LECTORAT CU PĂRINȚII

Desenele animate ... şi influenţele lor

asupra
educatiei copiilor

Deficienţele de atenţie şi de concentrare, slăbirea capacităţilor mentale, a

puterii de judecată şi a motivaţiei pentru învăţare sunt probleme care au
început să fie observate la copiii din România cu precădere în ultimii 10-
15 ani.
Televizorul sau calculatorul pot fi comparate cu dulciurile,
chipsurile, produsele fast-food, adică cei mici trebuie sa se bucure de
ele, dar fără a face excese. Cu toate acestea majoritatea copiilor petrec
mai mult de 3-4 ore pe zi in faţa calculatorului şi a televizorului.
Limitarea timpului petrecut în faţa televizorului sau a computerului este
o datorie a părinţilor care trebuie să ia anumite măsuri chiar din prima zi
în care copilul este tentat să se uite la televizor.Pediatrii şi psihologii
susţin că un copil sub 2 ani nu ar trebui să se uite la televizor deloc
întrucât creierul lui procesează greu imaginile care se succed foarte rapid
şi îl obosesc, îl agită. După această vârstă, mama poate alege zilnic între
10-15 minute în care copilul se poate uita la TV, urmând ca timpul
afectat vizionării să crească progresiv, astfel ca în jurul vârstei de 6-7 ani
el să nu depăşească o oră, maxim două.
La noi în ţară părinţii preferă să lase copiii să se uite la desene
animate, ca ei să poată avea alte activităţi în acest timp sau pentru a îi
potoli din alte activităţi care îi deranjează pe părinţi. Pentru părinţi este
mai comod.
Ce poate fi rău în acest comportament? Specialiştii consideră că
nivelul de agresivitate din desenele animate este unul mediu. Dar se ştie
că cei mici imită foarte mult modele, şi din desene animate ei îşi iau doar
anumite modele. Astfel copilul poate încerca să transpună în realitate
diverse acţiuni agresive sau nocive din aceste desene animate, mai ales
în relaţiile cu ceilalţi copii sau chiar cu adultii. Deoarece nu întotdeauna
părinţii pot face o filtrare corespunzătoare a emisiunilor cu desene
animate şi a altor emisiuni TV, există şi o soluţie alternativă , care
implică mai multe discuţii cu copiii în care ei să înţeleagă că personajele
la care se uită nu există în realitate şi că nu tot ceea ce este în desene
animate este bun. Că nu găsim pe stradă nici lupte intergalactice, nici
roboţi zburători, nici oameni invincibili cu super puteri şi nici monştri
hidoşi. Astfel, ei pot fi ajutaţi să facă mai uşor diferenţa între real şi
imaginar, între bine şi rău.
O altă consecinţă dată de scenele violente şi cu monştri din
desenele animate este frica, care nu de puţine ori produc copilului chiar
coşmaruri. Cu toate acestea, interzicerea desenelor animate nu e o
soluţie, deoarece pot provoca anumite frustrări. Ideal este ca încă de mic,
de când învaţă ce e televizorul să se aibă grijă la ceea ce se uită copilul,
sa fie scoase din programele salvate în memoria televizorului acele
programe care prezintă preponderent desene animate necorespunzătoare
copiilor. In loc să fie interzisă o plăcere, este indicată redirecţionarea
spre acele desene animate care îi sunt potrivite. In felul acesta, spun
psihologii, copiii pot fi ajutaţi să aibă un comportament normal şi
neinfluenţat de diverse imagini, le creşte capacitatea de discernământ.
O alta soluţie ar fi ca părinţii să selecteze desenele animate la
care se uită, adică, în loc să fie lăsaţi cu orele să se uite la posturile TV
dedicate copiilor, să li se ofere DVD-uri cu desene animate frumoase şi
educative, de genul „Cenuşăreasa", Barbie", Ice Age", "Cartea junglei",
„Brother Bear", "Bambi", „Dumbo", „Curios George", „Anastasia", „Cei
Trei Muschetari", „Cars", "101 dalmaţieni", "Mica sirenă", „Shrek",
„Frumoasa din pădurea adormită" sau "Aladdin". În afara faptului că
aceste desene animate au o poveste frumoasă şi educativă, acestea oferă
imagini spectaculoase şi foarte frumoase cu ajutorul cărora pot să se
liniştească şi să adoarmă fără griji.
Desenele animate joacă un rol important în educaţia copiilor, şi
dacă ne dorim copii educaţi, sociabili şi sănătoşi, este indicat un program
adecvat de desene animate care sunt benefice. Acest lucru deoarece
statul prea mult în faţa ecranului afectează vederea, dezvoltarea
limbajului, integrarea în societate, copilul nu mai iese din casă, nu mai
are prieteni, devine violent, are coşmaruri, visează fantome şi schelete.