Septembrie 2014

Clasa a III-a B
Să învățăm împreună !
Sprijinul familiei pentru atingerea succesului şcolar

Generatia actuala de parinti a vrut cumva sa compenseze lipsurile copilariei lor si a incercat sa
dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucarii, haine, plimbari, scoli, televizor si
calculator. Altii le-au umplut timpul copiilor cu multe activitati educative ca invatarea limbilor
straine, informatica, muzica. Intentia este excelenta, insa parintii nu au inteles ca televizorul,
jucariile cumparate, internetul si excesul de activitati blocheaza copilaria, in care copilul are
nevoie sa inventeze, sa infrunte riscuri, sa sufere deceptii, sa aiba timp de joaca si sa se bucure
de viata.

Acest lucru se intampla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat in
masini de muncit iar pe ei ii transformam in masini de invatat.

1. Blocarea inteligentei

Sistemul educational actual aduce foarte multa informatie, de cele mai multe ori inutila.
Copiii si tinerii invata cum sa opereze cu fapte logice, dar nu stiu cum sa abordeze esecurile.
Invata sa rezolve probleme de matematica, dar nu stiu sa-si rezolve conflictele existentiale.
Sunt antrenati sa faca calcule fara sa greseasca, dar viata este plina de contradictii si probleme
care nu pot fi calculate. Acest lucru se intampla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-
am transformat in masini de muncit iar pe ei ii transformam in masini de invatat.

2. Utilizarea gresita a functiilor memoriei

Prin sistemul educational actual memoria copiilor este transformata intr-un depozit de
informatie inutila, iar excesul acesteia blocheaza inteligenta copiilor si bucuria lor de a trai.
Cea mai mare parte a informatiilor pe care le acumulam nu vor fi folosite niciodata. Numarul
actual de scoli este mai mare decat in orice alta epoca, insa acestea nu produc persoane care
gandesc, si nu e de mirare ca elevii au pierdut placerea de a invata.

Pe de alta parte, mediile de informare ii seduc cu stimuli rapizi, gata preparati, care ii
transporta pe tineri, fara ca ei sa faca vreun efort, in mijlocul diverselor aventuri – sportive, de
razboi, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune
si internet actioneaza asupra subconstientului, marindu-le nevoia de placeri in viata reala.
Astfel in timp ei nu mai gasesc placere in micii stimuli ai rutinei zilnice si vor cauta stimuli
tot mai puternici, trebuind sa faca foarte multe lucruri pentru a avea putina placere. Toate
acestea genereaza personalitati fluctuante, instabile si nemultumite.

3. Informam si nu formam

Noi nu ii formam pe tineri, ci doar ii informam. Ei cunosc tot mai mult despre lumea in care
se afla, dar nu stiu mai nimic despre lumea lor interioara. Educatia este tot mai lipsita de
ingredientul emotional si produce tineri care rareori stiu sa isi ceara iertare, sa isi recunoasca
limitele sau sa se puna in locul celorlalti.

Care este rezultatul?

O generatie de copii si tineri mai bolnava psihic decat oricare alta din istoria umanitatii: copii
depresivi, preadolescent i si adolescenti care dezvolta obsesii, sindroame de panica, timiditate,
fobii sau agresivitate. In plus, tot mai multi dintre ei cauta placerea de moment in consumul
de tutun, alcool si droguri.

CE ESTE DE FACUT?

Dr. Augusto Cury ne spune ca in ziua de azi nu ajunge sa fim parinti buni, ci trebuie sa
devenim parinti inteligenti. Pentru aceasta ne vorbeste despre sapte deprinderi ale „parintilor
buni” si cum trebuie transformate ele de catre „parintii inteligenti”. Iata prima dintre ele:

Parintii buni dau cadouri, parintii inteligenti daruiesc propria lor fiinta

Parintii buni au grija sa satisfaca, in masura posibilitatilor lor economice, dorintele copiilor
lor. Fac petreceri pentru aniversari, le cumpara pantofi, haine, produse electronice,
organizeaza excursii. Parintii inteligenti dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce
nu se poate cumpara cu toti banii din lume: fiinta lor, povestea vietii lor, experientele lor,
lacrimile lor, timpul lor. Parintii care le fac in permanenta daruri copiilor lor sunt pastrati in
amintire doar pentru un moment. Parintii care se preocupa sa le daruiasca copiilor exemple si
povestiri din viata lor raman de neuitat.

Parintii buni alimenteaza corpul, parintii inteligenti alimenteaza personalitatea

Astazi, parintii buni cresc copii zbuciumati, instrainati, autoritari si angoasati, pentru ca
societatea s-a transformat intr-o fabrica de stres. Parintii care nu-si invata copiii sa aiba o
viziune critica asupra publicitatii, a emisiunilor de televiziune si a discriminarii sociale ii
transforma intr-o prada usoara pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru
nu este o fiinta umana, ci un consumator. Pregatiti copilul pentru „ a fi”, caci lumea il va
pregati pentru „ a avea”.

Ajutati-va copiii sa nu fie sclavii problemelor lor. Alimentati amfiteatrul gandurilor si

teritoriul emotiilor cu curaj si indrazneala. Nu le acceptati timiditatea si nesiguranta. Daca
problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar daca nu, trebuie sa ne acceptam limitele.

Parintii buni corecteaza greselile, parintii inteligenti isi invata copiii cum sa gandeasca

Vechile corectii si binecunoscutele predici nu mai functioneaza. Cand deschideti gura sa

repetati acelasi lucru, declansati un resort din subconstient care deschide anumite arhive ale
memoriei, ce contin critici mai vechi. 99% din criticile si corectiile parintilor sunt inutile in
influentarea personalitatii tinerilor.

A-ti surprinde copilul inseamna a spune lucruri la care ei nu se asteapta. De exemplu: copilul
a ridicat glasul la voi. Se asteapta sa tipati si sa-l pedepsiti. Dar puteti incepe prin a tacea si a
va relaxa, apoi puteti spune:”Nu ma asteptam sa ma superi in felul acesta. In ciuda durerii pe
care mi-ai provocat-o, eu te iubesc si te respect mult”. Apoi copilul trebuie lasat sa se
gandeasca. Parintii buni spun: „ Gresesti”; parintii inteligenti spun: „Ce parere ai despre
comportamentul tau?” „Gandeste inainte sa reactionezi”

Parintii buni isi pregatesc copiii pentru aplauze, parintii inteligenti isi pregatesc copiii
pentru esecuri.

Parintii buni educa inteligenta copiilor lor, parintii inteligenti le educa sensibilitatea.
Stimulati-i pe copii sa aiba obiective, sa caute succesul in studiu, in munca, in relatiile sociale,
dar nu va opriti aici. Ajutati-i sa nu le fie teama de insuccese. Nu exista podium fara
infrangeri. Multi nu stralucesc in munca lor pentru ca au renuntat in fata primelor obstacole,
pentru ca nu au avut rabdare sa suporte un „nu”, pentru ca nu au avut indrazneala de a infrunta
unele critici, nici umilinta de a-si recunoaste greseala. Perseverenta este la fel de importanta
ca si capacitatile intelectuale. Pentru parintii inteligenti, a avea succes nu inseamna a avea o
viata fara greseli. De aceea sunt in stare sa spuna copiilor lor: „Am gresit”, „Scuza-ma”, „Am
nevoie de tine”. Parintii care nu-si cer scuze nu-si vor invata copiii cum sa abordeze aroganta.

Parintii buni vorbesc, parintii inteligenti dialogheaza ca niste prieteni

A sta de vorba inseamna a vorbi despre lumea care ne inconjoara, a dialoga inseamna a vorbi
despre lumea in care suntem: a relata experiente, a impartasi ceea ce se afla ascuns in inima
fiecaruia, a patrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din parinti n-au avut
curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile si frustrarile personale. Nu trebuie
sa deveniti o jucarie in mana copilului, ci un prieten foarte bun. Adevarata autoritate si
respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perla ascunsa in inima. Ea este scumpa,
pentru ca aurul si argintul n-o pot cumpara.

Parintii buni dau informatii, parintii inteligenti povestesc istorioare

Captati-va copiii prin inteligenta voastra, nu prin autoritate, bani sau putere. Stiti care este
termometrul care indica daca sunteti agteabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii si
prietenii acestora. Daca le face placere sa fie in preajma voastra, ati trecut testul. Odata, una
dintre fiicele mele a fost criticata pentru ca era o persoana simpla. Se simtea trista si
respansa.Dupa ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginatia la treaba si i-am spus
urmatoarea pilda: unii prefera un soare frumos pictat intr-un tablou, altii prefera un soare real,
chiar daca este acoperit cu nori. Am intrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci,
am adaugat, chiar daca unii oameni nu cred in soarele tau, el straluceste. Tu ai lumina proprie.
Intr-o zi norii se vor risipi si oamenii te vor vedea. Sa nu-ti fie teama ca iti pierzi lumina.

PARINTII INTELIGENTI ISI STIMULEAZA COPIII SA-SI INVINGA TEMERILE SI

SA AIBA ATITUDINI BLANDE.

Parintii buni ofera oportunitati, parintii inteligenti nu renunta niciodata

Parintii inteligenti sunt semanatori de idei si nu controleaza viata copiilor lor. Ei seamana si
asteapta ca semintele sa germineze. Pe timpul asteptarii poate sa apara mahnire, dar, daca
semintele sunt bune, vor incolti. Nimeni nu-si ia diploma in misiunea de a educa. Inainte,
parintii erau autoritari; astazi sunt copiii. Invatati sa spuneti „nu” fara teama. Daca ei nu aud
„nu” de la d-voastra, nu vor fi pregatiti sa auda „nu” de la viata. Parintii nu trebuie sa cedeze
in fata santajelor si presiunii copiilor. In caz contrar, emotia copiilor va deveni un balansoar::
astazi sunt docili, maine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De
exemplu, a merge la culcare noaptea tarziu in cursul saptamanii si a se trezi devreme pentru a
invata este inacceptabil si prin urmare ne-negociabil. Traim vremuri grele. Parintii din toata
lumea se simt pierduti. Cucerirea planetei sufletului copiluluieste mai compexa decat
cucerirea planetei.

CELE 7 PACATE CAPITALE ALE EDUCATIEI

1. A corecta in public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstructiona copilaria celui educat
4. A pedepsi la furie si a pune limite, fara a da explicatii
5. A fi nerabdator si a renunta sa mai faci educatie
6. A nu te tine de cuvant
7. A distruge speranta si visele

Prof. Pavel Mihaela

 Octombrie 2014
Clasa a III-a B
Decalogul părinţilor

1. Oferă-i o şansă copilului tău!

2. Fii tu cel care îl ajută să îşi găsească propriul drum!
3. Întinde-i o mână copilului tău!
4. Nu-i ucide visele, fii prezent la îndeplinirea lor!
5.Dacă nu ai bani, dacă nu îi poţi oferi lucruri materiale, aminteşte-ţi că iubirea nu costă
nimic!
6. Iubeşte-ţi copilul!
7. Dacă eşti supărat, nu îţi folosi copilul pe post de ţintă în care arunci cu ţipete şi palme.
8.Ai răbdare şi vei culege roadele în fiecare clipă petrecută cu copilul tău!
9. Ascultă-ţi copilul şi nu-i pune oprelişti, doar astfel poţi intra în lumea lui!
10. Fii alături de copilul tău când creşte!

Dacă ar fi să-mi mai cresc încă o dată copilul...

Mi-as folosi degetul mai mult sa pictez

si mai putin sa arat cu el.

As corecta mai putin si as încerca mai mult

sa construiesc o relatie.

Mi-as lua ochii de la ceas si i-as folosi ca sa privesc.

Mi-ar pasa mai putin sa stiu

si as sti sa-mi pese mai mult.

M-as plimba mai mult........si as înalta mai multe zmee.

N-as mai juca rolul seriozitatii

si m-as juca cu seriozitate.

As alerga mai mult pe câmp si........as privi mai mult cerul.

As îmbratisa mai mult

si as impune mai putin.

As fi dura mai rar si as încerca

sa ma fac înteleasa mai des.
 As construi stima fata
de sine mai întâi si apoi o casa.

As vorbi mai putin despre

dragostea de putere
si mai mult despre puterea dragostei.

Dar tu, copile, ce zici ?

Eu zic asa:
- DOAMNE, îti cer...
Cunostinte pentru a-mi întelege parintii,
Iubire pentru a-i ierta,
Rabdare pentru faptele lor,
...pentru ca DOAMNE...
Asa ma fac...MARE!

Nu vreau decât un colt de cer sa cada pe pamânt,

Nu vreau nimic, doar visul cel frumos sa fie sfânt....
Nu vreau decât iubirea-n palme sa o prind.

Prof. Pavel Mihaela

 Noiembrie 2014
Clasa a III-a B
Tipuri de părinți-1

Parintele indulgent

Acest tip de parinte – este atent la nevoile copilului sau, intr-atat incat ii face absolut toate
poftele si ii permite sa se manifeste cum vrea el, fara sa impuna prea multe limite sau sa
sanctioneze comportamentul inadecvat al copilului. Acest parinte isi organizeaza viata in jurul
copilului, iar rezultatul este unul previzibil: copilul devine un rasfatat, neascultator, obraznic,
care va ajunge sa se creada perfect si ca merita totul. Un astfel de copil va avea dificultati de
adaptare , va (re)cunoaste greu limitele societatii sip e cele ale relatiilor interumane si din
aceasta cauza se va integra greu in societate.

Parintele hiperprotector

Acest parinte isi va considera copilul fiinta fragila, incapabila de a se descurca fara ajutorul
sau si il vor descuraja in tot ce va intreprinde pe motiv ca este prea mic. Din dorinta de a-I
oferi securitate, devin extrem de grijulii, isi vor insoti copilul peste tot, il vor cocolosi peste
masura si il vor feri de toate dificultatile. Acest copil nu va stii sa evalueze singur pericolele
vietii, sa ia decizii in ceea ce-l priveste, sa depaseasca momentele dificile ale vietii si va
ramane un dependent de ceea ce este in jurul sau.

Parintele autoritar

Isi doreste sa se impuna in mod dictatorial in fata copilului, prin urlete, pedepse de cele mai
multe ori fizice, crede ca stie cel mai bine ce e bine pentru copilul lui. Acestui tip de parinte
nu-I place sa I se puna la indoiala nici decizia, nici calitatile de parinte exceptional, sin u
scapa nici o ocazie de a da peste maini sau gura copilului sau, transformandu-l in marioneta.
Tot ce zice are pretentia de a fi socotit litera de lege, iar fiecare abatere este sanctionata
drastic. Relatia parinte- copil este una tensionata, copilul cu timpul se va inchide in sine si isi
pierde increderea in parintele sau. Va deveni timd si speriat, iar ideex ccma de a nu gresi se va
transforma in obsesie. Insa, la adolescenta este posibil sa rabufneasca, iar reactia lui va fi una
exploziva, iar din dorinta de a se simti liber va cadea prada exceselor ( de cele multe orice este
interzis si nociv: droguri, alcool etc).
Parintele neglijent – isi protejeaza insuficient copilul. Ori isi considera copilul apt sa ia
decizii singur, iar neglijenta este mai mult emotionala, copilului lipsindu-I afectiunea si
comunciarea. Copilul se simte singur, cu timpul devine inchis in el, pierzandu-si abilitatea de
a avea relatii apropiate.

Alte cazuri sunt acelea in care copilul este perceput ca “ ceva” care ingradeste libertatea
parintilor, se intampla mai ales in cazul copiilor nedoriti. Frecvent acesti parinti sunt reci,
ostili si vad in copil sursa de frustrare pentur ei, isi cearta copilul din nimic, il pedepsesc, il
ignora sau il resping. In acest tip de famiilie au loc certuri frecvente, iar copilul este la mijloc.

Alta categorie sunt parintii care nu pot accepta sacrificii profesionale pentru a sta cu copilul.

Tot o forma de respingere a copilului este aceea in care copilul este comparat cu alti copii,
frati mai mari sau mai mici, insa acesta este pus pe o pozitie de inferioritate, iar copilul este
ridiculizat.

Copilul neglijat se transforma intr-o persoana nesigura, fara incredere in sine.Va fi influentabil
si va crede ca parerile celor din jur sunt mai bune decat ale sale.

Parintii perfectionisti- isi implinesc de obicei visele lor prin copii, este cel care solicita
copilul de la o varsta frageda sa atinga anumite performante, fara a tine cont de abilitatile
specifice nivelului de dezvoltare al copilului.

Parintii democratici- imbina aptitudinile parentale, astfel ca va fi bun prieten copilului la

nevoie, dar sis a fie autoritar cand este necesar. Copilul va invata sa-si exprime opiniile, va fi
sprijinit astfel sa-si dezvolte personalitatea, va invata sa accepte criticile cand greseste, si va
invata din ele.

Chiar daca suntem nevoiti sa aplicamsanctiuni, e indicat sa facem in asa fel, incat copilul san
u se indoiasca nici o clipa de afectiunea fata de el, ei trebuie sa stie ca sunt iubiti in
continuare.

Daca parintele oscileaza intre atitudini, abordand cand un comportament autoritar, cand
indulgent, ba protector, ba democratic, copilul va fi confuz si nu va intelege nimic, nu va stii
cum sa reactioneze. Nu exista stil bun sau rau intre cele prezentate pentru ca in timp ce unii
parinti considera anumite valori ca fiind calitati, altii le pot considera defecte. Indicat ar fi un
echilibru in relatia cu copilul, consecventa, si tratat cu tot respectul.

Tipuri de părinți-2

Psihologii au descoperit ca exista opt tipuri de parinti care le marcheaza copiilor intr-un fel
sau altul soarta
1. Neincrezatorii - sunt parintii care isi considera copiii mereu copii, incapabili sa ia decizii.
“Neincrezatorii sunt parintii care neconstient isi descurajeaza copiii. O pot face prin stilul de
comunicare: “Nu poti sa te imbraci singur. Esti prea mic”. Sau prin atitudine atunci cand se
reped sa faca pentru copil lucruri pe care le-ar putea face si singur. Copilul intelege din asta ca
nu este in stare, ca nu este destul de bun si se izoleaza, nu mai incearca sa faca lucruri,
asteapta ca ceilalti sa-i preia responsabilitatile”, explica psihologul Anda Pacurar. In unele
cazuri parintii pot deveni respingatori pe motiv ca nu incearca sa aiba o relatie bazata pe
comunicare, respect reciproc si afectiune. Psihologul spune ca astfel copilul se va simti ranit,
poate deveni anxios, agresiv, ostil si va avea o imagine de sine proasta.

2. Proprietarii - isi vizualizeaza odraselele ca pe proprietati fara sentimente si aspiratii. Ei

sunt parintii care isi corecteaza si supravegheaza in permanenta copilul. “Stilul lor parental e
mai apropiat de un dresaj. De exemplu, copilul care face ceva este usor plesnit peste maini sau
peste gura. Inconstient ei isi pun in mod constant copilul intr-o pozitie de inferioritate, iar
acesta va incerca sa compenseze fiind rebel pe fata, riposteaza, este agresiv, se opune, sau pe
ascuns”, spune Anda Pacurar.

3. Neutrii - parintii care isi "abandoneaza" copiii, ii considera apti sa ia oricând decizii
singuri. Insa ei ii neglijeaza prin absenta, uneori sunt in casa cu copiii, dar isi vad de treaba
lor, sau sunt prea ocupati cu munca, certurile, o boala etc. Psihologul explica faptul ca adesea
neglijarea este emotionala, copilului ii sunt implinite nevoile de baza, dar nu are parte de
afectiune, comunicare, cooperare pentru a se dezvolta. Ca rezultat, copilul si viitorul adult isi
pierde abilitatea de a avea relatii apropiate, se simte singur, nu poate primi sau oferi suport.

4. Revansarzii - isi implinesc visele (ceea ce nu au reusit ei sa implineasca) prin copiii lor.
Sunt parintii care isi impun propriile nevoi copiilor, neconstientizand faptul ca micutii sunt
totusi fiinte unice, cu nevoi subiective. “Acest tip de stil parental stimuleaza revolta sau
dimpotriva supunearea care este insotita de suferinta, depresie”, avertizeaza Anda Pacurar.

5. Mostenitorii - pentru care profesiunea e o mostenire care trebuie dusa mai departe. “Este
din nou un mod de a impune copilului propriile nevoi, netinand cont de vocatia acestuia.
Acesti parinti se vor simti mereu frustrati ca nu au copilul pe care si l-au dorit, iar copiii vor
suferi ca nu sunt destul de buni pentru parintii lor”, spune psihologul.

6. Orgoliosii - profesia copiilor lor e o ambtie personala a parintilor. Stilul parental pune
accent pe pastrarea aparentelor, pe crearea unei imagini false care trebuie pastrata cu pretul
pierderii propriei identitati sau multumirii de sine.

7. Comozii - care isi rasfata copiii si ii indeamna sa aleaga profesii comode. Acest parinte ii
ofera copilulului cadouri, beneficii, servicii cu gandul ca va avea timp sau poate chiar nu va fi
necesar de-a lungul vietii sa-si asume responsabilitati. “Copilul devine plictisit, indiferent, isi
pierde initiativa si spontaneitatea. Asteapta ca totul sa vina spre el si-i vede pe ceilalti ca pe
cei care le ofera placere si confort”, spune psihologul.

8. Materialistii - care aprecieaza profesia pentru copiii lor doar prin bani. Sunt cei care
pervertesc interesul copiilor, initiativa. Metoda pe care acest parinte o folosesteste aceea prin
care, initial, le ofera bani sau cadouri pentru buna purtare sau performante scolare. Apoi
copilul invata ca merita sa faci ceva doar daca ai foloase materiale si devin sclavii banilor.

Prof. Pavel Mihaela

 Decembrie 2014
Clasa a III-a B
Temele de acasă- temele întregii familii?

Cand devin temele o sarcina suparatoare?

De nenumarate ori efectuarea temelor pentru acasa constituie o mare problema pentru copilul
tau, posibil la intrarea in clasa I sau chiar si mai tarziu. Observi ca din ce in ce mai des esti
nevoit sa il distragi de la joaca si sa ii amintesti ca are teme de facut, iar timpul este nemilos...
In acest caz trebuie sa observi ce anume il determina pe copil sa considere tema data acasa ca
pe o sarcina suparatoare: este posibil ca acesta sa aiba unele deficiente de concentrare a
atentiei in clasa, sa aiba un ritm de lucru lent, sa intampine greutati in rezolvarea sarcinilor
scolare. Aceste ramaneri in urma pot determina stari de frustrare in clasa, copilul devenind din
ce in ce mai putin interesat de noua lui ipostaza, aceea de “elev”, ceea ce il face ca acasa sa se
intoarca cat mai mult spre vechea lui preocupare - jocul.

Ce puteti face? Ce va poate ajuta in acest caz?

Pentru ca rezolvarea temelor in familiile care intampina astfel de probleme sa nu devina un
adevarat “razboi” intre parinti si copil, este bine ca ambii parinti sa inteleaga ca din partea
copilului este nevoie de un efort deosebit pentru respectarea unor reguli pe care le stabiliti de
comun acord cu acesta. Sunt foarte importante si discutiile cu invatatoarea legate de
comportamentul copilului in timpul orelor.

1. Copilul isi va nota temele intr-un caiet (fie cel de clasa, fie un caiet special)
Daca ai constatat ca uita sa isi noteze tema, stabileste un regulament prin care sa ii acorzi pe
cardul personal puncte pentru temele insemnate in caiet. In cazul cand copilul este abia in
clasa I si nu reuseste sa isi noteze singur tema, o poti ruga pe invatatoare sa ii noteze tema
(acest lucru se practica de obicei pana incep ei perioada abecedara) sau sa numeasca un alt
copil din clasa (poate chiar pe colegul lui de banca) sa il ajute. In cazul in care copilul tau
spune ca este si el capabil sa isi noteze, ai incredere in el, dar roag-o pe invatatoare sa verifice
discret modul in care si-a notat noua tema. Daca ai constatat ca el depune un efort in acest
caz, recompenseaza-l cu puncte in cardul personal.

2. Efectuarea temelor se face in acelasi loc, fara surse de distragere a atentiei copilului
Este foarte important ca locul in care isi face temele copilul sa fie unul linistit, de preferat ar fi
sa aiba un birou personal. Obisnuieste-l chiar inainte de a incepe scoala cu biroul lui personal
la care poate sa deseneze, sa coloreze, sa faca diverse activitati pregatitoare. Verifica
eventualele surse perturbatoare: factori vizuali sau sonori (muzica, jucarii, calculator, radio,
televizor) alte surse: frati mai mici, unii membri ai familiei.

3. Temele se fac la aceeasi ora!

Stabiliti impreuna cu copilul momentul in care acesta incepe sa isi rezolve temele. Nu este
foarte importanta ora ci momentul zilei: de exemplu dupa o anumita pauza de la masa de
pranz sau dupa somnul de pranz. Daca ai constatat ca puterile copilului sunt refacute dupa o
mica perioada de somn, acorda-i aceasta perioada de refacere. Important este ca acest moment
sa nu fie schimbat deoarece pot sa apara dificultati in rezolvarea temelor. Nu este recomandata
rezolvarea temelor seara tarziu dupa ce te intorci de la munca.

4. Stabiliti impreuna cu copilul timpul maxim acordat fiecarei teme in parte!

Daca copilul iti cere ajutorul, asaza-te alaturi de el la birou si parcurgeti impreuna tot ce este
de rezolvat pentru a-ti face o imagine despre ceea ce a inteles si stie sa faca. In cazul in care
constati ca nu a inteles anumite lucruri, nu il certa! Explica-i-le cu calm si spune-i ca ti-ar
placea ca a doua zi sa iti explice el ce are de facut pentru ca sigur se va descurca mult mai
bine decat tine! In acest mod contribui la cresterea increderii in fortele proprii si il ajuti sa isi
revizuiasca putin atitudinea fata de ceea ce se face in clasa. Stabiliti apoi pentru fiecare tema
cateva conditii legate de aspect, corectitudine, timp de rezolvare. Invita-l sa treaca la rezolvare
dar observa modul in care lucreaza. Propune-i chiar sa cronometrati timpul necesar rezolvarii
fiecarei teme si acorda-i un bonus in puncte daca au fost respectate conditiile stabilite.

Când copilul nu are încredere în el...

o Se simte mereu inferior şi fără putere. Abandonează uşor în anumite situaţii care
presupun un efort intens ( are voinţa slabă).
o Se simte vinovat de fiecare dată când nu reuşeşte ceva. Se compară mereu cu alte
persoane semnificative din viaţa lui şi orice piedică i se pare un eşec.
o Nu-şi exprimă des părerea, preferă să asculte ideile altora şi să le urmeze. De aceea
nu-i place să pună întrebări sau să raspundă atunci când e întrebat.
o Lăsat singur aproape că nu ştie ce să facă, este mereu nemulţumit de ceea ce
realizează.
o Se adaptează greu la o situaţie nouă. Se teme să încerce ceva nou chiar atunci când un
adult se oferă să-l ajute.
o Este retras, nu se încumetă să iniţieze un joc cu alţi copii sau se teme să se joace într-
un grup de teamă ca nu va reuşi să câştige.
o Şi-a stabilit standarde prea inalte pe care greu le poate atinge.
o Îşi poate exterioriza frustrările sau îşi atinge scopurile printr-un comportament agresiv
(faţă de alţi copii sau faţă de sine), poate apela la minciună, furt.
o Este extrem de preocupat pentru a fi plăcut şi acceptat de ceilalţi.
o Nu este chiar un singuratic, este dependent de prezenţa altor persoane din jur chiar
dacă uneori se mulţumeşte să stea deoparte.
o Este gelos atunci când atenţia adulţilor este îndreptată către alt copil.
o Nu se apară atunci când este certat sau agresat fizic.
o Are tendinţa de a percepe doar partea neplacută a lucrurilor sau situaţiilor “Nu vreau
în excursie pentru că acei copii nu mă plac”.
Cum încurajăm copilul?
Dacă se subapreciază, are o percepţie negativă asupra propriei persoane, atunci...
o Scoateţi în evidenţă calităţile sale. Caracteristici ale aspectului fizic, calităţi morale. S-
ar putea ca el să se fi obişnuit să-şi cunoască doar defectele sau să se simtă incapabil
 de a reuşi datorită lipsei de încredere şi apreciere a persoanelor importante din viaţa
lui. Copilul are o imagine despre sine aşa cum este văzut de către ceilalţi.
o Încurajati reuşitele copilului în mod corect chiar dacă sunt minore. De exemplu:
“Astăzi ai vorbit frumos cu vânzatoarea. Bravo.” Nu exagerati cu laudele şi nu
generalizaţi. Dacă de exemplu a spus corect poezia la grădiniţă, îi spunem: “Ai reuşit
să reciţi foarte frumos la serbare” nu exagerăm spunându-i “Esti cel mai talentat copil
de la grădiniţă. Vei ajunge artist”.
o Fiţi atenţi la sentimentele de gelozie şi rivalitate dintre fraţi. Apreciind prea des
realizările unui copil acesta se va simţi în curând superior fratelui sau altui copil din
casă. Încurajaţi în mod egal realizările fiecarui copil şi subliniaţi faptul că fiecare este
unic în felul lui, cu calităţile şi defectele sale.
Dacă se arată învins înainte de a începe ceva, nu finalizează ceea ce şi-a propus, atunci....
o Asigură-l de dragostea ta şi atunci când greşeşte. Nu-l ameninţa cu retragerea iubirii şi
nu-l umili atunci când a greşit.
o Încurajează-l să încerce realizarea unor activităţi care-i plac şi pentru care are
aptitudini. Descoperă ce talente are copilul tău. Orientează-l spre domeniile mai puţin
competitive în care are şanse mai mari de reuşită. Încercând să facă ceea ce-i place va
finaliza mai uşor ceea ce a început şi se va bucura de apreciere.
o Dacă greşeşte nu-l descuraja. Destul se învinovăţeşte singur pentru fiecare greşeală.
Explicaţi-i ce importante sunt greşelile în învaţare. Părinţii au experienţa vietii, pot
vedea în ansamblu situaţia. De aceea trebuie să le explice şi copiilor că o simplă
greşeală nu înseamnă sfârşitul drumului.
o Încurajează-i activităţile intelectuale, curiozitatea de explorare. Cu fiecare experienţă
nouă copilul învaţa ceva în plus şi ştiind mai multe se va simţi în stare să rezolve mai
bine ce şi-a propus. De multe ori copilul se simte nesigur şi incapabil de a finaliza o
activitate pentru simplul motiv că nu are cunostinţele necesare pentru a aborda situaţia
respectivă.
o Dacă refuză să realizeze o sarcină spunând “Nu pot” sau “Nu ştiu” atunci explică-i
copilului că nu-i nimic ruşinos în a nu cunoaşte anumite lucruri. Învaţă-l cum se
procedează, fii modelul lui, roagă-l să te ajute dându-i indicaţii precise.
o Încearcă să comunici cu el, întreabă-l care sunt motivele pentru care nu poate să facă
un lucru. Poate şi-a pierdut interesul, poate nu se simte în stare, poate e prost dispus
sau obosit, etc.
o Dă-i şi a doua şansă. Ajută-l să încerce din nou.

Dacă refuză să se integreze într-un grup, preferă să stea deoparte şi să privească, atunci...
o Lasă-i timp să se obisnuiască cu persoanele noi. Fii alături de el dacă are nevoie de
prezenţa ta până se simte în siguranţă. Dacă nu se dezlipeşte de tine, atunci acordă-i
un timp (de exemplu 10 minute) şi anunţă-l că după expirarea timpului trebuie să
pleci. Precizeză-i şi când te întorci. Respectă ce ai promis.
o Învaţă-l cum să înceapă o conversaţie cu un copil. Mergeţi la un copil mai mic sau
mai singuratic şi începe tu discuţia.
o Copilul este dornic să relaţioneze cu alţi copii dar nu se simte în stare. Îşi imaginează
că orice încercare de a intra în vorbă cu copiii sau de a se juca se va termina prost.
Dacă intră în joc vrea să câştige cu orice preţ şi se teme de eşec. De aceea, antrenează-
l în jocuri care nu presupun competiţie. Încurajează participarea la joc şi colaborarea
cu ceilalţi.
 o Dacă nu îndrăzneşte să pună întrebări aflându-se într-un grup, deşi are neclarităţi,
atunci întinde-i o mână de ajutor: “Am impresia că vrei să întrebi ceva” sau atunci
când în sfârşit îşi face curaj şi întreabă ceva, îi spunem: “E foarte interesantă
întrebarea ta, am să mă gândesc la asta”.
o Chiar dacă copilul nu are încredere ca va reuşi în stabilirea de relaţii sociale (să-şi facă
prieteni noi, să se integreze în grupa la grădiniţă) totuşi noi, părinţii, nu trebuie să ne
descurajăm şi să-l ţinem pe copil deoparte de mulţimea de copii. Invită copii de vârsta
lui la o aniversare, invită prieteni de familie cu copii mici.
o Învaţă-l să se apere atunci când este atacat verbal sau fizic. Imaginaţi-vă diverse
scenarii şi repetaţi-le acasă, printr-un joc de rol. Ce faci atunci când cineva îţi vorbeşte
urât? Sau te loveşte?
Dacă manifestă tulburări de comportament când nu-i reuşeşte ceva (se trânteşte pe jos, ţipă,
loveşte, trişează, se pedepseşte singur) atunci...
o Nu te lăsa impresionat de manifestările violente ale copilului. Atrage-i atenţia doar că
depaşeşte anumite limite.
o Ignoră-i comportamentul deficitar dar nu şi sentimentele. Lasă-l să-ţi povestească ce s-
a întâmplat, ce simte el. Poate să spună: “Sunt supărat că nu am câştigat eu. Altădată
nu mai joc'. Povesteşte-i şi tu o experienţă asemănătoare, prin care ai avut un eşec şi
cum ai reacţionat atunci. “Înţeleg foarte bine ce simţi, şi mie mi se intamplă să mă
supăr tare atunci când nu reuşesc ceva. Uite cum fac eu să mă simt mai bine”.
Explică-i că este firesc să şi pierzi într-un joc dar ce contează este de fapt plăcerea
jocului.
o Ajută-l să-şi exteriorizeze furia în mod verbal evitând astfel descărcarea nervoasă într-
un comportament agresiv faţă de sine sau de alţii.
o Ajută-l să comunice, să se facă înţeles. Copilul apelează la forţa fizică sau la minciună
atunci când nu se simte capabil să-şi atingă scopurile altfel. Mai ales copiii care încă
nu reuşesc să se exprime verbal foarte bine simt că nu se pot integra într-un grup de
copii şi atunci se impun prin agresivitate.
o Îndreaptă-i atenţia către o activitate pozitivă cu şanse mari de reuşită care să-i
consume energia fizică.
In final
Nu te lăsa cuprins de furie şi nu-ţi pierde cumpătul. Chiar dacă o palmă dată copilului ne face
să ne simţim mai bine, acest gest nu are nici un rol educativ. Dimpotrivă, copilul va învăţa de
la noi că autoritatea o deţine cel care are forta fizică mai mare şi nu va ezita să fie agresiv în
viitor cu copiii mai mici (de exemplu).
Prof. Pavel Mihaela
 Ianuarie 2015
Clasa a III-a B
Consilierea, orientarea şi planificarea carierei

Autocunoaşterea
Astfel, ajungeţi să vă cunoaşteţi stilul de învăţare, scala de valori şi interese. O
autoevaluare greşită a posibilităţilor reale (aptitudini, cunoştinţe, nevoi şi interese
profesionale) vă poate pune pe un făgaş fals în căutarea unui loc de muncă, încă de la început.
De exemplu, aptitudini şi calităţi personale, precum:
- spirit întreprinzător, bun organizator, volubil în conversaţie - vă vor propulsa către
posturi de conducere,
- meticulozitate, simţul responsabilităţii - vă vor putea canaliza eforturile spre
activităţile de birou, financiare sau de gestiune.
Prin urmare, autoevaluarea este o primă orientare în vederea planificării carierei,
ceea ce conduce apoi, pas cu pas, la atingerea ŢELULUI FINAL!
Nu de puţine ori suntem puşi în faţa unor întrebări care aparent par a fi fără răspuns: „Oare
suntem doar o sumă de roluri, de comportamente sau suntem mai mult? V-aţi întrebat oare
cum ar fi să trăiţi singuri, izolaţi?” Poate pentru unii ar fi uşor, dar pentru un număr mare de
oameni ar fi foarte greu. „De ce?” Pentru că ar lipsi tocmai celălalt, un altul care să ne fie
oglindă, care să ne ajute să ne cunoaştem mai bine în situaţii diverse.
Fiecare începe să se definească prin familia sa, apoi prin grupul de prieteni sau prin grupul
profesional. Dar când rămâi singur cu tine, când încerci să dai totul la o parte şi să fii sincer cu
tine, cu ce mai rămâi?
Ce te defineşte?
• Îţi cunoşti dorinţele?
• Îţi cunoşti nevoile?
• Îţi cunoşti plăcerile?
• Îţi cunoşti punctele tari?
• Dar pe cele mai „puţin reuşite”, asupra cărora mai trebuie să lucrezi?
• Te cunoşti pe tine dezvelit de orice înveliş exterior „impus”?
Conştientizarea a „CINE SUNT EU” şi a „CEEA CE POT SĂ FAC EU” sunt
elemente componente ale imaginii de sine. Aceasta influenţează atât percepţia lumii, dar şi a
propriilor comportamente.
Pentru a ajunge la conştientizarea acestor dimensiuni, pot fi utilizate diverse metode
de autocunoaştere, cum ar fi:
• încurajarea autoreflexiei; discuţiile studenţilor (potenţiali clienţi) cu
psihologul/consilierul în carieră despre modul în care structurile Eului le influenţează
emoţiile, comportamentul;
• observarea propriilor gânduri;
• informaţii verbale şi nonverbale primite de la alte persoane;
• identificarea resurselor;
 • analiza aspiraţiilor şi a scopurilor;
• analiza valorilor personale;
• identificarea priorităţilor.
În societatea contemporană, din cauza presiunilor, din cauza crizei de timp („Totul
trebuie făcut azi”), activităţile şi relaţiile dintre oameni au o altă viteză, par mai superficiale şi
mai lipsite de consistenţă. Avem din ce în ce mai puţine momente când suntem în contact cu
sinele nostru, cu acea parte „adevarată” din noi care ne poate ajuta să ne descoperim în
aspectele noastre mai puţin cunoscute de ceilalţi.
Prin urmare, autoevaluarea, din punct de vedere al alegerii unei cariere, presupune
parcurgerea următorilor paşi:
1. Ştiu/cunosc posibilităţile mele reale de a ajunge să fac ceea ce-mi place, obţinând
maximum de avantaje materiale.
2. Pot vorbi cel puţin 10 minute despre ceea ce ştiu să fac, despre studiile mele, despre
experienţa de lucru sau cea de voluntariat (dacă există), despre caracteristicile personale în
raport cu locul de muncă pe care îl doresc.
3. Pot explica de ce mă interesează locul de muncă pentru care m-am prezentat la
interviu.
4. Sunt gata, întotdeauna, să discut despre ceea ce am realizat până acum cu
persoanele care m-ar putea angaja.
Pe de altă parte, evaluarea, de orice fel, are câteva beneficii esenţiale:
1. cunoaşterea punctelor tari şi a limitelor;
2. recunoaşterea vulnerabilităţilor;
3. identificarea scalei de valori personale;
4. discutarea rolului pe care-l au valorile după care ne conducem viaţa;
5. identificarea intereselor (de exemplu, prin utilizarea Chestionarului de interese
Holland);
6. identificarea potenţialului de dezvoltare;
7. oferirea posibilităţii descoperirii aptitudinilor native, dincolo de profesia aleasă.
Toate aceste beneficii pregătesc individul pentru ceea ce presupune activitatea profesională
ulterioară: munca în echipă, promovarea spiritului independent, a iniţiativei, flexibilităţii în
gândire şi a capacităţii de adaptare la schimbare etc.
Află cât mai repede cine eşti, ce nu poţi, dar mai ales, CE POŢI !

Evaluarea personalității
E I
- acţionează, apoi gândesc - gândesc, apoi acţionează
- ascultă în detrimentul vorbirii
S N
Senzaţie: ce este? Intuiţie- ce poate fi?
- detalii, realităţi în organizaţie; - implicaţii şi deducţii, subtilităţi, tipare;
- literali. - posibilităţi în organizaţie, metafore.
T F
- gândire; decizii obiective, raţionale; - sentiment; decizii subiective, empatici;
- motivaţi de dorinţa de reusită. - motivaţi de dorinţa de a fi apreciaţi.
J P
- judecători; organizaţi, orientaţi spre produs, - perceptivi; spontani, amână luarea
- timpul e o resursă finită. deciziilor, orientaţi spre proces;
- timpul e elastic.
Evaluarea aptitudinilor

Dintre aptitudinile necesare practicării unei meserii, am luat spre exemplificare, poate
pe cea mai generală dintre acestea, şi anume inteligenţa.
Psihologul Gardner identifică opt tipuri de inteligenţă, pe care le descrie şi din
perspectiva profesiilor care se potrivesc cel mai bine tipurilor de inteligenţă, după cum
urmează:
Inteligenţa vizual-spaţială – presupune capacitatea de a gândi în imagini, de a-şi
reprezenta în imagini informaţiile. Persoanele învaţă folosind imagini, observând, efectuând
reprezentări grafice, preferă să deseneze, să construiască, să modeleze, să proiecteze, preferă
culorile, imaginile, să efectueze schiţe, scheme. Domeniile de performanţă sunt proiectarea,
arhitectura, artele plastice.
Inteligenţa corporal-kinestezică implică utilizarea cu eficienţă a mişcărilor
corporale. Persoanele învaţă prin implicare directă, manevrare de obiecte, activităţi practice,
mişcare. Domenii de performanţă: sport, dans, activităţi practice.
Inteligenţa umanistă se referă la capacitatea de a lucra cu ceilalţi oameni, de a-i
înţelege, de a le intui scopurile, motivele, intenţiile. Persoanele se implică în activităţi
comune, sunt buni organizatori, au talent în privinţa comunicării şi negocierii, preferă
interacţiunea, colaborarea, relaţiile sociale. Profesii care solicită acest tip de inteligenţă:
profesor, avocat, psiholog, asistent social, jurnalist etc.
Inteligenţa introvert-filosofică reprezintă capacitatea de a-şi analiza propriile emoţii,
gânduri, scopuri. Persoanele de acest gen au un puternic simţ al identităţii, sunt încrezători în
forţele proprii, preferă să lucreze singure şi să-şi aleagă activităţile. Domenii de performanţă:
cercetare, literatură, filozofie, muncă ştiinţifică.
Inteligenţa verbal-lingvistică implică uşurinţă în exprimarea şi perceperea nuanţelor
limbajului verbal. Persoanele preferă discuţiile, dezbaterile, asociaţiile de cuvinte, să citească,
să scrie, să povestească. Domenii de performanţă: jurnalism, literatură, psihologie, justiţie etc.
Inteligenţa muzical-ritmică - înseamnă: a gândi în sunete, ritmuri, melodii şi rime, a
fi sensibil la ton, la intensitatea, înălţimea şi timbrul sunetului, abilitatea de a recunoaşte, crea
şi reproduce muzica, folosind un instrument sau vocea. Implică ascultare activă şi presupune o
legătură puternică între muzică şi emoţii. Este specifică cântăreţilor, muzicienilor,
dansatorilor.
Inteligenţa logico-matematică presupune capacitatea de a elabora raţionamente, de a
recunoaşte şi folosi scheme şi relaţii abstracte. Persoanele de acest tip preferă numerele,
structurile, formulele, tehnologia, conceptele matematice, abstractizările, raţionamentele şi
devin, de obicei, contabili, matematicieni, chimişti, fizicieni.
Inteligenţa naturalistă – se referă la capacitatea de a rezolva probleme şi de a
dezvolta produse cu ajutorul clasificărilor şi reprezentărilor din mediul înconjurător. Aceasta
este sesizabilă la copiii care învaţă cel mai bine prin contactul direct cu natura. Pentru aceştia,
cele mai potrivite lecţii sunt cele din aer liber. Acestor elevi le place să alcătuiască proiecte la
ştiinţe naturale, cum ar fi observarea păsărilor, alcătuirea insectarelor, îngrijirea copacilor sau
a animalelor. Ei preferă ecologia, zoologia, botanica, medicina veterinară.

Evaluarea intereselor
Psihologul Holland considera că oamenii manifestă interese şi preferinţe diferite
pentru lucrul cu oameni sau obiecte, cu idei sau fapte, în funcţie de tipul lor de personalitate.
Majoritatea oamenilor pot prezenta 6 tipuri de personalitate:
- realist (motor),
- intelectual (investigativ),
- artistic (estetic),
 - social (de susţinere),
- întreprinzător (persuasiv),
- convenţional (conformist).
Oferim mai jos principalele caracteristici ale fiecărui tip de personalitate, cu menţionarea
posibilelor profesii care s-ar potrivi cel mai bine acestora, ca reflectare a intereselor
profesionale:
a) Tipul realist (motor) - R – este caracterizat prin:
- activităţi care presupun manipularea obiectelor, instrumentelor, maşinilor;
- aptitudini manuale, mecanice sau tehnice;
- organizare motorie bună, ingeniozitate tehnică şi spirit practic;
- rezolvare de problemele concrete;
- sarcinile care necesită calităţi intelectuale, artistice sau sociale (nu sunt potriviţi ca
lideri);
- masculinitate, nesociabilitate şi stabilitate emoţională;
- activităţile în aer liber;
- dificultăţi în a-şi exprima sentimentele;
- plăcerea de a construi şi a repara.
Întrebări specifice:
• Există ţeluri tangibile pentru care să lucrez?
• Voi vedea rezultatele concrete la finalizarea unui proiect?
• Există posibilitatea să fac proiecte în grup?
• Produce această meserie un produs sau serviciu practic, folositor?
• Există limite clare ale responsabilităţilor?
• Voi lucra cu unelte sau maşinării?
Posibile profesii: inginer mecanic, optician, poliţist, constructor, arheolog, tâmplar,
tehnician dentar, bijutier, electrician, instalator, fermier, pompier, etc.
b) Tipul intelectual (investigativ) - I - caracterizat prin:
- tendinţa de a rezolva sarcini abstracte, de a înţelege şi organiza lumea;
- abilităţi matematice şi ştiinţifice;
- fire analitică şi curioasă, preferă să lucreze singur pentru rezolvarea de probleme;
- preferinţe spre activităţi care implică cercetare, investigare sub diverse forme şi în
domenii diferite (fizic, biologic, social, cultural);
- reacţie faţă de mediu folosind inteligenţa, manipulând idei, cuvinte şi simboluri;
- fire nesociabilă, masculină, insistentă şi introvertită;
- tendinţa spre sarcinile ştiinţifice, teoretice (de exemplu, cititul, algebra, colecţionarea
de obiecte) şi activităţi creatoare cum ar fi sculptura, pictura, muzica;
- preferinţa de a lucra într-un mediu academic sau ştiinţific;
- neagrearea regulilor şi a lucrului în echipă;
- originalitate şi creativitate.
Întrebări specifice:
• Cât de flexibil este mediul?
• Voi fi liber să realizez proiecte în mod independent?
• Voi avea posibilitatea să-mi exersez deprinderile de redactare, cercetare, analiză?
• Voi avea posibilitatea să-mi formez noi deprinderi?
• Voi fi provocat din punct de vedere intelectual?
Posibile profesii: informatician, antropolog, biolog, chimist, fizician, informatician,
inginer de sistem, economist, geograf, geolog, consultant management, farmacist, psiholog.
c) Tipul artistic (estetic) - A - este caracterizat de :
- imaginaţie;
- creativitate;
 - atracţie spre activităţi mai puţin structurate, care presupun o rezolvare creativă şi îi
oferă posibilităţi de auto-expresie;
- abilităţi artistice şi imaginaţie, independenţă, originalitate, expresivitate artistică;
- relaţionarea indirectă prin auto-exprimare artistică;
- face faţă mediului folosind forme şi produse ale artei;
- impresii subiective, este nesociabil, feminin, supus, sensibil, impulsiv şi introspectiv.
Preferă profesiile muzicale, artistice dramatice şi nu îi plac activităţile masculine şi rolurile
care implică muncă fizică.
Întrebări specifice:
• Voi avea posibilitatea să-mi utilizez imaginaţia, creativitatea, inventivitatea?
• Este mediul suficient de flexibil?
• Voi avea timp pentru reflectare sau contemplare?
• Voi putea să realizez proiecte în mod independent?
Posibile profesii: actor, designer în publicitate, de modă, de interioare, arhitect,
profesor de teatru, dans, jurnalist, fotograf, grafician, editor.
d) Tipul social (de susţinere) - S – este interesat de activităţi care implică:
- relaţionare interpersonală;
- informare, pregătire, dezvoltare, grijă pentru alte persoane;
- deprinderi verbale, sociale, este cooperant, generos, ascultă şi înţelege pe semeni,
acesta caută interacţiunea socială în mediul educaţional, terapeutic şi religios;
- se consideră o persoană sociabilă, veselă, cu simţul răspunderii, care obţine succese
şi îi place să se afirme, să i se acorde atenţie.
Întrebări specifice:
• Se pune accent pe munca în grup sau pe interacţiunea socială?
• Voi putea ajuta oamenii prin instruire, informare, consiliere?
• Voi avea posibilitatea să împărtăşesc sentimentele, responsabilităţile şi intuiţiile
mele?
• Promovează această ocupaţie scopuri etice, umaniste?
Posibile profesii: profesor, antrenor, psiholog, asistent medical, medic, poliţist, coafor,
asistent social, logoped.
e) Tipul întreprinzător (persuasiv) - E :
- preferă să lucreze în echipă, mai ales cu scopul de a conduce, dirija, de a ocupa locul de
lider;
- evită activităţile ştiinţifice sau domeniile care implică o muncă foarte dificilă,
preferându-le pe acelea care îi pun în valoare abilităţile oratorice, persuasive, manageriale, de
relaţionare interpersonală;
- are spirit de aventură, este dominant, impulsiv, persuasiv, vorbăreţ, extravertit,
încrezător, agresiv şi exhibiţionist.
- preferă ocupaţii din domeniul vânzărilor şi al managementului, unde poate să-i
domine pe alţii.
- are nevoie de putere şi de recunoaşterea calităţilor de către cei din jur.
Întrebări specifice:
• Oferă această ocupaţie posibilităţi de promovare?
• Voi putea să-mi asum rolul de lider?
• Va exista posibilitatea de a-mi exersa abilităţile de comunicare?
• Este acesta un mediu de muncă dinamic şi competitiv?
• Voi putea să-mi utilizez abilităţile de negociere?
Posibile profesii: manager, publicitate, vânzător de automobile, agent de asigurări,
jurnalist, avocat, procuror, agent de turism, relaţii cu publicul.
 f) Tipul convenţional (conformist) – C:
- preferă activităţile care solicită manipularea ordonată, sistematizată a datelor,
informaţiilor, într-un cadru bine organizat şi definit;
- are abilităţi de secretariat şi matematice;
- este atent la detalii;
- alege rolurile de subordonat, îşi realizează scopurile prin conformism, are nevoie de
aprobarea celor din jur;
- creează o impresie bună deoarece este ordonat, sociabil, corect, dar este lipsit de
originalitate;
- preferă ocupaţii de funcţionari cu activităţi stabile şi bine definite în domeniul
afacerilor;
- acordă o importanţă deosebită chestiunilor economice şi se consideră masculin,
dominant, rigid şi stabil;
- are mai mult calităţi matematice decât verbale.
Întrebări specifice:
• Este mediul suficient de structurat?
• Voi putea să-mi exersez capacităţile organizatorice?
• Valorifică acest mediu abilităţile mele de calcul şi analiza a datelor?
• Oferă mediul stabilitate şi control?
Posibile profesii: contabil, asistent administrativ, casier, operator calculator, analist
financiar, secretară, bibliotecar, operator telefonie.
Prof. Pavel Mihaela
 Februarie 2015
Clasa a III-a B
Există viață şi după şcoală
Fabula „Școala cu fundu-n sus”

Odată, demult, animalele au hotărât că ceva trebuie făcut pentru a rezolva problemele
lumii moderne.
Aşa că au ales un consiliu de conducere al şcolii, compus dintr-un urs, un viezure şi
un castor şi după aceea au angajat un arici care să le fie profesor.
Curriculumul cuprindea alergări, căţărări, înot şi zbor. Pentu a face mai uşoară
organizarea instruirii, tuturor animaleleor trebuia să li se asigure aceeaşi pregătire la toate
disciplinele.
Raţa a fost cea mai bună la înot ; de fapt a fost chiar mai bună decât profesorul, dar
la zburat avea note proaste, iar la alergări era un dezastru. Pentru că era aşa slabă, a trebuit să
ia lecţii suplimentare, aşa încât , în timp ce celelalte animale urmau lecţii de înot , ea trebuia
să facă alergare. După ce s-a antrenat asfel o vreme , picioarele ei erau aşa de obosite, încât nu
mai putea obţine decât note mediocre la înot.
Veveriţa avea cele mai bune note la căţărări, dar pe de altă parte se simţea frustrată
la lecţiile de zbor. Profesorul îi cerea cu tot dinadinsul să înceapă zborul de la pământ, dar ea
voia să zboare dinspre vârful copacilor în jos. Veveriţa a căpătat ticuri, şi-a depăşit condiţia
optimă de antrenament şi s-a obosit într-atât, încât după o vreme, a luat note slabe la căţărări
şi chiar mai slabe la alergări
Iepurele a început foarte bine, afirmându-se ca cel mai strălucit elev al clasei la
alergări, dar s-a pierdut complet la exerciţiile compensatoare pentru înot. A avut o cădere
nervoasă, dar…cum se putea încheia altfel, cu un asemenea mediu familial? A trebuit să
consulte un centru de consiliere al animalelor...
Cu toate acestea, de ce să nu vedem partea bună a lucrurilor ?
La sfârşitul anului şcolar, un ţipar puţin mai special, care era remarcabil ca
înotător şi în cele din urmă a fost în stare să şi alerge şi să se caţere şi să zboare un pic, a
obţinut cele mai bune medii. Drept urmare a fost numit să prezinte cuvântarea la banchetul
de absolvire.
Doar câinii de preerie refuzaseră şcoala, deoarece consiliul de conducere al şcolii nu
recunoscuse săpatul în pământ ca o disciplină de studiu. Aşadar, câinele de preerie şi-a dus
copiii să facă ucenicie la viezure.
Mai târziu câinii de preerie s-au asociat cu câteva cârtiţe şi cu porcii mistreţi şi au
înfiinţat o instituţie privată cu numele de INSTITUTUL DE ARTE PĂTRUNZĂTOARE
ÎN PROFUNZIME PENTRU SĂPĂTORII DEOSEBIT DE TALENTAŢI.
Apropos, vecinii numesc adesea şcoala respectivă “ Şcoala cu fundul în sus”sau pur şi
simplu SFS.
Dar cine poate avea încredere în bârfele şi şusotelile vecinilor?
 15 METODE DE ORGANIZARE EFICIENTĂ A TIMPULUI

1. Scrieţi care sînt obiectivele, planurile şi activităţile dvs. ce nu reprezintă priorităţi.

Această listă vă va ajuta să vă planificaţi mai uşor acţiunile.

2. Clasificaţi-vă îndatoririle în funcţie de importanţă. După ce aţi scris care sînt aceste
activităţi, clasificaţi-le în funcţie de priorităţi. Cea mai importantă, cea mai puţin importantă...

3. Organizaţi-vă cu grijă programul cu ajutorul unui calendar sau a unei agende. Aceste
două instrumente sînt concepute în aşa fel încît orarele şi planificările devin clare, eficiente şi
uşor de controlat.

4. Aranjaţi lucrurile în aşa fel încît rezolvarea îndatoririlor care vă consumă din energie să
aibă loc în acele perioade ale zilei în care vă simţiţi energic.

5. Eliminaţi activităţile inutile care consumă timpul. Eliminaţi toate lucrurile inutile pe care
le faceţi zilnic. Treceţi-le la sfîrşitul listei.

6. Cedaţi şi altora o parte din responsabilităţile dvs. Una din cele mai importante surse de
stres o constituie părerea că trebuie să faceţi totul de unul singur. Uitaţi-vă bine la orarul dvs.
şi hotărîţi ce anume poate fi rezolvat de alte persoane.

7. Terminaţi ceea ce aţi început, înainte să va apucaţi de altceva. Clasificaţi fiecare

îndatorire în funcţie de priorităţi şi puneţi capăt tendinţei de a amîna lucrurile.

8. Scrieţi. Notiţele bune vă oferă informaţii, vă amintesc care vă sînt priorităţile şi vin în
ajutor calendarului. Obişnuiţi-vă să aveţi întotdeauna la îndemînă un stilou şi un carneţel în
care să vă faceţi notiţe.

9. Învăţaţi să refuzaţi. Capacitatea de a spune "Nu" este una din cele mai importante metode
de a vă ajuta să evitaţi problemele legate de program, să eliminaţi activităţile care vă irosesc
timpul şi să fiţi stăpîn pe programarea zilnică a timpului.

10. Aveţi grijă ca o parte a programului dvs. să rămînă deschis schimbărilor. Nu vă umpleţi
niciodată complet programul. Păstrînd timp liber pentru întîlniri urgente sau sarcini
importante ce pot apărea ulterior, vă veţi face mai puţin probleme cu privire la capacitatea
dvs. de a introduce o nouă activitate în programul prestabilit.

11. Stabiliţi-vă termene şi respectaţi-le. Nu vă amînaţi planurile. Amînările nu fac altceva

decît să împiedice terminarea lucrului pînă la data stabilită.

12. Nu amînaţi luarea deciziilor. Luarea hotărîrilor eficiente nu înseamnă neapărat să

aşteptaţi pînă cînd veţi deţine toate datele problemei. Scrieţi în ce şi ce trebuie să alegeţi,
alcătuiţi o listă cu principalele date de care aveţi nevoie, străduindu-vă să le obţineţi cît mai
repede, şi luaţi o decizie.

13. Amelioraţi-vă cititul şi scrisul. Comunicarea eficientă, inclusiv capacitatea de a citi

repede şi de a scrie coerent, reprezintă un factor major pentru organizarea timpului.

14. Creaţi-vă un sistem eficient de a vă aduce aminte. Faceţi-vă notiţe, scrieţi detaliile.
 15. Fiţi stăpîn pe situaţie. Evitaţi telefoane şi conversaţiile inutile sau de lungă durată,
evitaţi întrunirile sau discuţiile ne-organizate, nu vă implicaţi în evenimente care nu au nici o
legătură cu activitatea dvs.
Prof. Pavel Mihaela
 CONSILIEREA PĂRINȚILOR
Tematica întâlnirilor cu părinții clasei a III-a B

Nr. Tema şedinței cu părinții Luna desfăşurării

crt.
1 „Să învățăm împreună ! Sprijinul familiei pentru atingerea succesului şcolar” Septembrie
 familia şi învățarea
 comunicarea cu şcoala
 învățați-l să învețe
 pregătirea pentru teste
 suport SOCRATES-țări partenere: Bulgaria, România, Estonia, Țara Galilor
2 “Decalogul părinților” Octombrie
 cele 10 porunci ale educației parentale
 prezentare PPT-“Dacă ar fi să-mi mai cresc încă o dată copilul...”,
de Diane Loomans
3 „Tipuri de părinți” Noiembrie
 prezentare PPT
 exerciții de autocunoaştere
 explicarea noțiunii de parenting; informare despre site-ul www.suntparinte.ro
 prezentarea rezultatelor şcolare.
4 “Temele de acasă- temele întregii familii?” Decembrie
 prezentare PPT cu subiectul ,,Tema de acasă- între necesitate şi supraîncărcare”;
 stabilirea modului de desfăşurare a serbării închinate sărbătorilor de iarnă;
 prezentarea rezultatelor şcolare.
 prezentare PPT-“Când copilul nu are încredere în el”
5 “Consilierea, orientarea şi planificarea carierei”
 cunoaşterea propriului copil
Ianuarie
 respectarea vocației
 planul de carieră
 discuții despre ce-şi doreşte copilul / ce-şi doresc părinții pentru el
 chestionar - „Dacă ar fi să fac cu placere o meserie timp de 40 de ani, aceea ar fi....”
6 „Există viață şi după şcoală” Februarie
 prezentarea situaţiei la învăţătură pe semestrul I; măsuri recuperatorii.
 prezentare PPT-Fabula “Școala cu fundu-n sus”, Cătălina Ulrich,
Pachetul de resurse UNESCO1996
7 „Banii de buzunar ai copilului” Martie
„Elevul meu, copilul dumneavoastră, cetăţeanul de mâine”
 dezbatere în legătură cu comportamentul copiilor noştri , astfel încât şcolarii să adere
benevol la reguli de comportare civilizată ;
 educația şi planificarea bugetului- www.dolceta.eu
”Scrisoare pentru părinți”-prezentare PPT
8 „Grupul de prieteni, între factor mobilizator şi piedică ” Aprilie
 aplicare de chestinar
 dezbatere în vederea conştientizării importanţei grupului de joacă din care face parte
copilul său. ;
 ”Prietenii: mai importanți decât părinții?”
 prezentarea rezultatelor şcolare.
 toleranța pentru copiii de alte etnii sau religii
 prezentare PPT-“Trei prieteni fluturi...se învața prietenia?”
9 “Mă port cum ştiu; dar ştiu cum mă port?” Mai
 prezentarea importanţei perioadei de recapitulare la sfârşit de an şcolar;
 modalităţi de evaluare ce se vor aplica şi indicaţii pentru parcurgerea temelor recapitulative.
 ”Copilul hiperactiv şi cu deficit de atenție ” -prezentare PPT
10 “Igiena personală” Iunie
 vârsta şi schimbările ce le incumbă asupra corpului
 trăim printre oameni; igiena înseamnă respect pentru noi înşine şi pentru cei din jur
 igiena dinților, a pielii
 hrană sănătoasă, copil sănătos

Prof. învățământ primar,

Pavel Mihaela
 Chestionar pentru părinţi-1

Cât timp alocă copilul dumneavoastră pregătirilor lecţiilor?

 O oră;
 Două ore;
 Mai mult de trei ore.

Cât timp lucraţi cu copilul acasă?

 O oră;
 Două ore;
 Mai mult de trei ore.

În ce mod lucraţi cu copilul acasă?

 Faceţi temele împreună ;
 Ii explicaţi ce are de făcut ;
 Verificaţi doar ce a lucrat singur ;
 Lucraţi împreuna suplimentar faţă de tema de casă ;
 Nu urmăriţi deloc ceea ce lucrează copilul.

Care credeţi că este rolul învăţătoarei în viaţa copilului?

.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................

Care credeţi că este rolul familiei în viaţa de elev a copilului?

.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................

Spre ce domeniu manifestă înclinaţie/talent?

.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................

Consideraţi că este apreciat la adevărata valoare copilul d-voastră?

Da .De ce?....................................................................................................................................

Nu . De ce?...................................................................................................................................

Ce credeţi că este de făcut pentru a-şi îmbunătăţi performanţele?

.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
 Chestionar pentru elevi-1

AFLAREA TEMPERAMENTULUI

Completează tabelul de mai jos, pentru aprecierea firii tale. Dacă la întrebare ai
răspuns afirmativ, pune în paranteza de pe coloană un punct:

1. Când mă joc, îmi place foarte mult să alerg, să sar. ( )

2. Eu mă duc să-i împac pe toţi copiii care se ceartă în faţa mea. ( )
3. Unii spun că o balenă ar putea înghiţi şi un elefant. Cred şi eu că ar ( )
putea.
4. La şcoală, în pauze, mai mult rămân în banca mea. ( )
5. Sunt gata să mă bat cu oricine nu mă lasă în pace sau încearcă să se lege ( )
de mine.
6. Nu pot să mă joc prea mult, pentru că obosesc destul de uşor. ( )
7. Dacă cineva se atinge de jucăriile mele,în lipsa mea sau fără să mă ( )
întrebe, mă supăr foarte tare.
8. Când sunt trist, vreau să rămân singur,să nu văd pe nimeni. ( )
9. Îmi plac jucăriile mici (maşinuţe,păpuşele,căsuţe). ( )
10. Foarte rar mă enervez sau ajung să mă cert cu alţi copii. ( )
11. Sunt mai vorbăreţ ca alţi copii. ( )
12. De obicei, îmi fac lecţiile fără ajutor şi fac cumpărături fără sprijinul ( )
părinţilor.
13. Îmi este foarte neplăcut să dorm şi ziua, după-amiaza. ( )
14. Cred că sunt mai fricos decât alţi copii. ( )
15. Îmi place să dau din jucăriile cu care mă joc şi altor copii. ( )
16. Sunt foarte ordonat cu lucrurile şi jucăriile mele. ( )
17. Când alţi copii vorbesc între ei, eu tac şi ascult numai, fără să mă ( )
amestec în vorba lor.
18. Cunosc foarte mulţi copii şi mă împrietenesc repede cu oricine. ( )
19. Eu mă împrietenesc greu, pentru că sunt sensibil când mă jigneşte ( )
cineva.
20. Am obiceiul să citesc o carte până la sfârşit, chiar dacă acţiunea nu-mi ( )
place.
21. Când mă enervează un copil,îmi vine să-l lovesc, chiar dacă este mai ( )
mic decât mine.
22. Cea mai frumoasă meserie, este să fii şofer sau marinar, ca să călătoreşti ( )
mult.
23. Deseori, dau vina pe alţi copii ca să scap de o pedeapsă. ( )
24. Copiii care se distrează şi se joacă mereu, sunt nişte neserioşi şi care nu ( )
merită să te împrieteneşti.
25. Pe mine mă păcălesc uneori alţi copii, pentru că eu îi cred prea uşor. ( )
26. Am răbdare să joc de repetate ori un joc, chiar dacă câşig eu de mai ( )
multe ori.
27. Sunt zilnic ocupat cu jocul, cu treburi şi nu mă plictisesc niciodată. ( )
28. Când sunt tentat să spun o minciună sau o vorbă urâtă, nu mă pot abţine ( )
şi le spun.
29. Ar fi distractiv şi uşor să mă dau pe un topogan de la 100m înălţime. ( )
30. Mie-mi trece uşor orice supărare şi râd după ce am plâns. ( )
31. Când se înghesuie copiii la uşă, mie nu-mi place şi mai bine aştept şi ( )
rămân ultimul.
32. Când sunt emoţionat şi neliniştit, adorm greu şi mă gândesc la multe ( )
lucruri deodată.
TOTAL
C S F M

Calculează câte puncte ai pe fiecare coloană. Totalul cel mai mare, ( care se apropie de
cifra 8 ), din dreptul uneia din literele de sub coloană indică felul firii tale.

Colericul ( C ) are următoarele trăsături caracteristice:

- fire deschisă;
- impulsiv;
- nestăpânit;
- uneori agresiv;
- deseori exagerează;
- opune rezistenţă;
- dominant;
- delăsător;

Sangvinicul ( S ) are următoarele trăsături caracteristice:

- energic, vioi, activ;
- ritm rapid de muncă;
- vesel;
- vorbăreţ;
- fire deschisă;
- se adaptează uşor;

Flegmaticul ( F ) reprezintă următoarele trăsături:

- calm;
- echilibrat;
- sentimente durabile;
- ritm lent de muncă;
- gândire lentă;
- muncă de migală;
- cumpătat;
- ordonat;

Melancolicul ( M ):
- sensibil;
- afectat de insuccese;
- se adaptează mai greu;
- capacitate redusă de muncă;
- munci fine, de migală;
- sentimente durabile;
- fire închisă;
- prudent;
Interpretare-temperamentul elevilor

Prof.,
Pavel Mihaela
 Chestionar elevi-2 ( stilul de învățare)
Nr. Întrebări Da Nu
crt.
1 Cand descrieţi o vacanţă sau o petrecere a unui prieten, vorbiţi în detaliu despre muzică, sunetele şi zgomotele pe care le-ai
ascultat acolo?
2 Vă folosiţi de gestica mâinilor cînd vorbiţi?
3 În locul ziarelor, preferaţi radioul pentru aflarea noutăţilor?
4 La utilizarea calculatorului, consideraţi că imaginile vizuale sunt utile ?
5 Când notaţi anumite informaţii, preferaţi să nu luaţi notiţe, ci să desenaţi diagrame, imagini reprezentative?
6 Când jucaţi “X” sau “O” vă imaginaţi aceste semne în diferite poziţii?
7 Vă place să desfaceţi în părţi componente anumite lucruri şi să reparaţi obiecte?
8 Când încercaţi să vă imaginaţi ortografia unui cuvânt, aveţi tendinţa de a scrie cuvântul respectiv de câteva ori pe hârtie
până găsiţi o ortografie care arată corect?
9 Când învăţaţi ceva nou, vă plac instrucţiunile citite cu voce tare, discuţiile?
10 Vă place să asamblaţi diferite lucruri?
11 La utilizarea calculatorului,consideraţi că este necesar ca sunetele emise să avertizeze utilizatorul asupra unei erori făcute
sau asupra terminării unei moment de lucru?
12 Când recapitulaţi sau învăţaţi ceva, vă place să utilizaţi diagrame sau imagini?
13 Dacă vi se spune ceva, vă amintiţi ce vi s-a spus, fără necesitatea repetării acelei informaţii?
14 Vă place să efectuaţi activităţi practice în timpul liber? (sport, grădinărit, plimbări, etc.)
15 Vă place să ascultaţi muzică în timpul liber?
16 Când vă uitaţi în vitrinele magazinelor, vă place să faceţi lucrul acesta singur, în linişte?
17 Găsiţi că este mai uşor să vă amintiţi numele oamenilor decât feţele lor?
18 Când ortografiaţi un cuvânt, scrieţi cuvântul înainte pe hârtie?
19 Vă place să vă mişcaţi în voie când lucraţi?
20 Învăţaţi să ortografiaţi un cuvânt prin pronunţarea acestuia?
21 Când descrieţi o vacanţă/ o petrecere a unui prieten, vorbiţi despre cum arătau oamenii, despre hainele lor şi despre culorile
acestora?
22 Când începeţi o sarcină nouă, vă place să începeţi imediat si să rezolvaţi ceva atunci, pe loc?
23 Învăţaţi mai bine dacă asistaţi la demonstrarea practică a unei abilităţi anume?
24 Găsiţi că este mai uşor să vă amintiţi feţele oamenilor decât numele lor?
25 Pronunţarea cu voce tare a unor lucruri vă ajută să învăţaţi mai bine?
26 Vă plac discuţiile şi vă place să acultaţi opiniile celorlalţi?
27 La îndeplinirea unor sarcini urmaţi anumite diagrame?
28 Vă place să jucaţi diverse roluri?
29 Preferaţi să mergeţi “pe teren” şi să aflaţi singur informaţii, decât să vă petreceţi timpul într-o singură bibliotecă?
30 Când vizitaţi o galerie de artă, vă place să vorbiţi despre exponate şi să aflaţi părerea altora?
31 Urmăriţi uşor un drum pe hartă?
32 Credeţi că unul din cele mai bune moduri de apreciere a unui exponat sau a unei sculpturi este să îl/o atingeţi?
33 Când citiţi un articol sau o poveste dintr-o revistă, vă imaginaţi scenele descrise în text?
34 Când îndepliniţi anumite sarcini, aveţi tendinţa de a fredona un cântec sau a vorbi cu dumneavoastră înşivă?
35 Vă uitaţi la imaginile dintr-o revistă de modă înainte de a decide ce îmbrăcaţi?
36 Când planificaţi o călătorie, vă place să vă sfătuiţi înainte de a decide?
37 V-a fost întotdeauna dificil să staţi liniştit mult timp, şi preferaţi să fiţi activ aproape tot timpul?
Aflaţi care este stilul dv. de învăţare.
Încercuiţi numai numărul întrebărilor la care aţi răspuns prin DA
4 1 2
6 3 5
8 9 7
12 11 10
13 14 15
17 16 19
22 18 20
24 21 23
25 26 27
29 28 30
33 32 31
35 36 34
37 38 39
Totalul întrebărilor încercuite ....... Totalul întrebărilor încercuite...... Totalul întrebărilor încercuite .....
Vizual/A privi Auditiv/A asculta Practic/ A face
 Chestionar 2-părinți

Ce stiu despre copilul meu?

Vǎ cunoaşteţi copilul ? foarte bine / bine / suficient / putin / deloc

Cine se ocupa mai mult de educatia copilului? Tata /mama/bunicii /fratii / altii
Cat timp stati cu copilul dvs pe zi? f mult / mult / suficient / putin / f putin
Cat timp îi alocati efectiv lui? f mult / mult / suficient / putin / f putin
Ştiţi ce pasiuni are? Da / Nu le ştiu pe toate / Nu
Ştiţi ce-l întristeazǎ cel mai mult? Da / nu stiu bine / nu
Dar ce-l bucurǎ? Da / nu stiu bine / nu
Îi cunoaşteţi grupul de prieteni? Da / nu / puţin
Cum îl afecteazǎ prietenii? In bine / in rǎu/ nu-l / afecteazǎ / nu cunosc
Cât timp alocǎ prietenilor? f mult/ mult / puţin / n-are prieteni / nu ştiu
Cât timp alocǎ : TV-ului f mult / mult/ puţin / deloc
Calculatorului f mult / mult/ puţin / deloc
Jocurilor f mult / mult/ puţin / deloc
Vǎ deranjeazǎ dacǎ ? întreabǎ / se alintǎ / tace / strigǎ
Cum va comportati cand greşeşte?
Îl cert/îl lovesc/nu-i vorbesc/îl obstrucţionez de la ce-i place/discut cu
el/altceva ............................................................................................................................................
...........
Il certaţi: mereu / rar / deloc / când consider cǎ e necesar
Îl pedepsiţi :
da/ cum .................................................................... / nu
Copilul dvs vǎ minte f des/ des / câteodatǎ / rar / deloc
Vǎ bucuraţi împreunǎ cu copilul dvs? recent /nu-mi amintesc/ demult / deloc

În ce constǎ timpul alocat copilului ?

o mǎ joc cu el /îi citesc / îl ajut la teme /vizionǎm porgrame TV/ ne plimbam

o îi rǎspund la toate întrebǎrile: da/ rar / deloc/ cand am timp
o îi satisfac cerintele bǎneşti: uneori / tot timpul / când meritǎ / niciodatǎ
o îi cumpǎr ce vrea el : f des / des / rar / cu anumite ocazii
o îl antrenez în sarcini gospodǎreşti nu / da .....................................................
 Prof.,
Pavel Mihaela
 Chestionar 3- elevi
Inteligente multiple

Marcati propozitiile care sunt adevarate pentru dumneavoastra, incercuind cifra indicata in
paranteza:

 Aud cuvintele in minte inainte de a le citi, rosti sau scrie. (1)

 Oamenii vin la mine sa ceara sfaturi, atat la locul de munca cat si acasa. (6)
 Petrec timp in mod regulat meditand,reflectand si gandindu-ma la problemele importante ale
vietii. (7)
 Imi place sa fiu inconjurat de plante.(8)
 Cand am o problema, caut ajutorul altcuiva mai degraba decat sa incerc s-o rezolv singur.(6)
 Prefer cartile cu ilustratii multe.(3)
 Am o voce placuta.(5)
 Prefer sporturile de echipa celor care se practica individual.(6)
 Trebuie sa exersez pentru a-mi forma o deprindere; nu ajunge sa citesc sau sa urmaresc o
demonstratie.(4)
 Aud intotdeauna o nota falsa.(5)
 Ma simt mai bine cand lucrurile sunt masurate, clasificate, analizate, cuantificate.(2)
 Adesea ma joc cu animalele.(8)
 Cred ca am o coordonare motrica buna.(4)
 Adesea bat ritmul sau fredonez cand lucrez sau invat ceva nou.(5)
 Cartile sunt foarte importante pentru mine.(1)
 Am participat la sesiuni si seminarii de consiliere si dezvoltare personala ca sa aflu mai multe
despre mine insumi.(7)
 Cand inchid ochii, vad adesea imagini clare.(3)
 Am cel putin trei prieteni apropiati.(6)
 Retin mai mult de la radio sau ascultand o caseta audio decat de la TV sau din filme.(1)
 Imi place sa gasesc erori de logica in ceea ce spun sau fac ceilalti(2)
 Tin un jurnal in care consemnez evenimentele din viata mea interioara.(7)
 Imi plac jocurile ca: Scrabble, integrame, etc.(1)
 Stiu multe melodii.(5)
 Sunt patron sau cel putin m-am gandit serios sa incep o afacere proprie.(7)
 Prefer sa-mi petrec serile cu prietenii decat sa stau singur. (6)
 Pot sa-mi imaginez usor cum ar arata ceva vazut de sus.(3)
 Daca aud o melodie o data sau de doua ori, pot s-o reproduc cu acuratete.(5)
 Fac experimente cu plante si animale.(8)
 Fac sport/activitati sportive in mod regulat.(4)
 Imi place sa ma distrez pe mine si pe altii, cu rime sau cu jocuri de cuvinte.(1)
 Ma consider lider (altii mi-au spus ca sunt lider.(6)
 Sunt sensibil la culori.(3)
 Mi-e greu sa stau nemiscat mai mult timp.(4)
 Pot sa socotesc in minte cu usurinta.(2)
 Cand lucrez imi place sa categorisesc lucrurile dupa importanta lor.(8)
 Consider ca am vointa puternica si ca sunt independent.(7)
 Matematica si stiintele au fost materiile mele preferate in scoala.(2)
 Pot sa tin ritmul cu un instrument de percutie simplu cand se canta un cantec.(5)
 Folosesc frecvent un aparat de fotografiat sau o camere video pentru a inregistra ceea ce vad in
jur.(3)
 Ceilalti imi cer cateodata sa explic sensul cuvintelor pe care le folosesc cand scriu sau cand
vorbesc.(1)
 Imi place sa port haine din materiale naturale.(8)
 Sunt realist in privinta punctelor mele tari si slabe (datorita feedback-ului primit din diverse
surse.(7)
 Cele mai bune idei imi vin cand ma plimb,fac jogging sau desfasor o activitate fizica.(4)
 Prefer sa joc Monopoly sau bridge decat sa fac pasiente sau sa joc alte jocuri de unul singuri.(6)
 Ascult frecvent muzica la radio, casetofon, etc.(5)
 Visez mult noaptea. (3)
 Ca elev, am invatat mai usor la engleza, stiinte sociale si istorie decat la matematica si stiinte.(1)
 Prefer sa petrec un week-end singur la o cabana in padure,decat intr-o statiune moderna cu
multa lume in jur.(7)
 Imi place sa cos, sa tes, sa cioplesc, sa fac tamplarie sau alte activitati manuale.(4)
 Cateodata ma surprind mergand pe strada fredonand.(5)
 Ma orientez usor in locuri necunoscute.(3)
 Cand conduc pe autostrada sunt mai atent la ce scrie pe pancarte decat la peisaj.(1)
 Ma simt bine in padure.(8)
 Imi place sa joc jocuri care necesita gandire logica.(2)
 Simt nevoia sa ating obiectele pentru a afla mai multe despre ele.(4)
 Imi place sa desenez sau sa mazgalesc.(3)
 Imi place sa-i invat pe altii (indivizi sau grupuri) ceea ce stiu eu sa fac.(6)
 Imi place sa ma implic in activitati legate de munca mea, biserica sau comunitate care presupun
prezenta unui numar mare de oameni.(6)
 Imi place sa fac experimente (ex.” Ce-ar fi daca as dubla cantitatea de apa pe care o torn la
radacina trandafirului in fiecare zi?”) (2)
 Pot sa raspund la atacuri cu argumente.(7)
 Cant la un instrument muzical.(5)
 La scoala geometria mi s-a parut mai usoara decat algebra.(3)
 Mintea mea cauta structuri, regularitati, secvente logice in jur.(2)
 Recent am scris ceva ce m-a facut sa ma simt mandru sau a fost apreciat de ceilalti.(1)
 Weekend-ul ideal este o iesire in natura.(8)
 Ma simt bine in mijlocul multimii.(6)
 Cred ca aproape orice are o explicatie rationala. (2)
 Am un hobby pe care nu-l dezvalui altora.(7)
 Prefer sa-mi petrec timpul liber in natura.(4)
 Ma intereseaza progresele in stiinta.(2)
 Sunt foarte bun bucatar.(8)
 Imi place sa ma joc cu jocuri de puzzle, labirint si alte jocuri vizuale.(3)
 Folosesc frecvent gesturi sau alte forme de limbaj corporal cand vorbesc cu altii.(4)
 Viata mea ar fi mai saraca daca nu ar fi muzica.(5)
 Uneori gandesc in concepte clare, abstracte, pe care nu le formulez in cuvinte sau imagini.(2)
 Conversatia mea face apel frecvent la lucruri pe care le-am citit sau le-am auzit.(1)
 Am cateva scopuri importante in viata, la care ma gandesc in mod regulat.(7)
 In camera mea trebuie sa fie o floare.(8)
 Imi place “Montagne russe”(roller coaster) si alte experiente fizice asemanatoare.(4)
Insumati de cate ori aveti fiecare numar si treceti cifra in dreptul numarului corespunzator.
Scorurile cele mai ridicate indica inteligentele dumneavoastra predominante.

1…..; 2…..; 3…..; 4…..; 5…..; 6……; 7…..; 8….. .

Pentru acest test inteligentele au fost numerotate in felul urmator;

1. verbala/lingvistica
2. matematica /logica
3. vizuala/spatiala
4. corporala kinestezica
5. ritmica /muzicala
6. interpersonala
7. intrapersonala
8. naturalista
 Martie 2015
Clasa a III-a B
„Banii de buzunar ai copilului”
„Elevul meu, copilul dumneavoastră, cetăţeanul de mâine”

a) Cum incepe totul

Simtul de proprietate apare in jurul varstei de doi ani, cand copilul incepe sa identifice obiectele
in functie de apartenenta lor. "E al meu" este, adesea, prima expresie prin care cel mic isi
defineste relatia cu lucrurile din jur. De aici incepe lungul si dificilul raport al copilului, apoi al
adolescentului si apoi al adultului cu lucrurile materiale.

Exista patru faze prin care copilul invata progresiv valoarea banului:

 Posesia, adica atasamentul fata de lucruri si dorinta de a le detine, care dureaza intre 2-4
ani.
 Schimbul. Copilasii invata sa faca schimb de obiecte, sa renunte la ceva pentru a primi un
lucru nou. Aceasta etapa se intinde pana la sase ani.
 Intre sapte si opt ani, cei mici invata valoarea banului, pricepand ca fiecare obiect are un
pret.
 Capacitatea de a utiliza si a gestiona banii apare in jurul varstei de 11 ani.

De-a lungul acestor etape copilul invata ca un obiect pe care-l considera "proprietate personala"
si pe care-l apara de ceilalti poate fi dat la schimb sau cumparat cu ajutorul banilor.
Dupa aniversarea de sapte anisori ii puteti invata pe cei mici notiunile esentiale despre bani. Si
tot acum poate fi ocazia ideala pentru a-i oferi primii bani de buzunar
Dar de cati bani are nevoie un copil atat de mic? Care sunt erorile ce trebuie evitate si care sunt
regulile de urmat pentru ca banii de cheltuiala sa aiba mai mult un rol educativ decat practic?

Primiti, munciti sau... bine gestionati

Banii de buzunar sunt adesea utilizati in scopul de a recompensa copilul pentru o reusita sau
pentru a-l convinge sa faca un anumit lucru. Dar aceasta metoda de a relationa banii cu o fapta
buna poate sa nu fie cea mai inteleapta atitudine. De ce? Pentru ca cel mic va asocia banii cu un
cadou - meritat, desigur, dar nu asta este important - si nu va intelege ca banii nu se primesc, ci se
castiga prin munca.
Mai exista o categorie de parinti care ofera celor mici, in mod regulat o suma de bani prestabilita,
fara ca aceasta sa fie conditionata de o anumita reusita sau de un anumit gest facut de cel mic. De
asemenea, suma nu este in mod automat ajustata sau oprita cand copilul ia o nota proasta sau face
vreo boacana.
Aceasta este cea mai buna metoda de a va responsabiliza copilul si de a-i oferi primele lectii
despre utilizarea banilor.

La ce folosesc banii de buzunar?

Banii de buzunar trebuie oferiti impreuna cu cateva "instructiuni de utilizare".

 Este important sa-i explicati copilului ca banii sunt rodul muncii dumneavoastra si ca nu
pica din cer.
  De asemenea, trebuie sa-i spuneti cate ceva despre utilizarea banilor si sa-l indemnati sa-
si achizitioneze lucruri de care are cu adevarat nevoie si care se pot folosi pe termen
indelungat.
 Nu-l lasati sa creada ca banii sunt o recompensa pentru un succes anume, ci o rasplata
meritata pentru felul in care a contribuit la treburile casei (a luat paine, a dus gunoiul
etc.).
 Invatati-i care sunt preturile, care este costul vietii actuale. Ajutati-l sa compare intre ele
diferite produse si sa aleaga cel mai bun raport calitate-pret.
 Incercati sa-i aratati ca este mai bine sa economiseasca o vreme si apoi sa-si cumpere un
obiect mai mare, pe care si-l doreste cu adevarat si a carui cumparare ii va rasplati cu
adevarat efortul si rabdarea de a pune deoparte.

b) Ţinta finală este să se asigure că toţi copiii să aibă acces la o educaţie în cadrul
comunitaţii, educaţie care să fie adecvată, relevantă şi eficientă. Instituţia învăţământului trebuie
să recunoască şi să reacţioneze la diversele cerinţe ale copiilor, să armonizeze diferenţele de
stiluri de învăţare, diferenţele între grade de reuşită şcolară, să asigure o educaţie de calitate
pentru toţi. Asumarea acestui punct de vedere a dus la numeroase restructurări in ultima perioadă,
privind:
- programe analitice elaborate de o manieră în care să răspundă cerinţelor tuturor copiilor, în
raport cu posibilităţile reale de învăţare, de stilul şi de ritmul fiecărui copil;
- tehnologii educaţionale individualizate, care să eficientizeze procesul de învăţare;
- organizarea învăţării pe principiile învăţării active, participative, de cooperare, de ajutor
reciproc;
- valorizarea socială a fiecărui copil, diferenţa fiind respectată şi valorificată.
Discutii legate despre:
- Voluntariat;
- Implicare .
Dacă avem convingerea că elevii au în ei valoare şi capacitate şi că menirea noastră e să îi
ajutăm să înveţe să aprecieze ceea ce intuitiv ştiu deja, vom crea condiţiile care să le permită să
înflorească, plivind, fertilizând şi îndepartând uscăturile, precum marii grădinari.

Aprilie 2015
 Clasa a III-a B

„Grupul de prieteni, între factor mobilizator şi piedică ”

Rolul grupului de colegi si prieteni

Copilaria si adolescenta sunt perioade de varsta susceptibile la presiunea grupului. Colegii joaca
un rol important in dezvoltarea sociala si emotionala a copiilor si adolescentilor. Influenta
colegilor incepe de la o varsta frageda si creste pana in anii adolescentei. Este natural, sanatos si
important pentru copii sa aiba amici si sa se bazeze pe prieteni pe masura ce cresc si se
maturizeaza.
Colegii pot fi o sura pozitiva, de sustinere. Ei se pot ajuta reciproc si pot dezvolta noi abilitati sau
isi pot stimula interesul pentru carti, muzica sau alte activitati extracurriculare.
Cu toate acestea, colegii pot avea, de asemenea, o influenta negativa. Ei se pot incuraja reciproc
pentru a chiuli, a fura, a insela, a se implica in alte activitati riscante. Majoritatea adolescentilor
cu probleme de abuz de substante au inceput sa le foloseasca ca urmare a presiunii de grup.
Copiii, de multe ori, cedeaza presiunii de grup, deoarece isi doresc sa se potriveasca cu ceilalti
copii din grup. Ei doresc sa fie placuti si acceptati si se tem ca ar putea fi omisi din
colectivitate sau ca se va rade de ei in cazul in care nu merg impreuna cu grupul.

4 Sfaturi utile pentru copii

Urmatoarele idei sunt cateva sfaturi care ii ajuta pe copii sa faca fata presiunii de grup:
Stai departe de colegii care te constrang sa faci lucruri care par gresite sau periculoase.
Invata cum sa spui "nu" si practica moduri de a evita si de a iesi din situatii in care te simti
nesigur sau in disconfort.
Petrece timp cu alti copii care rezista presiunii de grup. Asta te va ajuta sa ai cel putin un prieten-
model care este dispus sa spuna "nu".
Daca ai probleme cu presiunea grupului, vorbeste cu un adult in care ai incredere, cum ar fi un
parinte, profesor sau consilier scolar.
5 Sfaturi utile pentru parinti
Parintii pot fi de ajutor prin a recunoaste cand copilul lor are o problema cu presiunea de grup.
Urmatoarele sfaturi sunt pentru parinti ca sa isi ajute copilul care se afla intr-o increngatura cu
colegii sau prietenii:
Incurajati comunicarea deschisa si onesta. Lasati copilul sa stie ca poate apela la dumneavoastra
daca se simte presat de a face lucruri care par gresite sau riscante.
Invatati-va copilul sa fie asertiv si sa reziste implicarii in situatii sau activitati periculoase sau
nepotrivite.
Cunoasteti-va prietenii copilului dumneavoastra. In cazul in care apar probleme sau necazuri,
impartasiti grijile dumneavoastra cu parintii lor.
Ajutati copilul sa-si dezvolte increderea in sine. Copiii care au o parere buna despre ei insisi sunt
mai putin vulnerabili la presiunea de grup.
Elaborati planuri de rezerva pentru a va ajuta copilul sa iasa din situatii incomode sau
periculoase. De exemplu, ar fi bine ca el sa stie ca poate veni sa se consulte, fara sa suporte
interogari si critici, in cazul in care se simte ingrijorat sau nesigur.

Mai 2015
 Clasa a III-a B

Ma port cum stiu, dar stiu sa ma port?

Fiecare părinte ştie că este dificil să nu îţi lauzi copilul la cel mai mic semn de genialitate.
Chiar dacă aveţi sentimentul că îi încurajaţi să fie mai buni prin aceste laude, o nouă cercetare
arată că aţi putea, de fapt, să le faceţi rău.
Părinţii care doresc să îşi încurajeze copiii să aibă atitudinea corectă atunci când
întâmpină o dificultate ar trebui să laude eforturile copiilor, şi nu pe copii în sine, relevă o nouă
cercetare.
Copiii ai căror părinţi au lăudat eforturile lor mai mult decât i-au lăudat pe ei ca indivizi
prezentau o atitudine mai pozitivă cinci ani mai târziu atunci când aveau întâmpinau o provocare,
se arată în cercetarea publicată în jurnalul ştiinţific Child Development.
Cercetătorii au descoperit totodată diferenţe în tipurile de laude pe care părinţii le oferă
copiilor lor, ce depind în funcţie de sexul copilului.
Elizabeth Gunderson, autoarea studiului şi totodată profesor de psihologie la Universitate
Temple, afirmă că „studiile mai vechi au analizat această problemă în cazul studenţilor mai în
vârstă”. Cercetătoarea a adăugat că „acest studiu sugerează că îmbunătăţirea calităţii laudelor
părinţilor în timpul vârstelor fragede ale copilului îl poate ajuta pe acesta să dezvolte crezul că
oamenii se pot schimba şi că sarcinile dificile oferă oportunitatea de a învăţa”.
Părinţii îşi laudă copiii în mai multe feluri; ei pot spune „ai muncit din greu” atunci când
copiii lor termină de realizat o sarcină dificilă, sau pot spune „eşti o fată foarte deşteaptă”. Deşi
ambele propoziţii par pozitive, profesorul Gunderson subliniază că mai multe studii arată că
acestea au efecte diferite.
Atunci când părinţii laudă efortul depus de copii, aceştia devin mai insistenţi şi au
rezultate mai bune ulterior în cazul sarcinilor dificile. Atunci când lauda se concentrează pe
individ, în schimb, copiii nu mai sunt la fel de stăruitori în cazul sarcinilor ulterioare, obţinând
rezultate mai proaste.
Specialista afirmă că acest lucru se datorează faptului că laudele ce se concentrează
asupra efortului transmit mesajul că efortul şi acţiunile sunt sursa succesului, pe când laudele ce
se concentrează asupra individului transmit mesajul opus, convingând copilul că abilităţile unei
persoane sunt fixe.
Cercetătorii au filmat peste 50 de copii cu vârste cuprinse între 1 şi 3 ani în timpul
interacţiunilor de zi cu zi ce aveau loc în casă. Copiii proveneau din familii variate, de diferite
rase, etnicităţi şi niveluri de venit.
Cinci ani mai târziu, atunci când copiii aveau 7-8 ani, cercetătorii i-au studiat din nou.
Specialiştii au analizat dacă aceştia preferă sarcinile uşoare sau sarcinile mai dificile, dacă ştiu
cum să depăşească momentele grele şi dacă sunt de părere că inteligenţa şi trăsăturile de
personalitate pot fi dezvoltate sau cred că acestea sunt fixe.
Cercetarea a arătat că în cazul copiilor ai căror părinţi obişnuiau să laude efortul, nu
individul, rezultatele studiului realizat la 5 ani distanţă relevau că aceştia aveau o abordare mai
pozitivă în cazul dificultăţilor. Copiii se gândeau la mai multe strategii prin care să depăşească
momentele dificile şi credeau că trăsăturile lor se pot îmbunătăţi dacă depun suficient efort.
Studiul a mai identificat un aspect interesant: deşi băieţii şi fetele primeau acelaşi nivel
total de laude, băieţii primeau mult mai multe laude referitoare la efort decât fetele. Cercetarea
realizată la 5 ani distanţă a arătat, de asemenea, că băieţii prezentau şanse mai mari să aibă
atitudini pozitive în cazul dificultăţilor şi credeau în proporţie mai mare decât fetele că inteligenţa
poate fi îmbunătăţită.
„Aceste rezultate sunt un motiv de îngrijorare, pentru că sugerează că părinţii creează,
fără să îşi dea seama, o mentalitate în rândul fetelor care sugerează că trăsăturile sunt fixe, ceea
ce duce la reducerea motivaţiei şi a stăruinţei în faţa dificultăţilor”, avertizează profesorul
Gunderson.
Bunele maniere sunt mai greu de asteptat de la copiii sub varsta de 7 ani, pentru ca, de cele mai
multe ori, le este greu sa isi imagineze ca lumea nu se invarte in jurul lor. Alte motive pot fi nevoia de a fi
in centrul atentiei, necunoasterea regulilor de politete sau impulisvitatea. Copiii nu au bune maniere,
pentru ca inca nu le-au asimilat. Totusi, din partea unui copil de 7 ani este normal sa te astepti la un minim
de politete in incercarea de a-ti capata atentia.
Invata-ti copilul sa nu te intrerupa

Toata mamicile au probleme atunci cand discuta la telefon, pentru ca cei mici au darul de a
intrerupe de fiecare data. Poti aborda aceasta problema in cateva moduri, insa in orice caz nu prin
amenintare, pentru ca nu vei face decat sa il stimulezi sa faca mai rau: • Foloseste un telefon fara fir
(telefon mobil).
Astfel vei putea sa continui conversatia in timp ce te uiti dupa copilul tau si sa intervii sau sa
incetezi conversatia la timp, pana ca cel mic sa devina nelinistit. • Anticipeaza. Inainte de a da un telefon,
intreaba-ti copilul daca nu ar vrea sa ia loc si sa deseneze ceva sau sa se uite pe o carticica. Sau, ai putea
sa petreci putin timp vorbind cu el, pentru a rezolva dinainte eventualele lui nelamuriri. Imediat ce copilul
isi vede de treburile lui, te poti apuca si tu de ale tale. • Tine-l ocupat. Da copilului tau o cutie plina
cu jucarii si obiecte interesante pe care o poate explora cat timp stai tu la telefon.
• Raspunde intreruperilor lui. Daca cel mic te intrerupe in timp ce vorbesti la telefon, nu il lasa sa insiste,
pentru ca ai putea sa il determini sa planga si vei complica lucrurile. In schimb, ai putea sa ii spui ca il vei
ajuta, dar nu inainte de a termina conversatia, sau sa ii spui ca vrei sa auzi ce are de spus, dar imediat ce
termini de vorbit la telefon.
• Multumeste-i anticipat. Mareste sansele ca cel mic sa coopereze multumindu-i dinainte, in loc sa il
ameninti. Spune-i mai degraba "Mersi ca iti faci de treaba pana termin de vorbit cu bunica", in loc de "Nu
ma stresa cat stau la telefon!".
Lucruri foarte importante de la care sa pleci

Porneste la lucruri importante, fara de care nu poti spera la o educatie corecta, precum
respectul. Invata-ti copii sa se respecte reciproc. Observa daca cei mici se intrerup intre ei, iar daca este
asa, instituie o regula in casa prin care intreruptul este interzis. Vei fi surprinsa sa vezi cat de usor vor
decurge lucrurile odata ce ii inveti ca, atunci cand este intrerupt, copilul sa spuna "Ma intrerupi. Te rog sa
ai rabdare pana termin de vorbit".
Da si Nu in abordarea intreruperilor celor mici
 Cand ai de dat niste telefoane importante, cum ar fi niste potentiali clienti sau parteneri de afaceri,
te poti confrunta cu cel mic tragandu-te de maneca, in timp ce tu incerci sa il potolesti, ca sa nu faci
conversatia la telefon una neplacuta pentru interlocutorul tau. • Nu iti ameninta copilul, in schimb spune-i
inainte de a da telefonul ca ai nevoie de un sfert de ora sa rezolvi o problema si pune-le un film nou la
care sa se uite, pe care l-ai pastrat pentru un astfel de moment. • Nu il ignora pe cel mic, in schimb
foloseste un telefon portabil, ia copilul de mana si condu-l afara din camera.
• Nu pune apelul in asteptare pentru a tipa la copilul tau sa nu te mai deranjeze, ci fa o mica pauza si
spune-i celui mic ca vei termina intr-un minut si ca imediat ce vei termina de vorbit, vei asculta ce are el
de zis.
Aceste abordari se potrivesc de minune si situatiilor in care conversezi cu musafiri sau ai o discutie cu
partenerul de viata. Important este sa nu incurajezi copilul sa se poarte neadecvat si sa fii precauta la a nu
inrautati situatia prin solutia la care recurgi.