Aceasta este o poveste veche, veche, de pe vremea primului om de zpad.

ntr-o iarn friguroas, cu mult omt, un copil se juca singur n curtea din spatele casei.
Nu avea prea multe jucrii, dar avea mult zpad, aa c nu se plngea. A nceput s
fac bulgri: unu, doi, trei, mai mari, mai mici, apoi i-a aezat unul peste altul, ca la
un turn. S-a gndit apoi s decoreze turnul, dar tot ce a gsit prin curte au fost civa
crbuni, un morcov ngheat rmas rtcit prin grdin din toamn, o cciul veche i
un ciot de mtur de prin magazie. Pe nserat, copilul a intrat n cas, lsnd turnul de
zpad singur, n grdina ngheat.
Zna Iarna, care colinda lumea n sania ei tras de cerbi albi, a zrit turnuleul care
semna foarte bine cu un om i n glum s-a gndit s-i dea via pentru o noapte. i
aa a aprut primul om de zpad din lume.
Cnd s-a aternut linitea, din pdurea din apropiere au nceput s soseasc musafiri de
noapte. Dou cprioare nfometate s-au apucat s scormoneasc prin zpad n cutare
de frunze de varz sau tiulei de porumb uitai prin grdin de gospodari. Iarna hrana
este greu de gsit.
Omul de zpad le-a vzut i s-a gndit s le ofere nasul su portocaliu.
- Eu nu am nevoie de el. dar pentru voi poate fi o cin gustoas! Cprioarele au primit
bucuroase darul omului de zpad.
Mai trziu, cteva psrele s-au aezat pe capul omului de nea. Ar fi avut nevoie de
cteva firicele de ln ca s-i cptueasc cuiburile reci.
- Cu mare drag! le-a rspuns el i s-a grbit s mpart toat lna din cciula cea veche
cu psrile cerului.
Ct a fost noaptea de lung, omul de nea a fcut cadouri celor din jurul lui: firele de paie
le-a dat unor iepurai, iar crbunii unor pitici ai pdurii.
Spre diminea, Zna Iarn l-a vzut stnd cu totul despuiat. A neles ce s-a
ntmplat i atunci, pentru buntatea lui s-a gndit s-i afere i ea un dar special:
dragostea tuturor copiilor.
De atunci, Omul de Zpad este un simbol nelipsit al iernii de cum d prima
zpad, toi copiii se grbesc s ridice oameni de zpad peste tot: pe strzi, n grdini
sau n curile caselor.