GRUP ŞCOLAR „CRIŞAN” CRIŞCIOR

EFECTELE CONSUMULUI MEDIATIC ASUPRA

COMPORTAMENTULUI TINERILOR

PROF. DRĂGOI MONICA ADRIANA

NOIEMBRIE 2010

1
EFECTELE CONSUMULUI MEDIATIC ASUPRA COMPORTAMENTULUI
TINERILOR
În meseria de dascăl, fiecare zi este o provocare. Universul şcolar este prin definiţie şi
inevitabil dominat de provocări, din multe puncte de vedere, aceasta pentru că educaţia în sine
înseamnă schimbare şi dezvoltare. „Cu ceea ce trebuie să rămânem din şcoală, atunci când vom uita
tot ce am învăţat este educaţia”, spune o veche cugetare.
Provocările complexe cu care se confruntă azi educaţia sunt adesea legate de influenţa
penetrantă a media în lumea noastră. Practica demonstrează că influenţa formativă a media
rivalizează cu cea a şcolii, a Bisericii şi poate chiar a căminului. „Realitatea, pentru mulţi, este ceea
ce mijloacele de comunicare recunosc ca real”(Consiliul Pontifical pentru Comunicaţiile Sociale).
Relaţia dintre copii, media şi educaţie poate fi analizată din două perspective: formarea
copiilor de către media şi formarea copiilor pentru a răspunde în mod potrivit la mijloacele de
comunicare socială. Rezultă un fel de reciprocitate care indică responsabilităţile pe care le au media
ca industrie şi nevoia unei participări active şi critice a cititorilor, spectatorilor şi ascultătorilor. În
acest cadru, pregătirea pentru o folosire corectă a mijloacelor de comunicare este esenţială pentru
dezvoltarea culturală, morală şi spirituală a tinerilor.
Media reprezintă un puternic mijloc de propagandă pentru conştientizarea opiniei publice.
Transformarea mediei într-un aliat pentru transmiterea unor informaţii de calitate tinerilor, în
general, este o mărturie a succesului.
Trebuie remarcat faptul că educaţia informală include şi un set de influenţe spontane, care
provin din medii sociale organizate instituţional, dar care nu angajează scopuri şi răspunderi
pedagogice directe, explicite. Este cazul televiziunii în general, cu numeroasele sale programe cu
scop distractiv, comercial, publicitar, de consum etc.
Nu trebuie confundată însă televiziunea, în general, care trebuie inclusă în educaţia
informală, cu televiziunea şcolară/universitară, care prin faptul că proiectează şi realizează acţiuni
cu scop prioritar pedagogic, face parte din educaţia nonformală.
Dezvoltarea educativă nonformală angajează „noile mass – media”, care intervin din ce în ce
mai eficient, urmare a unor progrese tehnologice permanente: presa scrisă, radio – televiziune,
sisteme de reţele video şi de calculatoare.
Atât conţinutul informaţiilor cât şi felul în care se realizează transmiterea lor contribuie la
educarea tinerilor.

2
 Din păcate acestea sunt şi principalele mijloace de dezinformare, pentru că informaţia
greşită poate ajunge uşor la indivizi.
1. Televizorul este cel mai ieftin mijloc de distracţie şi cel prin intermediul căruia putem lua
pulsul lumii în câteva secunde. In lupta pentru audienţă televiziunile uită că pe lângă divertisment
mai trebuie să ofere şi un pic de educaţie şi de aceea promovează până la saturaţie manele,
telenovele, false vedete. La un moment dat televiziunile româneşti se întreceau în prezentarea vieţii
extraprofesionale a maneliştilor. Dacă de la una aflam ce maşina şi-au achiziţionat, de la cealaltă
aflam unde şi-au petrecut vacanţa. Şi uite aşa manelistul a ajuns model de succes. Televiziunile nu
s-au mulţumit numai cu atât şi au mai făcut un pas riscant în clipa în care au adus pe ecrane falsele
vedete. Peste tot în lume există vedete, dar ele provin din sferele artistice şi sunt reprezentate de
oameni cu cariere impresionante. La noi vedete sunt acei oameni care apar foarte des la televizor,
dar care din punct de vedere profesional nu spun mare lucru, în timp ce alţii ce ar merita cunoscuţi
nu au nicio şansa să intre în această hora mediatică. Şi atunci senzaţionalul, vedetismul,
vulgaritatea, lipsa de scrupule ajung să fie învăţate şi preferate de tineri pentru că li se oferă zilnic la
ore de maximă audienţă..
2. Incapacitatea instituţiilor tradiţionale: şcoala, biblioteca, teatru, muzeu etc. de a se adapta
cerinţelor şi de a implementa cât mai rapid strategii de atragere a tinerilor. Aceste instituţii se
dovedesc neputincioase în faţa avalanşei mediatice. Televizorul rămâne cel mai bun prieten al
copiilor şi adolescenţilor tocmai pentru că acţiunile acestor instituţii nu stârnesc curiozitatea , sunt
necunoscute si nepromovate. E adevărat că printre copii sunt si unii care citesc, merg la teatru, dar
ei sunt încă foarte putini. E strigător la cer faptul ca elevii citesc doar cărţile obligatorii cerute la
şcoala, dar asta e o problema ce trebuie sa dea de gândit părinţilor şi profesorilor .
3. Lipsa de timp a părinţilor, plecarea lor la muncă în străinătate, face uneori imposibila
asigurarea unei educaţii solide şi orientarea către valorile fundamentale ale formarii unui om. Când
părintele e foarte ocupat din cauza serviciului, copilul e fericit că poate sta în faţa televizorului şi
alege ce program vrea, fără interdicţii şi fără presiuni din afară. Si atunci să nu ne mai mire că
adolescenţilor violenţa li se pare prea puţină şi că ei aplică ce văd la televizor în viaţa de toate zilele
( să ne amintim de America şi de adolescenţii ce au venit înarmaţi la şcoală unde au ucis colegi şi
profesori )? Preferinţa pentru violenţă este o consecinţă a lipsei de dragoste pe care copiii nu o mai
primesc si neprimind-o devin insensibili .
4. Încercarea de epatare cu orice preţ e intens mediatizată. Cum să mai vrei să înveţi, să
cunoşti “n” lucruri când la televizor ţi se arată un alt model decât cel de la şcoală. E normal să îţi
doreşti să ajungi fotbalist atunci când vezi ce uşor poţi câştiga bani şi cunoaşte celebritatea.
Preferinţa tinerilor între 11-18 ani pentru fotbalişti şi vedete de televiziune rezulta din promovarea
excesiva.

3
 În lucrarea mea încerc să mă refer la efectele consumului mediatic asupra tinerilor
din şcoala în care lucrez şi să identific câteva procedee pentru diminuarea efectelor negative.
Cunosc bine aceşti elevi, în calitate de profesor, profesor diriginte cât şi de membru în comisia
pentru calitate şi de monitorizare a absolvenţilor. Pornesc de la realitatea că elevii au vârste
cuprinse între 15 şi 20 de ani (de la diferite forme de învăţământ: ruta directă, an de completare, ruta
progresivă, învăţământ cu frecvenţă redusă şi chiar „a doua şansă”). Marea majoritate a elevilor
şcolii sunt navetişti, provin din familii modeste, în care există mulţi şomeri. Cunoscând aceste date
pot trage concluzia (bazată şi pe diferite teste şi sondaje aplicate elevilor şi părinţilor) că majoritatea
elevilor nu au bibliotecă proprie acasă, principalele surse de informare fiind: televizorul, radioul,
presa, Internetul. Tot din sondajele efectuate rezultă că emisiunile preferate sunt: divertisment,
filme, muzică, sport (fotbal), jocuri pe calculator. Deci mass media este cea mai bună cale de
manipulare a indivizilor, prin prezentarea repetată a unor idei, principii, opinii. Modul de a se distra
al tinerilor evoluează de la o generaţie la alta, Internetul, constituind un divertisment nou, interesant
pentru ei.
Mass media poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra individului, acest lucru
depinzând de alegerea lui, dar şi de „sprijinul” acordat de profesor, diriginte, părinte. Cunoscând
unele preferinţe ale tinerilor putem oferi alternative, variante interesante pentru a-i antrena în alte
activităţi, deoarece este „mai bine să previi decât să tratezi”.
Cu toate că în ţara noastră au fost introduse semnele care se afişează pe ecran, în timpul
emisiunii sau a unui film, cu ajutorul cărora se recomandă vârsta prielnică vizionării programului
respectiv, din sondajul efectuat rezultă că majoritatea tinerilor nu ţin cont de aceste recomandări, iar
părinţii sunt prea ocupaţi, obosiţi, dezinteresaţi ca să intervină.
Am identificat următoarele efecte (pozitive şi negative) ale consumului mediatic asupra
elevilor din şcoală:
Pozitiv Negativ Sursa
- informare uşoară şi rapidă; - evită lectura, preia un material, referat, gata Internet
făcut, fără contribuţie proprie; Televizor;
- manipulare şi dezinformare; Presă;
- abilitare tehnică - pierdere de timp pentru activităţi ca: jocuri, Internet;
filme etc.
- dependenţă de calculator şi televizor;
- efecte de oboseală;
- tehnici de căutare rapidă şi - sănătate, oboseală; Internet;
eficientă; - abilitate scăzuta de a reflecta într-o formă Televizor;
coerenta, în vorbire şi în scris, a faptelor şi a
ideilor; tendinţa de a comunica prin gesturi
însoţind cuvintele sau în locul acestora;
- influenţare – se evită transmiterea propriilor
valori;
- comunicare într-o limbă - Internet,

4
străină; televizor, radio;
- vizionare de filme Violenţă - internet,
- poate alege orice tip de film, promovează televizor;
violenţa;
- violenţa produce asupra tânărului efect de
pasivitate, caracterizat de indiferenţă şi
insensibilitate anormală faţă de acţiuni
violente;
- efect de teamă excesivă de a nu cădea
victimă violenţei;
- efect de cerc vicios, caracterizat de tendinţa
de a se identifica cu personaje negative, de a
acţiona asemenea lor;
erotice
- se formează o imagine falsa referitor la ceea
ce înseamnă dragostea, la ceea ce putem
aştepta de la celalalt şi, mai cu seamă, la ceea
ce trebuie să dăruim noi înşine.
- scade dorinţa de a întemeia o familie şi de a
avea copii;

- dezvoltarea simţului umorului - promovează non valori şi chiciuri etc. Radio,

şi esteticului prin emisiuni de televiziune,
divertisment; presă
Pe lângă „ajutorul” din partea C.N.A. –ului (Consiliul Naţional al Audiovizualului), care poate
retrage licenţa unei televiziuni dacă programul elaborat de aceasta nu este conform cerinţelor legii,
formatorul, profesorul trebuie să ofere o alternativă acestor influenţe, dovedind multiple dimensiuni
mediatice. Ştim că uşa spre progres se deschide numai dinăuntru. De aceea, împreună cu elevii pe
care-i formez, mergem înainte cu creativitate, curaj şi perseverenţă.
În şcoala românească azi trebuie să lăsăm elevul să aibă acces şi la educaţia moral –
religioasă şi la educaţia moral laică.
Deşi valorile morale în religia creştină se fundamentează, în/pe Dumnezeu, viaţa morală
rămâne ceea ce este în esenţa sa: realizarea liberă a valorilor morale, căci credinciosul rămâne cu
libertatea sa de a alege. Termenii de personalitate morală creştină şi libertate, conlucrează şi se
întrepătrund reciproc: „omul are două aripi: harul şi libertatea” şi pe amândouă le are de la
…..Dumnezeu.

BIBLIOGRAFIE
1. Educaţia informală şi mass – media; Institutul de ştiinţe ale educaţiei – Laboratorul Teoria
Educaţiei – Bucureşti 2005.
2. Efectele televiziunii asupra minţii umane – Virgiliu Gheorghe – Bucureşti 2008;
3. Management educaţional – Ioan Ţoca – Editura Didactică şi Pedagogică – Bucureşti 2007;
4. Management general şi strategic în educaţie – Alois Gherguţ – Polirom 2007;
5. www.google.ro