Referat:

“Influenta ecranului asupra copiilor”

Gradinita cu P.N. Cervenia
Educatoare Mazilu Maria

Televizorul, dupa cum multi ar spune, este foarte nociv pentru mintea si pentru corpul unui
copil. Ca in legatura cu orice lucru, adevarul sta undeva la mijloc, in functie de prisma din care
privim situatia.
Greseala cea mai mare a parintilor
Atunci cand copilul este mic, parintii nu au foarte mult timp liber pe care sa il petreaca cu
acesta, motiv pentru care ei apeleaza la diverse metode de distragere a atentiei. Una dintre acestea
o reprezinta postarea celui mic in fata televizorului. Astfel, el va fi atat de atras de sunete si de
imagini, incat va ignora tot ceea ce se intampla in jurul sau. Nici nu putem sa va explicam cat de
nociva este aceasta activitate, din toate punctele de vedere.
In primul rand, din punct de vedere emotional, copilul nu se mai poate dezvolta
corespunzator, deoarece acesta nu mai socializeaza cum ar trebui cu parintii, dar nici cu cei de
varsta sa. Astfel, el poate sa devina timid si/sau antisocial. Aceeasi greseala o fac, de foarte multe
ori, si bunicii sau bonele. Ei incearca sa se relaxeze in fata televizorului, iar copilul este, practic,
obligat sa se uite la diferitele emisiuni si filme. Problema, in aceasta situatie, este aceea ca multe
dintre programe nu sunt potrivite varstei copilului.
Efectele negative ale televizorului asupra corpului si mintii copilului
Un copil care sta prea mult la televizor, dupa cum am mentionat si mai devreme,
va avea probleme in dezvoltare, deoarece el nu va socializa cum trebuie, corespunzator varstei
sale, avand sanse foarte mari de a ajunge un inadaptat social. Va duce lipsa de prieteni, iar singurul
lucru care ii va produce placere va fi ceea ce vede pe micul ecran.
Studiile au demonstrat si faptul ca petrecerea unei perioade indelungate in fata
televizorului influenteaza dezvoltarea cortexului prefrontal, acea zona care se ocupa de planificare,
de organizare, de control, de judecata morala si de atentie.
Atunci cand cineva petrece ore intregi privind un ecran, ochii sunt primii care au
de suferit. Chiar si noua, adultilor, incepe sa ni se diminueze calitatea imaginii, dupa ce urmarim,
pentru o perioada foarte indelungata, emisiuni la televizor. De aceea, mai ales la cei aflati in plina
dezvoltare, trebuie sa se evite orice efect care ar putea provoca probleme.
Randamentul pe care il vor da prescolarii si scolarii este redus considerabil,
mai ales atunci cand se testeaza memoria si citirea, acestia urmand sa dezvolte deficit de atentie si
concetrare slaba. In zilele noastre, se intreprind studii pentru a demonstra si legatura dintre ADHD
si televizor.Copiii imita tot ce vad, deci ei vor imita si tot ce observa la televizor, dar nu va fi ca
atunci cand imita ceva din viata reala. Asadar, vorbirea se invata mai bine de la cineva, decat de
la o emisiune, iar joaca se invata prin practicarea ei, nu prin observare. Legat de vorbire, putem
spune ca sunt numeroase emisiuni care au ca scop dezvoltarea ei, dar nu s-a demonstrat ca acestea
ar avea un efect pozitiv. In plus, chiar s-a observat faptul ca dezvoltarea limbajului este mai lent
la copiii dependenti de televizor, deoarece ei doar aud ceea ce se vorbeste, nu au si posibilitatea de
a o pune in practica.Televizorul poate avea o influenta puternica si asupra maturizarii precoce, din
punct de vedere sexual, deoarece parintii nu au tot timpul controlul asupra grilei de programe.
Acest se intampla mai ales cand copilul are televizor in propria camera.
Obezitatea este o urmare asociata statului in fata televizorului, deoarece, dupa cum
bine ne dam seama, activitatea presupune sedentarism. Lumea percepe aceasta perioada ca fiind
una de relaxare, ei rontaind diverse alimente, de regula junk food, iar, prin lipsa miscarii,
kilogramele incep sa se depuna, devenind un pericol real asupra sanatatii.
Nivelul de agresivitate al copilului atinge cote foarte ridicate, mai ales atunci cand
este lasat sa se uite la ce doreste, pornind de la desene animate, pana la filmele cu limite de varsta.
O alta urmare ar mai putea fi somnul zbuciumat si aparitia cosmarurilor, din cauza imaginilor
socante care le trec prin fata ochilor.
Natura persuasiva a televizorului
Orice vede cel mic pe ecran il poate influenta, intr-un fel sau in altul. Pornind
de la reclame, pana la stiri si desene animate, copilul percepe absolut orice informatie si incearca
sa o puna in practic.
Un exemplu foarte simplu ar fi reclamele la scutece. Acestea prezinta copii mari,
care inca poarta scutece si care se simt foarte bine. Se poate spune ca se poate face o moda din
purtatul scutecelor, iar parintii nu vor avea decat de suferit. Cel mic va vrea sa aiba si el scutece
asemanatoare, cu desene si varii modele, motiv pentru care invatatul la olita va deveni un chin.
Copiii pur si simplu nu vor vrea sa faca la olita.De asemenea, se fac reclame care ar trebui sa atraga
micutii, dar, de fapt, nu fac altceva decat sa ii induca in eroare si sa le arate lucruri ireale. Un
exemplu ar fi reclamele la cereale pentru copii, care merg pe ideea ca in fiecare cutie are loc o
petrecere. Atunci cand cei mici desfac cutiile, dezamagirea atinge cote inimaginabile, deoarece ei
descopera ca adevarul este altul.Pe de alta parte, desenele animate pe care le iubesc toti copiii, dar
si adultii, prezinta activitati minunate, dar foarte periculoase.
Desi scopul initial a fost de a realiza un fir narativ placut, usor si atragator, micile
detalii ii pot determina pe cei mici sa intreprinda activitati care le pot pune in pericol viata. Cu totii
ne aducem aminte de faptul ca Peter Pan zboara sau ca Tom si Jerry se lovesc frecvent, dar nu
patesc nimic. Urmarile acestor desene pot fi tragice, daca parintii omit sa ii explice copilului faptul
ca totul este fictiune. S-au intalnit multe cazuri cand acestia au incercat sa "zboare" de pe dulap
sau cand au incercat sa treaca "prin perete".Nivelurile de dezvoltare cognitiva si morala sunt foarte
scazute la copii, motiv pentru care ei nu pot face distinctia dintre ce este realizabil si ce este doar
pentru privit.