Sunteți pe pagina 1din 8

Prima pagina / Educatie / Recenzii si recomandari / Il lasi pe bebe la desene animate Ai idee ce i faci

Il lasi pe bebe la desene animate? Ai idee


ce-i faci?
Sa pui in bebelus in fata televizorului este o decizie regretabila. Acest
obicei afecteaza dezvoltarea creierului, calitatea somnului, duce la
rezultate mai slabe la scoala, probleme de comportament si multe altele.
Afla de ce televizorul este total nerecomandat pana la 2 ani. Informeaza-
te!

Am observat in ultima vreme ca multe mamici din Romania au inceput sa-


si lase bebelusii la TV incepand chiar de la 3-4 luni. Ele comuta pe un
canal de desene animate pentru varste mici si sunt ferm convinse ca e o
idee buna: sunt programe pentru bebelusi, acestea ii atrag, ii tin ocupati,
ii educa iar ele isi pot vedea linistite de treaba. Oare?
Daca ar sti ca acest obicei afecteaza dezvoltarea creierului bebelusului,
genereaza probleme de somn, de comportament si mai tarziu deficit de
atentie la scoala, rezultate slabe la invatatura, lipsa de interes pentru
lectura, conduce la obezitate si multe altele, ar mai apela atat de repede
la telecomanda?American Academy of Pediatrics precum si alte organizatii
din numeroase tari au luat atitudine in fata programelor destinate
bebelusilor, spunand NU contactului copiilor sub 2 ani cu orice fel de
program sau DVD care ar putea fi vizionat pe un ecran (televizor, tableta,
computer).
Parintii nu vor sa le faca rau bebelusilor si punem acest obicei in contul
lipsei lor de informare. Speram ca acest articol va fi de ajutor. Iata
principalele motive pentru care bebelusii si copilasii de pana la 2 ani nu ar
trebui sa aiba niciun contact cu televizorul (si nici cu tableta ori
computerul):
Copilul nu isi dezvolta creierul si inteligenta la TV, dimpotriva. Este
normal ca producatorii de DVD-uri si seriale sa-ti promita ca
acestea iti vor educa copilul si il vor face mai destept, un Einstein
baby si ca trebuie sa-i faci program zilnic de vizionari, inca din
maternitate, daca s-ar putea. Ei vor sa-si vanda produsele si sa aiba
rating. Cu cat parintii sunt mai educati si responsabili, cu atat vor
filtra mai bine reclamele si indicatiile de pe ambalaje si vor lua
decizii mai bune. Bebelusii NU sunt capabili fizic si psihic sa
inteleaga sensul imaginilor care se succed pe ecran. Creierul lor are
nevoie de cel putin 2 ani pentru a atinge un grad de dezvoltare
suficient sa poata corela simbolurile de pe ecran cu echivalente din
realitate. Televizorul este un babysitter jalnic iar timpul petrecut in
fata lui nu este nicidecum de calitate pentru un bebelus. Acesta
oricum nu va scapa mai tarziu de TV decat daca va mutati la Polul
Nord sau pe o insula pustie. Are timp sa beneficieze si e bine ca
primul contact cu programele TV sa fie mai tarziu. Pentru copiii mai
mari pot exista unele beneficii din urmarirea unor programe
educative sau a unor canale precum Animal Planet sau Discovery
(emisiuni selectionate si de scurta durata) dar aici vorbim de
bebelusi. Primii 2 ani sunt esentiali pentru cresterea si dezvoltarea
creierului. Daca iti doresti un copil inteligent, bun, intelegator,
cooperant, care sa faca fata la scoala si in viata, ofera-i experiente
pozitive, interactiuni cu familia si alti copii cu care sa se joace si sa
comunice cat mai mult.

Copilul nu va receptiona sanatos suprastimularea de pe


ecran.Succesiunea imaginilor/secventelor este mult prea rapida
pentru un copil atat de mic. Atat de multi stimuli (lumini
intermitente, culori intense, efecte sonore, muzica, replici,
contururi/personaje care se misca, fundaluri) nu pot fi procesati
corespunzator de creierul sau aflat in plina dezvoltare (la 3 ani,
creierul copilului si-a triplat volumul si greutatea). In plus, copiii
pana la 6-8 ani nu au capacitatea de a face diferenta intre realitate si
fictiune. Cu cat sunt mai mici, cu atat ei cred ca ceea ce vad la TV sau
in carti este real. De aceea, este foarte important sa fim atenti la ce
urmaresc, asculta si citesc in aceasta perioada. (Cartile ar trebui
rasfoite si citite inainte de catre parinti si DVD-urile ar trebui
vizionate anterior si folosite doar daca sunt corespunzatoare.)
Deoarece copiii se obisnuiesc de mici cu succesiuni rapide de
imagini, cu actiune intensa, ei se vor plictisi la lectii si in diferite
ocazii si nu vor avea rabdare sa stea in banca si sa asculte
educatorii.
Copilul este privat de activitati benefice si esentiale pentru o
dezvoltare fizica si psihica armonioasa: interactiunea cu familia
(vorbit, ras, imbratisat), activitati in aer liber, joaca cu carti din
materiale textile si jucarii senzoriale, manipularea a diverese obiecte
domestice, explorarea mediului inconjurator (intalnirea pentru
prima data a unei flori sau pasari), ascultarea muzicii si multe altele.
Toate acestea cad pe locul 2, 3, 100, imediat ce bebelusul afla de
existenta televizorului si desenelor animate, care la aceasta varsta
au un impact hipnotic. Copilul efectiv uita de tot si sta uneori ore
intregi cu ochii atintiti la ecran. Bonele profita de acest efect de
hipnoza si isi vad linistite de chat pe Facebook , avand impresia ca
micutul este in siguranta. Exista copii prescolari printre noi care au
petrecut 4-5 ore in fata ecranului, uitand sa se miste, sa mearga la
toaleta, sa bea apa, doar pentru faptul ca au fost uitati la randul lor
cu tableta in mana. Cand copilul se joaca singur sau cu ceilalti, cand
arunca cu faina si umple casa de harte igienica derulata si alte
patanii care ne amuza sau ne pun pe ganduri, el de fapt invata
intens multe lucruri despre cum functioneaza lumea (3D), capata
echilibru si dexteritate, isi dezvolta motricitatea fina care il
pregateste pentru scris si multe altele de care televizorul ( o lume
2D) il indeparteaza.
Copilul este privat de adevarata interactiune sociala, atat de
importanta in perioada 1-3 ani. El are nevoie de semeni (parinti, alti
copii, prieteni, bunici) cu care sa comunice prin zambet, imbratisare,
gangurit si apoi primele cuvinte. Atunci cand bebelusul zambeste
mamei, mama ii zambeste si ea si ii da un pupic. Cand bebelusul
gangureste catre fetita draguta de la TV, fetita nu il baga in seama si
nu ii raspunde verbal sau nonverbal. Ce se intampla atunci in
sufletul bebelusului care este atat de confuz mai intai despre ce
reprezinta forma acelei fetite, daca este reala sau nu si daca este
prietena lui?
Copilul este expus de mic la publicitate. Desenele animate sunt
intrerupte deseori de reclama la papusi (unele grotesti, deprimante),
jocuri, mancare nesanatoasa, bauturi (cu zahar si coloranti). El va
ajunge ulterior sa creada ca are nevoie de toate acestea. Copiii mici
cred tot ce se spune in reclame (chiar si adultii cred). Ori textele din
reclame deseori nu spun adevarul ori avantajele produsului sunt
prezentate exagerat. Copiii din casele unde televizorul sta deschis in
fundal toata ziua pe canalele pentru adulti vizioneaza de mici
reclame la bere, mezeluri, dulciuri si foarte multe medicamente si
suplimente alimentare, avand mai tarziu impresia ca acestea sunt
indispensabile vietii. Mesajul transmis indirect este ca ai nevoie de
tuburi cu multivitamine pentru a fi sanatos si a face fata scolii si
serviciului. Nu, nu ai nevoie de suplimente decat in cazuri specifice.
Tot ce trebuie sa faci este sa mananci sanatos, natural si sa fii activ,
cu cat mai putin timp petrecut in fata televizorului.
Copilul este expus violentei si modelelor negative. Dupa primele
reprize in care mama isi lasa bebelusul la desene animate, deseori
lucrurile devin o norma in casa. Parintii lasa televizorul deschis pe
canalele pentru adulti, ca fundal, iar bebelusul care incepe sa se
tarasca sau chiar sa mearga va face tot posibilul sa ajunga in
apropierea ecranului. Chiar daca nu se vad desene si nu va intelege
despre ce este vorba, el va fi foarte atras si va privi fix la ecran foarte
mult timp. Alteori mamele alapteaza uitandu-se la stiri sau
telenovele. In aceste ocazii, bebelusul sau copilul mai mare este
expus la: violenta (bataie, furt, accidente), sex, reclame, modele
negative (personaje din filme care fumeaza, beau alcool, se
drogheaza, isi rezolva conflictele prin bataie si agresiune verbala).
Numeroase studii stiintifice sustin ca expunerea repetata la
programe ce arata violenta este traumatizanta deoarece are loc o
reactie chimica in creierul copilului, ca si cum el insusi ar fi fost
abuzat (stres posttraumatic). Mai tarziu, ca elev sau adult, acel copil
va arata mai putina intelegere fata de colegii lui, va fi mai lipsit de
inhibitii in sensul negativ, poate deveni agresiv verbal si fizic si va fi
convins ca problemele se pot rezolva prin forta, nu prin dialog.
Stiai? Peste 80% din productiile de desene animate din zilele noastre
contin violenta: soarecele este fugarit permanent si lovit de catre motan,
comicul este obtinut prin lovituri , punere de piedica, aruncat cu obiecte
in persoane, razbunare si ce e mai grav, este ca violenta nu este
pedepsita sau explicata in aceste filme ci ne distreaza grozav. Chiar si
personajele pozitive folosesc violenta lasand copilului impresia ca asa se
rezolva conflictele in viata reala. Si ce fac copiii peste 4 ani dupa ce se
termina filmul? Fug in camera lor, isi iau niste figurine si imagineaza un
joc in care imita ce au vazut, adica: poc, buf, te-am prins, te distrug.
Specialistii americani in educatie au remarcat ca toate filmele de desene
animate produse in SUA in perioada 1937-1999 se bazeaza pe violenta
(poate acum veti privi cu alti ochi Tom si Jerry, Popeye Marinarul si altele).
De aici poti descarca un studiu al Universitatii Michigan despre cum
violenta urmarita la TV ne influenteaza comportamentul: Comfortably
Numb: Desensiting Effects of Violent Media on Helping Others.
Copilul va invata sa vorbeasca mai tarziu si se va adapta mai greu la
scoala. El avea rezultate mai slabe la invatatura, probleme cu
memoria de scurta durata si nu va fi bine pregatit pentru intrarea in
comunitate (cresa, gradinita). Primii 2 ani de viata sunt esentiali
pentru a invata sa vorbeasca si poate face asta cu adevarat
comunicand cu familia si semenii sai reali, de la care invata accentul
potrivit si numeroase cuvinte noi. Bebelusul nu va invata sa
vorbeasca eficient urmarind personaje cu voci pitigaiate, limbaj de
bebelusi si tot felul de onomatopee prezente in desenele animate.
Atunci cand incepe scoala, el va trebui sa invete in mare parte prin
ascultarea si urmarirea invatatorului apoi prin diferite situatii si
experiente si nu prin vizionarea pasiva a unei lumi 2D de pe un
ecran. Va avea dificultati in tranzitie catre noul mod de
invatare. Dimitri Christakis, pediatru la Children's Hospital and
Regional Medical Center din Seattle, a studiat si a aflat ca bebelusii
care s-au uitat la TV au manifestat probleme mari de concentrare si
agresivitate la varsta de 7 ani. De asemenea, ei au recunoscut greu
literele si cifrele la varsta scolara.
Copilul este indepartat de mic de carti si lumea lecturii. Televizorul
are marea putere de a inlocui, inlatura cartile si descuraja cititul.
Copiii care sunt expusi de mici la programe tv nu mai sunt atrasi de
carti, refuza sa citeasca, invata sa citeasca tarziu, fara placere si se
plictisesc repede cand adultul le citeste o poveste deoarece pe
ecran totul se intampla mult mai repede si mai intens. Televizorul nu
dezvolta imaginatia, cartile da. Televizorul fabrica spectatori cu un
vocabular limitat pe cand intr-o carte sunt folosite mult mai multe
cuvinte noi decat intr-o emisiune. Cititul solicita mult mai mult
gandirea decat privitul pasiv la ecran. Deci, de ce trebuie sa sabotam
de la 4 luni sansa copilului de a deveni un cititor pasionat si un copil
inteligent care comunica eficient?
Copilul manifesta tulburari de somn. Datorita suprastimularii si
continutului programelor (lucruri, situatii pe care nu le poate
intelege, care il pot infricosa), calitatea somnului copilului va
descreste. Copiii au frecvent cosmaruri in urma vizionarii desenelor
animate. Deseori stau ore intregi pandind usa dulapului ca nu
cumva de acolo sa iasa un monstru si sa-i manance. Si mai grav este
cand televizorul se afla plasat chiar in camera copilului sau in zona
unde el isi petrece mult timp (vezi un studiu stiintific pe aceasta
tema). Acesti copii manifesta deseori tresariri, plans fara motiv, frica
de a fi lasati singuri, frica de a adormi. Chiar daca parintii sau
psihologii le explica faptul ca personajele respective nu sunt reale,
copiilor pana la 6-8 ani le va fi foarte greu sa creada, ei nefacand
diferenta clara intre fictiune si realitate. Nu este indicat sa vizionati
filme si programe pentru adulti in prezenta copiilor.
Copilul va fi dependent de TV (inclusiv ca adult) si va manifesta
predispozitie catre fast-food si un stil de viata nesanatos. Alaptarea
in fata televizorului pornit, servirea mesei la televizor determina
dependenta de acesta. Copilul nu va manca constient ci va ingera
ceva fara sa-si abata ochii din ecran. Datorita faptului ca nu va
manca corespunzator si nu va asimila bine nutrientii, corpul ii va
cere sa rontaie iar si iar, in speranta ca va primi ce are nevoie. Astfel,
copilul va solicita tot mai multe gustari nesanatoase (chips, covrigei,
saratele, gogosi si altele). Datorita lipsei de activitate fizica si faptului
ca televizorul il tine lipit de ecran tot mai mult timp in detrimentul
activitatilor fizice si sportului, obezitatea infantila isi face aparitia
rapid.
Copilul poate manifesta diferite afectiuni fizice, in functie de
apropierea fata de ecran, dimensiunea ecranului, durata
vizionarilor, existenta televizorului in spatiul de dormit. Printre
problemele care pot aparea se numara ochii inrositi, vederea
incetosata, durerile de cap si altele.
Sa ne gandim ce fel de emisiune TV urmarea un copil mic in 1975.
Mihaela alb-negru, cu secvente lente, 15 minute maxim/zi? Ce
urmareste astazi un copil? Inclusiv programe pentru adulti, fara inhibitii,
ore intregi junk-food pentru creier. Si ne mai intrebam de ce tot mai
multi copii nu se pot concentra la scoala (a se vedea rezultatele la
examene), isi iau la bataie profesorii, ignora regulilele parintilor, incep sa
fumeze devreme si isi incep viata sexuala cu stangul. The Center for
Screentime Awareness a initiat o miscare sociala in America turn-off
weeks - in care se incurajeaza ignorarea televizorului cate 1 saptamana
intreaga, de catre toti membrii familiei. La aceasta miscare au subscris
peste 70 de organizatii, inclusiv Medical Association, American Academy of
Pediatrics, National Education Association si President's Council on Physical
Fitness and Sports.
Televizorul NU este potrivit pentru bebelusi deoarece le afecteaza
considerabil dezvoltarea fizica, psihica, emotionala si sociala. A lasa
copilul mic in fata televizorului pentru a avea timp liber, pentru a-l calma,
ca recompensa sau din alte motive (inclusiv credinta ca va deveni mai
destept) este o greseala regretabila. Poate crezi ca macar 10 minute la
urgente nu sunt un capat de tara. Nu sunt, doar ca aceste 10 minute il
atrag atat de mult pe bebe incat se transforma in obicei, in dependenta.
Durata va creste, stii bine, pana cand nu vei mai controla situatia. Folosita
la momentul potrivit si cu masura, selectiv, televiziunea poate fi si
distractiva si informativa, deschizand porti catre lume si cultura, dandu-
ne sansa de a calatori oriunde, chiar si in spatiu, insa bebelusii nu au
nevoie de ea. Ei au nevoie de zambetul, vocea, atingerea, mirosul
parintilor si semenilor, de fiinte, obiecte si situatii reale care ii ajuta sa se
dezvolte armonios si sa invete esentialul despre viata. Asa ca, draga
parinte, bebelusul nici nu trebuie sa stie ca exista TV, ca pe acea cutie de
sticla si plastic ar putea aparea imagini. Joaca-te cu bebelusul tau, canta-i,
spune-i povestioare, mangaie-l, dati-va impreuna in leagan, faceti o baie
cu ratuste, tavaliti-va prin iarba, mirositi o floare. Nu-l uita pe bebe in fata
unui ecran rece si lipsit de sentimente.
Nu uita sa distribui si prietenilor acest articol (prin share) daca ti se pare
util. Iti multumim.