Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
-introducere
"In prima parte a discursului meu voi avea n puncte de contra argumentare,iar in a doua parte
voi prezenta al doilea argument al echipei mele si anume " DEPENDENTA VS CREATIVITATE"
-contraargumentare
Bun,intrand in contraargumentare …
ARG 2
Acum imi voi incepe argumentul.
Daca le punem copiilor la dispozitie tehnologia la varste mici, ii saracim de anumite
simturi. Copiii au nevoie sa pipaie, sa guste, sa experimenteze. Inainte de a-i expune pe copii la
tehnologie este important sa ne raspundem la intrebarea „ce se intampla pentru el atunci cand
este conectat la tehnologie?”. Cand sunt mici, copiii nu pot face diferenta dintre virtual si real.
În acest context, merită să facem distincția între pasiune și dependență, mai ales că acestea se
pot confunda dat fiind tendința de a petrece mult timp în activitate. Pasiunea este aliniată cu
ființa profundă a copilului, cu un fel de înclinație naturală care îi aduce bucurie, liniște, o
energie domoală și inspirație, vitalitate și stare de bine. Pasiunile au darul de a ne face să ne
simțim vii, entuziaști, deschiși, încrezători, luminoși.
De partea cealaltă, dependența este un impuls, o reacție greu de controlat care nu oferă
libertate reală de a alege altceva, relaxarea declarată este doar aparentă, sentimentele sunt
apăsătoare, reacțiile sunt impulsive la adresa oricui ar dori să oprească acel comportament
chiar și cu riscul pierderii relațiilor importante. Dependența secătuiește de energie, nevoile
reale sunt neglijate și, în timp, scade încrederea în sine, în ceilalți și în viață.
Așasar, dependența de Internet presupune lipsa capacității de a alege conștient motivul, modul
și timpul dedicat utilizării dispozitivelor tehnologice. Altfel spus, este o acțiune compulsivă care
presupune pierderea controlului impulsurilor legate de utilizarea Internetului (jocuri online,
rețele sociale, sesiuni-maraton de navigare online sau urmărit materiale video sau seriale
online), care persistă în ciuda consecințelor negative pentru persoana în cauză.
Este important să facem distincția între folosirea conștientă a Internetului ca instrument pentru
a atinge un obiectiv definit și cazurile în care putem numi comportamentul ca fiind un indiciu al
dependenței. Numărul de ore petrecut online nu este un indicator în sine dacă nu este asociat
și cu alte comportamente și stări.
Uneori , dacă luăm telefonul în mână cu gândul că-l vom folosi 10 minute, acestea se pot
transforma în câteva ore, lăsându-ne cu sentimentul de vinovăție pentru că am pierdut timp
prețios. Sentimentul că suntem prinși este unul legitim, deoarece telefonul și internetul creează
dependență prin dopamina ce ne-o oferă de fiecare dată când vedem ceva nou.
Preșcolarii sau şcolarii din primele clase primare au fost, mult timp, ignoraţi de studiile care
vizau folosirea internetului în epoca computerului, principalul motiv fiind că, neștiind să
citească și să scrie, erau mai puţin apţi să folosească acest mediu într-un mod independent, iar
prezenţa unui adult (în general părinte, mai rar profesor) și medierea pe care acesta o oferea
copilului în folosirea internetului erau considerate o garanţie a eliminării riscurilor internetului
la această vârstă.
In zilele noastre, copiii invata cum sa foloseasca telefoanele mobile, calculatoarele si tabletele
la o varsta mai frageda, unul din motive fiind primirea lor de la parinti.
Adolescentii crescand intr-o epoca in care utilizarea telefonului mobil si a tabletei a fost
inradacinata de la o varsta atat de vulnerabila, ei sunt cu mult mai predispusi sa dezvolte o
dependenta de acestea.
Daca un copil sau adolescent sufera de o dependenta de telefonul mobil sau tableta, acest lucru
ar putea avea efecte negative asupra dezvoltarii creierului.
Un studiu realizat in Germania în 2016 arata ca tot mai mulţi copii deţin un telefon mobil cu
acces la Internet, studiu care poate fi extrapolat şi la nivelul Uniunii Europene.
Astfel, 80% dintre copiii cu vârste între 12 şi 13 ani sunt posesorii unui smartphone cu acces la
Internet
între 10 şi 11 ani – 71%
între 8 şi 9 ani – 38%
între 6 şi 7 ani – 12%.
-Tulburări de vedere
-Dureri de cap intense, amețeli
-Obezitate – prin lipsa activității fizice, rutine legate de alimentație, de masă și comportament
alimentare nesănătoase
-Deformări ale coloanei vertebrale – scolioze, cifoze
-Sindrom de tunel carpian – durere și senzație de amorțeală în mâini și la nivelul articulațiilor
mâinii
-Crize de epilepsie – prin fotosensibilitate
-Pierderea relațiilor semnificative
-Alegerea unor persoane apropiate care împărtășesc aceeași dependență
-Comportament violent sau la limita legii
Ceea ce merită să precizăm deși știm că nu este mereu ușor de auzit este că, de fapt, niciun
astfel de „conflict” între generații nu este în esență despre Internet sau tehnologie, ci mai
degrabă despre distanță emoțională foarte mare și uneori greu de recuperat dintre copii și
adulți.
Iar inafara de aceste probleme ce afecteaza copilul o lunga durata de tip mai apare si problema
controlului siteurilor si jocurilor pe care copilul le utilizeaza.Cum poate un parinte sa fie 24/24
atent la ce face copilul in mediul online?Cum s-ar simtii un copil monitorizt 24/24 de parintii?
O simpla aplicatie de control parental a ajuns deja foarte usor de evitat de copii si exista
numeroase posibilitati de a ascunde activitatea,cum ar fi de exemplu stergerea istoricului de
cautare.Ei bine limitarea accesului la internet de prezenta unei carti de identitate ar rezolva
ambele probleme,iar copilul va avea mai multe contexte de socializare care nu implică
tehnologia sau învățarea pentru materiile de la școală: ieșiri în aer liber, discuții despre pasiuni,
proiecte educaționale în echipe, posibilitatea să îi învețe ceva pe alții, plimbări în magazine de
carte și muzică, participări la evenimente de divertisment, concerte, piese de teatru, întreceri
sportive. De aceea va rog sa votati motiunea!