Intocmit de

eleva Lazarescu Ioana

Clasa a XII-a B
 Monologul interior (forma de vorbire neadresata) nu are un interlocutor
determinat si nu poate fi considerat extensie a unor replici intr-un dialog, intrucat
nu i se presupune nici macar un raspuns virtual. Unitate compozitionala sub forma
stilului direct, acesta reprezinta mai ales in literatura moderna forma predilecta a
prozei.
 Folosit prima oara in 1887, de Edouard Dujardin (in romanul Laurii au fost taiatI),
procedeul a dobandit o larga aplicatie in creatiile lui M. Proust, J. Joyce, A. Gide, F.
Kafka (din literatura universala) si in cele semnate de Camil Petrescu, H. Papadat-
Bengescu, A. Holban, M. Sebastian, M. Preda (din cultura nationala).
 Romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" apartine literaturii
autenticitatii: "timpul este subiectiv, iar romanul inseamna experienta interioara";
scrisul e vazut ca experienta de cunoastere a sinelui si a lumii.
 Este un roman care se inscrie in estetica modernismului (romanul ionic - o noua
formula epica, naratiune homodiegetica; narator autodiegetic, viziune / focalizare
interna, dupa modelul impus de Marcel Proust).
 Roman realist psihologic, de analiza a vietii interioare (suma de dosare de existenta)
structurate "pe o idee sau o pasiune";
 Romanul unei duble experiente de viata si de cunoastere (iubirea si razboiul)
 Raportul dintre universul romanesc si realitatea traita este evidentiat de autor in "Teze
si antiteze": "Din mine insumi nu pot iesi. Orice as face, eu nu pot descrie decat
propriile mele senzatii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana
intai"; jurnalul de campanie al sublocotenentului Camil Petrescu, voluntar pe frontul
Primului Razboi Mondial e "imprumutat cu amanunte cu tot eroului";
 STEFAN GHEORGHIDIU este o proiectie  Traind profunda drama a cunoasterii,
in orizontul fictiunii a scriitorului insusi, un Gheorghidiu descopera caracterul relativ al
alter-ego care preia experientele personale sentimentelor umane, aspirand spre o iubire
ale autorului. Este eul narator si eul- unica, irepetabila: " Simteam ca femeia
constiinta, protagonistul care se povesteste aceasta era a mea in exemplar unic, asa ca
pe sine, naratorul autodiegetic. eul meu, ca mama mea, ca ne intalnisem de la
inceputul lumii, peste toate devenirile
 Este personajul principal al romanului, amandoi si vrem sa pierim la fel amandoi".
face parte din clasa inadaptatilor
superiori intelectual si moral in raport cu  Drama lui pleaca din neputinta de impune
o lume mediocra, inculta si lumii imperfecte modelul valorilor absolute
pragmatica. Spirit lucid si absolutizant, in care crede.
orgolios si inflexibil, Stefan aplica tiparul
sau de idealitate iubirii, realitatii, oamenilor
din jur, care nu corespund standardelor
sale, de aceea rezultand drame ale
incompatibilitatii: intre el si Ela, familie,
societatea mondena, realitatea tragica a
frontului.
 Pe drumul nostru, în care fiecare îşi caută împlinirea, neştiutori fiind, vrem
să o găsim într-un spaţiu bine definit şi nesigur, în exterior. Mulţi dintre noi
fac un pas înapoi în faţa fricii de a rămâne singuri cu sine. Bineînţeles că nu
putem separa ideea de "eu" de lumea în care trăim pentru că noi suntem
ceea ce suntem în lume, de aceea nu trebuie să uităm de noi exilându-ne în
exterior... Doar ştiind cine suntem putem afla cine vrem să fim sau cum
trebuie să fim.