Universitatea Babeş Bolyai

Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării

Secţia: Comunicare şi PR, anul II

„The Rock” – Închisoarea Alcatraz

Referent:
Cherecheş Andra – Ioana
 Grupa: a 2-a

CUPRINS
CUPRINS................................................................................................................. 2
Note generale despre închisori...............................................................................3
Clasificarea închisorilor.......................................................................................4
O scurtă prezentare a penitenciarului Alcatraz......................................................4
Descoperirea insulei............................................................................................5
Istoria penitenciarului..........................................................................................5
The Rock – închisoare de maximă securitate.........................................................6
Detalii tehnice ale închisorii................................................................................6
Deţinuţii...............................................................................................................7
Încercări de evadare...........................................................................................8
Regulamentul de ordine interioară.........................................................................9
Programul zilnic al prizonierilor...........................................................................9
Regulile închisorii..............................................................................................10
Comunicarea în penitenciar..................................................................................17
Comunicarea orizontală. Relaţiile dintre deţinuţi..............................................17
Comunicarea verticală. Relaţiile dintre deţinut - ofiţer, deţinut - guvernator sau
ofiţer - guvernator.............................................................................................17
Concluzii şi păreri personale.................................................................................18
Bibliografie...........................................................................................................19

2
 „The Rock” – Închisoarea Alcatraz

Note generale despre închisori

„Închisoarea este o pedeapsă a societăţii civilizate.”1 Acest citat face referire la simplul
fapt că închisorile au devenit o pedeapsă greu de depăşit doar din jumătatea secolului al
XVIII- lea şi începutul secolului al XIX- lea. Tot în această perioadă oamenii s-au revoltat
împotriva supliciilor, execuţiilor publice şi a terorii caracterizată prin ghilotină, dacapitare,
aradere pe rug, ardere cu fierul roşu, spânzurare, tragere pe roată şi nu în ultimul rând
împotriva călăului.
În acea vreme se considerau esenţiale execuţiile publice, expunerea publică în faţa
unei pieţe, biserici, ţintuire la stâlpul infamiei, punere în lanţuri şi biciuirea, deoarece se
credea că prin această „comunicare” cu exteriorul se va ajunge la diminuarea criminalităţii sau
a delictelor.
Începând din secolul XIX aceste suplicii au încetat şi închisoarea a devenit principala
metodă de pedepsire: „Închisoarea este un loc de executare a pedepsei şi în acelaşi timp un loc
de observare a indivizilor pedepsiţi.”2
Închisoarea are trei caracteristici principale:
• privarea de libertate;
• munca;
• tratamentul aplicat deţinuţilor (separarea de ceilalţi deţinuţi şi participarea la
activităţi culturale educative).
Deţinutul este izolat iar solitudinea îl împinge la meditare, astfel va conştientiza fapta
şi îl va determina să se transforme într-un individ lipsit de penalităţi şi să-l ajute la
socializarea sa treptată. Acesta trebuie să înveţe o meserie, să o mânuiască şi să ajungă să o
îndrăgească ca să aibă un sprijin pentru a o lua de la capăt.
Din nefericire, închisoarea a fost denunţată ca „marele eşec al justiţiei penale”3, prin
simplul fapt că aceasta nu minimizează rata infracţiunilor.
1
Michel Foucault, „A supraveghea şi a pedepsi – Naşterea închisorii”, ediţia a II-a, editura Paralele 45, Piteşti,
2005, p.292 apud P. Rossi, „Traité de droit pénal”, volumul III, 1829, p. 169
2
Michel Foucault, „A supraveghea şi a pedepsi – Naşterea închisorii”, ediţia a II-a, editura Paralele 45, Piteşti,
2005, p. 313
3
Idem, p. 334

3
 Conform unui studiu făcut de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP),
„aproape jumătate dintre persoanele care intră în spatele gratiilor pentru diferite fapte penale
comise îşi pierd familiile”.4 Studiile confirmă că oricât de mult ar creşte numărul închisorilor,
rata criminalităţii nu ar scădea. Şi spun acest lucru datorită faptului că deţinuţii odată ieşiţi din
închisori recidivează, nu se mai pot reintegra în viaţa socială de afară şi în cele din urmă ajung
din nou la puşcărie. Printre cele mai dure închisori din lume se numără închisorile San
Quentin din California şi Rahova din România.

Clasificarea închisorilor
O clasificare a închisorilor ar fi următoarea:
• regionale – pentru preventivi;
• de transfer – cel mult o lună, în vederea regrupării deţinuţilor;
• pentru deţinerea celor cu infracţiuni grave contra securităţii statului;
• pentru munca zilnică;
• cu regim sever pentru deţinuţii care au comis abateri;
• pentru bărbaţi;
• pentru femei;
• pentru minori.

Referitor la comunicare, se pare că în majoritatea închisorilor există o aşa numită

„regulă a tăcerii”, deţinuţii neputând comunica între ei, ci doar prin semne şi coduri, iar
comunicarea verbală fiind permisă doar la nivel vertical (între deţinuţi – gardieni, deţinuţi –
ofiţeri etc.). În închisorile de maximă securitate, ingeniozitatea deţinuţilor depăşeşte orice fel
de închipuire deoarece o simplă periuţă de dinţi, o porţiune de celofan, o bucată mică de fier şi
hârtia cu diferite ingrediente se pot transforma în arme mortale sau unelte de evadare.
Este de apreciat faptul că oamenii s-au trezit la timp şi au început să dispreţuiască
supliciile şi execuţiile publice, acest lucru probabil datorându-se drepturilor omului.

O scurtă prezentare a penitenciarului Alcatraz

Insula Alcatraz este situată în centrul golfului San Francisco din California, SUA. Pe
acest loc a fost construită fortăreaţa „Fort Alcatraz”, iar în prezent închisoarea Alcatraz este o
atracţie turistică deoarece a fost închisă în 1963.

4
http://www.ziuaiasi.ro/Aproape_jumatate_dintre_detinuti_isi_pierd_familiile-A5545.html, accesat în data de
03.12.2007

4
 Insula este o stâncă alcătuită din gresie, având lungimea de 500 metri, înălţimea de 41
metri iar suprafaţa 85.000 m². Pe această suprafaţă este zidită închisoarea şi cel mai vechi far
de pe coasta de vest a Americii.

Descoperirea insulei
În 1775, cercetătorul spaniol Juan Manuel de Ayala a fost primul care a navigat spre
golf, şi a descoperit insula, dându-i numele de „Isla de los Alcatraces” („Insula pelicanilor”),
păsări care populau insula. De-a lungul timpului numele insulei a devenit Alcatraz, la fel cu
cel al închisorii.

Istoria penitenciarului
În anul 1847, lodul John Charles Fremont, guvernator militar al Californiei cumpără
insula de la Mexic pentru SUA cu 5.000 $. În 1854 este clădit farul iar în 1859 se încheie
lucrarea la fortăreaţă. Între anii 1859 – 1868 insula este folosită de un detaşament al armatei
americane care să-a făcut acolo garnizoana pentru a găzdui infractori militari. Existau pe
lângă soldaţi americani recalcitranţi şi călăuze ale indienilor rebeli, soldaţi americani care au
luptat în Filipine şi au dezertat, precum şi civili chiezi care s-au împortivit armatei americane
în timpul răscoalei boxerilor. Din anul 1861, Alcatraz este folosită ca închisoare pentru
prizonierii din războiul civil american.
Închisoarea este închisă din cauza stării de deteriorare a clădirii în anul 1903.
Pregătirile de reânnoire au loc în anul 1906, însă tot în acelaşi an are loc un cutremur care
distruge din nou clădirea, iar reclădirea fortului durează 5 ani, din 1906 până în 1911. În 1097
s-a decis ca insula Alcatraz să fie inclusă ca parte a sistemului penitenciar militar al SUA.
Alcatraz s-a „născut” ca închisoare atunci când guvernul federal a vrut să demonstreze
opiniei publice că este foarte puternic, dur în fţa crimei. În timpul crizei economice, 1920-
1930, numărul infractorilor a crescut foarte mult, la fel şi crima organizată iar acest lucru i-a
împins pe guvernanţi să deschidă o închisoare de maximă securitate, cu privilegii minime,
destinată celor mai periculoşi infractori. Astfel, la 12 octombrie 1933 au început lucrările de
transformare a fortăreţei în închisoare şi este dată în folosinţă la 1 ianuarie 1934 ca şi
închisoare federală a SUA care să-i găzduiască pe cei mai periculoşi deţinuţi din sistemul
penal american, mai ales pe cei înclinaţi la tentative de evadare.
Robert F. Kennedy, procurorul general al SUA a ordonat închiderea închisorii în anul
1963 datorită cheltuielilor mari pentru întreţinerea acestuia. În 29 de ani, cât a existat ca şi
închisoare, Alcatraz a găzduit 1576 de infractori.

5
 Un grup de indieni Sioux au ocupat insula în martie 1964 în baza unui tratat prin care
aceştia aveau dreptul să ia în stăpânire orice teren guvernamental neocupat. Peste 3 ani, în
noiembrie 1969, un grup de aproximativ 100 de studenţi şi activişti indieni au ocupat insula
până în iunie 1971, când au fost forţaţi de poliţişti să plece.
Insula Alcatraz a fost deschisă publicului în 1972, ca parte a noii zone recreaţionale
naţionale Golden Gate, întreţinută de Direcţia Naţională a Parcurilor din SUA. În prezent,
insula şi închisoarea Alcatraz sunt deschise pentru public, iar peste 1 milion de turişti le
viziteată în fiecare an.

The Rock – închisoare de maximă securitate

Datorită apei reci şi curenţilor puternici din golf este numită „The Rock” („Stânca”),
fiind un penitenciar ideal din punct de vedere al securităţii.
Primii deţinuţi au ajuns la Alcatraz în anul 1934, fiind 53 la număr, aduşi din Atlanta.
Alcatraz este singura închisoare din SUA care are duşuri calde pentru a nu permite
deţinuţilor, în cazul evadării, de a se obişnui cu apa rece din golf şi datorită faptului că aici, un
gardian supraveghea 3 deţinuţi, nu 7 cum era în alte închisori, iar pe zi se făceau 12
numărători.

Detalii tehnice ale închisorii

În închisoare, nu erau niciodată cazaţi mai mult de 275 de prizonieri (deşi capacitatea
maximă era de 336 de locuri), rezultând faptul că nu a existat niciodată problema
supraaglomerării. Pe insulă se mai găseau 300 de persoane civile: gardieni cu familiile lor,
dintre care 80 de copii.
Alcatraz era un loc mai „agreabil” de deţinuţi decât alte puşcării deoarece:
• celulele erau cu un singur pat,
• aveau lavoar,
• aveau toaletă,
• avea suprafaţa de 1,5 X 2,7 metri,
• nu exista problema lipsei de intimitate.
Deşi avea acest avantaj, penitenciarul avea şi puncte minus:
• prizonierul avea 4 drepturi;
o mâncarea
o îmbrăcămintea
o adăpostul

6
 o tratamentul medical
• alte drepturi erau un privilegiu pe care aceştia trebuiau să şi-l câştige, cum ar
fi:
o munca
o corespondenţa
o vizita
o accesul la biblioteca închisorii
o activităţi de recreere:
 pictat
 ascultat muzică, radio
 vizionări de filme
Timpul petrecut în celulă era între 18-23 ore / zi, excepţie cei care munceau şi cei care
aveau purtare exemplară.
Un alt detaliu tehnici important este acela că în cantină există locuri, spaţii prezăvute
în caz de urgenţă, la nevoie pentru a se arunca gaze lacrimogene.
Un alt aspect ar fi acela că câteva dintre celulele din „Blocul D” (numite „găurile”)
erau special clădite pentru a-i tortura psihic şi emoţional pe cei trimişi acolo. Mai exact, pe cei
ce încălcau regulile şi care erau consideraţi periuloşi.
Alcatraz era ultimul drum pentru cei care încălcau regulile la alte închisori sau pentru
cei mai periculoşi criminali. Din momentul în care un deţinut se considera a nu mai fi
periculos şi a avut un comportament impecabil la Alcatraz (după 5 ani), îl trimiteau la o altă
închisoare cu o securitate mai slabă, pentru a-şi continua sentinţa şi de a fi eliberat.

Deţinuţii
Un grup de prizonieri extrem de periculoşi ajung la Alcatraz la 11 ianuarie 1934, care
s-au alăturat altor zeci de deţinuţi care erau acolo de pe vremea când era o închisoare militară.
Tot în acelaşi an, au ajuns şi alţi prizonieri, printre care şi celebrul mafiot Al Capone. Acesta a
încercat să îşi continue planurile infracţionale chiar din spatele gratiilor, fiind mutat de la
penitenciarul din Atlanta la închisoarea de maximă securitate Alcatraz, unde nu a avut un
tratament special, diferit faţă de ceilalţi deţinuţi, însă i s-a acordat atenţie din partea presei cât
timp a stat la Alcatraz (4 ani şi jumătate). În 1938 a fost diagnosticat cu sifilis şi a fost
transferat la închisoarea „Terminal Island” din California pentru a-şi termina sentinţa şi a fost
eliberat în noiembrie 1939.

7
 În septembrie 1934, a venit la Alcatraz un alt cap al crimei organizate, şi anume
George „Machine Gun” Kelly. În anii '40, un alt prizonier faimos şi-a făcut apariţia la
Alcatraz, Richard Stroud, „The Birdman” („Omul pasăre”). A fost deţinut 30 de ani la
Leavenworth, din Kansas, unde şi-a dezvoltat interesul în studiul păsărilor şi a scris două cărţi
despre canari şi bolile acestora. La Leavenworth i s-a dat voie să facă cercetări pe aceste
păsări, însă aici a ucis un paznic, motiv pentru care a fost trimis la Alcatraz în 1942, iar aici
nu i s-a mai permis să îşi continue cercetările. A stat la Alcatraz 17 ani (6 ani în izolare în
„Blocul D” şi 11 ani în spitalul închisorii), iar în 1959 a fost transferat la Centru Medical al
Deţinuţilor Federali din Springfield Missouri, unde a murit.
The Rock, până în august 1934 primise deţinuţi ca Al Capone, George „Machine Gun”
Kelly, Robert „Birdman of Alcatraz” Stroud, Floyd Hamilton (şoferul lui Bonnie & Clyde) şi
Alvin „Creepy” Karpis (primul inamic public număru 1). Ceilalţi deţinuţi (în total 1576) nu au
fost mafioţi sau faimoşi, ci deţinuţi care refuzau să se conformeze regulilor în alt penitenciar
şi erau consideraţi periculoşi, necesitând o supraveghere atentă din cauza tentativelor de
evadare.

Încercări de evadare
Cât a funcţionat închisoarea, 29 de ani (1934-1963), 38 de oameni au încercat să scape
(2 care au încercat de 2 ori), au fost inplicaţi în 14 tentative de evadare: 23 de oameni au fost
prinşi, 6 au fost împuşcaţi şi ucişi, 2 înecaţi şi restul au fost menţionaţi: „dispăruţi, probabil
înecaţi”.
Dintre cei prinşi, 2 au fost ucişi, executaţi în camera de gazare, pentru faptul că au ucis
un gardian (de aici numita „Bătălie de la Alcatraz”: 6 deţinuţi au preluat controlul asupra
gardienilor, au luat cheile de la vitrinele cu arme şi de la celule şi au vrut să evadeze. Nu au
reuşit deoarece şi-au amintit că le lipseau cheia cu care trebuiau să deschidă porţile închisorii.
În scurt timp au sosit ceilalţi gardieni, însă deţinuţii în loc să se predea au ales să se lupte cu
pazincii, şi au fost condamnaţi la moarte, iar 18 gardieni au fost răniţi.).
Un alt deţinut care a încercat să evadeze este John Giles în 1945, a apucat să ajungă la
mal cu o barcă, deghizat într-o uniformă militară furată, dar a fost interogat de un ofiţer, chiar
când a ajuns pe ţărm şi a fost trimis înapoi la penitenciar.
John Paul Scott, a fost singurul care a ajuns pe ţărm, înotând până la picioarele podului
Golden Gate, extenuat şi într-o stare de hipotermie, inconştient şi într-o stare de şoc. Astfel a
fost găsit de poliţie.

8
 Celebra evadare de la Alcatraz, care a inspirat filmul „Escape from Alcatraz”, a fost
făcută de prizonierii Frank Morris şi fraţii John şi Clarence Anglin. Aceştia au dispărut din
celulele lor, lăsând în urmă un tunel şi manechine făcute din hârtie şi săpun, vopsite cu
acuarelă de culoarea pielii, având părul luat de la frizerul închisorii. Acestea le-au mascat
absenţa din celule până a doua zi dimineaţa, însă adevăraţii deţinuţi nu au mai fost văzuţi
niciodată. S-au presupus a fi „dispăruţi, probabil înecaţi”.

Regulamentul de ordine interioară

Programul zilnic al prizonierilor
Ora 07:00. Prizonierii sunt treziţi de soneria celulelor. Aceştia trebuiau apoi să se
ridice din pat, să se radă, să se îmbrace, să îşi facă paturile şi să îşi facă curat în celulă înainte
de a pleca.
Ora 07:20. La al doilea semnal sonor, uşile celulelor sunt deschise, iar deţinuţii trebuie
să iaşă afară din celula lor cu faţa înainte. Aceştia trebuie să stea în loc până se face
numărătoarea, iar tăcerea este foarte importantă. Deţinuţii sunt trimişi în sala de mese, după
ordinea celulelor.
Ora 07:30. Ora micului dejun. Deţinuţilor li se permite să ia mâncare câtă vor, însă să
o mănânce pe toată. Mottoul este: „Ia cât vrei, mănâncă tot cât ai luat”. Prizonierilor li se dă
voie să vorbească încet în timpul meselor iar când au terminat de mâncat trebuie să îşi lase
tacâmurile pe tavă pentru a putea fi numărate.
Ora 07:50. Terminarea micului dejun. Prizonierii sunt alineaţi pentru a fi trimişi la
muncă. Aceia care nu aveau loc de muncă sunt duşi înapoi în celule. O parte din slujbe se
găsesc la spălătorie, grădinărit, croitorie, fierărie şi tâmplăria.
Ora 08:00. Înainte de a fi trimişi la locurile lor de muncă, deţinuţii trebuie să treacă
prin detectorul de metale, apoi să treacă fiecare la locul său de muncă şi să aştepte
numărătoarea.
Ora 08:20. Începe munca.
Ora 10:00. Începe pauza, care durează 8 minute. Li se permite să fumeze doar în
spaţiile special amenajate.
Ora 10:08. Încheierea pauzei, au voie să întârzie 2 minute înapoi la slujbă.
Ora 11:35. Pauza de masă. Deţinuţii trebuie să treacă prin detectorul de metale şi să
aştepte în curte numărătoarea, apoi să meargă în sala de mese.
Ora 12:00. Începerea prânzului.

9
 Ora 12:20. Încheierea prânzului. Deţinuţii trebuie să îşi lase tacâmurile pe tavă pentru
numărătoare.
Ora 13:00. Deţinuţii ce nu muncesc sunt număraţi şi trimişi înapoi în celule iar cei ce
muncesc sunt trimişi la locul de muncă, unde vor fi din nou număraţi.
Ora 13:20. Reluarea lucrului.
Ora 15:00. Pauza de 8 minute. Au voie să fumeze în spaţii special amenajate.
Ora 15:08. Terminarea pauzei. Au voie să întârzie 2 minute.
Ora 16:10. Terminarea orelor de muncă.
Ora 16:20. Deţinuţii sunt aliniaţi şi număraţi pentru a fi duşi în sala de mese la cină.
Ora 16:35. Prizonierii care nu lucrează sunt eliberaţi din celule şi duşi la sala de mese.
Ora 16:40. Începerea cinei.
Ora 17:00. Terminarea cinei. Se munără tacâmurile iar prizonierii sunt duşi la celule
pentru numărătoare.
Ora 17:30. Numărătoarea de închidere în celule.
Ora 21:30. Deţinuţii sunt număraţi din nou şi se dă stingerea.

Regulile închisorii
Închisoarea are 53 de reguli, care sunt din perioada 1955-1961, când era în
administraţia domunului Paul J. Madigan. Regulile îi sunt citite fiecărui deţinut în parte în
momentul în care calcă în închisoarea Alcatraz. Aceste reguli fac referire la următoarele
chestiuni:
• buna conduită, purtare
• reputaţia unui bun muncitor
• reputaţia unui bun deţinut ce implică purtare excepţională şi îndeplinirea
tuturor sarcinilor care i s-au dat
• reducerea sentinţei datorate bunei conduite + muncă
• privilegiile pe care le pot obţine deţinuţii
• acţiunile disciplinare
• departamentul în care sunt restricţionate până la minim privilegiile
• reclamările
• anularea sau retragerea micşorării sentinţei
• recâştigarea anulării / retragerii micşorării sentinţei decât dacă pe un an aveau o
purtare mai bună decât media anului trecut
• transferul la o altă închisoare federală

10
• prizonierii militari pot fi recomandaţi pentru clemenţă doar dacă prezintă o
purtare
excepţională pentru mulţi ani
• numele şi numărul de înregistrare al deţinuţilor
• recomandările
• rapoartele disciplinare
• contrabanda
• încercările de mituire a angajaţilor
• ridicularizarea, atacul ofiţerilor, angajaţilor sau vizitatorilor este interzisă
• schimbul, vândutul sau împrumutatul lucrurilor primite de la conducere este
interzis
• recrearea
• munca
• absenţa sau chiulirea de la locul de muncă pot duce la pierderea job-ului şi un
punct minus la purtare
• orice plângere sau sugestie constructivă este luată în considerare atâta timp cât
nu este cu intenţia de a stârni scandal
• formularele tip pentru cererea unui interviu pot fi obţinute de la ofiţerul de
celulă
• banii
• fondul de încredere al prizonierilor
• cutia de corespondenţă a deţinutului
• programul zilnic
• regulile băii
• regulile celulelor
• educaţia şi chestiunile de interes social
• îmbrăcămintea
• regulile în sala de mese
• tunsul şi rasul
• interviurile cu guvernatorul sunt permise, însă iniţial trebuie făcută o cerere
• tratamentul medical
• libertarea de mişcare a deţinuţilor

11
 • aprovizionarea deţinuţilor
• regulile la locul de muncă
• regulile auditoriului
• corespondenţa
• privilegiul de a sta în curte
• folosirea maşinii de scris
• regulile bibliotecii
• revistele
• filmele
• regulile legate de ascultarea muzicii
• radioul
• serviciile religioase
• achiziţiile speciale
• regulile legate de fumat
• vizitele
• buna comportare = micşorarea sentinţei
• regula generală
Cele mai importante reguli ar fi următoarele:
 Regula generală. Era aplicată pentru toţi deţinuţii, aceştia având 4 drepturi: mâncarea,
îmbrăcămintea, adăpostul şi tratamentul medical; restul erau un privilegiu (de exemplu: locul
de muncă îl câştigau prin purtarea excelentă).
 Regulile celulei:
• nu au voie să alerge pe aleicând se deplasează de la un loc la altul
• nu au voie să intre la un alt deţinut în celulă
• să nu vorbească tare ci doar încet
• să nu creeze zgomot
• să păstreze celula curată şi aranjată
• să ţină lucrurile pe raft
• să nu lipească sau să pună cu pioneze ceva pe pereţii celulei
• nu au voie să lase lucruri pe jos în afară de pantofi, papuci de casă, tabla
de desenat sau instrumentele muzicale
• lucrurile luate prin contrabandă vor fi confiscate
12
 • banii, băuturile, armele sau unele unelte ce pot fi folosite ca arme de
evadare vor fi confiscate
• trebuiau să ceară de la ofiţeri apă caldă şi mop când voiau să facă curat
în celulă, însă când i se va spune că este murdară va trebui să rămână în
celulă
• flueratul, înjuratul sau cântatul este interzis
• au voie să vorbească încet sau să se joace jocuri cu vecinii apropiaţi
• trebuiau să lase lumina aprinsă în celulă atunci când mergeau la masă
 Regulile îmbrăcăminţii:
• îmbrăcămintea este formată dintr-o uniformă standard: tricou cambrat
albastru, pantaloni albaştrii şi albi, curea pentru talie şi pantofi
• această uniformă este purtată în timpul vizitelor, interviurilor, meselor,
vizionării de filme etc.
• cămaşa va fi încheiată cu nasturi, exceptând cel de la guler
• mânecile vor fi ridicate sus şi încheiate cu nasturi
• centura va fi purtată cu numărul de înregistrate, codul, în centrul
spatelui, pentru a fi uşor văzută
• uniforma trebuie să fie curată şi în stare bună
• schimbul de haine se face duminica în timpul orelor de spălare, iar tot în
acel moment se fac şi reclamaţiile pentru reparaţiile hainelor
 Regulile de la sala de mese:
• mesele sunt servite de 3 ori pe zi, în sala de mese
• nu au voie să ducă mâncare în celule
• au voie să ia câtă mâncare vor însă cu condiţia să mănânce tot cât au
luat
• pot să meargă la ceainic sau la termsul de cafea doar dacă nici un alt
deţinut nu este acolo
• nu au voie să işi paseze de la unul la altul mâncarea
• după ce termină de mâncat trebuie să îşi pună tacâmurile în partea
dreaptă a tăvii
• după ce au terminat toţi de mâncat, ofiţerii vor da semnalul de retragere
în celule

13
 Regulile tratamentului medical:
• dacă unul dintre deţinuţi se îmbolnăveşte, acesta trebuie să-i spună unui
ofiţer, abia apoi va primi atenţia medicală
• dacă au o consultaţie în celulă, pot să rămână în celula lor, exceptând
orele de serviciu religios, mesele, sau vizionarea de film
• au voie să ţină în celula lor doar acele medicamente prescrise, iar
flacoanele goale sunt returnate
• nici un medicament nu va fi ţinut în celulă mai mult de 30 de zile
 Regulile băii:
• când merg la baie deţinuţii trebuie să poarte capotul şi păpuciii de casă
• spălatul şi schimbul de haine şi aşternuturi se fac în fiecare marţi după-
amiaza şi duminica dimineaţa
• baia se face în fiecare luni, miercuri şi vineri în două grupe
 Regulile legate de tuns şi ras:
• nu li se permite deţinuţilor să aibă părul în vreun fel anume, neobişnuit
sau de a avea tunsori speciale
• fiecare deţinut se va tunde o dată la 3 săptămâni
• fiecare deţinut trebuie să se radă în celula sa
• este interzis ciocul, barba sau mustaţa
• lamele de ras sunt schimbate în fiecare duminică seara de un ofiţer (2
vechi în loc la 2 noi)
 Regulile la locul de muncă sunt următoarele:
• este necesar să facă ceea ce li se dă să facă, iar de obicei în prima parte
a detenţiei nu li se dau job-uri
• dacă respectă toate regulile la locul de muncă, prizonierul va intra în
categoria „bun muncitor”
• au dreptul al pauze, putând să fumeze în spaţii special amenajate
(ţigările le luau de la cei ce administrează partea de vest a închisorii; nu
aveau voie să depăşească mai mult de 6 pachete luate împreună; nu aveau
voie să irosească ţigările; fiecare deţinut cu purtare excelentă avea voie să
fumeze un pachet de ţigări în zilele de luni, miercuri şi vineri seara;
chibriturile sunt distribuite atunci când se alinează la baie; nu au voie să
acumuleze mai mult de 10 cutii de chibrituri; fumatul mai este permis în

14
 celulă, în „Blocul A”, în curte, însă nu ăn spaţiul dintre curte şi spaţiul de
lucru)
• nu au voie să ducă materiale de la locul de muncă în celulă sau
uniforma de la locul de muncă

 Regula recunoaşterii deţinuţilor sunt următoarele:

• fiecare deţinut primeşte un număr de înregistrare şi un cod pe care îl va
putea folosi chiar şi când va completa o cerere pentru un anumit lucru
 Regulile bibliotecii:
• fiecare celulă conţine o listă cu toate cărţile pe care le deţine biblioteca
• deţinuţii folosesc pentru a cere o carte un card special, pe care îl poate
obţine prin purtare excelentă
• cu acel card va orţine un tichet, pe care vor scrie numărul cărţilor, iar
acesta va fi pus pe masa de intrarea în sala de mese, în drum spre micul
dejun; tot de pe acea masă îşi vor lua cărţile
• dacă nu înapoiază cărţile până la termenul limită, îşi vor pierde acest
privilegiu
• nu au voie să împrumute mai mult de 3 cărţi
• în celulă au dreptul să aibă 12 cărţi printre care Biblia, dicţionar şi cărţi
de studii
• dacă se găsessc mai mult de 12 cărţi acestea se confiscă
• aveau voie să ceară şi reviste, însă nu prin card ci printr-o cerere
• nu aveau voie să aibă mai mult de 8 reviste, acestea fiind preluate la 30
de zile după distribuire
• orice distrugere a cărţilor sau revistelor se amenda printr-un punct
minus la purtare
 Regulile recreerii:
• zilele destinate recreerii sunt sâmbetele, duminicile şi sărbătorile
• noii veniţi sunt ţinuţi în caracntină 30 de zile, si nu au dreptul la timp
liber
• în timpul liber sunt incluse: vizionarea de filme (de 2 ori pe lună),
baseball-ul, handbalul şi diferite jocuri

15
 Regulile curţii:
• plimbările în curte sunt permise în zilele de sâmbătă, duminică şi la
sărbători, doar dacă le permite vremea
• au voie să se joace şah, dame sau table, însă nu au voie jocuri de noroc
sau să mizeze pe ceva
• toate jocurile trebuie să înceteze în momentul în care se va auzi
semnalul de încheiere a perioadei de recreere în curte
 Regulile serviciului religios:
• slujbele pentru catolici şi protestanţi se ţine regulat în ziua de duminică
la capelă
• pentru evrei, se ţine la anumite momente, în auditoriu
 Regulile legate de muzică şi ascultatul radioului:
• li se permite să ducă chitări sau alte instrumente cu coardă în celulă şi
să cânte la ele într-un mod încet, liniştit, doar în intervalul de timp 17:30-
19:00
• nu vor fi tolerate acompaniamentele ca cântatul sau fluieratul
• instrumentele de suflat vor fi folosite doar în grup, formaţii sau în
camera orchestrei, în zilele de sâmbătă, duminică şi de sărbători
• permisiunea de a cânta în orchestră sau în formaţie este dată de
guvernatorul asociat şi permisă doar celor cu purtare bună
• nu au voie să schimbe instrumentele muzicale între ei, să le vândă sau
să le împrumute
• instrumentele se vor lua pe un card propriu
• programele de radio sunt atent alese pentru a fi pe placul tuturor
• se vor folosi căşti
• programele de ascultare a radioului sunt următoarele: în zilele
lucrătoare: între orele 18:00-21:30, precum şi sâmbetele, duminicile şi
sărbătorile: între orele 13:00-21:30
• nu sunt tolerate ţipetele şi aplauzele
• căţtile se vor ţine în spatele celulei, iar atunci când părăsesc celula nu au
voie să le ţină conectate
 Regulile vizitei:

16
 • deţinuţii au voie la o vizită în fiecare lună din partea membrilor familiei
sau alte persoane aprobate de guvernator, cu condiţia ca aceştia să nu fie
foşti deţinuţi
• orele vizitei sunt următoarele: 13:30-15:10 în zilele lucrătoare
• în timpul discuţiei se vor limita la chestiuni personale şi se vor abţine să
vorbească despre regulamentul instituţiei sau despre alţi deţinuţi
• contactul fizic nu este permis
• vizitatorii şi deţinuţii trebuie să stea jos în timpul vizitei
• deţinuţii nu au voie să fumeze în timpul vizitei
• vizitatorii vor fi verificaţi de FBI
• nerespectarea acestor reguli duce la luarea acestui privilegiu
Acestea sunt regulile instituţiei, fiecare deţinut având 4 drepturi comune, iar celelalte
fiind privilegii care vor fi câştigate prin comportament exemplar.

Comunicarea în penitenciar
Comunicarea orizontală. Relaţiile dintre deţinuţi
În general comunicarea orizontală era interzisă, însă deţinuţii au găsit o altă metodă de
comunicare, şi anume cea prin semne şi coduri ( de exemplu: codul morse). O altă metodă
este trimisul de bileţele, de la unul la celălalt printr-un şoricel sau din mână în mână.
Relaţiile dintre deţinuţi depindeau foarte mult de grupul din care făceau parte. Exista,
din nefericire, rasismul şi binînţeles un „război pentru putere”.
Referitor la sttul pe treptele, scările curţii, se considera că cei care stau pe treapta cea
mai de sus aveau un rol foarte important printre deţinuţi.
Existau grupuri de deţinuţi, iar fiecare grup avea câte un lider informal, care de multe
ori se dovedea a fi un individ cu o putere mai mare decât liderii oficiali, iar acest lucru se
observa mai ales atunci când încerca să se conformeze cu noul mediu, să socializeze.

Comunicarea verticală. Relaţiile dintre deţinut - ofiţer,

deţinut - guvernator sau ofiţer - guvernator
În închisoarea Alcatraz exista o regulă informală ce reprezenta comunicarea, şi anume
„legea tăcerii”. Prin aceasta li se interzicea deţinuţilor să vorbească între ei, având acest drept
numai în timpul meselor sau orelor de recreere.
Comunicarea verticală era permisă, nu existau restricţii referitoare la aceasta, iar în
timpul acesteia putea fi folosiţi termeni informali. Relaţia dintre prizonieri – ofiţeri şi invers
17
era una rece, rar se întâmpla să existe o legătură mai puternică între cele două persoane,
deoarece la Alcatraz era aproape imposibilă mituirea gardienilor de către deţinuţi.
Comunicarea dintre deţinut – guvernator era posibilă doar dacă prizonierul scria o
cerere care urma să fie aprobată sau nu. Exista mai mult o comunicare indirectă, prin
intermediul ofiţerilor.
Comunicarea dintre ofiţer – guvernator este una directă, aceştia adresându-se
guvernatorilor în termeni de politeţe.

În această organizaţie totalitară, exista un regulament scris, reguli formale şi

informale, lideri formali şi informali, precum şi relaţii, reguli ierarhice.

Concluzii şi păreri personale

„Alcatraz este o închisoare de maximă securitate cu foarte puţine privilegii”5, este un
penitenciar unde „nu fac cetăţeni buni ci prizonieri buni”6.
În prezent este un faimos punct de reper în San Francisco, unde milioane de turişti îl
vizitează anual. Cele brul penitenciar este o sursă de inspiraţie pentru mulţi regizori şi scriitori
în realizarea numeroaselor filme şi cărţi, mai ales pentru că a fost o închisoare de maximă
securitate şi pentru că există mottoul „aceşti pereţi pot vorbi” în vederea atingerii „legii
tăcerii”.
Consider că este una dintre puţinele instituţii de acest fel care să fi avut o influenţă atât
de mare asupra lumii şi infractorilor şi care respecta atât regulile cât şi drepturile omului şi nu
existau discriminări. Nu cred că va exista vreodată o astfel de instituţie pe atât de celebră cât
şi cu efect asupra delicvenţilor încât să o descalifice pe aceasta.
Deşi lumea se află în perioada modernă, iar tehnicile devin din ce în ce mai evoluate,
cred că ar fi de folos existenţa unui astfel de loc pentru cei ce încalcă legile, chiar şi pentru o
perioadă scurtă, astfel, indivizii ar pune accentul mai mult pe ceea ce înseamnă pace, linişte,
iubire şi nu în ultimul rând pe omenie şi ar lăsa la o parte ura, răzbunarea şi teroarea.

5
Replică din filmul „Escape from Alcatraz”
6
Ibidem

18
Bibliografie
1. Foucault, Michel. „A supraveghea şi a pedepsi – Naşterea închisorii”, tradusă de
Bogdan Ghiu, ediţia a II-a, editura Paralela 45, Piteşti, 2005
2. Encyclopedia Britannica, volumul XVIII, Chicago
3. Filmul „Escape from Alcatraz”, anul 1979
4. www. alcatrazhistory.com, accesat la data de 29.11.2007
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Alcatraz, accesat la data de 01.12.2007
6. http://www.ziuaiasi.ro/Aproape_jumatate_dintre_detinuti_isi_pierd_familiile-
A5545.html, accesat în data de 03.12.2007
7. www.bop.gov/about/history/alcatraz.jsp, accesat în data de 29.11.2007
8. http://www.event365.ro/Legendă_si_istorie_inchisoarea_Alcatraz-n54666.html,
accesat la data de 28.11.2007

19