”Cum promovează televizorul violența?

Majoritatea copiilor ar petrece o zi întreagă în faţa unui televizor. Lăsaţi

nesupravegheaţi, acest lucru poate avea consecinţe nefavorabile pe viitor.
Televiziunea poate avea o puternică influenţă în dezvoltarea sistemului de valori al
celor mici, dar multe programe tv includ violenţe. Ce trebuie făcut în această
situaţie, pentru ca cei mici să nu dezvolte comportamente agresive, aflăm de la
specialişti. Victimele violenţei domestice pot apela, începând de azi, numărul
unic... Se estimează că, în medie, copiii se uită la televizor trei-patru ore pe zi.
Când sunt foarte mici, violenţa din filme îi influenţeză foarte mult. Potrivit
specialiştilor, acest lucru este demonstrat ştiinţific, în condiţiile în care, în primii
doi ani de viaţă, creierul se formează, se dezvoltă. „Dacă micuţul stă numai la
televizor, el nu mai cercetează mediul, nu îl mai descoperă şi nu îşi mai dezvoltă
creativitatea. Experienţa în psihologie arată că un copil care a văzut un spectacol în
care păpuşile sunt agresate, jumătate din ei au păstrat acest comportament o
perioadă foarte lungă de timp, până la nouă luni. Noi, oamenii, oricum ne-am
născut cu o anumită predispoziţie spre agresivitate. Dar în momentul în care e
hrănită, stimulată de televizor, de părinţi, de orice, sigur că începe să crească”, a
explicat psihologul.
Efectele violenţei de la televizor asupra copiilor Nenumărate studii asupra efectelor
violenţei prezente în programele tv asupra copiilor şi adolescenţilor au relevant că
aceştia devin imuni în timp la imaginile care prezintă violenţa. Mulţi ajung chiar să
accepte gradual violenţa ca pe un mod de a rezolva problemele. Iar unii imită
violenţa pe care o observă la televizor. Psihologul Carmen Rusu explică cele trei
reacţii ale copiilor. „Prima reacţie este cea de sensibilizare - cel mic face o
confuzie între ceea ce vede la televizor şi ceea ce e în viaţa reală, dacă nu i se
explică. A doua reacţie este cea de frică. În momentul când sunt agresate jucăriile,
multe fetiţe se sperie, transferând în lumea reală situaţia de acolo. Ultima reacţie
este cea de agresivitate. Dacă micuţul e puţin agresiv şi mai urmăreşte şi filme cu
scene violente, bineînţeles că îi creşte agresivitatea. Vede la televizor că
respectivul personaj face ce vrea, îşi doreşte să imite acţiunile sale fără să priceapă
care sunt de fapt consecinţele. De aceea, trebuie să îi explicăm copilului tot ce vede
la televizor: dacă se lovesc personajele, îi explic ce înseamnă, în viaţa reală, a-i da
un pumn cuiva – durere, dar poate şi moarte. Totul trebuie explicat, nu interzis,
pentru că atunci e fructul oprit şi, cu prima ocazie, tot la acel program va merge
micuţul”

Potrivit specialiştilor, efectele violenţelor sunt diferite de la persoană la persoană.

La unele viitoare femei ar putea fi acceptarea agresivităţii din partea partenerului
pentru ca aşa a văzut la televizor. Va devein supusă, prin identificarea cu un
personaj. La băieţi ar putea creşte agresivitatea, în special împotriva fetelor.
„Acum nu putem generaliza. Cu toţii ne uităm la filme, dar nu ne încăierăm pe
stradă. Depinde de personalitatea copilului, de bagajul genetic şi de coeficientul lui
de inteligenţă. Nu pot să cred că un copil inteligent care citeşte, se uită la televizor
şi vede scene de agresivitate, le va practica. Sunt mai mulţi factori care duc la
agresivitate”,
Maxim o oră în faţa televizorului Timpul pe care copiii îl petrec în faţa
televizorului ar trebui să fie moderat, pentru că descreşte timpul petrecut în alte
activităţi benefice precum cititul, jucatul cu prietenii, descoperirea hobby-urilor.
Specialiştii recomandă părinţilor să nu uite copiii în faţa televizorului: „Da, e
comod. Îl laşi la filme şi îţi faci treaba. Dar nu aşa procedează un părinte.
Maximum o oră pe zi trebuie să stea un copil la televizor. Unde sunt micuţi cu
probleme de comportament, deficienţe mintale sau tulburări emoţionale, recomand
să se facă altceva. În acest sens, activităţile desfăşurate în interiorul familiei sunt
recomandate: puzzle-ul, desenatul, pictatul, dansatul, orice poate fi făcut”, ne-a
declarat Carmen Rusu. Ideal este ca părinţii să se uite la televizor împreună cu
micuţii, pentru a evita eventualele scene care le-ar dăuna psihicului acestora

Maxim o oră în faţa televizorului Timpul pe care copiii îl petrec în faţa

televizorului ar trebui să fie moderat, pentru că descreşte timpul petrecut în alte
activităţi benefice precum cititul, jucatul cu prietenii, descoperirea hobby-urilor.
Specialiştii recomandă părinţilor să nu uite copiii în faţa televizorului: „Da, e
comod. Îl laşi la filme şi îţi faci treaba. Dar nu aşa procedează un părinte.
Maximum o oră pe zi trebuie să stea un copil la televizor. Unde sunt micuţi cu
probleme de comportament, deficienţe mintale sau tulburări emoţionale, recomand
să se facă altceva. În acest sens, activităţile desfăşurate în interiorul familiei sunt
recomandate: puzzle-ul, desenatul, pictatul, dansatul, orice poate fi făcut”, ne-a
declarat Carmen Rusu. Ideal este ca părinţii să se uite la televizor împreună cu
micuţii, pentru a evita eventualele scene care le-ar dăuna psihicului acestora.

Bibliografie:

Banciu, D., Radulescu, S.M., Voicu, M., Introducere in sociologia deviantei, Bucuresti,
Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1985.
Chelcea, S., Ilut, P. (coord.), Enciclopedie de psihosociologie, Bucuresti, Editura
Economica, 2003.
Ilut, P., Valori atitudini si comportamente sociale – Teme actuale de
psihosociologie, Iasi, editura Polirom, 2004, p.107-122.
Liiceanu, A., Violenta umana: o neliniste a societatii contemporane, in Ferreol,
G., Neculau, A. (coord.), Violenta – Aspecte psihosociale, Iasi, editura Polirom, 2003,
p.47-57.
Mitrofan, N., Agresivitatea, in Neculau, A.(coord.), Psihologie sociala, Iasi,
Editura Polirom, 1996, p. 427-437.