Educația și mass media

Cum afectează mesajele media afectivitatea receptorilor

Conform definiției din dex MASS-MÉDIA s.n. reprezintă totalitatea mijloacelor tehnice
de comunicare în masă a informațiilor (radio, televiziune, cinematograf, publicații, disc,
magnetofon etc.). În ziua de azi la mass-media intra și internetul care ocupă din ce în ce mai mult
timp tuturor oamenilor fie ei mici sau mari.
Mass-media a acaparat încet încet tot mai mult timp din viața noastră. Pentru început voi
face referire la categoria de vârsta preșcoală și școlară. Încă de mici copiilor li se dă acces la
televizor, calculator, telefon și tablete. Unele programe și aplicații aduc multe beneficii cum ar fi
dezvoltarea unui limbaj mai complex, gândirea mai rapidă, învățarea limbilor străine de la vârste
fragede însă în același timp au și multe efecte negative mai ales asupra părti sociale. Copii sunt
bombardați cu multe informații iar asta naște in ei diferite emoții și sentimente uneori
contradictorii. Voi exemplifica cu un caz concret: o fetiță care a petrecut mult timp stând pe
internet pe youtube a reușit să învețe să citească de la vârsta de 3 ani jumate și nu în orice limbă ci
în limba engleză. Într-o primă fază totul pare perfect însă pentru a reuși acest lucru ea a petrecut
multe ore în fața calculatorului ceea ce a dus la o lipsă de afectivitate din partea părinților și a celor
din jurul ei. Fetița fiind privată de iubire și comunicare, conexiune cu oamenii din jurul ei, ea la
rândul ei nu știe să ofere iubire și comunicare. Partea socială a suferit mult deși si-a dezvoltat alte
abilități și este o copilă foarte inteligentă.
Conform Wikipedia “Afectivitatea este o componentă fundamentală a psihicului uman, la
fel de prezentă în comportamentul și activitatea noastră cotidiană ca și cogniția. Nu întâmplător,
analiza psihologică s-a învârtit întotdeauna în jurul relației rațiune-emoție, cu exagerările
cunoscute – în direcția supraestimării rațiunii și subestimării afectivității sau în direcția
supraestimării rolului trăirilor emoționale și subestimării rolului rațiunii. În mod firesc, opozițiile
exclusiviste și absolutizările unilaterale nu pot conduce decât la soluții eronate. Realitatea
psihologică a omului este de așa natură că nici una din cele două componente ale ei nu poate fi
eliminată fără a-i provoca o mutilare gravă. Dimpotrivă, modelul ideal al omului ar fi acela în care
ambele componente să atingă niveluri de dezvoltare cât mai înalte și să se echilibreze reciproc:
câtă gândire, atâta și sentiment, cât sentiment atâta și gândire. Filogenetic și ontogenetic,
proprietatea și disponibilitatea vibrării și trăirii emoționale preced disponibilitatea și capacitatea
nu numai a gândirii, ci și a percepției.
Procesele afective, indiferent de forma în care se structurează, pun în evidență câteva
trăsături comune, și anume: polaritatea, intensitatea, durata, convertibilitatea și ambivalența.
Afectivitatea este trăită în plan subiectiv ca o vibrație concomitent organică, psihică și
comportamentală. Ea este tensiunea întregului organism cu efecte de atracție sau respingere,
căutare sau evitare. Procesele afective constituie armonizarea sau conflictul individului cu lumea
sau cu sine. Afectivitatea reprezintă reflectarea lumii în subiect și vibrația subiectului în lumea sa.
Trăirile afective constituie deci produsul afectivității, ele sunt concomitent stare și acțiune,
concentrate intern, dar și șuvoi neîntrerupt de manifestări exterioare.
Trăirile afective pot fi: trăiri afective primare, care au un caracter spontan, fiind mai
apropiate de instinct, mai slab conștientizate și raționalizate, (tonul afectiv al proceselor cognitive,
trăirile afective de proveniență organică și afectele); complexe (emoțiile curente, emoțiile
superioare, dispozițiile afective) și superioare, (sentimentele și pasiunile).”
Luând în considerare cele menționate mai sus pot spune că fetița de 3 ani studiată are
adevarate minusuri la capitolul afectivitate primită și oferită. Tonul afectiv la aceasta nu exista ba
mai mult pot spune ca în marea majoritate a timpului urlă, nu vorbește cu un ton normal. Nu știe
să se facă înțeleasă, să comunice ce dorește cu toate ca oricând ajunge o carte în preajma ei aceasta
nu rămâne necitită. Mass-media se face simțită în fiecare clipa. Exemplu concret, un adult a
strănutat iar ea a citat un slogan de la medicamente pentru răceală, un copil dezvoltat normal
,obișnuit probabil ar fi spus sănătate sau noroc. Reclamele sunt mereu prezente între episoadele de
desene sau de alte activități iar copii sunt ca niste bureți care absorb orice informație. De cele mai
multe ori vor cere părinților tot ceea ce văd la televizor, internet sau ascultă la radio doar pentru
că le-au văzut/ascultat acolo.
Studiind mai mulți copii deodată când privesc la televizor sau calculator am sesizat cum ei
reușesc să se rupă de lumea reală pentru a fi acolo prezenți pentru a trăi la intensitate maximă
desenul. Deseori poți vorbi lângă ei și aceștia să nici nu conștientizeze acest lucru. Atât pentru
copii cât și pentru adulti mass-media este ca un drog. Mass-media poate apropia 2 copii sau îi poate
îndepartă cu desăvârșire. Ii poate apropia atunci când văd la televizor sau la calculator același
desen, film sau emisiune iar aceștia au lucruri în comun și pot vorbi mult pe acele teme, sau îi pot
îndepartă când sunt atât de prinși în lumea tehnologiei încât nu îi mai interesează să socializeze ci
doar să treacă timpul cât de repede pentru a ajunge să se uite la televizor, calculator. Experiențele
senzoriale nu îi mai atrag pentru că această parte nu este dezvoltată prin mass-media. Și nici
experimentele în natură nu reprezintă mare interes pentru ei, ba mai mult uneori le și displace să
iasă în natură și la aer curat.
În concluzie mesajele venite din mass-media sunt greu de diferențiat cele care sunt
adevarate și corecte față de cele care încearcă doar să manipuleze marea populație. Copii ajung să
fie cei mai vulnerabili deoarece ei abia învață ce este bine și ce este rău. De aceea eu recomand
limitarea accesului copiilor la mass-media. Nu interzicem însă măsuram. Personal pentru copilul
meu utilizez un ceas vechi cu sonerie pe care il pun sa sune dupa ce trec 10-20 de minute sau
uneori chiar mai mult pentru al atentiona ca timpul pe care il avea de petrecut in contact cu mass-
media a trecut, el fiind mai mic si inca nestiind sa citeasca ceasul. Are dreptul sa decida ce doreste
sa faca, sa se uite la calculator la desene sau sa isi aleaga sa se joace unele jocuri pe telefon sau
tableta. Jocurile si desenele sunt selective pentru categoria de varsta si care mie mi se par mai
educative. Nu il privez de tehnologie si mass-media insa il limitez pentru ca in caz contrar el ar
putea sta nelimitat in fata unui calculator. Si aceeasi problema o au si adolescentii si tinerii din
ziua de azi, uneori si adultii de ce nu. Mass-media ne fura afectivitatea.

Bibliografie
1. https://dexonline.ro/definitie/mass-media, ultima accesare 20.12.2018
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Afectivitate ultima accesare 21.12.2018