UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA“ din IAŞI

FENOMENUL PITEȘTI
Profesor îndrumător:
Maria-Ioana Mărculescu-Michinici

Disciplina:
Criminologie Proiect realizat de:
Farcăș Sergiu
Horodniceanu Andrei
Cantea-Elmi Aisha
 Noțiuni Generale
Elemente circumstantiale(Unde,Cum si Cand au inceput toate
ororile)
• Prezentarea modalitatilor de tortura si contextul in care aveau loc
• Rezultatul dorit
• Extinderea Fenomenului la nivel national
• Esuarea extinderii si sfarsitul Fenomenului
• Consecintele Fenomenului
• Originile Fenomenului
• Creierul din spatele Operatiunii
• Genocidul sufletelor
 Unde/din ce motiv a inceput
Fenomenul Pitesti
• Fenomenul Pitesti a inceput,dupa cum ii spune si
numele,la Pitesti,acolo unde,sunt transferati in 1949,de
la Suceava,un grup de detinuti politici condamnati pentru
activitate legionara.Initial,grupul de legionari,condus de
Alexandru Bogdanovic,a organizat in peniteciarul din
Suceava o actiune de reeducare prin mijloace
pasnice,ce a atras antipatia comunistilor.In urma
tranferului,ei urmeaza a fi pusi sub un regim
vigilent,ordin dat de ministrul de Interne de la acea
perioada.
 Cand/cum s-a ajuns la instaurarea Fenomenului
Pitesti

• Atrocitatile i-au loc in intervalul 1949-1951,incepand cu Eugen

Turcanu,fost legionar si corupt de ideologiile comuniste,care
primeste aprobarea securitatii in a incepe reeducarea prin
violenta.Impreuna cu 15-20 de complici care alcatuiau
ODCC(Organizatia Detinutilor cu Convingeri Comuniste),ei incep sa
se imprieteneasca cu detinutii de asa maniera incat acestia le
impartaseau cele mai profunde convingeri,urmand ca intr-un
moment neasteptat,sa inceapa sa-i tortureze fasra nicio remuscare
Rezultatul la care se ajungea sau se dorea sa se ajunga
prin tortura comunista

• Ce li se cerea celor batuti pentru a inceta supliciul: Sa renege tot ce

crezusera pina atunci (politica, religia, mama...). Sa se declare convinsi de
superioritatea comunismului si reeducati in spiritul sau. Sa spuna tot ceea
ce reusisera sa ascunda la anchetele securitatii si sa denunte pe cei ce
eventual scapasera de arest. Sa povesteasca orice element incriminator pe
care l-au aflat in discutiile cu prietenii. In sfirsit, si esential:Sa se declare
disponibili pentru reeducarea altor prizonieri.
• Cheia experimentului a constat in demonstrarea fragilitatii omului,a faptului
ca forta reeducatilor depasea rezistenta prizonierilor.Crearea omului nou
insemna desprinderea de constiinta si crearea unui instrument ce putea fi
folosit in favoarea regimului.
• In final prizonierii ori se supuneau batausilor, ori mureau,nu reuseau sa se
sinucida(a existat un singur caz)
• Au fost unii care au incercat sa se infiltreze printre reeducati si isi menajau
prietenii prin orice forma posibila.Acestia au fost prinsi si macelariti cu o
cruzime si mai mare
 Extinderea Experimentului la
nivel national
• Ororile „reeducării” continuă la penitenciarul Gherla,
unde sunt transferaţi o parte din cei de la Piteşti ,
precum şi la Canalul Dunăre Marea Neagră, în lagărul
Peninsula- Valea Neagră. Se încearcă aplicarea
„reeducării”, însă fără mare succes la penitenciarele Tg.
Ocna, Ocnele Mari şi Târgşor.Fenomenul a avut o arie
mai mare de extindere dar acestea sunt principalele
zone unde au fost infiltrati tortionari.
 Esuarea extinderii si sfarsitul
Fenomenului
• În vara anului 1951, eminentul medic Simionescu nemai putând
suporta torturile de la Peninsula Valea Neagră , se sinucide.
• Acest fapt duce la stingerea materiala a Fenomenului.Eugen
Turcanu si un grup de saisprezece tortionari sunt condamnati la
moarte si executati in anul 1955.Se organizeaza un simulacru de
proces pentru administraţiile penitenciarelor care fuseseră complice
la „experiment”. Sentinţele sunt aproape simbolice şi nu le execută
nici un condamnat.Mai mult decat atat,comunistii au incercat sa
impute legionarilor cele petrecute incercand sa se exonereze de
orice vina.Invinuitii nu recunosc pe baza carora au fost acuzati,ei
sunt insa condamnati la pedepse teribile.
• Astfel in 1956 se incheie Fenomenul si din punct de vedere juridic
 Consecințele fenomenului
• Chiar daca Fenomenul ia sfarsit, consecinţele morale ale
„fenomenului” sunt însă teribile. În ţara noastră miile de
oameni care au trecut prin „reeducare”, chiar dacă au
scăpat cu viaţă, au rămas marcaţi psihic iremediabil
pentru tot restul vieţii. „Reeducarea” prin tortură a fost un
eşec al sistemului comunist , ca multe altele, dar preţul
plătit de tineri nevinovaţi, a fost teribil. Este necesar ca
generaţiile tinere să cunoască tragedia acestui fenomen,
ca el să nu se mai poată repeta niciodată.
 Originile Fenomenului

Se stie ca originile Fenomenului isi au baza

intr-un experiment aplicat,de catre un
pedagog sovietic pe nume Makarenko,in
mod restrans,unor delicventi minori din
URSS.
 Creierul din spatele operatiunii
• Se pare ca Ana Pauker,prima femeie ministru a Romaniei,tinea legatura cu
Stalin şi este plauzibil ca decizia de a înăspri regimul închisorilor politice din
România, să fi fost luată în urma ordinelor primite de la Moscova.
• Pe de altă parte, nu încape îndoială că Stalin avea cunoştinţă de lucrările şi
„experimentul” lui Makarenko. De ce nu a aplicat Stalin metodele lui
Makarenko la milioanele de deţinuţi politici care existau după cel de al
doilea război mondial în URSS , este greu de înţeles. Poate că „ţarul roşu”
nu a vrut să rişte o compromitere internaţională şi mai severă a regimului de
teroare pe care îl introdusese în URSS .Totusi asta nu l-a impiedicat sa
experimenteze aceste orori intr-un stat unde conducerea locala era mai
servila.
Filmul se bucura de notorietate la nivel international si reprezinta un documentar de lung-
metraj in care,pe baza marturiilor facute de prozonieri,scenaristul doreste sa redea
faptele reale intr-o ordine corecta din punct de vedere cronologic.
 Pareri la nivel international
• Alexandr Soljenitîn-laureant al premiului Nobel pentru literatura in
1970-Acest scenariu a fost scris pentru un film despre,,cea mai
cumplita barbarie a lumii contemporane.”
• Istoricul Francois Furet,membru al Academiei Franceze,descrie
Fenomenul Pitesti ca “Una dintre cele mai cumplite experiente de
dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastra.”
• Virgil Ierunca,in cartea sa despre Fenomenul Pitesti,scrie-”Ceea ce
n-a ajuns insa-si inca-la cunostinta tuturor este ca in Arhipelagul
romanesc a existat o insula a ororii absolute,cum alta n-a mai fost in
intraga geografie penitenciara comunista.”
FENOMENUL PITEȘTI-
STADIILE REEDUCĂRII
 Etapa initiala-interogatoriul
• Toate victimele experimentului au fost inițial trecute printr-un interogatoriu, în
timpul căruia tortura fizică a fost aplicată ca mijloc de a revela detalii intime din
viața personală a fiecăruia (acest proces fiind denumit "demascarea externă").
 Al doilea stadiu al reeducarii
• A doua etapă, "demascarea internă", avea ca obiectiv dezvăluirea altor nume
de persoane care erau anticomunisti, apropiați celor închiși.
 Al treilea stadiu al reeducării
• Deținuții erau siliți să denunțe toate convingerile, ideile și valorile
personale. Trebuie menționat faptul că deținuții credincioși erau
îmbrăcați ca Iisus Hristos, iar ceilalți erau siliți să-i insulte erau forțați
să blasfemeze simboluri religioase și texte sfinte.
• De asemenea erau siliți să accepte noțiunea că membrii propriilor
familii aveau tot felul de trăsături criminale, grotești; au fost obligați
să scrie autobiografii false.
• Pe lângă violența fizică, deținuții supuși "reeducării" erau obligați să
facă diferite munci umilitoare pe timp îndelungat (de exemplu, să
curețe podeaua cu o cârpă ținută între dinți).
• După o perioadă de câteva luni de
înfometare şi restricţii severe (de cele mai
multe ori, inclusiv vorbitul era interzis, în
timp ce insultarea şi lovirea de către
gardieni erau lucruri comune), un grup de
deţinuţi era transferat într-o celulă în care
găseau alţi condamnaţi. Noii sosiţi erau
primiţi cu căldură şi prietenie.
În cele ce urmează vom arată transferul deținutelor politice în închisoarea Mislea(fosta mănăstire
Mislea),ce se afla în județul Prahova, o închisoare politică dedicată femeilor, unde continuă
“Experimentul Pitești”
 Din când în când
“Gardianul/Gardiana venea să îi
verifice
• Închisoarea asigura și o selecție
preliminară pentru lagărele de muncă de
la Canalul Dunăre-Marea Neagră, Ocnele
Mari, Aiud, Gherla, Târgu Ocna, Râmnicu
Sărat, Târgșor și altele, unde echipe de
foști deținuți urmau să continue
experimentul.
Secvențele din film sunt mărturii
reale

• „Binecuvântată fii, închisoare” este un film

românesc realizat de regizorul Nicolae
Mărgineanu în anul 2002, ecranizare a
scrierii cu caracter autobiografic a
scriitoarei Nicole Valéry-Grossu „Bénie
sois-tu, prison”. Asadar ceea ce ați văzut
face parte din jurnalul unei victime a
''Fenomenului Pitesti” , ce a emigrat în
Franța.
 Scurt istoric
Închisoarea Pitești este numele sub care este cunoscut fostul penitenciar
din Pitești, România, renumit pentru așa-zisele încercări de „reeducare”, efectuate
sub autorizația autorităților comuniste în perioada anilor 1949-1952 (cunoscute și
sub denumirea Experimentul Pitești sau Fenomenul Pitești). Acest experiment nu
poate fi redus la o scuză pentru administrarea unor bătăi și torturi brutale,
administrate zilnic cu scopul de a „reeduca total” deținuții politici, majoritatea
studenți, membri în grupări interzise de comuniști ca Partidul Național
Țărănesc și Partidul Național Liberal, precum și cei inspirați de Garda de Fier sau
membri sioniști ai comunității evreiești din România. Esența metodei folosite la
Pitești este transformarea victimelor în cǎlǎi, tortura putând fi apreciatǎ drept un
simplu mijloc, nu un scop.
• Scopul securitatii, initiand reeducarea de la Pitesti, nu era numai de a
dobora fortele vii ale unei miscari politice -oricare ar fi fost ea- ci si de a
anihila metodic si fara posibilitate de recuperare, forta de opozitie a
totalitatii tineretului detinut.
• Avantajele imediate sau mai indepartate erau urmatoarele:
-Mai intai, a completa ancheta prin denunturile obtinute sub tortura
neintrerupta si a ingadui arestarea altor opozanti ramasi in libertate.
-Apoi a lega pe detinutii tortionari intre ei, prin complicitatea crimei.
Principiul este simplu, il aflam in ‘’Posedatii’’ lui Dostoievski, si, pe buna
dreptate, unii dintre cei care l-au cunoscut pe Turcanu l-au putut compara cu
Verkovenski.
Din clipa in care cel torturat tortureaza la randul lui, calitatea de victima
dispare. Nimeni nu va marturisi pentru ca toti au fost legati intre ei prin tortura.
Experienta de la Pitesti este una dintre cele mai neomenesti din cate au fost
vreodata inregistrate intr-o posibila antologie a sadismului.
 Eugen Țurcanu
Născut la 8 iulie 1925 în județul Suceava, Țurcanu a urmat
cursurile Liceului „Dragoș Vodă” din Câmpulung-
Moldovenesc, unde s-a înscris, în decembrie 1940, în
Frățiile de Cruce, nu din convingeri legionare, ci mai
degrabă din oportunism. După înăbușirea rebeliunii din
ianuarie 1941, nu a fost arestat, iar activitatea sa a fost una
relativ redusă. Din 1945, îndepărtarea sa de legionarism s-
a accentuat prin înscrierea acestuia în Uniunea Tineretului
Comunist, iar, doi ani mai târziu, în PCR și într-o școală
diplomatică a Comitetului Central. Între timp, fusese admis
la Facultatea de Drept din Iași și s-a căsătorit cu fiica unui
comandant legionar; împreună vor avea o fată.
 Inceputul ororilor a fost initiat de un grup de aproximativ 20 de
detinuti in frunte cu Eugen Turcanu, care au inceput sa tortureze, fara
a fi si ei insisi torturati mai inainte. Pe toti ceilalti, deveniti chiar calai
dupa ce au fost victime, cine poate avea dreptul sa ii judece?
Un student din Timisoara care era dupa spusele profesorilor si
colegilor sai, nu numai un foarte bun violonist, nu numai un bun
literat, dar si o natura sensibila, aproape feminine de o extrema
curatenie sufleteasca, dupa reeducarea de la Pitesti a devenit unul
dintre cei mai aprigi si temuti tortionari si a fost condamnat la moarte
in Procesul Turcanu.
 Autoritatile comuniste sunt reprezentate de Nikolski, comandant
suprem al Securatii pana prin 1960-1962, cel mai cumplit tortionar al
acelor vremi, cu cei doi adjuncti ai sai, colonelul Dulgheru si colonelul
Sepeanu. Acesta din urma a fost pe front in Rusia si ar fi fost demascat
c-ar fi impuscat acolo comunisti. Condamnat si reabilitat, el a fost
responsabil, el a fost responsabil de incercarea extinderii experientei
de la Pitesti la inchisoarea de la Tirgu-Ocna.
• Violenţa acestei prime agresiuni neaşteptate era atât de mare, încât
agresorii înşişi erau şocaţi, după cum a mărturisit Maximilian
Sobolevschi: „s-a desfăşurat într-un mod îngrozitor, fiind bătuţi de la
orele 7 dimineaţa până la 15 în continuu cu pari, ciomege, curele,
până la epuizare. În urma aceste bătăi au căzut 3 deţinuţi în
nesimţire stând mai multe zile iar restul învineţiţi pe tot corpul. Pot
spune că de o astfel de bătaie nici nu am auzit în viaţa mea, ea
petrecându-se într-un mod bestial”.
• În acest moment victimelor li se explica
motivul pentru care au fost supuse
violenţelor, şeful de cameră ţinând un mic
discurs cu privire la necesitatea „reeducării”
în spirit comunist, ceea ce presupunea
denunţarea tuturor acţiunilor întreprinse
împotriva regimului şi renunţarea la
vechea lor mentalitate, responsabilă
pentru situaţia lor de condamnaţi politic, în
opinia agresorilor.
• Iată ce spune Eugen Ţurcanu în cadrul unui interogatoriu din iunie 1954
privind metodele de tortură: ”Se foloseau beţe-cozi de mătură, bucăţi de
scândură de la pat, curele, apoi lovituri cu palme, pumnul şi piciorul
aplicându-se în felul următor: la tălpi, pe fese, pe muşchii posteriori ai
picioarelor, la palme, peste faţă cu palmele şi cureaua, peste faţă şi în
lingurică (sub stern), strânsul de beregată cu mâna. Bătaia se aplica într-un
timp de circa 10 minute care se repeta dacă era nevoie. S-a mai folosit de
asemeni: frecatul cimentului timp de la 1 la 2 ore, statul în picioare jumătate
de zi, lovit cu capul de perete.”
• La un interogatoriu din 24 iunie 1954, Ţurcanu a recunoscut că el a
fost torţionarul şef: ”Acţiunea de ”demascare” din penitenciarul
Piteşti a fost iniţiată, organizată şi condusă de subsemnatul în
rândul deţinuţilor în urma directivei date mie de către dl. Dumitrescu
Alexandru (n. red.- directorul penitenciarului) de a scoate informaţii
de afară prin bătaie fără ca deţinuţii să cunoască că bătaia şi
scoaterea informaţiilor de afară este o chestiune a administraţiei
penitenciarului.”
La un alt interogatoriu, Ţurcanu descrie liniştit chinurile la care a fost
supus deţinutul Şerban Gheorghe, care în cele din urmă s-a
sinucis: ”La câteva zile după prima bătaie eu i-am dat un pumn la
lingurică fiindcă încercase să-şi taie venele de la mână; la 4-5 zile a
luat o bătaie în felul următor: s-a format un cordon de deţinuţi în formă
ovală pe o distanţă de 7 m lungime şi 3 m lăţime, deţinuţi dintre care
unii aveau în mână curelele de la pantaloni. În mijlocul acelui cordon
făcut de deţinuţi, Şerban Ghe. Dezbrăcat în pielea goală a fost pus să
alerge prin lovituri de curele ce i se dădeau în cap de către cei ce
formau cordonul. A alergat în acest fel circa 15 min. A doua zi, în timpul
când a fost scos de la vizita medicală, s-a aruncat în golul scărilor de la
etajul I, iar ce s-a întâmplat cu el nu mai cunosc”.
• Dupa revoluție clădirile închisorii au fost
vândute unor firme private care le-au
renovat. Doar aripa din față a rămas
intactă și e administrată de Fundația Sfinții
Închisorilor, care organizează aici
evenimente legate de Experimentul Pitești.
Placuță de pe aripa intactă a
închisorii
Închisoarea Pitești
înainte/acum
•