoti catre neofiti.

STRUCTURA SERVICIILOR RELIGIOASE

Ochiului atent al Egeriei ii datoram, ajungerea pana la noi a structurii serviciilor, asa cum era la sfarsitul
secolului IV d.Cr., din zilele obisnuite. La Mormantul Sfant, rugaciunea se facea dupa tipicul: (10.7): 1.
Rugaciune; 2. Invatatura adecvata; 3. Psalm adecvat; 4. Rugaciune, 5. Binecuvantare.

Duminica, structura serviciului era mai complexa, cuprinzand si o binecuvantare pentru toti si Evanghelia
invierii. In acelasi mod, Egeria descrie liturghiile si priveghiurile, cadenta si structura lor de=a lungul zilei,
anului si de sarbatorile importante: Postul Pastelui (pe care, cu exceptia calugarilor, il tinea fiecare cum
putea), Saptamana Mare, etc.
PAGINA 7
Un loc aparte este legat de liturghiile dinaintea, din timpul si de dupa Postul Mare (Inaltarea – a patruzecea
zi dupa Paste) si Rusaliile ( a cincizecea zi dupa Postul Mare):<<______>>

4. CONSIDERENTE FINALE
Fiecare din calatoriile Egeriei inseamna o consolidare a <relatiei dintre om si Dumnezeu atat in Vechiul, cat
si in Noul Testament existentializata, in general, intr-un loc anume, iar pelerinul religios doreste sa
inteleaga, la randul sau, pentru sine si in ritmul sau, adevarurile credintei comemorate intr-un loc specific.” 20
(trad. N.)
Ca sa potenteze acest adevar, Egeria nu pronunta nume proprii (cu exceptia prietenei Marthana), intr-o
incercarea de a ‚idealiza’ experienta si locurile, de a le reda valoare ‚eterna’. 21
Calatoria Egeriei este o experienta ‚liminala’22 – o decupare a realitatii intr-un spatiu sacru si un timp sacru –
timpul pelerinajului este un timp sacru, si observa tot prin lentila sacrului:,, Egeria îi citește constant pe cei
pe care îi întâlnește prin atemporal și lentila liminală a pelerinajului; orice diferențe etnice sau culturale
demontate prin credința și experiențele lor unificatoare într-un peisaj sacru. Sunt atât de împletite cu
sfințenia peisajului încât devin parte a peisajelor însele.,,23 Pelerinajul este un ‚rit de trecere’, care
presupune o reinseretie, o data integrata transformarea prilejuita de pelerinaj, reinsertie pe care Egeria o
refuza, planuind un nou pelerinaj, de data aceasta la Efes.
Limbajul Egeriei este din latina vulgata (pentru o mai profunda analiza vezi articolul lui Swanson C. Donald
– A Formal Analysis of Egeria's (Silvia's) Vocabulary 24), remarcandu-se repetitia lui ostendere ( a arata), dar
si lipsa descrierilor, repetitii, lipsa Aceasta nu trebuie interpretat negativ, insa, ci trebuie vazut tot in
perspectiva de a esentializa experienta, neincarcand-o de elemente de bruiaj care i-ar micsora valoarea
fenomenologica si experientiala. Refuzul intoarcerii in profan de la sfarsit trebuie si el interpretat in aceeasi
cheie a prelungirii sacrului.

20
Egeria – Diary of a Pilgrimage, trad. George E Gingras, Cap I – Introduction, pag 18, Ed. Neuman Press, 1970.
21
Egeria - Diary of a Pilgrimage, trad. George E Gingras, Cap I – Introduction, pag 44, Ed. Neuman Press, 1970.
22
Bader, Giselle - -- Sacred Space in Egeria’s Fourth-Century Pilgrimage Account, pag. 11., Journal of Religious History, 2020
23
Bader, Giselle – ibidem.
24
Swanson, C. Donald - A Formal Analysis of Egeria's (Silvia's) Vocabulary, Glotta, 44. Bd., 3./4. H. (1967), pp. 177-254, Vandenhoeck &
Ruprecht (GmbH & Co. KG).
PAGINA 8
 CONCLUZII
Principala contributie a Egeriei la istoria timpurie a crestinismului este
ANEXE
FIGURA 1 – HARTA LOCURILOR DE PELERINAJ DIN PALESTINA – SEC.
IV25

25
Wilkinson, John – id. Pag. 17

PAGINA 1
FIGURA 2 - RUTA EGERIEI26

26

PAGINA 2
Wilkinson, John – Idem, pag. 28.

27

PAGINA 3
 FIGURA 3 - IERUSALIMUL IN SEC IV

28
Wilkinson, John – idem., pag. 37

PAGINA 4
FIGURA IV – CLADIRILE DE PE GOLGOTA LA SFARSIT DE SECOL IV

PAGINA 5
 BIBLIOGRAFIE

1. Bader, Giselle - -- Sacred Space in Egeria’s Fourth-Century Pilgrimage

Account, pag. 4., Journal of Religious History, 2020.

2. Egeria – Diary of a Pilgrimage, trad. George E Gingras, Cap I – Introduction,

pag 27, Ed. Neuman Press, 1970.

3. Egeria - Pelerinaj în Locurile Sfinte: A. D. 381-384, traducere Cornelia Lucia

Frișan, prefață sr. Marcela Runcan OSBM, Cluj-Napoca, Editura, Viața
Creștină, 2006. ( Egeria, Itinerarium (Peregrinatio ad loca sancta) A D 381-
384).

4. Egeria – EL Itinerario de Egeria - Los lugares santos vistos y comentados

por una dama cristiana del siglo IV, ED. Rialp SA, 2016

5. Sivan, Hagith - Who Was Egeria? Piety and Pilgrimage in the Age of
Gratian, Harvard Theological Review, pag. 64, Vol. 81, No. 1 (Jan., 1988),
pp. 59-72, ed. Cambridge University Press, 1988.

6. Swanson, C. Donald - A Formal Analysis of Egeria's (Silvia's) Vocabulary,

Glotta, 44. Bd., 3./4. H. (1967), pp. 177-254, Vandenhoeck & Ruprecht
(GmbH & Co. KG).

7. Wilkinson, John – Prefata la Egeria’s Travels to the Holy Land, Prefata, pag.
3, Ed. Ariel Publishing House, Ierusalim, 1981.
PAGINA 1