Idee centrală: 

Ştefan Gheorghidiu trece printr-un proces crud de conştientizare a inutilităţii

existenţei. Ea nu se poate împlini prin idealuri, nici măcar prin iubire.
Idei principale şi secvenţe:
Prima parte: „Ultima noapte de dragoste” (descrierea şi reinterpretarea detaliată a episodului
romantic, totul este decodat, ordonat, ca într-o evocare foarte precisă)
A doua parte: „Întâia noapte de război” (jurnalul de campanie al autorului a devenit material literar,
servind autenticitatea textului. Eroul trece prin etapa de destrămare a tuturor iluziilor.)
Conflict:
Conflicte exterioare – căsătoria eşuată şi imposibilitatea de a comunica eficient cu o lume pervertită
de ambiţii materiale;
Conflict interior - discrepanţa dintre imaginea ideală a iubitei şi realitatea ei imediată, discrepanţa
dintre iluziile idealiste şi viaţa cotidiană.
Personaje:
Ştefan Gheorghidiu
Ela
Nae Gheorghidiu
Anişoara
Grigoriade
O doamnă din înalta societate, care remarcă plină de spirit luciditatea „dezgustătoare” a eroului
Militari
Moduri de expunere dominante: naraţiunea, monologul
Particularităţi: analiza psihologică este o metodă de o mare fineţe, nu prea des pusă în practică în
literatura română. Acest roman interbelic sincronizează literatura autohtonă cu cea europeană.
Raportarea la două tipuri de timp (psihologic şi cronologic) este o altă inovaţie camilpetresciană.
Statutul de intelectual al lui Ştefan Gheorghidiu acordă textului aura de „roman citadin”, pretenţios,
elevat, încărcat de disertaţii scânteietoare pe marginea unor subiecte delicate cum ar fi filosofia,
morala, dilemele existenţiale. Naratorul la persoana I devine parte din filosofia de creaţia a autorului
însuşi, care nu poate fi onest decât la persoana I, după propriile spuse. Subiectivitatea este cultivată
uneori în dauna autenticităţii.