Sunteți pe pagina 1din 87

UNIVERSITATEA DIN BUCURETI FACULTATEA DE DREPT

Medicina Legala Suport de curs pentru Fac. de Drept

Conf. univ. dr. GC Curca UMF Carol Davila Bucuresti

2013

Au colaborat : Prof.Univ.Dr Valentin Iftenie Conf. Dr. Valentin Gheorghiu

UNITATEA DE INVATARE 1 Cadrul procedural si metodologic al medicinii legale. Medicina legala are o tripla definire : 1.Definitia etimologica: Aplicarea cunostiintelor medicale la necesitatile implinirii actului de justitie 2. Definitia expertala: Stiinta medicala care urmareste in interesul legii si al justitiei sa obiectiveze si s evalueze aspectele medical-biologice din spetele juridice sub forma unui suport stiintific cu caracter expertal probatoriu 3. Definitia procedurala: Medicina legala desfasoara o cercetare procedural necesara in spetele juridice cu implicatii medicale precum si in cazurile medicale cu implicatii juridice. Medicina nu este o stiinta exacta, pentru ca biologia sistemelor vii, biologia omului in particular nu este o stiinta exacta. Viul cunoaste legitati biologice complexe aflate in interrelatie permanenta si asupra carora actioneaza multiple conditionalitati externe si/sau interne. Daca juridic indepartand cauza dispar efectele, "sublata cauza tolitur efectum, si astfel se poate determina cauza directa, un sistem biologic viu reactioneaza adesea diferit: chiar daca se indeparteaza cauza directa, sistemul biologic alterat si modificat prin actiunea cauzei directe continua sa prezinte manifestari de la cauza la effect (cause indirecte, contributoare) si a caror evolutie trebuie intrerupta iar sistemul echilibrat. Vindecarea se obtine prin tratamentul etiologic adresat cauzei directe si eliminarii/indepartarii ori neutralizarii ei concomitent cu echilibrarea si sustinerea mai departe a sistemului biologic in care efectele cauzei au produs manifestari biologice. Iata de ce exista o dificultate inerenta in anticiparea evolutiei cazurilor medicale (rationament inductiv) ori a recompune retrospectiv evolutia acestora (rationament abductiv). Organismul uman prezinta specificitate, adaptabilitate si diversitate biologica proprietati ce se situeaza la baza unicitatii fiintei umane atat din punct de vedere fizic cat si psihic.
EXEMPLU. Un caz de agresiune in strada urmata de talharie. El se poate prezenta medical biologic in cel putin doua variante : Victima este violent lovita in fata cu fractura piramidei nazale urmata de pierderea starii de constienta. La trezire constata furtul banilor si nasul zdrobit. Se prezinta la spital unde se redreseaza piramida nazala (se indreapta) si apoi i se pune un leucoplast pentru fixare (nasul nu se poate pune in gips). Victima este violent si multiplu lovita in fata, cap, abdomen si membrele superioare; prezinta: fractura piramida nazala, tumefactii pleoape superioare bilateral, plagi ale arcadei sprencenoase bilateral, plagi labiale (buza superioara), entorsa scapulo-humerala. Are loc in prima saptamana de la agresiune prima infatisare in sala de judecata.

In prima varianta aveti de vazut in sala o victima imbracata in costum avand un leucoplast de-a latul piramidei nazale lung de circa 4 cm si lat de circa 1 cm. Aparent nu are nici o alta vatamare. In a doua varianta o victima imbracata in camasa cu bratul superior drept in esarfa (entorsa umarului), nasul tumefiat, tumefiata si la nivelul fetei cu deformarea tesuturilor si modificarea trasaturilor apta de a nu mai fi recunoscuta, tumefierea ambilor ochi care abia se mai deschid, buzele umflate. Numarul de zile de ingrijiri medicale, ZIM va depinde de vindecarea leziunii celei mai grave care in ambele cazuri este fractura de piramida nazala circa 12-14 zile de ingrijire medicala daca nu survin complicatii (infectie, hemoragie, etc.). Infractiunea a fost aceeasi iar pericolul ei social identic. Aparenta celor doua victime este insa complet diferita : desi ambele au fost vatamate in mod real diferenta de evolutie clinica cat si de cumul lezional este net diferita. Intrucat in ambele cazuri in perioada cat leziunea cea mai grava este vindecata, toate leziunile sunt vindecate, rezulta ca primesc acelasi numar de zile de ingrijire medicala: Judecatorul se considera frustrat in a situa corect gravitatea faptei penale intrucat simte nevoia unei diferentieri iar aprecierea gravitatii leziunilor traumatice de catre medicina legala nu ofera o baza obiectiva. Circumstantierea va fi realizata pe alte criterii juridice (recunoasterea faptei, comportamentul faptic si postfaptic, etc.) .

In orice examinare medico-legala se verifica aparentele / probabilitatile / posibilitatile si, in masura posibilului, se inlocuiesc cu certitudini printr-un demers obiectiv bazat pe o argumentatie obiectiv-stiintifica predominant abductiva (medical legist are regula, are concluziile si cauta prezumptiile). Informatia nu poate fi eronata ci doar interpretarea ei (P. Kirk). Medicul legist trebuie sa-si formuleze concluziile expertizei cu obiectivitate si in deplina impartialitate fata de partile implicate. Obiectivitatea este asigurata prin respectarea principiului metodologiei unitare, a nerestrictionarii accesului la informatie. Domenii de activitate ale medicinii legale a) Autopsie medico-legala b) Examinari medico-legale a leziunilor traumatice, aprecierea capacitatii de munca sau a starii de sanatate avnd ca scop stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumit activitate sau profesie c) Expertiza medico-legala psihiatrica d) Expertiza medico-legala in sfera genitala: viol, probarea virginitatii, stabilirea sexului si a varstei biologice e) Examinari complementare medico-legale de toxicologie, serologie, histopatologie, tanatochimie, imunologie, bacteriologie f) Serologia medico-legala (filiatie) si genetica medico-legala (profilul ADN). g) Cercetare criminalistica si judiciara (forensic research): sperma, fir de par, singe, explozibili, urme, impuscare h) Antropologie medico-legala si odontostomatologie medico-legala i) Verificarea autenticitatii si a corectitudinii intocmirii actelor medicale j) Bioetica si deontologia medicala
4

k) Invatamint medical l) Cercetare stiintifica Legislatie cu specificitate medico-legala Activitatea de medicin legal din Romnia se desfoar n conformitate cu prevederile stipulate n urmtoarele acte normative: -Legea nr. 459/2001 (publicat n M.O. al Romniei, Partea I, nr.418/27.07.2001) prin care a fost aprobat O.G. nr. 1/2000 (publicat n M.O. al Romniei Partea I, nr. 22/21.01.2000) privind organizarea activitii i funcionarea instituiilor de medicin legal. -Legea nr. 271/2003 (publicat n M.O. al Romniei, Partea I nr.616/07.07.2004) prin care a fost aprobat O.G. nr. 57/2001 (publicat n M.O. al Romniei, Partea I nr. 531/31.08.2001) pentru modificarea i completarea O.G. nr. 1/2000; -Regulamentul de aplicare a dispoziiilor O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activitii i funcionarea instituiilor de medicin legal (publicat n M.O. al Romniei, Partea I nr. 459/19.09.2000) aprobat prin H.G. nr. 774/2000 i modificat prin H.G. nr. 1204/2002. -Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatrilor i a altor lucrri medico-legale (publicate n M.O. al Romniei, Partea I, nr. 459/19.09.2000) aprobate prin ordinul comun al Ministerului Justiiei (nr. 1134/C/25.05.2000) i al Ministerului Sntii (nr. 2554/04.04.2000). -Extras din Legea 459/2001 (http://www.legmed.ro/doc/legislatie-ml.pdf)

Principiile activitatii medico-legale a) Principiul metodologiei unitare b) Principiul nerestrictionarii accesului expertului la informatia medicala c) Principiul contradictorialitatii cu mecanisme de verificare a actelor medico-legale in reteaua nationala de medicina legala

Principiul metodologiei unitare Metodologia efectuarii constatarilor si expertizelor si normativele de evaluare medico-legala sint unice pe tara si sint elaborate, revizuite si reactualizate de Consiliul Superior de Medicina Legala si aprobate de Ministerul Sanatatii Implementarea sistemului de management al calitatii SR EN ISO 9001: 2001 / ELOT EN ISO 9001:2000 in sistemul medico-legal a fost inititata de catre INML Mina Minovici incepand cu anul 2008. De atunci a fost urmata de catre multe alte institutii precum: IML IASI SJML COVASNA IML TIMISOARA SJML CALARASI SJML IALOMITA SJML ARAD SJML BUZAU SJML CONSTANTA si altele in curs de certificare In toate aceste institutii (si in altele care vor urma) se folosesc aceleasi proceduri, aceleasi tipuri de formulare,

aceleasi metode si mijloace, ceea ce permite desfasurarea unei activitati coordonate, superpozabile, apta de autocontrol si de verificare a calitatii lucrarilor. Pe principiul teritorialitatii, toate celelalte servicii medico-legale care inca nu au implementat ISO 9001 sunt coordonate metodologic si profesional de catre institutele medico-legale si metodologic de catre Consiliu Superior de Medicina Legala astfel incat dincolo de implementarea normelor ISO reglementarea activitatii este comuna pendinte de legislatia in vigoare, unica. Normele ISO stabilesc stabilesc insa existenta si respectarea procedurilor, a autocontrolului sistemului din acea unitate (ex. modificarea metodelor se face numai prin modificarea procedurilor), posibilitatea verificarii calitatii si a masurii in care gradul de satisfactie al clientului este respectat (in acest caz sistemul juridic si persoana) si ridica o stacheta a profesionalismului pe care prin recertificare institutia o ridica in fiecare an sau cel putin o pastreaza. Sistemul normelor de calitate permite de asemenea: Alinierea la standardele europene in domeniu (in folosul direct al acuratetei actului de justitie) Armonizarea activitatii institutiilor din sistemul medico-legal romanesc Cresterea eficientei Cresterea obiectivitatii si preciziei evaluarilor medico-legale si diminuarea riscului de eroare Alinierea la standardele de management al calitatii in interiorul tarii in raport cu alte diferite institutii ale statului (ex: Institutul National de Criminalistica este acreditat SR EN ISO / CEI 17025 din 2005 cu certificat de acreditare ca laborator de incercari incepand cu 2007) Principiul nerestrictionarii accesului expertului la informatia medicala Ori de cite ori medicul legist considera necesar (in scopul efectuarii unei constatari/expertize) sa ia cunostinta de documente medicale/medico-legale aflate la dosar (certificate, buletine de analiza, radiografii, etc), s-au neaflate la dosar, el are dreptul sa solicite, potrivit dispozitiilor legale, organelor care au cerut constatarea ori expertiza sa-i puna la dispozitie aceste documente. Ori de cite ori medicul legist considera ca pentru efectuarea expertizei solicitate in scopul elucidarii tuturor aspectelor medicale ale cazului, este nevoie de examinarea persoanei sau de efectuarea unor investigatii medicale de specialitate acesteia, el are dreptul sa ceara, potrivit dispozitiilor legale, organelor care au cerut constatarea ori expertiza sa dispuna realizarea acestor solicitari. Daca pentru stabilirea diagnosticului este nevoie de o observatie medicala pe un timp mai indelungat, medicul legist are dreptul sa ceara ca persoana in cauza sa fie internata in spital. Expertiza medico-legala pe baza de documente medicale si/sau medico-legale este o exceptie, spre exemplu in situatia in persoana s-a vindecat ori nu poate fi examinata, ori nu doreste sa fie examinata ori a decedat. Institutiile de medicina legala au dreptul sa refuze efectuarea unei constatari/expertize daca nu i se pun la dispozitie informatii medicale suficiente, acces la dosar, consultul nemijlocit al persoanei.
9

Principiul contradictorialitatii Principiul contradictorialitatii se realizeaza prin urmatoarele cai: In expertizele pe persoana, conducatorul unitatii de medicina legala poate institui comisii de expertiza, ori de cite ori socoteste necesar. Se instituie comisii de expertiza in mod obligatoriu, cand legea prevede expres aceasta, precum si atunci cind obiectul expertizei il constituie: constatarea starii psihice a unei persoane privind stabilirearesponsabilitatii penale sau a responsabilitatii civile; constatarea starilor morbide care sint urmarea unor fapte medicale ilicite, a unor deficiente sau a nerespectarii normelor tehnice medicale; investigarea filiatiei; expertiza capacitatii de munca expertiza pentru evaluarea starii de sanatate avind ca scop stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumita activitate (aptitudinea de a conduce autovehicole, aparate de zbor, de port arma etc). Din comisiile de expertiza, in asemenea cazuri, vor putea face parte, cand comisia considera necesar, medici si alti specialisti in domeniile ce intereseaza fiecare caz in parte. Expertii care intra in alcatuirea comisiei, pot fi de acord cu concluziile raportului elaborat de expertul oficial sau pot formula opinii separate. In situatia cind exista opinii diferite intre expertii oficiali si expertul ales de parte, se impune solicitarea avizului Comisiei de Avizare si Control In orice fel de expertize, indiferent de materia lor (penale, civile, dreptul muncii, dreptul familiei), pe linga medicul/medicii legisti desemnati de conducerea Institutelor de Medicina Legala si a Serviciilor de medicina legala sa efectueze expertiza, poate participa un expert desemnat de instanta la cererea partilor, in limitele listei de experti stabilita si aprobata in prealabil, de catre Consiliul Superior de Medicina Legala. Expertii numiti de instanta la cererea partilor pot asista la lucrari, pot lucra in paralel sau in comun cu expertii oficiali, pot fi de acord cu concluziile raportului elaborat de expertul oficial sau pot formula opinii separate. Expertii numiti de instanta la cererea partilor nu pot delega atributiile lor, nu pot depasi termenul acordat de instanta pentru efectuarea expertizei. Plata expertilor se face sub forma de onorariu care se achita direct acestora pe baza documentelor justificative. In situatia cind exista opinii diferite intre expertii oficiali si expertul ales de parte, se impune solicitarea avizului Comisiei de Avizare si Control. Nu se poate solicita participarea unor experti ai partilor la elaborarea avizelor Comisiilor de Avizare sau a Comisiei Superioare Medico-Legale Mecanisme de verificare a actelor medico-legale in reteaua nationala de medicina legala Mecanismele care permit autoverificarea calitatii si obiectivitatii actelor medicolegal se bazeaza pe:

10

i.

Principiul prevenirii redundantei opiniilor a. Un medic legist care a eliberat unei persoane un certificat medico-legal, nu mai poate participa la redactarea unui raport de expertiza sau de noua expertiza medico-legala in acelasi caz. In acest gen de situatie sau in alte cazuri de incompatibilitate expertala, precum si ori de cite ori medicul legist este impiedicat, din alte motive justificate, sa efectueze lucrarea ce i s-a solicitat, el este obligat sa comunica indata aceasta, in scris, organului medico-legal competent pentru a desemna un alt medic legist aratind si motivele incompatibilitatii. b. Dupa efectuarea unei constatari se poate solicita o expertiza medico-legala unei persoane: indiferent daca prima expertiza a fost efectuata la cererea persoanei sau la cererea organelor de drept, urmatoarea etapa de verificare o poate constitui fie solicitarea avizarii de catre Comisia de Avizare si Control a actelor medico-legale fie o noua expertiza medicolegala, efectuata in cadrul unei comisii Principiul competentei teritoriale a) Functioneaza conform prevederilor regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Nr. 1/2000, privind Organizarea activitati si functionarea institutiilor de medicina legala b) Medicul legist are dreptul sa-si decline competenta teritoriala si sa indrume spre institutia de care apartine territorial Principiul ierarhizarii competentei profesionale si stiintifice a) Medicii rezidenti nu au calitatea juridica sa semneze acte medico-legale. b) Noua expertiza se efectueaza de o comisie de medici legisti, indiferent daca prima expertiza a fost efectuata de un singur medic legist sau de mai multi. Comisia are in compunerea ei cel putin 2 membri cu un grad profesional egal sau superior medicului sau medicilor legisti care au efectuat expertiza anterioara, iar la grade profesionale egale se vor utiliza grade didactice superioare. Gradele profesionale, in ordinea crescatoare sint: medic specialist, medic primar, medic primar doctor in medicina. Gradele didactice, in ordinea crescatoare sint: preparator universitar, asistent universitar, sef de lucrari, conferentiar universitar, profesor universitar. c) Medicul legist are dreptul sa-si decline competenta si sa indrume spre institutia ierarhic superioara Principiul instantelor de verificare a) Verificarea unei constatari sau expertize medico-legale realizeaza prin: b) Medicul legist sef al Serviciilor de Medicina Legala Judetene, Medicii sefi de compartiment sau sectie din Institutele de Medicina Legala verifica nivelul stiintific si calitatea expertizelor si constatarilor medico-legale
11

ii.

iii.

iv.

efectuate de medicii legisti din subordine, putind recomanda, daca socoteste necesar, refacerea lor totala sau partiala sau verificarea acestora de catre Comisia de Avizare si Control; c) Noua Expertiza Medico-Legala d) Comisia de Avizare si Control a actelor medico-legale si e) Comisia Superioara Medico-Legala Aspecte legale privind actele medico-legale (extras din legea privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legalacu modificarile aduse de legea nr 459/2001; og 57/2001; legea 271/2004)
SECTIUNEA 2 Actele medico-legale Art. 9 1) Actele medico-legale sunt raportul de expertiza, raportul de constatare, certificatul, buletinul de analiza si avizul. 2) n sensul prezentelor norme: a) prin raport de expertiza medico-legala se ntelege actul ntocmit de un expert la solicitarea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata si care cuprinde datele privind expertiza efectuata. Expertiza medico-legala se efectueaza n situatiile prevazute la Art. 116 si 117 din Codul de procedura penala, precum si la Art. 201 din Codul de procedura civila; b) prin raport de constatare medico-legala se ntelege actul ntocmit de medicul legist la solicitarea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata si care cuprinde date privind constatarea efectuata. Constatarea medico-legala se efectueaza n situatiile prevazute la Art. 112 si 114 din Codul de procedura penala; c) prin certificat medico-legal se ntelege actul ntocmit de medicul legist la cererea persoanelor interesate si care cuprinde date privind examinarea medico-legala; d) prin buletin de analiza se ntelege actul ntocmit de specialistii institutiilor de medicina legala sau de persoanele competente din cadrul institutiilor de medicina legala, la cererea persoanelor interesate, si care cuprinde date privind examenul complementar; e) prin aviz medico-legal se ntelege actul ntocmit de Comisia superioara medico-legala, precum si de comisiile de avizare si control al actelor medico-legale, la solicitarea organelor judiciare, prin care se aproba continutul si concluziile actelor medico-legale si se recomanda efectuarea unor noi expertize sau se formuleaza concluzii proprii. Art. 10 - 1) La ntocmirea actelor medico-legale medicul legist sau comisia desemnata are urmatoarele obligatii: a) sa ia n considerare certificatele, referatele medicale si fisele de observatie clinica emise de unitati sanitare ale Ministerului Sanatatii si Familiei sau acreditate de acesta; b) sa verifice daca documentele mentionate la lit. a) prezinta urmatoarele elemente de siguranta: numar de nregistrare, stampila unitatii sanitare, semnatura si parafa medicului, care trebuie sa mentioneze specialitatea si codul medicului, iar n cazul fotocopiilor, mentiunea conform cu originalul, atestata de medicul responsabil. 2) Medicul legist nu poate lua n considerare informatii cuprinse n alte tipuri de nscrisuri medicale dect cele prevazute la alin 1), cum ar fi bilete de trimitere, retete, consulturi nscrise pe retete, concedii medicale, bilete de externare. Art. 11 1) Raportul de expertiza sau de constatare medico-legala cuprinde antetul, stampila si numarul de nregistrare al institutiei de medicina legala n care a fost efectuata si se nregistreaza n registrul de evidenta. 2) Copiile de pe raportul de expertiza sau de constatare medico-legala se arhiveaza pe o perioada nedeterminata. 3) Raportul de expertiza sau de constatare medico-legala, precum si certificatul medico-legal se semneaza de toti cei care au participat la ntocmirea lui. Opiniile divergente se consemneaza n cuprinsul raportului sau al certificatului medico-legal, separat si motivat. 12

4) n cazul n care evolutia leziunilor mentionate la prima expertiza apar date medicale noi, complicatii sau sechele, actele medico-legale se pot completa sau modifica numai de catre medicul legist care a efectuat prima expertiza.

Aspecte legale privind imprejurarile de efectuare a autopsiei medico-legale (extras din legea privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legalacu modificarile aduse de legea nr 459/2001; og 57/2001; legea 271/2004)
SECTIUNEA 5 Constatarea si expertiza medico-legala pe cadavre Art.34 1) Constatarea si expertiza medico-legala pe cadavru implica: a) examinari la locul unde s-a gasit cadavrul sau n alte locuri, pentru constatarea indiciilor privind cauza mortii si circumstantele ei; b) examinarea exterioara a cadavrului si autopsia, inclusiv exhumarea, dupa caz; c) examinari complementare de laborator, cum ar fi cele histopatologice, bacteriologice, toxicologice, hematologice, serologice, biocriminalistice. 2) Autopsia medico-legala a cadavrului se efectueaza la solicitarea organelor judiciare, numai de catre medicul legist, fiind obligatorie n urmatoarele cazuri: 1. moarte violenta, chiar si atunci cnd exista o anumita perioada ntre evenimentele cauzale si deces; 2. cauza mortii nu este cunoscuta; 3. cauza mortii este suspecta. Un deces este considerat moarte suspecta n urmatoarele situatii: a) moarte subita; b) decesul unei persoane a carei sanatate, prin natura serviciului, este verificata periodic din punct de vedere medical; c) deces care survine n timpul unei misiuni de serviciu, n incinta unei ntreprinderi sau institutii; d) deces care survine n custodie, precum moartea persoanelor aflate n detentie sau private de libertate, decesele n spitalele psihiatrice, decesele n spitale penitenciare, n nchisoare sau n arestul politiei, moartea asociata cu activitatile politiei sau ale armatei n cazul n care decesul survine n cursul manifestatiilor publice sau orice deces care ridica suspiciunea nerespectarii drepturilor omului, cum este suspiciunea de tortura sau oricare alta forma de tratament violent sau inuman; e) multiple decese repetate n serie sau concomitent; f) cadavre neidentificate sau scheletizate; g) decese survenite n locuri publice sau izolate; h) moartea este pusa n legatura cu o deficienta n acordarea asistentei medicale sau n aplicarea masurilor de profilaxie ori de protectie a muncii; i) decesul pacientului a survenit n timpul sau la scurt timp dupa o interventie diagnostica sau terapeutica medicochirurgicala. 3) Autopsia cadavrului, respectiv a partilor de cadavru sau a pieselor scheletice, se efectueaza numai n cazul n care organele judiciare pun la dispozitia medicului legist: a) ordonanta procurorului sau ncheierea instantei de efectuare a autopsiei, care contine obiectivele acesteia; b) procesul verbal de cercetare la fata locului; c) copia de pe foaia de observatie clinica completa, n cazul persoanelor decedate n cursul spitalizarii. Art. 35 1) Autopsia cadavrului se efectueaza numai de catre un medic legist, la morga serviciului de medicina legala sau a spitalului n a carui raza teritoriala s-a produs moartea sau a fost gasit cadavrul. 2) n mod exceptional, daca nu exista o astfel de morga si nici posibilitatea transportarii cadavrului la morga cea mai apropiata, cu acordul medicului legist, autopsia se poate efectua acolo unde se afla cadavrul sau ntr-un loc anume ales pentru aceasta. Art. 36 1) Transportul cadavrelor care urmeaza sa fie autopsiate se asigura, de la locul faptei pna la morga, cu vehicule special amenajate, aflate n dotarea unitatilor medico-legale, sau cu alte mijloace.

13

2) Organele de urmarire ntocmesc dosarul de identificare a cadavrului, n care se include si rezultatul autopsiei, dupa cum urmeaza: a) n toate cazurile se asigura identificarea cadavrului prin aplicarea unei bratari de identificare la mna dreapta pe care sa figureze data, datele de identificare si persoana sau autoritatea care a consemnat datele; b) aplicarea bratarii de identificare este asigurata de unitatile sanitare, de lucratorii de politie sau de medicii legisti, dupa caz; c) bratara de identificare nu poate fi nlaturata, nici cu ocazia nhumarii; n cazul n care se impune corectarea datelor de identitate, aceasta se face prin aplicarea unei alte bratari, fara ndepartarea bratarii, respectiv a bratarilor, deja aplicate. d) transportarea cadavrelor fara bratara de identificare nu este permisa. 3) Cadavrele se transporta n huse de plastic nchise, indiferent de distanta, astfel: a) n cazul cadavrelor n stare avansata de putrefactie se folosesc huse de transport impermeabile; b) n cazul deceselor determinate de boli infecto-contagioase, a caror declarare este obligatorie, se folosesc huse de transport impermeabile si nchise ermetic. Art. 37 1) Exhumarea cadavrelor n vederea expertizelor medico-legale se face numai la solicitarea scrisa a organelor judiciare. 2) Examinarea cadavrului deja autopsiat se face de catre o comisie de experti care au un grad profesional mai mare dect cel al expertului care a efectuat prima expertiza. 3) Examinarea cadavrului exhumat si autopsia se fac fie la locul unde se afla cadavrul, fie la o prosectura din apropiere. Art. 38 1) Medicul legist este asistat la efectuarea autopsiei de personal sanitar mediu sau auxiliar. Autopsia medico-legala trebuie sa fie completa, fara a se omite vreun segment, tesut sau organ. 2) Nu se pot formula concluzii medico-legale privind cauza si mprejurarile mortii numai pe baza unor examene externe sau interne partiale. 3) Pentru atestarea leziunilor traumatice externe, respectiv interne, se pot efectua fotografii. 4) Medicul legist nu poate elibera certificat de deces fara efectuarea autopsiei medico-legale, cu exceptia cazurilor n care decesul a intervenit ca urmare a catastrofelor. Art. 39 materialele biologice, cum ar fi: organe, snge, umori, continut gastro-intestinal, secretii, precum si corpurile delicte care au astfel de urme biologice se transporta la institutele de medicina legala mpreuna cu documentatia corespunzatoare. Art. 40 1) Cadavrele autopsiate se mbalsameaza la institutiile de medicina legala si prosecturile spitalelor, potrivit instructiunilor Ministerului Sanatatii si Familiei, dupa eliberea certificatului constatator de deces, de catre persoanele competente. 2) mbalsamarile si alte servicii funerare pot fi realizate si de catre persoanele fizice sau juridice, n conditiile legii, cu avizul institutelor de medicina legala. Art. 41 Inhumarea persoanelor fara reprezentanti legali sau fara identitate se face prin grija primariilor, cu informarea prealabila a organelor de politie. Art. 42 Autopsiile, respectiv masurile privind acestea, se realizeaza cu respectarea eticii medicale si a demnitatii persoanei decedate. Art. 43 Regulamentul privind efectuarea autopsiilor medico-legale se elaboreaza de catre Consiliul superior de medicina legala cu respectarea Recomandarii nr. R (99)-3/2.02.1999 a Comitetului de Ministri ai Consiliului Europei privind armonizarea regulilor autopsiei medicolegale pentru statele membre si se aproba prin ordin al ministrului sanatatii. Art. 44 1) Conducerea unitatilor sanitare are obligatia de a sesiza n primele 24 ore organele de urmarire penala cu privire la decesele care au survenit n unitatea sanitara, n conditiile prevazute de prezentul ordin. n aceste cazuri nu se elibereaza certificat medical constatator al decesului. 14

2) n cazurile prevazute la alin (1) cadavrul se va pune la dispozitia institutiilor medico-legale, n vederea efectuarii autopsiei, n cel mult 24 ore de la sesizarea organelor de urmarire penala. Art. 45 1) Decesul unei persoane sau al unui nou-nascut, indiferent de cauza mortii, poate fi constatat numai de catre un medic care are dreptul de libera practica. 2) Certificatul de deces se elibereaza numai dupa aparitia semnelor de moarte reala si numai dupa trecerea a 24 ore de la deces. 3) Eliberarea certificatului de deces nu se poate face fara examinarea externa a cadavrului de catre medic. n cazul constatarii cu aceasta ocazie, a unor situatii prevazute de Art. 34 alin. 2) medicul are obligatia sa refuze eliberarea certificatului de deces si sa solicite organelor judiciare o autopsie pentru elucidarea cauzei mortii. Art. 46 n cazul n care medicul anatomopatolog al unei institutii sanitare efectueaza o autopsie si constata cu aceasta ocazie existenta unor situatii prevazute de Art. 34 alin. 2), opreste lucrarea nceputa si anunta organul judiciar competent. Art. 47 n cazurile prevazute la Art. 44 alin. 1), la Art. 45 alin. 3) si la Art. 46 certificatul medical constatator al decesului va fi eliberat numai de un medic legist, dupa efectuarea autopsiei medicolegale. Art. 48 n vederea efectuarii examinarii medico-legale, precum si a autopsiei, cadavrul se pune la dispozitie expertului pentru un termen ce nu poate depasi 72 de ore.

15

Scurta istorie a medicinii legale in Romania In anul 1856 Carol Davila infiinteaza Scoala de Chirurgie ulterior denumita Scoala Nationala de Medicina si Farmacie, actualemente UMF Carol Davila. Aici se va preda de la iinceput si medicina legala. In 1862 se infiinteaza pe linga Ministerul de Interne si Ministerul Justitiei un laborator de chimie destinat sa serveasca lucrarilor practice ale invatamintului medical si sa fie in acelasi timp la dispozitia instantelor juridiciare pentru cercetari chimico-legale. In 1861 Gheorghe Atanasovici devine primul profesor de medicina legala la Scoala Nationala de Medicina si Farmacie. In 1862 Gheorghe Atanasovici este numit Medic Legist al Capitalei. In anul 1865, prin aparitia Codului Penal si Instructie Criminala a fost stabilit rolul medicului intr-o serie de cauze judiciare. In 1879 a fost numit profesor de psihiatrie si medicina legala Alexandru Sutzu. Dr. Mina Minovici a studiat farmacia si apoi medicina, fiind apreciat de catre Carol Davila. In 1885, el pleaca cu ajutorul lui Davila pentru specializare in medicina legala la Paris sub indrumarea profesorului Paul Brouardel, una din personalitatile marcante ale medicinii legale europene la sfirsitul secolului trecut, orientandu-se inca de la inceput catre probleme de medicina legala si toxicologie.
Fig. 1. IML Profesor Mina Minovici, 18921985

Intors in tara decide a contrui o morga a orasului Bucuresti Morga orasului (20 decembrie 1892) pe care o inaugureaza in prezenta Ministrului Justitiei Alexandru Marghiloman si a primarului Pache Protopopescu. In 1897 prin scindarea catedrei de psihiatrie si medicina legala detinuta de profesorul Alexandru Sutzu se creeaza o noua catedra independenta de medicina legala condusa de acelasi Mina Minovici si din acest moment destinele medicinii legale se vor lega pentru istorie de Mina Minovici. Din 1898, frontispiciul cladirii, pe care era scris Morga orasului va fi schimbat cu cel de Institutul medico-legal . In 1927 denumirea IML se schimba in IML Mina Minovici chiar pe timpul vietii marelui profesor dar i se cere, prin compensatie, sa renunte la pensia sa pe tot timpul vietii, aspect pe care profesorul il accepta. Mina Minovici a condus institutul pina in 1932 cand decedeaza. Intre anii 1928-1930 prof. Mina Minovici avea sa publice monumentalul Tratat complect de medicina legala in 2 volume rodul meditatiilor observatiilor si experimentarii personale in decursul unei vieti de om.

16

Fig. 2 Actualul Institut de Medicina Legala Mina Minovici Bucuresti. Vechiul institut ctitorit de Mina Minovici a fost demolat in perioada comunista in anul 1985.

Fig. 3 Sala de autopsie

17

Fig. 4 Laboratorul de toxicologie al INML

Fig. 5-6 Laboratorul de genetica medico-legala al INML

18

Fig. 7 Amfiteatrul mare al INML (300 locuri)

Fig. 8 Biblioteca INML

19

Fig. 9-10 Muzeul INML

20

UNITATEA DE INVATARE 2. ELEMENTE DE TANATOLOGIE Definitia mortii si aspect conceptuale privind moartea Tanatologia este stiinta medico-legala a mortii. Definitia mortii: Moartea reprezinta incetarea vietii Definitia mortii se face prin negarea vietii (ceea ce este desigur insuficient). Insuficiente insa este cunoasterea noastra cu privire la aceste stari de fapt. Dar la randul sau nici viata nu este clar definita ca moment ori ca si caracteristici. Viul considerat in relatie cu organismul uman in ansamblu ori viul considerat strict biologic in raport cu fiecare tesut viu, iata dificultatea conceptuala a definirii. Definitia medicala: Oprirea ireversibila a functiilor vitale, respiratorii, cardio-circulatorii si/sau a functiilor creierului. Aspecte conceptuale ale definitiei mortii. Concepte biologice a) Moartea ca proces. Intrucat organismul uman este o suma de organe a caror supravietuire biologica in corpul lipsit de activitate cardiaca ori cerebrala continua un timp definit, rezulta ca moartea este un proces care incepe o data cu moartea primului dintre aceste organe si se termina o data cu moartea ultimului dintre ele. Primul moare creierul la 3-5 minute de anoxie (lipsa completa de oxigen), spermatozoizii si ovulele supravietuind inca circa 12-15 ore in corpul lipsit complet aportul de oxigen. b) Moartea ca moment. Chiar daca organele sunt vii in corpul uman la care cordul s-a oprit ireversibil si/sau activitatea cerebrala si functia respiratorie a incetat ireversibil (moarte somatica) in lipsa acestor functii vitale viata organismului ca intreg si a integrarii sale sociale nu mai este posibila si astfel poate fi considerat decedat chiar daca in acest corp decedat organele continua sa fie inca vii un timp definit (circa 20 ore). Transplanatologia nu ar fi posibila legal fara recunoasterea momentului mortii si consemnarea acestuia in documentul medical al certificatului medical constatator al decesului pentru a permite ulterior acestei certificari extragerea organelor inca vii apte de transplant fara ca echipa de transplant sa fie acuzata de omor cu premeditare. Momentul este determinat fie de constatarea ireversibilitatii opririi cardiace (se verifica aceasta ireversibilitate prin resuscitare cardio-respiratorie) fie a mortii cerebrale (care se fundamenteaza pe absenta constientei, absenta activitatii corticale (investigata electroencefalografic), absenta oricaror reflexe ori miscari, absenta absenta respiratiei spontane. Conceptul juridic. Juridic moartea survine la un moment anume pe care stiinta medicala, medicul curant, are obligatia sa il precizeze astfel incat dincolo de acest moment, persoana fiind decedata, are drepturile civile incetate, fiind in exercitiu drepturile si obligatiile mostenitorilor .

21

Etape ale mortii ca proces Starea de viu> starea de agonie (+/-)>moartea clinica (oprirea functiilor vitale cardiocirculatorie si respiratorie)>moartea somatica (oprirea ireversibila a functiilor cardiocirculatorie si respiratorie)>moartea cerebrala (moartea creierului)>moartea celulara a fiecarui organ in corpul aflat in moartea cerebrala sau cu functiile cardio-circulatorii si respiratorii ireversibil oprite> moarte biologica (moartea ultimului tesut). Semnele mortii: 1.semne negative de viata (corespund mortii clinice si/sau mortii aparente) a) pozitia si aspectul cadavrului: tonusul abolit b) oprirea respiratiei c) oprirea circulatiei d) abolirea reflexelor e) modificari oculare f) suspendarea activitatii cerebrale 2.semnele cadaverice (corespund mortii reale) si se grupeaza in: modificari cadaverice precoce (se instaleaza in etapa postmortem precoce) lividitatile si hipostaza viscerala racirea rigiditatea deshidratarea autoliza modificari cadaverice tardive (se instaleaza in etapa postmortem tardivapeste 24 ore). distructive putrefactia distrugerea cadavrului de animale, insecte necrofage sau larvele lor conservatoare naturale: mumificarea, adipoceara, lignifierea, inghetarea artificiale: inghetarea, imbalsamarea a. Lividitatile cadaverice (livor mortis). Incep a se constata la circa 1-2 ore de la oprirea cordului si reprezinta scurgerea si acumularea sangelui in regiunile declive ale corpului sub actiunea gravitatiei. In jurul a circa 10-12 ore nu mai palesc la presiune devenind fixe. Sunt extinse la circa 18 ore. b. Rigiditatea cadaverica (rigor mortis). Reprezinta contracture corpului ca urmare a modificarii conformatiei chimice a muschilor in care se cupleaza contractia fibrelor musculare de o maniera generalizata si definitiva (nu este o contractie sub actiunea consumului de energie ci ca urmare a modificarii structurale ireversibile si denaturarea complexului actina-miozina). Debuteaza la toti muschii deodata dar este mai evidenta la inceput la nivelul muschilor mici art. temporomandibulara- la 2-4 ore, se extinde la 4-6 ore si se generalizeaza la 12-24 ore. Corpul intra in rezolutie la circa 24-36 ore redevenind treptat flaccid. c. Racirea cadavrului (algor mortis).
22

Intrucit nu mai poate genera caldura, cadavrul isi va egaliza intr-un mod in general predictibil temperatura interna cu cea a mediului ambiant in clima temperata cu o rata de circa 0,0440C/ora in primele 12 ore (1,5 0 F) si de circa 0,029 grade/ora (1 0F) in urmatoarele 12-18 ore sau de 2 ori mai repede in clima tropicala. d. Deshidratarea cadaverica. O data cu caldura, prin evaporare se pierde si apa determinindu-se deshidratarea tesuturilor. e. Autoliza cadaverica. Autoliza, A, este un proces atit intravital cit si postvital (postmortem) care se caracterizeaza prin digestia enzimatica a celulelor si tesuturilor de catre propriile enzime continute in celulele si tesuturile organismului si eliberate in mediul organismului o data cu alterarea membranelor celulare care nu le mai pot retine in structurile in care actiunea lor era blocata. Este una dintre modalitatile prin care corpul scapa de celulele in exces ori de produsii rezultati din distrugerea acestora. Deosebirea intre A intravitala si cea postmortala este ca iin cazul celei din urma se petrece de o maniera generalizata la toate celulele corpului si dintr-o data. Autopsia medico-legala, AML: in sistemul medico-legal: ca cerinta a CPP art. 114 coroborat cu legea 459/2001 care aproba OG 1/2000 si 271/2004 privind modificarea si completarea OG 1/2000. Pt. lamurirea organului judiciar. Mijloc de proba: proba biologica. Definitia probei: Proba in afara oricarei indoieli rationale (rezonabile) care sustine si este pe de -a intregul consistenta cu vinovatia celui acuzat si inconsistenta fata de orice alte concluzii rationale. Probele nu pot fi eronate: doar interpretarea lor (Kirk). Autopsia anatomo-patologica, AAP: in sistemul medical: ca cerinta a legii 104/2003 cu privire la manipularea cadavrelor fata de orice deces care survine in spital. Efectuata de catre medicul anatomo-patolog in spitale cu sectie de anatomie patologica. Document scris (raportul de necropsie) Obiectivele AML: Obiective generale; Felul mortii: violent/nonviolent; moarte suspecta/m. subita cauzele medicale ale mortii Lez traumatice : existenta, mecanism, agent traumatic, mecanism, leg. de cauzalitate Identificare Obiective specifice: in functie de imprejurarile decesului: impuscare; deficienta in acordarea asistentei medicale, etc.

23

Stabilirea datei probabile a mortii. Tanatocronologia. Intervalul post-mortem


Semnele necroptice, temperatura bazala 1ora 2 ore 8 ore 10 ore 12 ore 18 ore .36 ore livor rigor algor livor dispar/reapar livor palesc/dispar livor fixe flaccid

Regula Casper: 1 saptamina in aer = 2 saptamini in apa = 8 saptamini in sol. Regula Devergie: zilele iarna sunt ore vara Examinari tanatochimice, histoenzimatice Examenul continutului stomacal (o masa mica -sandwich se digera in -2 ore, una medie in 3-4 ore si una bogata in 4-6 ore. Timpul de injumatatire la 150g suc portocale este in medie de 24 min +/- 8min, iar la 150 g friptura porc 58 min. +/- 17,6 min. (Brophy C.M., 1986) Examen entomologic: Conf. tabel DDC Data 1..DE data 2; data 2-durata ecloziunii (tabel)= data 3; data 3-data 1 = IPM 14 ian.17 ian; 17 ian 20 zile=29 dec; 14 ian-29 ian =17 zile IPM Conf. evolutiei concrete IPM de la descoperirea cadavrului la stad. larvar I = (A) Timpul de la ponta noilor adulti pina la aparitia noilor larve stadiu I = (B) B-A = IPM de la ponta initiala la descoperirea cadavrului si aflarea datei probabile a mortii.

Data mortii este o problema juridica importanta. Este adesea imposibil sa determini cu exactitate ora decesului unei persoane. De aceea in practica medico-legala se discuta despre data probabila a mortii, DPM si cand se aminteste intervalul scurs dupa moarte pana in prezent, despre intervalul postmortem, IPM. DPM se evalueaza pe criterii medico-legale complexe: a) semnele mortii reale: lividitatile, rigiditatea, putrefactia, determinarea temperaturii corpului. b) determinari tanatochimice iin special in umoarea vitroasa (ex: potasiu in umoarea vitroasa, pH singe, etc.). Folosind numai K+ specificitatea este relativ mica de circa 10 ore in primele 24 ore si circa 20 ore in primele 48 ore. c) continutul stomacului; o masa frugala (1 sandwich) se digera in -2 ore, una medie in 3-4 ore si una bogata in 4-6 ore. Timpul de injumatatire la 150g suc portocale este in medie de 24 min +/- 8min, iar la 150 g friptura porc 58,58min. +/- 17,68 min. (Brophy C.M., 1986). d) histochimia si microscopia leziunilor traumatice cutanate (excoriatii, plagi). e) microscopia firului de par (daca se cunoaste data ultimului tuns) f) date entomologice medico-legale (stiinta care se ocupa cu studiul insectelor in relatie cu descompunerea cadavrelor; exemplu: stabilirea intervalului postmortem probabil prin evaluarea vechimii de dezvoltare a oualelor/pupelor insectelor descoperite pe cadavru) g) date de ancheta (nscrisuri datate, marturii, etc.).

24

Identificarea medico-legala Examen extern: semne particulare (dosar de identificare): sex, v, tatuaje, boli cutanate, cicatrici, etc. Examen intern: aspecte specifice (boli interne, operatii, malformatii, etc.) Examinari de laborator: grup de sg., ADN, RX craniu, examen odontostomatologic Identificarea-individualizarea Cauzele medicale ale decesuliu Cauza directa, cauzele antecedente, cauza initiala Inlantuire fiziopatologica ICD 10 revizia 2 Imperativul cunoasterii cauzei directe Entomologia medico-legala
Insectele 1855 Bergeret d'Arbois scrie prima lucrare de entomologie medico-legala (in China din 1235 iH) Cadavrul este distrus de catre 3 categorii de insecte: (1) necrofage, (2) pradatori si paraziti care se hranesc si cu cadavrul dar si cu insectele necrofage si (3) specii omnivore care se hranesc cu toate de mai sus. Artropode fara antena. Arahnidele (prezinta 4 perechi de picioare): paianjeni, scorpioni, acarieni Artropode cu antena. Insectele (prezinta 3 perechi de picioare): coleoptere (scarabei, etc.), diptere (muste), himenoptere (furnici, albine, viespi), lepidoptere (fluturi), miriapozii (scolopendre, etc. prezinta n picioare), etc. [1] Oua (initial 2mm) fara larve 8 ore, apoi cu larve prin transparenta [2] stad. larvar primar (5mm; 1,8 zile) [3] stad. larvar secundar (10mm; 2,5 zile) [4] stad. larvar tertiar (17mm; 4-5 zile: devorator) [5] stad. prepupa (12mm; 8-12 zile: incepe sa se deplaseze; aspectul intern al larvei nu se mai vede) [6] pupa cu puparium -invelisul de stadiu 3- (9mm; circa 18-24 zile) [7] adult eliberat si puparium gol (20 zile). Calliphora Vicina este mai frecventa in orase (musca sinantropica) in timp ce Calliphora Vomitaria este predominant rurala. Se pot formula 5 principii generale: estimarea virstei insectelor nou formate permite estimarea IPM un cadavru fara larve (doar cu oua) are un IPM de maximum 48 ore si minim 8 ore (in general). larvele devoratoare (std. tertiar): cert minim 4-5 zile larvele care se deplaseaza = cert minim 7-8 zile puparium gol = 18-20 zile.

Expertiza antropologica medico-legala Dg. de os Dg. de specie, rasa Dg. de sex Dg. de varsta Dg. cauzei decesului Dg. datei decesului (data probabila a inhumarii)
25

Identificare Inhumare primara/secundara

Felul mortii, cauzele medicale ale mortii, modalitatea de deces Moartea se poate produce natural (de boala sau patologic) sau violent (traumatic). Astfel moarte poate fi de fel (felul mortii/decesului) violenta ori nonviolenta. Acest aspect are o importanta semnificatie juridica intrucat in cazurile violente justitia are obligatia sa caute impreujurarile violente care au scurtat viata acelui om. -violent: deces de cauza/cauze traumatice (mecanice, fizice, chimice, biologice). Cauzele traumatice se afla in mediu si atunci cand actioneaza asupra corpului uman se produce ceea ce poarta numele de actiune traumatica ori traumatism care atunci cand este in masura de grav pentru a determina decesul constituie moarte violenta. Ca modalitate de producere decesul poate fi accident, sinucidere, omucidere (clasificare juridica). Imprejurarile decesului sunt acele situatii in care a avut loc decesul (ex. moarte de cauza violenta, accidentala, in imprejurarile unui accident rutier). -nonviolent/neviolent (deces de cauza/cauze netraumatice, patologice, adica de boala ca in boli cronice ex. cancer- sau ca in boli supraacute care determina moartea subita adica brusc rapid si neasteptat in plina sanatate aparenta). Cauzele medicale ale mortii se refera la cauzele care au determinat decesul persoanei. Ele se clasifica in cauze propriu-zise ale decesului (cauze imediate, intermediare si initiale de la care a pornit decesul) si alte cauze care au contribuit la deces dar care nu reprezinta ele insele cauzele decesului (cauze morbide, preexistente). Atunci cand medicul curant nu poate determina si obiectiva cauzele medicale ale decesului, se afla in situatia cauzei mortii necunoscute, ceea ce conform art. 114 CPP impune autopsia medico-legala. Necunaosterea cauzelor medicale ale decesului nu poate exclude cauze violente de deces si acestea trebuie a fi investigate. Mecanismul mortii reprezinta mecanismul fiziopatologic care sta la baza tanatogenezei. Moartea violenta face obiectul investigatiei judiciare, autopsia medico-legala fiind parte constituenta procedural. Moartea suspecta vs. moartea subita Moartea suspecta, dupa cum i spune si numele ridica suspiciuni judiciare. Un deces suspect este atunci cand asupra corpului defunctului se constata vatamari corporale existand suspiciunea ca acestea sa se afle la baza decesului acelei persoane ori exista marturii care atesta imprejurari suspecte ale decesului persoanei. Moartea subita este o forma a mortii suspecte; se ia in discutie atunci cand o persoana decedeaza brsuc rapid si neasteptat in plina sanatate aparenta ori cand are o boala despre care insa nu se cunoaste un risc asteptat de deces si cu toate acestea decesul se produce. In general decesele rapide genereaza suspiciuni, autopsia fiind necesara pentru a lamuri cauzele. Prin modalitatea sa rapida, brusca si neasteptata de instalare creaza suspiciuni asupra unui accident toxic sau asupra unei omucideri. Din acest motiv moartea subita impune autopsia medico-legala ca si in orice deces violent (traumatic).

26

UNITATEA DE INVATARE 3. ELEMENTE DE TRAUMATOLOGIE GENERALA MEDICO-LEGALA. LEZIUNI TRAUMATICE PRIMARE Clasificarea agentilor traumatici Agentii traumatici (existenti in mediu) se clasifica in: 1. Agenti traumatici mecanici Corpuri contondente a. functie de marimea suprafetei de contact, se impart in: b. obiecte contondente cu suprafata mica (sub 16cm2) c. obiecte contondente cu suprafata mare (peste 16cm2) d. functie de suprafata, se impart in: e. obiecte contondente cu suprafata neregulata f. obiecte contondente cu suprafete plane si muchii drepte Obiecte cu virfuri sau lame ascutite a. Obiecte intepatoare - cuie, andrele b. Obiecte taietoare - brice, lame de ras c. Obiecte taietoare-intepatoare - cutite d. Obiecte taietoare-despicatoare - topoare, securi, satire Proiectile (viteza de deplasare >50 m/s (spre deosebire de corpurile contondente) Unda de soc (blast wave) 2. Agenti traumatici fizici a. Variatii extreme de temperatura (caldura excesiva, frigul) b. Electricitate (curentul electric artificial ori natural) c. Variatii extreme ale presiunii atmosferice d. Zgomotul (unde sonore, ultrasunete, infrasunete) e. Radiatii electromagnetice f. Campuri magnetice g. Radiatii ionizante 3. Agenti traumatici chimici : substante chimice (orice substanta chimica este si toxica : ceea ce face diferenta intre moarte si viata este gradul de toxicitate si doza) 4. Agenti traumatici biologici (orice agent viu care actioneaza traumatic asupra omului) - bacterii - virusuri - otravuri vegetale sau animale - leziuni produse de animale, insecte, etc. 5. Agenti traumatici psihici (in imprejurari deosebite si in actiune supraliminala, ex. in torturi -foarte dificil de obiectivat-).

27

Mecanisme de producere a vatamarilor (leziunilor traumatice) Urmare a actiunii agentilor traumatici se produc in imprejurarile traumatismului leziuni traumatice datorita actiunii energiei cinetice transformate in energie mecanica ori a toxicitatii, etc. Aceste leziuni traumatice sunt asimilate juridic vatamarilor corporale. Legea pedepseste in raport cu producerea lor, in raport cu gravitatea lor si in raport cu cauzlitatea lor care leaga actiunea vatamatoare de vatamarile respective. Agentii traumatici actioneaza prin traumatism asupra corpului iin masura sa produca acestuia vatamari corporale prin urmatoarele tipuri de mecanisme de actiune: 1. lovire activa/directa (sintagma lovire cu un corp) Leziunile de lovire sunt o la locul de impact cu agentul traumatic, o au o corespondenta lezionala a structurilor corpului ce au fost interesate dinspre superficial spre profunzime, o nu sunt de obicei pe parti proieminente, o mai frecvent pe parti descoperite (expuse) ale corpului
Fig. 11 Lovire cu corp dur la nivelul ochiului : echimoza orbitopalpebrala

Fig. 12 Plaga muscata si zgariata de caine (maxilarul animalului nu descrie in muscare un ovoid)

Fig. 13 Plaga muscata de om (maxilarul omului descrie in muscare un ovoid

28

Fig. 14 Lovire cu corp dur care a determinat imprimarea formei si neregularitatilor corpului dur determinand o marca traumatica sau o leziune traumatica/vatamare cu pattern ceea ce permite identificarea corpului dur vulnerant.

Fig. 15 Leziune de lovire la nivelul intern al genunchiului stang prin folosirea pantofului cu sireturi. Marca traumatica.

Fig. 16 Plaga taiata prezentand codita locul pe unde agentu lvulnerant, taietor paraseste corpul (in dreapta). Miscarea de lovire este dinspre stanga spre dreapta .

Fig. 17 Plagi taiate cu leziuni de ezitare (leziuni de tatonare) specifice sinuciderii

29

pasiva (sintagma lovire de un corp) caderea este cea mai frecvent mecanism pasiv : corpul in miscare se loveste de planul de sustinere. Leziunile din cadere sunt : o pe partile proieminente o unilaterale (pe partea cu care omul cade si se loveste) o in general putin grave (au loc de la o inaltime maxim inaltimea propriului corp) activ-pasiv: asocierea lovirii active si pasive (sintagma lovire cu si de ) -sintagma cu sau de indica faptul ca legistul nu are criterii obiective pentru a stabili mecanismul de lovire.
Fig. 19. Mecanism de lovire activalovire pasiva in accidentul rutier

2. comprimare a. comprimare cu degetele (sugrumare, fig. 20) b. muscarea (vezi fig. 12,13) c. amputarea, decapitarea 3. tarare 4. zgariere (Fig. 12) 5. mecanisme specifice a. accidentul rutier : lovire-cadere, lovire-basculare-cadere, lovire-proiectare (vezi fig. 19) b. inecarea, etc. c. spanzurarea d) sugrumare e) actiunea curentului electric, etc.

30

Fig. 18 Leziuni de cadere pe partile proieminente. Cu amabilitatea prof. Dr. D. Dermengiu)

Fig. 20. Sugrumare (intotdeauna sugrumarea este cu mainile)

Fig.21 Leziune traumatica proudsa de patrunderea in corp a curentului electric (marca electrica)

Fig. 22 Lovire cu latul sabiei : leziunea este o echimoza si arsura.

31

Mecanismele de actiune amintite pot fi produse prin actiunea agentilor traumatici manipulati de catre propria persoana (autoagresiune, vezi Fig. 16) ori de catre alte persoane (heteroagresiune).
Vatamari (leziuni traumatice) caracteristice heteroagresiunii : 1. La locul de impact 2. Corespondenta lezionala a structurilor corpului (ex. leziunea de la pielea capului corespunde cu fractura craniului care corespunde cu vatamarea creierului, etc.) 3. Corespondenta intre vatamare si agentul vulnerant (frecvent) 4. In general grave (in scopul de a scoate din actiune ori de a elimina victima) Vatamari (leziuni traumatice) caracteristice autoapararii : 1. Pe partile corpului care se pot folosi pentru a apara capul si gatul : antebrate in regiunile lor exterioare) 2. Pe palme fata de agenti vulneranti cu lame si varfuri Vatamari (leziuni traumatice) caracteristice autoproducerii : 1. Corespund scopului pentru care sunt facute (ex. un soldat isi va produce o vatamare prin care sa nu mai poata desfasura activitate de garda sau de instructie febra, etc.) 2. In regiuni accesibile maineii dominante 3. Putin grave 4. Cu leziuni de tatonare/ezitare

Leziuni traumatice primare Leziunile traumatice primare se regasesc la nivelul suprafetei corpului unde pot fi observate pe tegument (examinare atenta cu corpul descoperit) Se impart in leziuni cu pielea intacta (fara solutie de continuitate la nivelul pielii) si in leziuni cu pielea (tegumentul) discontinuu (cu solutie de continuitate la nivelul pielii). Leziuni fara solutie de continuitate la nivelul tegumentului (cu pielea intacta) a. Echimoza Produsa prin actiunea de lovire cu corp dur sau de corp dur se tranfera energie cinetica care se trasnforma in energie mecanica ce determina comprimarea partilor moi , tesuturi, vase de sange si nervi. Vasele de sange contins ange care este un fluid si ca orice fluid incompresibil. Sub actiunea vatamatoare, sangele din vase este comprimat si impins se raspndeste in vase conexe dar in masura in care acest fenomen de comensare nu poate contracara actiunea de impingere, el va raspunde cu o forta egala si de sens contrarc u cea care il impinge si invingand elasticitatea tesuturilor si a vaselor, va determina ruperea vaselor ceea ce va constitui hemoragia. Hemoragia este o sangerare in tesuturi. Sangele se acumuleaza in interiorul tegumentului (la nivelul dermului). Aici sangele, scos din circuitul sanguin nu mai afla conditii de supravietuire optime, si astfel hematiile se vor liza eliberand hemoglobina care contine hemul, un compus colorat, care sub actiunea oxigenului din tesuturi, din mediu, va suferi prin denaturare diferite variatii de culoare. Culoarea echimozei poate fi folosita pentru datarea aproximativa a momentului producerii loviturii/actiunii vatamatoare, dar adesea poate fi speculativa intr-o problema
32

care uneori este punctual foarte importanta si acest aspect trebuie cunoscut. Cu certitudine o echimoza galbuie nu poate fi produsa in aceeasi zi sau primele 72 ore. Dupa unii minim 57 zile dupa altii minim 10 zile. o initial, au culoare rosietica (datorita prezentei oxihemoglobinei) o ulterior, devin violacei-albastrii (timp de 1-3 zile) o apoi devin verzui sau verzui-cafenii (timp de 3-4 zile) o in final, devin galbui o dupa 7-10 zile de la producerea traumatismului, echimozele mici dispar o modificarile de culoare se fac dinspre periferia echimozelor spre centrul lor o exista variatii individuale foarte mari in ceea ce priveste viteza de evolutie a echimozelor (fac mai usor echimoze copii, batrini, femei obeze, persoanele cu ciroza, diateze hemoragice sau care iau anticoagulante sau antiagregante plachetare)
Fig. 23 Hematom orbito-palpebral violaceu, 1-3 zile de la producere

Fig. 24 Echimoza neomogena violacee si galbuie : corp alungit, cateva zile de la producere, minim 5-7 (dupa unii minim 10 zile dat fiind ca are culoare galbuie)(prin amabilitatea prof. D. Dermengiu). In cazul de fata dat fiind existenta culorii violacei amestecata cu cea galbena probabil minim 5-7 zile.

In majoritatea cazurilor, echimoza apare la locul de impact; uneori au forma specifica sugerand obiectul care le-a produs (leziuni cu patern traumatic marca traumatica-), Fig. 14. In anumite agresiuni, echimozele au o localizare specifica: - in sugrumare : la nivelul gatului (rotund ovalare) - in viol: pe coapse, etc.

33

b. Hematomul este o sangerare mai mare in care sursa de sangerare este un vas mai mare de la nivelul pielii sau din vecinatate si care determina acumularea sangelui in tesutul gras (hipoderm) sau lax dintre structurile tesuturilor aflate sub piele. Daca o echimoza are doua dimensiuni (latime/lungime), hematomul are 3 (lungime/latime/ inaltime). Leziuni cu solutie de continuitate la nivelul pielii a. Excoriatia reprezinta o zgarietura a pielii respectiv o decolare a straturilor superficiale ale epidermului. Apare prin frecarea pielii cu sau de un obiect rugos sau prin actiunea tangentiala a unui obiect. Excoriatiile reproduc mult mai frecvent decit echimozele forma obiectului vulnerant b. Plagi (rani) Criterii de clasificare: - in functie de profunzime, pot fi: -superficiale - intereseaza doar tegumentul -profunde (traverseaza tegumentul si patrunde in straturile subiacente): - penetrante (in cavitati)- pot fi: perforante - perforeaza organe cavitare transfixiante - patrund in organe parenchimatoase - nepenetrante - in functie de evolutie: o simpla o complicata cu infectii, hemoragii, embolie gazoasa o evolutia microscopica a plagii permite stabilirea timpului scurs de la producerea ei si diferentiaza plagile intravitale de cele postmortem - in functie de aspectul macroscopic: a) Plaga contuza/zdrobita este produsa prin lovirea cu/de un corp dur, regulat sau neregulat de obicei are profunzime mica, marginile plagii sint neregulate iar fundul este anfractuos
Fig. 25 Plaga zdrobita (intre cele doua arcade dentare). Se pot vedea punti tisulare transversale fata de marginile plagii : aceasta semnifica faptul ca tesutul a fost comprimat cu forta intre doua planuri dure determinand sfasierea lui

34

b) Plaga sfasiata (scalpata) -apare in cazul in care unghiul de lovire este mic iar pielea se poate decola de pe planurile subiacente (scalparea este o varietate de plaga sfisiata) c) Plaga muscata (vezi Fig. 12,13) - are mare valoare in procesul de identificare a agresorului (pe baza amprentelor dentare) - muscaturile de caine nu formeaza un ovoid, cele deom formeaza un ovoid d) Plaga intepata (vezi Fig. 25) - are aspect circular, ca un orificiu, fara lipsa de substanta - trebuie diferentiata de plaga impuscata e) Plaga taiata (vezi Fig. 16,17) - poate fi produsa de instrumente cu o lama sau doua lame - uneori adincimea plagii scade progresiv si se termina printr-o escoriatie iar la un capat al plagii apare "codita de soricel" care ofera informatii despre directia de actiune a agentului vulnerant f) Plaga taiata-intepata (vezi Fig. 27) - este cel mai frecvent tip de plaga intalnit in practica medico-legala; se constata un unghi si o margine rotunjita (o lama taietoare) sau doua unghiuri (doua lame taietoare) g) Plaga despicata (corpuri grele cu muchii in general mai putin taietoare) h) Plagi impuscate (vezi Fig. 28,29). Sunt determinate atat de actiunea factorului primar la impuscarii (glontele) cat si de actiunea factorilor secundari (in limita lor de actiune). Factorii impuscarii : factorul primar (glontul) factori secundari: o fum o gaze fierbinti o flacara o particule de pulbere nearsa

35

Fig.26 Plaga intepata (prin amabilitatea prof. Dr D. Dermengiu)

Fig.27 Plaga taiata-intepata. Se observa caracterul postmortal (nevital) lipsit de sangerare si coagulare (prin amabilitatea prof. dr. D. Dermengiu)

Fig.28 Plaga impuscata in seton (pe sub tegument) fara factori suplimentari. Plaga mai mare este locul de iesire. Se observa hematomul care le uneste semn de reactie vitala (persoan vie l amomentul impuscarii).

Fig.29 Plaga impuscata orificiu de intrare cu factori suplimentari, impuscare cu glonte. Reactie vitala prezenta macroscopic (hemoragia si eritemul din jurul incrustarilor tatuarilor- pulberii arse si nearse).

36

Aspecte medico-legale ce constituie obiective specifice ale autopsiei medico-legale in impuscare 1. Diagnosticul impuscarii (diferentierea cu plaga intepata) 2. Precizarea orificiului de intrare si a celui de iesire a proiectilului 3. Precizarea distantei de la care s-a tras si directia de tragere 4. Precizarea caracterului vital al leziunii 5. Precizarea caracterului autoprodus sau heteroprodus al leziunii 6. Stabilirea numarului de impuscari si a ordinii acestora 7. Stabilirea legaturii de cauzalitate intre plaga impuscata si deces 8. Daca victima supravietuieste - precizarea gravitatii leziunii 9. Identificarea armei
Fig.30 Plaga impuscata-orificiu de iesire ; deformare in palnie cu baza mare exterior pe directia deplasarii glontelui

Fig.31 Plaga impuscata glonte orificiu de intrare, tragere pe directie oblica dinspre dreapta imaginii spre stanga imaginii

37

UNITATEA DE INVATARE 4. VATAMAREA CORPORALA Aprecieri medico-legale cu privire la vatamarea corporala Rezultatul functionarii biologice are o legitate complexa, rezultatul functional nefiind intru totul predictibil datorita unei multitudini de factori printre care specificitatea, adaptabilitatea, diversitatea biologica proprie fiecarui organism (individ). Numai intelegand astfel realitatea biologica se va intelege corect valoarea pe care proba biologicomedicala o poate avea in instanta. Sub raportul elementelor subiective ale infractiunii gravitatea faptei antisociale a fost identica. Sub raportul elementelor materiale, consecintelor medicale in cele 3 situatii sunt diferite si implica un nr. diferit de zile de ingrijire medical, ZIM. In cel putin una dintre ele persoana poate deceda.
EXEMPLU. Un caz de talharie. O persoana primeste o lovitura violenta, cu forta, in cap cu o bita de basebal si este tilharita. majoritatea persoanelor vor avea o plaga a scalpului si o fractura craniana la acel nivel cu sau fara implicare neurologica cerebrala de care va depinde si gravitatea cazului (numarul de zile de ingrijiri medicale, ZIM); Unele persoane vor avea o plaga la locul de impact dar nu vor face fractura craniana in schimb va face o complicatie intracraniana in orele sau zilele urmatoare (hematom subdural) care daca se va agrava in afara spitalului ar putea determina moartea prin rapiditatea si gravitatea evolutiei; Altii (probabil cu o grosime mai mare a calotei craniene) nu vor avea decat o plaga a scalpului (fara fractura craniana si fara complicatie intracraniana) eventual cu o pierdere temporara a starii de constienta (comotie cerebrala reversibila in urmatoarele ore-zile) sau chiar si fara aceasta.

Medicina legala este chemata ca sa identifice i s separe probele biologice directe, materiale, de probele biologice indirecte, probele biologice cu valoare certa de cele incerte/posibile, probabile si sa le prezinte instantei pentru a fi administrate corect in ansamblul probelor judiciare ale spetei in cauz. In conditiile celui mai mic dubiu sau a unei argumentatii stiintifice incomplete/inconsistente expertii legisti trebuie sa-si exprime indoiala delimitind certitudinile de incertitudini fara a se lasa influentati: in acest sens vor trebui sa individualizeze aspectele medicale probate si certe de cele (im)probabile sau (im)posibile indiferent ce parte implicata nemultumeste prin aceasta. Rationamentul medico-legal este complex, fiind bazat atat pe metoda inductiva de rationament specific medical, clinic cat si pe cea deductiva specific criminalistic cat si pe cea abductiva specifica juridic, legal si are ca fundament verificarea si obiectivarea datelor medicale si ipotezelor cauzale: simpla acceptare a acestora este de evitat. Cele 3 metode de rationament cunoscute se refera la prezumptiile cunoasterii, regula/regulile cunoasterii si conclusiile cunoasterii

38

Metoda inductiva de rationament Principiu: multiplicarea, generalizarea (pata de ulei). Schema logica: Un om vede zburand numai pasari negre. Despre ele i se spune :Astia sunt corbi. El considera atunci ca toti corbii sunt negri; Iarba e uda acum si tocmai s-a terminat ploaia: imediat dupa ploaie iarba e uda. Metoda cauta regula (toti corbii sunt negri, tocmai s-a terminat ploaia) avand preconditia (zboara numai pasari negre, iarba e uda acum) si concluzia (pasarile care zboara sunt corbi, imediat dupa ploia iarba e uda). Rezultat posibil: genereaza noua cunoastere Riscuri: se poate gresi prin generalizare (unele cazuri nu fac parte din modelul pata de ulei). De verificat: nu trebuie uitata particularitatea cazului. Metoda specifica stiintei

Metoda deductiva de rationament Principiu: deductia Schema logica: Un om stie ca un corb este negru: el vede zburand numai pasari neagre si deduce ca toate aceste pasari sunt corbi. Iarba este uda acum; imediat dupa ploaie iarba este uda. Acum nu ploua, deci a plouat de curand. Metoda cauta concluzia avand preconditia (zboara pasari negre, iarba este uda acum) si regula (corbii sunt negri, imediat dupa ploaie iarba este uda): aceste pasari sunt corbi, a plouat de curand (concluzia); Rezultat posibil: foloseste cunoasterea existenta si argumenteaza Riscuri: se poate gresi daca prezumptiile sunt incorecte (prezumptie/preconditie: corbul este negru nu intotdeauna corbul este negru-, iarba este uda nu intotdeauna este uda de la ploaie ci poate fi si de la ceata sau roua-). De verificat: nu trebuie uitata verificarea prezumptiilor. Metoda specifica matematicii, logicii, stiintei aprofundate, criminalisticii

Metoda abductiva de rationament Principiu: abductia (se bazeaza pe deductie) Schema logica: Un orb stie ca un corb este negru. El aude brusc un zgomot amplu de aripi si i se spune ca toate pasarile care zboara chiar acum in fata lui sunt corbi; se gandeste atunci ca toate pasarile care zboara sunt negre Metoda cauta preconditia avand regula (Corbii sunt negri, Imediat dupa ploaie iarba este uda) si concluzia (Pasarile acestea care zboara sunt corbi, A plouat de curand): Toate pasarile care zboara sunt negre Iarba acum este uda (preconditia) [46]. Rezultat posibil: foloseste cunoasterea existenta si deduce prin argumentare Riscuri: se poate gresi daca regula si concluzia sunt incorecte/gresite: cat timp cunoasterea e corecta, folosirea ei corecta conduce la aflarea preconditiilor (prezumptiilor) permitand reconstituirea. Cat timp cunoasterea este incompleta ori regulile gresit aplicate, pornind de la realitatea masurabila se poate ajunge la preconditii/prezumptii care in fapt nu au existat niciodata. De verificat: nu trebuie uitata verificarea cunoasterii si a regulilor in aplicarea ei. Metoda specifica sistemului juridic, legal, medicinii-legale

In acest sens expertizele medico-legale presupun verificarea aparentelor / probabilitatilor / posibilitatilor si inlocuirea acestora in masura posibilului cu certitudini in cadrul unui demers obiectiv bazat pe o argumentatie obiectiv-stiintifica. Medicul legist trebuie sa-si formuleze concluziile expertizei cu obiectivitate si in deplina impartialitate fata de partile implicate.

39

Obiectivitatea este asigurata prin respectarea principiului metodologiei unitare, a nerestrictionarii accesului la informatia medicala, contradictorialitate si independenta profesionala. Certificatul medico-legal Certificatul medico-legal este o constatare medico-legala la cererea persoanei. Examinarile medico-legale pot fi solicitate in vederea eliberarii unui certificat medico-legal in urmatoarele circumstante: a) persoana in cauza, daca a implinit virsta de 16 ani; b) unul din parinti, pentru copii mai mici de 16 ani; c) tutorele sau autoritatea tutelara pentru persoanele puse sub tutela, precum si curatorul in cazul in care s-a instituit curatela; d) persoanele care ingrijesc minori, altele decit cele prevazute la lit.a, b si c; e) directorul unitatii pentru persoanele internate in camine, spitale, internate scolare; f) comandantul locului de detinere, pentru persoanele condamnate si organul de urmarire penala sau instanta de judecata, pentru persoanele aflate in stare de retinere sau detinere; g) orice alte persoane, pentru copiii gasiti, pentru persoanele debile mintal, pentru cei care nu se pot ingriji singuri si nici nu sint in ingrijirea cuiva. h) orice persoana juridica, pe baza de contract incheiat cu institutia de medicina legala Minorii vor fi examinati in prezenta unuia dintre parinti sau atutorelui, iar in lipsa acestora, in prezenta unui membru major al familiei, de acelasi sex cu minorul. Persoanele aflate in stare de retinere vor fi examinate in prezenta personalului de paza de acelasi sex. CML este compus din 3 parti: a. Partea introductiva in care se consemneaza: date personale privind persoana examinata istoricul faptei date medicale in relatie cu agresiunea suferita b. Partea descriptiva Consemnarea aspectelor lezionale obiective (a vatamarilor ce se constata pe corpul victimei). Se descriu leziunile traumatice pe care victima le prezinta si le arata (leziuni traumatice fara solutie de continuitate a tegumentului: echimoza; hematomul; fractura, luxatia inchisa, sau leziuni traumatice cu solutie de continuitate a tegumentului-excoriatia; plaga; fractura, luxatia deschisa). Consemnarea acuzelor subiective este obligatorie. Fara a fi obiectivate insa, simptomele nu vor fi luate in considerare in cadrul concluziilor expertizei medico-legale. Medicul legist este desigur mai intai de toate medic si astfel el asculta acuzele victimei, identifica posibilele simptome ale unor boli ori complicatii si trimite persoana in cauza spre a fi examinata la cererea sa in alte unitati medicale la diferite specialitati corespunzataoare simptomelor reclamate astfel incat sa se implineasca doua obictive care in ordine sunt: binele pacientului dar si obiectivarea vatamarilor ce nu pot fi doar simplu
40

constatate pe corpul victimei ceea ce ii va permite sa evalueze gravitatea vatamrilor atat a celor ce puteau fi constatate cat si a celor ce s-ao obiectivat prin examenul de specialitate al colegilor medici.
Art. 42, Legea 459/2001, Norme procedurale 1) Unitile sanitare sunt obligate s pun la dispoziie instituiilor medico-legale, la cererea scris a acestora: copii lizibile de pe documente medicale, extrase din registrele de consultaii, copii integrale lizibile de pe fiele de observaie clinic cuprinznd evoluia clinic, tratamentul, rezultatele investigaiilor paraclinice, protocoale operatorii, sau s permit accesul expertului desemnat la orice documente medicale privind cazurile cercetate. Unitile medicale au obligaia s pun la dispoziie instituiilor medico-legale, la cererea acestora, i documentul original al oricarei investigaii efectuate, innd evidena strict a acestora i pstrnd o copie n locul originalului. 2) Documentele se arhiveaz de ctre instituiile de medicin legal fr termen limit de pstrare a acestora. 3) Copiile de pe documentele medicale prevzute la alin 1) trebuie s fie lizibile, s poarte meniunea conform cu originalul, semntura i parafa medicului responsabil. Art. 10, Legea 459/2001, Norme procedurale (Norme procedurale de apolicare a legii 459/2001) - 1) La ntocmirea actelor medico-legale medicul legist sau comisia desemnat are urmatoarele obligaii: a) s ia n considerare certificatele, referatele medicale i fiele de observaie clinic emise de uniti sanitare ale Ministerului Sntii sau acreditate de acesta; b) s verifice dac documentele menionate la lit. a) prezint urmatoarele elemente de siguran: numr de nregistrare, tampila unitii sanitare, semntura i parafa medicului, care trebuie s menioneze specialitatea i codul medicului, iar n cazul fotocopiilor, meniunea conform cu originalul, atestat de medicul responsabil. 2) Medicul legist nu poate lua n considerare informaii cuprinse n alte tipuri de nscrisuri medi cale dect cele prevzute la alin 1), cum ar fi bilete de trimitere, reete, consulturi nscrise pe reete, concedii medicale, bilete de externare. Art. 25, Legea 459/2001, Norme procedurale n cazul n care instituiile sanitare refuz nejustificat punerea la dispoziie a informaiilor solicitate sau examinarea nemijlocit a persoanei, instituiile de medicin legal comunic organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei punerea n imposibilitate de efectuare a lucrrii solicitate.

c. Concluziile CML Certificatul medico-legal, CML, se consemneaza o data cu examinarea, concluziile sale putind fi incheiate imediat dupa examinare sau dupa un timp scurt in conditiile in care leziunile constatate impun pentru obiectivare consulturi de specialitate. Concluziile CML trebuie sa precizeze conform codului de procedura penala urmatoarele aspecte: i.realitatea traumatismului ii.mecanismul de producere iii.natura agentului traumatic iv.data probabila a traumatismului v.aprecierea gravitatii traumatismului exprimata prin durata ingrijirilor medicale (numarul de zile de ingrijire medicala).

41

3. Raportul de constatare/expertiza medico-legala, RCML/REML: aspecte generale RCML1/REML2 se efectueaza numai la solicitarea scrisa a organelor de justitie ca examinari oficiale si au ca obiect: -constatarea sexului, virginitatii, capacitatii sexuale, virstei, conformatiei sau dezvoltarii fizice, precum si a elementelor necesare stabilirii filiatiei; -constatarea leziunilor traumatice, a infirmitatilor si a starilor de boala consecutive acestora; -constatarea starii obstetricale, cum ar fi sarcina, viduitatea, avortul, nasterea, lehuzia etc; -expertiza pentru evaluarea starii de sanatate avind ca scop stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumita activitate (aptitudinea de a conduce autovehicole, aparate de zbor, de port arma etc). -orice alte examinari medicale cerute de organele in drept sau de parti, inclusiv constatarea starii psihice. Raportul de constatare/expertiza medico-legala cuprinde: Partea introductiva, in care se arata data si organul ce a ordonat expertiza, numele, prenumele si gradul profesional al medicului (medicilor) legist care a efectuat-o, cind si unde a fost efectuata, identitatea persoanei, data intocmirii raportului de expertiza, obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda, materialul pe baza caruia a fost efectuata expertiza, informarea si consimtamintul partilor, explicatiile acestora in cursul expertizei; Partea descriptiva. Descrierea in amanunt a constatarilor facute cu ocazia expertizei incepind cu anamneza, analiza explicatiilor in raport de datele medicale constatate, rezultatul examinarilor si discutia faptelor medicale; Concluziile se bazeaza exclusiv pe date si fapte consemnate in raport si cuprind raspunsurile la intrebarile puse, opinia expertului asupra obiectului expertizei, precum si orice alte probleme pe care expertul le considera utile de afirmat in expertiza. In cazurile in care organele in drept solicita concluzii imediat dupa efectuarea unei lucrari medico-legale, unitatea de medicina legala va inainta raportul de expertiza sau de constatare medico-legala de indata sau in cel mult 3 zile de la data efectuarii lucrarii. Daca in acest termen, nu pot fi formulate concluzii definitive, raportul va fi inaintat cu concluzii provizorii, urmind ca raportul cu concluzii definitive sa fie inaintat imediat ce va putea fi intocmit. Concluziile provizorii se vor referi numai la datele ce se pot deduce din lucrarile efectuate. Raportul de constatare realizeaza o constatare in sensul de a nu se pierde mijloace de proba sau semne ale vatamarilor ce au avut loc cu putin timp inainte, in masura ca sa fie inca prezente pe corpul victimei, semne ce pot sa se altereze prin trecerea timpului sau
1

raportul de constatare medico-legala este redactat in cazul examinarilor medico-legale solicitate prin adresa scrisa emisa de catre organele de ancheta privind prima examinare medico-legala pe persoana in viata privind constatarea vatamarii corporale si a urmelor acesteia pe corpul victimei sau pe persoana decedata ca autopsie medico-legala. 2 raportul de expertiza medico-legala este redactat in cazul examinarilor medico-legale prin adresa scrisa emisa de catre organele de ancheta privind fie (1) o prima examinare medico-legala in domeniul examinarii medico-legale pe acte, (2) expertizei medico-legale psihiatrice sau (3) expertizei filiatiei fie o noua examinare medico-legala (noua expertiza) pe persoana in viata sau pe cadavru (exhumare). 42

prin evolutie si se executa la solicitarea organelor de justitie : este opozabil procedural certificatului medico-legala care realizeaza acelasi lucru dar la cererea persoanei in cauza. Demersul este realizat de catre un singur medic legist. Raportul de expertiza presupune efectuarea unei expertize, adica a unei lucrari medico-legale mai complexe care se refera la o vatamare trecuta, care nu mai prezinta semne pe corpul victimei in care se pune in discutie recompunerea tuturor vatamarilor asa cum au rezultat ele in urma actiunii traumatice pornind de la o constatare asupra prezentului (examene de specialitate) si o documentare cat mai completa; acest demers se face obligatoriu in comisie medico-legala de catre 3 medici legisti dintre care unul, numit de catre institutie, este seful comisiei si are raspunderea directa a concluziilor. Evaluarea gravitatii leziunilor traumatice: zile de ingrijire medicala Gravitatea leziunilor traumatice este evaluata prin numarul de zile de ingrijire medicala, ZIM. Codul penal prevede denumirea de numar de zile de ingrijire medicala pentru vindecare. Aceasta sintagma este incorecta din punct de vedere medical intrucat scopul chiar daca scopul actului medical este vindecarea, aceasta nu este intotdeauna posibila. Explicatii: a) Exista afectiuni posttraumatice care nu se mai vindeca niciodata (ex. encefalopatia posttraumatica -sindromul cerebral progresiv deteriorativ care survine uneori ca o complicatie severa la un traumatism cranio-cerebral grav) b) In alte cazuri leziunile (vatamarile) nu sunt inca vindecate dar cu toate acestea nu mai necesita ingrijire medicala suplimentara, vindecarea producandu-se natural si in evolutie (ex. o fractura nazala simpla, daca nu survin complicatii nu necesita ingrijire medicala dincolo de circa 12-14 zile desi la 12 zile in mod evident osul inca nu e consolidat si este tot rupt) c) In alte cazuri actul medical aduce doar o vindecare partiala (de exemplu in chirurgie -vindecat chirurgical- dar inca inapt de a-si relua activitatea socioprofesionala: are nevoie de concediu medical-) d) In alte cazuri este necesar sa se parcurga mai multe interventii medicale/chirurgicale etapizate incat vindecarea nu poate fi evaluata decat la sfarsitul seriilor de interventii (vindecarea completa fie nu mai poate avea loc fie necesita un timp prelungit ori interventii medicale care depind esential de tratamentul acordat pana atunci cat si de raspunsul pacientului la tratament uneori favorabil, alteori mai putin favorabil in aceleasi conditii medicale-). Vindecarea partiala se poate efectua cu sau fara sechele constituite. Vindecarea totala (completa) se poate realiza inca de la inceput (vindecare per primam) sau ulterior (vindecare per secundam). Reinsertia socio-profesionala presupune reintegrarea in societate si in profesie, apt de a-si relua atributiile si indatoririle in ambele situatii. Definitie. In sensul prevederilor legale actuale zile de ingrijire medicala reprezinta intervalul de timp (durata) corespunzatoare ingrijirilor medicale de care are nevoie o persoana victima a unui traumatism (actiune vatamatoare) prin care a suferit leziuni traumatice (vatamari fizice si/sau psihice) ce au impus asistenta medicala (consult,
43

diagnostic, tratament) adresata consecintelor vatamatoare directe (leziuni traumatice directe) sau complicatiilor lor, imediate sau tardive, locale sau la distant inclusiv perioada de reinsertie socio-profesionala. Aprecierea numarul de zile de ingrijiri medicale, ZIM, nu este o operatie aritmetica de a aduna zile de investigatii + zile de tratament in spital (spitalizare) + zile de concediu medical ci este o evaluare care tine cont nu numai de durata (ca interval de timp) a ingrijirilor medicale cat si caracteristicile clinico-evolutive ale acelor leziuni precum si a gravitatii lor. Iata cateva explicatii ale faptului ca ZIM nu sunt o simpla contabilizare a zilelor in care s-a efectuat asistenta medicala: 1. Evolutia clinico-evolutiva a cazuli poate cuprinde luni si ani de zile 2. Persoana nu se spitalizeaza. Exista afectiuni in care chiar nu exista spitalizare (se acorda doar asistenta medicala ca asistenta de urgenta ex. o fractura care se pune in gips la camera de garda ortopedie si apoi pacientul este trimis acasa) sau exista 1-5 zile de spitalizare (cate sunt acoperite ca si costuri de catre casa de asigurari) dar pentru care tratamentul va continua in ambulator prin serivicii specializate (controale, pansamente, recuperare, fizioterapie, etc.) sau, in sfarsit, exista multe zile de spitalizare fara ca sa se obtina o imbunatatire semnificativa a starii de sanatate. 3. Nimeni nu poate fi obligat sa se trateze. Tratamentul medical se efctueaza cu consimtamantul victimei. Daca victima nu consimte nu poate fi obligata la tratament (exceptie: obligarea la tratament in afectiuni psihice, toxicomanii, etc.). Dar si in aceste situatii evaluarea nr. ZIM trebuie realizat pentru a putea aprecia gravitatea leziunii traumatice. Evaluarea se face in teoretic in raport cu gravitatea leziunilor traumatice (vatamarii) in acel caz precum si cu o medie a duratei ingrijirilor intr-un caz similar. Dincolo de a fi o operatie aritmetica, aprecierea numarului de ZIM presupune mai intai o evaluare medico-legala a leziunilor traumatice. Evaluarea medico-legala are ca scop ca pornind de la efect (prejudiciu) sa recompuna retrospectiv evolutia medicala ajungand la momentul originar, momentul traumatic (vatamator). Acest demers se efectueaza in mod esential pe baza tuturor documentelor medicale existente pastrand obiectivitatea si probitatea stiintifica. Obiectivitate inseamna in practica medico-legala ca folosind aceleasi documente si informatii care releva starea de fapt sa se ajunga la aceleasi concluzii intemeiate pe stiinta medicala si medico-legala. Probitate stiintifica inseamna sa se verifice toate rezultatele sis a se foloseasca doar acele date, rezultate si informatii care au relevanta stiintifica si care sunt recunoscute ca atare de catre lumea stiintifica de specialitate. In acest fel recompunerea retrospectiva a evolutiei medicale a cazului va permite probarea lantului cauzal care leaga efectul (prejudiciul) constatat de cauza initiala (traumatismul) si sa aprecieze medico-legal imprejurarile in care a putut surveni acesta (ex. un accident rutier, caderea, agresiunea, etc.). Daca nu se poate proba existenta leziunilor traumatice, practic, din punct de vedere medico-legal nu se poate proba traumatismul, probarea vatamarii corporale fiind de competenta altor mijloace probatorii. Absenta probarii traumatismului (vatamarii) pune in discutie realitatea infractiunii.
44

EXEMPLU: Un copil sufera un accident rutier si in contextul acestuia sufera declarativ un traumatism craniocerebral. Este internat prezentind cefalee. Investigatiile efectuate timp de 3 zile nu constata leziuni traumatice pe cap, corp, membre. Examenele paraclinice efectuate nu constata modificari lezionale posttraumatice. Se mentine in stationar 3 zile timp in care i se administreaza medicatie adresata simptomelor (cefalee) dupa care se externeaza. In acest caz concluziile examinarii medico-legale vor aprecia urmatoarele:"Numitulnu prezinta leziuni traumatice la data de(data internarii in spital)... EXEMPLU: Un tanar sufera ca pieton un accident rutier cu traumatism craniocerebral. Se interneaza in aceeasi zi prezentind 1 echimoza frontala stinga 2/1 cm, 1 excoriatie superficiala 0,5 cm cot drept si 1 excoriatie superficiala 0,5 cm genunchi drept, cefalee. Toate investigatiile efectuate sint in limite normale. I se administreaza antialgice. Se externeaza a doua zi. In acest caz concluziile examinarii medico-legale vor aprecia urmatoarele: "Numitulprezinta leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu si de corp dur posibil in conditiile unui accident rutier ca pieton (lovire-cadere). Leziunile pot data din(data traumatismului) si au necesitat 1 zi ingrijiri medicale. Leziunile nu au constituit punerea in primejdie a vietii si nu conduc la infirmitate." Aceasta zi de ingrijiri medicale se acorda intrucit exista leziuni traumatice si nu in relatie cu tratamentul leziunilor traumatice primare constatate (care de altfel in acest caz nu necesita ingrijiri medicale) ci in relatie cu consultatiile si investigatiile efectuate pentru evaluarea leziunilor traumatice constatate.

ZIM se stabilesc luand in considerare (1) realitatea cazului (1) gravitatea patologiei traumatice, (3) conditiile si particularitatile de evolutie si de vindecare sau de complicatii (daca este cazul) si (4) baremul medico-legal existent (vezi mai sus) care reglementeaza in comun cu toate specialitatile durata medie de ingrijiri medicale in diferitele afectiuni traumatice. Acest barem ofera o imagine despre timpul mediu de ingrijire medicala dar care trebuie corectat cu evolutia particulara a cazului (spetei). Aceasta evaluare este strabatuta ca un fir conducator obiectivarea existentei legaturii de cauzalitate. Acolo unde cauzalitatea se intrerupe, se opresc si ZIM. ZIM se acorda: a.independent de zilele de spitalizare Este o eroare aprecierea dupa care numarul de zile de ingrijire medicala trebuie sa se afle in raport cu numarul de zile de spitalizare.
EXEMPLU: O persoana sufera ca pieton un accident rutier soldat cu un poli traumatism craniocerebral si de membre cu: hematom epicranian occipital drept, fractura diafiza tibiala in 1/3 superioara dreapta pentru care se interneaza in aceeasi zi. Se intervine chirurgical si se externeaza vindecat chirurgical dupa 7 zile cu recomandarea de a nu calca 2 luni. In acest caz concluziile examinarii medico-legale vor aprecia urmatoarele: "Numitulprezinta leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu si de corp dur posibil in conditiile unui accident rutier ca pieton (lovire-cadere). Leziunile pot data din(data traumatismului) si au necesitat 80 zile ingrijiri medicale. Leziunile nu au constituit punerea in primejdie a vietii". Observatie: ZIM in acest caz in mod evident nu au nici o legatura cu numarul redus al zilelor de spitalizare ci cu gravitatea leziunii exprimata in acest caz de durata ingrijirilor medicale (perioada postoperatorie imediata + perioada de imobilizare + perioada necesara recuperarii functionale a articulatiilor imobilizate-glezna, genunchi-). EXEMPLU: Tanar victima a unui TCC prin agresiune; afirmativ pierdere de scurta durata a starii de constienta. Se interneaza pentru supraveghere pe o perioada de 24 ore in sectia de neurochirurgie; la

45

internare examen neurologic normal, hematom parietal drept minim 1/1/0.5 cm. In apropierea timpului de externare face o colica renala. Este solicitat consultul medical, i se administreaza un cocktail litic dar colica continua. Se solicita consultul urologic care constata un calcul coraliform pentru care se transfera in vederea interventiei; cu ocazia transferului examenul neurologic este normal. Se opereaza si se externeaza vindecat chirurgical peste 25 zile. Revine pentru expertiza medico-legala. Cazul acesta beneficiaza medico-legal de 1-2 zile i.m. pentru traumatismul suferit (un hematom epicranian minim necesita 1-2 zile i.m.) intrucit pe de o parte nu s-au constatat complicatii neurologice ale TCC iar pe de alta parte colica renala nu se afla in legatura de cauzalitate cu traumatismul si prin aceasta nu constituie o complicatie a TCC.

b.independent de zilele de incapacitate temporara de munca (concediu medical) In zilele de concediu medical, victima se odihneste, se fereste de intemperii, efort fizic, etc. dar nu efectueaza tratament medical. Daca totusi in acesta perioada i s-a recomandat efectuarea unui tratament in relatie cu traumatismul suferit si complicatiile sale lezionale, atunci prin documentarea probatorie a efectuarii tratamentului indicat (exemplu fizioterapie, etc.) se va stabili legatura de cauzalitate cu traumatismul initial si aceste zile vor putea fi adaugate alaturi de ZIM initiale. c.independent de perioada de vindecare anatomica (care poate sa nu mai survina niciodata in unele situatii vezi mai sus-). Baremurile medico-legale sunt niste instrumente de lucru, cu titlu orientativ, in care la solicitarea medicinii legale, medicii specialist au desemnat o perioada medie corespunzatoare duratei ingrijilor medicale in unele afectiuni traumatice ori leziuni traumatice (vatamari) astfel incat cei ce evalueaza aceste aspect sa aiba un indrumar util evaluarii. Baremurile se modifica o data cu modificarea schemelor de tratament sau a aparitiei unor metode noi de tratament precum unele medicamente ori interventii chirurgicale noi.
Cateva aspecte sintetice extrase din baremurile medico-legale pentru acordarea ZIM: fara ZIM: echimoze simple chiar multiple, excoriatii superficiale. 1-10 zile i.m.: excoriatii sau eroziuni pe suprafete intinse, profunde (cu crusta hematica) sau infectate secundar, echimoze multiple sau pe suprafete mari (placarde echimotice mai ales la copii sau virstnici), hematom unic sau hematoame multiple care necesita deschidere sau care necesita tratament local sau general (datorita infectiei tendintei hemoragice), plaga (contuza, intepata sau taiata cu vindecare per primam) sau cu infectie superficiala, mobilitate anormala mai mult de 3 dinti, fracturi partiale ale dintilor, fracturi incomplete oase nazale, ulceratii superficiale ale corneei, rupturi incomplete ale irisului, hemoragii interstitiale mici ale coroidei, comotie retiniana, rupturi sau sectiuni musculare sau ale tendoanelor partiale vindecate per primam., comotia cerebrala probata neurologic, etc. 10-20 zile i.m.: plaga contuza, intepata sau taiata infectata cu evolutie severa (infectie profunda), rupturi sau sectiuni musculare sau ale tendoanelor infectate sau ale vaselor de calibru mare, fracturi a mai mult de 3 dinti sau a 1-3 molari la nivelul coletului, fracturi liniare simple sau cominutive cu deplasare a oaselor nazale, luxatii temporo mandibulare, ruptura completa sau plaga punctiforma a irisului, fisuri ale metacarpului sau falangelor, dilacerari ale mezenterului, mezourilor sau epiplonului, fracturi 1-3 coaste, etc. EXEMPLU: T.C. 56, afirma ca a suferit un accident rutier ca pieton pe cind traversa strada la nivelul unei treceri de pieton la data de... Acte medicale: Copie FO conforma cu originalul Spital/sectia ortopedie-traumatologie/nr F.O.. Internat intre -. total 7 zile- (data internarii = data afirmativa a agresiunii) cu dg.:Luxatie inchisa 46

genunchi drept. Hemartroza. Entorsa glezna dreapta grd. I. Imobilizare in aparat gipsat cruro-podal 45 zile. Consult neurochirurgical la internare: neurologic normal. Se externeaza ameliorat cu recomandarile: Nu calca 3 saptamini; revine dupa 45 zile pentru scoaterea gipsului si radiografie, tratament conform Rp., etc. Radiografiile se anexeaza certificatului in original. Stare prezenta: -obiectiv: frontal 1 cicatrice rosie oblica 3 cm cot drept 1 placard excoriat 3/2 cm cu crusta bruna partial detasata aparat gipsat cruro-podal membrul inferior drept. glezna stinga tumefiata moderat, imobilizata partial in bandaj elastic. Deplasare dificila cu ajutorul cirjelor. -subiectiv: dureri la nivelul genuchiului drept. Concluzii: Numitul M.C. prezinta leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu si de corp dur, posibil in conditiile unui accident rutier (lovire-cadere). Leziunile pot data din -se va specifica data- si necesita 50-55 zile i.m. daca nu survin complicatii3. Leziunile expertizate nu au pus in primejdie viata victimei.

20-30 zile i.m.: TCC inchis cu fractura craniana liniara, contuzie cerebrala minora (LCR sanguinolent), fracturi complete deschise apofize coronoide, fracturi cu deplasare sau fracturi deschise ale arcadei temporo- zigomatice, fracturi costale peste 4 coaste, etc. 30-40 zile i.m.: fracturi totale liniare unice neinfectate ale mandibulei, rupturi sau plagi ale corpului ciliar, fractura unghi extern omoplat, luxatie metacarpo-falangiana a policelui, etc. 40-50 zile i.m.: fracturi totale liniare multiple/infectate ale mandibulei, fractura falangelor, luxatia si fractura cominutiva a rotulei, fistule postoperatorii in traumatismele abdominale, etc. 50-60 zile i.m.: luxatia genunchiului, fractura fara deplasare ale ambelor oase ale antebratului, fracturi diafizare spiroide si oblice ale humerusului, in mod obisnuit fracturile de humerus, femur, tibie etc. 60 zile i.m.: dezlipirea posttraumatica a retinei, fractura cu deplasare ale ambelor oase ale antebratului, traumatismul craniocerebral cu dilacerare cerebrala/contuzie cerebrala grava (coma), traumatismul vertebro-medular cu fractura si interesare mielica, etc.

celelalte prevederi ale art. 182 nu pot fi evaluate decit dupa vindecarea leziunilor traumatice.
47

Prevederile art. 182 CP privind vatamarea corporala grava: pierderea unui organ ori incetarea functionarii acestuia, infirmitate fizica si psihica, slutire, avort posttraumatic, punerea in primejdie a vietii Pierderea unui simt sau organ Preteaza la confuzii a considera un organ ca o parte a corpului. Astfel, prin parte corporala se poate intelege orice segment, indiferent de localizare si dimensiune, care apartine corpului uman si reprezinta o portiune a acestuia (segment de membru toracic sau pelvin, unghie, portiune tegumentara, dinte, etc.). In sens medical un organ este o formatiune anatomica unica sau pereche alcatuita dintr-un tesut specific cu vascularizatie si inervatie proprie prin care indeplineste independent sau impreuna cu organul pereche o anumita functie specifica in organism pe care o pierde implicit in cazul pierderii organului unic. Organul din punct de vedere biologic fie nu poate fi inlocuit fie poate fi nlocuit dar numai prin transplant. Pierderea anatomica a unui organ (unic sau pereche) constituie o vatamare corporala grava. Nu este recomandabil (si nu este un punct de vedere medical) de a considera anumite organe ca fiind vitale in comparatie cu altele. Desigur toate organele sunt vitale, toate servesc scopului vietii, toate sunt necesare (nu exista in organismul uman organe inutile vietii). Intre ele, 3 sunt considerate esentiale vietii, in sensul ca fara ele sau functiile lor viata inceteaza, lipsa lor de functionare fiind incompatibila in raport cu viata: cordul, plamanii si creierul. Cordul deplaseaza sangele si hematiile care poarta pe ele oxigenul introdus in sistem de catre plamani iar creierul coordoneaza toate functiile organismului, fara creier viata de relatie incetand. O persoana poate muri atunci cand este impuscata in inima (inima organ vital lezionat traumatic fara putinta de a se autovindeca si lezarea sa este lezarea organului care a determinat decesul) dar si atunci cand este muscata de exemplu de un animal (ex. caine) un membru inferior in masura sa sufere o plaga a unei artere mari (artere se afla in toate organele, in acest caz nici un organ nu a fost afectat si totusi omul moare) sau atunci cand un diabetic este muscat de un deget intr-o altercatie in bloc si din infectarea degetului pe fondul unui diabet decompensat si incorect tratat va muri daca nu se va interveni la timp. Iata de ce medical toate organele sunt vitale. Cu toate acestea se apreciaza ca trepiedul vietii este reprezintat de functia cardiaca, functia respiratorie si functia cerebrala, in sensul ca nici un om nu poate continua sa traiasca in imprejurarile in care una dintre ele este oprita (cele 3 functii sunt apreciate medical ca fiind vitale functiile vitale-; atentie: functia este vitala iar nu organul). Incetarea functionarii acestora (s.n. simturilor sau organelor) Codul penal in relatie cu art. 182, vatamarea corporala grava, vorbeste despre pierderea functiei unui organ iar nu despre diminuarea/scaderea acesteia. Pierderea unui organ pereche poate sa nu semnifice si pierderea functiei indeplinita de perechea de organe atunci cand celalalt organ restant are capacitate biologica intacta (dar constituie pierdere de organ si infirmitate) sau poate semnifica scaderea functiei restante cind celalalt organ restant are capacitate biologica afectata. Pierderea unui organ unic semnifica evident si pierderea functiei exercitate de acel organ.
48

In cazul glandelor endocrine cu rol de organ, se poate pierde fie numai functia endocrina (hormonala, ex. testoesteronul la un testicul), fie numai cea exocrina (ex. sperma) fie ambele. Infirmitate permanenta fizica ori psihica Definitie: Infirmitatea este o vatamare corporala grava definitiva a integritatii corporale sau sanatatii cu caracter morfologic, morfo-functional sau functional, ce implica un deficit sever fizic i/sau psihic apt de a pune persoana respectiva in conditii de inferioritate. 1. Pentru a constitui o infirmitate deficitul TREBUIE sa fie grav (sever), altminteri nu poate fi o vatamare corporala grava : aceasta conditie obligatorie poate fi intilnita in: pierderea unui organ si incetarea functionarii acestuia. Deficitul si infirmitatea pe care o genereaza se analizeaza pentru fiecare organ in parte. In cazul organelor unice, pierderea unui organ constituie in mod evident si infirmitate prin pierderea anatomica si morfologica a lui cit si prin pierderea in totalitate a functiei lui. In cazul membrelor constituie infirmitate pierderea unui membru sau a unei parti din fiecare, pierdere in masura de a afecta functia intregului. incetarea functionarii sau reducerea functionarii sub limita utila social (limita insertiei sociale, dincolo de care are nevoie de insotitor) : -unui simt (pentru organele senzoriale: ochi afectarea importanta sau pierderea vederii, ureche-pierderea auzului-, nas-pierderea mirosului-, limba si alti receptori gustative -pierderea gustului, piele-pierderea sensibilitatii secundare unor paralizii-) -unui membru (de ex. pentru genunchi, pierderea miscarilor articulare in articulatia genunchiului-artrodeza-, reducerea lor sub limita de 79 grade, pierderea miscarilor in articulatia genunchiului ca urmare a paraliziei nervoase a unor nervi motori esentiali-nervul femural, etc.) -unui organ intern (ex. pentru rinichi insuficienta renala cronica/acuta) -unui organ endocrin (generator de hormoni si alte secretii: ex. abolirea secretiei hormonale endocrine sau exocrine: la testicul distrugerea posttraumatica a cailor spermatice constituie infirmitate pentru acel testicul si pentru acel caz intrucit functia de procreere este abolita, chiar daca functia endocrina de secretie de hormon testosteron este inca pastrata). Preteaza la erori corelarea apriorica a existentei SECHELELOR cu infirmitatea pe principiul o sechela = infirmitate Trebuie spus ca nu toate sechelele se pot asimila notiunii de infirmitate. Sechela posttraumatica reprezinta o stare reziduala posttraumatica ce apare pe parcursul vindecarii sau constituie chiar forma vindecarii, Conduce la un prejudiciu morfofunctional si adeseori si estetic. Sechelele pot fi corectabile, partial corectabile, necorectabile (definitive). Medico-legal se discuta de constituirea unei sechele definitive numai dupa epuizarea mijloacelor de vindecare. Nu toate sechelele sunt definitive, nu toate sunt grave in masura sa constituie o vatamare corporala grava.

49

Exista sechele vindecabile si nevindecabile, aflate deasupra oricarei resurse terapeutice. Sechelele definitive pot conduce la infirmitate, invaliditate, handicap, dar pot exista si in afara de aceste consecinte. Sechelele pot fi corectabile, partial corectabile, necorectabile (definitive). Mai pot fi usoare, medii grave. Medico-legal se discuta de constituirea unei sechele definitive numai dupa epuizarea mijloacelor de vindecare. Sechelele pot conduce la infirmitate, invaliditate, handicap (atunci cand sunt definitive si grave), dar pot exista si in afara de aceste consecinte. Consecintele vatamarii corporale grave sunt evaluate: -in domeniul penal de codul penal prin introducerea criteriului infirmitatii (permanente) fizice si psihice -in domeniul muncii de codul muncii prin criteriul invaliditatii - in domeniul social prin criteriul handicapului Astfel o persoana poate avea diferite tipuri de asocieri ale criteriilor de mai sus, toate aceste criterii sau niciunul desi a prezentat un traumatism cu leziuni traumatice si chiar prezinta sau a prezentat sechele posttraumatice.
EXEMPLE. (1) Pierderea unui glob ocular in totalitate constituie pierdere de organ, constituie infirmitate (prin deficit morfologic), dar nu constituie pierderea functiei analizatorului vizual orbirea(continua sa vada) desi constituie diminuarea sa. Constituie invaliditate insa daca victima este nevoita sa-si schimbe locul de munca si sa se recalifice ca urmare a pierderii vederii stereoscopice si a ingustarii cimpului vizual (exemplu mecanic de locomotiva, etc.) si daca ochiul celalalt nu vede mai bine de 1/10 constituie si handicap major. (2) O plaga taiata prin agresiune care sectioneaza complet la nivel brahial 1/3 proximal posterolateral nervul radial si care nu poate fi resuturat in timp util din motive obiective, conduce la paralizia consecutiva cu mina in git de lebada. In acest desi nervul este pe loc (anatomic este prezent dar cu continuitatea intrerupta) functia exercitata de el este absenta, ceea ce conduce la pierderea in mare masura a functiei membrului superior respectiv (este vorba de o infirmitate prin deficit morfo-functional). (3) Un traumatism cranio-cerebral care conduce la leziuni ale creierului din regiunea ariilor optice conduce la orbirea de tip central (cecitate centrala) desi ochii si caile optice sunt anatomic si functional intacti (este vorba de o infirmitate prin deficit functional).

n situaia n care infirmitatea este numai morfologica (leziune exclusiv anatomic) ea nu se asimileaz cu o invaliditate. Invaliditatea presupune n mod obligatoriu un deficit funcional, indiferent dac acesta este sau nu asociat cu o modificare anatomic. Repercusiunea acestui deficit funcional asupra posibilitilor individului de a exercita o anumit profesie se reflect n noiunea de capacitate de munca. Invaliditatea este evaluata de catre expertiza capacitatii de munca si primeste confirmarea, in cazurile medico-legale (accidente rutiere, agresiuni. etc.) prin expertiza medico-legala. Invaliditatea poate fi permanent sau temporar, total sau parial; incadrarea se face in 3 grade: grd. III (capacitate de munca pierduta in proportie de 50%, adesea necesita schimbarea locului de munca), grd. II (pierderea completa a capacitatii de munca dar nu necesita insotitor), grd. I (pierderea completa a capacitatii de munca dar necesita insotitor). Aceste evaluari se refac periodic, intrucit gradul invaliditatii prin
50

tratamente medicale sau evolutia naturala a bolii/sechelelor se poate reduce sau din contra se poate agrava. Exista infirmitate fara invaliditate. In cadrul baremului invaliditatii, aceasta insa nu poate exista in afara infirmitatii pe care se bazeaza. Pentru a constitui o infirmitate deficitul psihic pronuntat trebuie sa fie reprezentat de urmatoarele aspecte ireversibile: -modificari psihice posttraumatice cu substrat organic obiectivabil (cicatrice meningo-cerebrala, epilepsia post-traumatica, encefalopatia posttraumatica, dementa posttraumatica, diabetul insipid), potential agravante intr-o evolutie continua spre moarte. De retinut: -infirmitatea poate fi fizica sau psihica si este definitiva, permanenta si nu este revizuibila (sub raportul codului penal): exista sau nu dupa legea tot sau nimic. -infirmitatea fizica se refera la cazurile cuprinse intre situatiile in care se pierde un organ si/sau functia acestuia precum si situatiile in care organul este prezent anatomic dar avand functia scazuta sub pragul util social (insertiei sociale). Nu se poate asimila notiunii de infirmitate simpla reducere/scadere a functiei. Codul penal prevede clar pierderea unui simtincetarea functionarii.... -infirmitatea psihica are un substrat lezional posttraumatic obiectivabil si o patologie potential agravanta, ireversibila. Avortul (postraumatic). Reprezinta intreruperea posttraumatica a cursului sarcinii in urma unui traumatism (mecanic, fizic, chimic, biologic, psihic) survenit in perioada cuprinsa intre conceptie si nasterea fiziologica. Pentru a proba aceasta infractiune trebuie sa probeze ca: victima era gravida, ca a suferit un traumatism cu actiune posibila asupra uterului gravid, ca a avortat sau a nascut un fat mort ca intre avort/nastere si traumatism exista o legatura de cauzalitate (adica avortul nu se datoreaza unei stari constitutionale ce favorizeaza aceasta complicatie a sarcinii sau unor probleme obstetricale
EXEMPLU: O persoana de sex feminin insarcinata in luna 5 sufera un accident rutier soldat cu traumatism vertebro-medular mielic pentru care se decide interventia chirurgica. Anestezia generala impune insa obligatoriu viduitatea uterina, pentru care se practica avortul prin mica cezariana; in continuare se practica interventia neurochirurgicala care evolueaza bine. Speta constituie avort posttraumatic fata de conducatorul auto care se afla in culpa.

Slutirea poate fi rezultatul unei desfigurari (schimbarea infatisarii fetei), deformari (schimbarea formei corpului) sau a unei mutilari (pierderea unei parti din corp). Slutirea trebuie sa aiba caracter de permanenta. Slutirea este o vatamare corporala grava definitiva (permanenta) a integritatii corporale de cauza exclusiv traumatica ce consta din prezenta unor sechele ce determin indiferent de localizarea lor o (1) deformare morfologica, un (2) deficit estetic local si de ansamblu cu dizarmonie corporala evidenta si care adesea se insoteste de tulburari

51

functionale, apte de a pune persoana respectiva in conditii de inferioritate si de a-i putea produce tulburari de ordin psihic. Cand slutirea se refera la fata se numeste desfigurare. De retinut: -nu exista slutire netraumatica -slutirea este definitiv si se apreciaza numai dupa epuizarea tuturor metodelor medicale si chirurgicale de corectare a deficitului morfologic si estetic respectiv. In cazul in care din conditii obiective sau subiective victima nu poate urma/nu urmeaza aceste interventii, medicii specialisti sint chemati sa aprecieze sansele potentiale ale recuperarii in conditiile in care interventiile respective s-ar fi putut efectua. -notiunea de "slutire" se poate suprapune peste cea de infirmitate sau de pierdere a unui organ. Exemplele prezentate la discutia privind infirmitatea constituie si slutire. Alte exemple: amputatii ale unor membre sau parti ale acestora, a pavilionului urechii, cicatrici intinse retractile sau cheloide etc. Punerea in primejdie a vietii persoanei. Punerea in primejdie a vietii unei persoane are o dubla semnificatie: -pe de o parte semnifica faptul ca acea persoana s-a aflat la un moment dat ca urmare a tramatismului si leziunilor traumatice suferite in pericolul de a-si pierde viata -pe de alta parte ca nu si-a pierdut viata datorita ingrijirlor medicale ori a reactivitatii deosebite a organismului acelei persoane ori ambele. Punerea in primejdie a vietii fiinteaza in realitatea starii (nu fiinteaza ca o potentialitate ori ca o probabilitate), in iminenta starii (prognostic imediat, asteptat ori cunoscut) si presupune constituirea unor leziuni traumatice care prin gravitatea lor imediata ori complicatiile au determinat (iar nu au putut determina) un pericol de moarte adica au constituit un pericol pentru viata acelei persoane care nu s-a materializat prin pierderea vietii fie ca urmare a unei interventii medicale fie a reactivitatii deosebite a organismului.
EXEMPLU: 1. TCC cu fractura craniana dar fara dilacerarea durei mater: TCC inchis fara punerea in primejdie a vietii (cu dilacerarea durei mater: punere in primejdie) 2. TCC cu hematom subdural acut gros de minim 1,5 cm (punere in primejdie) 3. TCC cu edem cerebral important pentru care se intervine chirurgical sau medical cu mijloace specidfice (antiedematoase). Observatii: Toate aceste diagnostice implica anumite stari neurochirurgicale care trebuie documentate si obiectivate prin mijloace de investigatie.

Tratamentul medical primit este analizat pentru a se afla daca a inclus masuri terapeutice adresate salvarii vietii sau indepartarii starii de pericol.
EXEMPLU: Un tanar sufera un accident rutier cu traumatism lombar forte cu ruptura multipla de rinichi drept. Se interneaza in soc hemoragic cu hemoperitoneu si hematurie macroscopica masiva. Se intervine prin nefrectomie de necesitate. Tinarul a ramas spitalizat 23 zile si se externeaza vindecat chirurgical.

52

UNITATEA DE INVATARE 5. CAUZALITATEA MEDICO-LEGALA Conceptele si notiunile de cauzalitate in practica medicala in general si cea medicolegala in particular sunt de o deosebita importanta. Identificarea lantului fiziopatologic al bolii si al cauzalitatii medicale sta la baza tratamentului corect aplicat. Identificarea tanatogenezei (cauzele si mecanismele ce conduc la moarte) si traumatogenezei constituie fundamentul medicinii legale intrucat pune la dispozitia organului de justitie posibilitatea identificarii cauzelor ca un demers important pentru a completa probatiunea judiciara si a stabili vinovatia. Definitie Cauzele sunt inceputurile, a cunoaste cauzele inseamna a cunoaste natura lor; a cunoaste adevarul; a cunoaste realitatea; cunoasterea stiintifica insemna cunoasterea cauzelor. Cauzalitatea biologic reprezint lantul proceselor biologice ce leag o cauz de efectul su biologic. Cauzalitatea medico-legala reprezinta inlantuirea biologica a proceselor si fenomenelor pe care le determina in evolutia lor leziunile traumatice. Cauzalitatea medicalbiologica reprezinta inlantuirea proceselor fiziopatologice pe care le determina starea de boala. Cauzalitatea medico-legala este o parte a celei medical-biologice, intrucat adesea traumatismul survine pe oameni bolnavi sau pe fond de boala ceea ce implica o conditionalitate intre cele doua abordari ale aceleiasi cauzalitati. Analiza acestei inlantuiri poate evidentia fie existenta legaturii de cauzalitate (directe sau indirecte) fie din contra absenta ei. Dimensiunea medico-legala a unei relatii de cauzalitate presupune insa nu numai evaluarea implicatiilor cauzelor cert traumatice dar si a celor probabil/posibil traumatice aflate in proximitatea efectului biologic cat si a celor netraumatice (ex. moartea subita).
EXEMPLU: O persoana despre care nu se cunosc date este adusa la o camera de garda neurochirurgie in coma prezentind un traumatism craniocerebral, TCC; nu se indica inteventia chirurgicala de urgenta; decedeaza dupa circa 2 ore: la autopsie se constata o fractura craniana parieto-occipitala cu contuzie cerebrala difuza, edem cerebral moderat si infarct miocardic acut. Se nasc 2 intrebari principale: este agresiune cu TCC urmata de infarct sau a fost un infarct miocardic acut urmat de o cadere cu TCC? Altfel spus este moartea datorata TCC-ului, infarctului miocardic acut sau amandoura? Cauza decesului a fost TCC-ul sau infarctul? Ce a produs in mod direct moartea: complicatiile intracraniene sau infarctul miocardic?

Componentele lantului cauzal Principiile cauzalitatii: orice fenomen are o cauza si orice cauza are un efect si in aceleasi conditii, aceleasi cauze produc aceleasi efecte. 1. orice fenomen are o cauza si orice cauza are un efect 2. in aceleasi conditii, aceleasi cauze produc aceleasi efecte. 3. pentru ca un efect sa fie urmarea unei cauze: (1) natura genetica natura asemanatoare intre cauza si efect,(2) concordanta de sediu si de timp (3) asimetrie: efectul apare dupa cauza
53

4."sublata cauza tolitur efectum. O conduita uman capt caracter cauzal numai dac conduce n mod normal i firesc la un anumit rezultat, respectiv urmarea socialmente periculoas, specific infraciunii. Daca indepartand cauza, dispare efectul se probeaza astfel cauza directa (doar partial valabil in medicina si in sistemele biologice vii).

Cauza. Reprezinta factorul determinant care sta la baza unui efect, efectul fiind urmarea cauzei. Deseori se identifica mai multe categorii de cauze ce impun clasificarea acestora: 1. in functie de natura cauzelor: -cauze exogene -externe- (fac cu preponderen obiectul medicinii legale fiind de natura traumatic), -cauze endogene -interne- (sunt de natur netraumatic). 2. in functie de modul de actiune: -cauze directe necondiionate (nemediate sau imediate) -cauze directe condiionate (mediate). -cauze indirecte 3. in functie de importana actiunilor n producerea efectului: -cauzelor esentiale/determinante -cauze asociate (de egala valoare) -cauze neesentiale (adjuvante) 4. in functie de timpul scurs intre actiunea cauzei si momentul aparitiei efectului. -cauza primara in cauzalitatea directa -cauza secundara in cauzalitatea indirecta. 5. in functie de numarul cauzelor, se pot intilni: -cauze unice (interpretarea facindu-se intr-un lant monocauzal) -cauze multiple (interpretarea facindu-se in cadrul unui lant policauzal). 6. in functie de tipul de actiune pe care-l exercit n momentul participrii, unele dintre cauzele multiple pot fi: -predispozante (care se pot confunda cu factorii de risc) -favorizante (care pot grabi actiunea sau amplifica efectele cauzelor primare esentiale/determinante) Conditia. Reprezinta factorul modulator/particularizant al aciunii cauzei cu actiune mai mult sau mai putin indelungata (dar niciodata episodic) i de care depinde aparitia unui efect anume sau care influenteaza actiunea cauzei, putind-o fie stimula fie, dimpotriv, frana n masura s determine aparitia acelui efect. Datorit existenei condiiilor o cauz poate genera efecte variate, dup cum un acelai efect poate fi generat de cauze diferite; conditia nu poate genera singur efectul 4. Atunci cnd o condiie poate genera singura un efect, de fapt nu este vorba de o conditie ci de o cauz determinant nerecunoscut ca atare.

Acest criteriu este foarte important n deosebirea condiiei de cauzele preexistente sau favorizante. 54

Cauza 1

Cauza 2

Cauza 3

Condiia 1 Condiia 2

Condiia 3

Condiia 4

Efect Datorit existenei i aciunii simultane a mai multor condiii mai multe cauze pot genera acelai efect (ex. ocul traumatic) sau o singur cauz poate genera mai multe efecte (ex. intoxicaia cu CO: anemie, toxicitate hematic-hemoglobin patologic, alterarea metabolismului celular, iritabilitate cardiac, etc.) Clasificarea conditiilor Condiii interne a) fiziologice legate de vrst, sex, reactivitatea organismului, particulariti tisulare (receptori, metabolism, etc.) b) fiziopatologice surmenaj, inaniie, anemie, convalescen, intoxicaie neletal (ex: intoxicaie etilic acut), ischemia, etc. c) morbiditatea preexistent (leziuni organice cronice) caracterizat prin boli cronice generale sau locale Condiii externe a) condiiile n care s-a produs traumatismul: exemple: ramnerea n frig prin pierderea contienei, imposibilitatea de a transporta victima, etc. b) tratamentul medical: ex. tratament salvator sau din contr necorespunzator care poate transforma leziuni nemortale n leziuni mortale ex. transportul bolnavilor netransportabili, etc.-). c) atitudinea victimei, etc.: ex. exist persoane care n mod contient sau nu, refuz tratamentul medical sau nu coopereaz la un tratament corect, continuu, motiv care duce la agravarea leziunilor primare, etc. Interrelatia cauzelor externe cu conditiile interne pune expertizei cele mai dificile probleme de cauzalitate biologica, deoarece, frecvent, o cauza externa nu actioneaza la fel asupra diferitelor organisme, iar un efect poate deveni ulterior cauza unor noi modificari patologice in organism, conditionate de factorii de mediu intern sau extern. Fiecare caz poate fi particularizat. n analiza raportului de cauzalitate 5 ceea ce n unele cazuri este o condiie poate deveni n altele o cauz (i invers) sau doar un factor declanator. Factorii circumstaniali. Factorii declansatori Factorii circumstaniali sunt factori care exprima mprejurri, stri, conjuncturi, a
5

Raportul de cauzalitate reprezint ierarhizarea elementelor lanului de cauzalitate i stabilirea preponderenei acestora n cadrul lanului cauzal. 55

caror actiune se manifesta limitata n timp, episodic, ntmpltoare, ca printr-o coinciden cu aciunea cauzelor i a condiiilor, rezultatul fiind declanarea sau inhibarea lanului cauzal. Astfel de factori pot fi externi (toxice -ex. droguri-, etc.) sau interni organismului (acidoz, deshidratare, etc.). Actiunea acestor factori este cel mai vizibila atunci cand sistemul biologic se afl ntr-un echilibru instabil. Factorii declanatori (factori trigger) sunt prezenti n marea majoritate a lanurilor cauzale dar uneori nu sunt identificabili (de exemplu atunci cnd cauzele determinante se manifest intens, prin gravitatea/severitatea aciunii lor intr-un mod incompatibil cu viaa, circumstanele declansatoare adesea se estompeaz nct nu se mai pot evidenia). Deseori se confunda cu factorii circumstantiali dar de obicei actiunea lor este si mai scurta: sunt cei care determina ruperea echilibrului si initierea unui lant cauzal in acesle conditii in care o cauza desi exista nu era si suficienta pentru a initia lantul.
EXEMPLU: O alcoolemie (nivelul alcoolului in sange) de 1,2 g% 0 poate fi un factor circumstantial pentru o afectare cronica a inimii si pentru tulburarea de ritm pe care aceasta o poate determina (in acest caz factorul declansator poate fi un efort fizic). Aceeasi alcoolemie poate fi factor declansator pentru accidentul vascular cerebral (in acest caz factorul circumstantial poate un puseu moderat de hipertensiune).

Efectul Este fenomenul care rezulta din interactiunea cauzelor, conditiilor si circumstantelor (factor determinant-conditional-declansator), fiind determinat insa in mod necesar de cauza insasi. Cauzalitatea medico-legala Legatura de cauzalitate (lantul cauzal). Presupune explicarea corelatiei dintre traumatism pe de o parte si prejudiciul fizic sau moarte pe de alta parte, fiind atit o relatie genetica de generare a ceva din altceva dar si o relatie "asimetrica", cauza fiind anterioara in timp fa de efect. Raportul de cauzalitate. Reprezinta compararea, n vederea ierarhizarii, a diferitelor categorii de factori in raport cu realizarea prejudiciului/decesului. Procesul de cauzalitate. Este un termen general prin care se intelege sintetizarea si particularizarea datelor ce rezulta din studiul celor doua categorii anterioare. 3. Clasificarea lanturilor cauzale a. Cauzalitatea primara (directa), care cuprinde: i. legatura de cauzalitate directa nemediata sau neconditionata ii. legatura de cauzalitate directa mediata sau conditionata -de factori externi (traumatici, tratament, atitudinea bolnavului, etc.) -de factori interni (netraumatici, morbiditate preexistenta) b. Cauzalitatea secundara (indirecta), care cuprinde: i. legatura de cauzalitate indirecta predominant violenta ii. legatura de cauzalitate indirecta predominant neviolenta c.Cauzalitate multipla 4. Legatura de cauzalitate directa neconditionata Criterii indeplinite in legatura de cauzalitate directa neconditionata care leaga un
56

traumatism de efectul sau: o Realitatea traumatismului o Efectul este urmarea traumatismului o Efectul nu este preexistent o Efectul este urmarea a acelei cauze-continuitate intre cauza si efecto Efectul este urmarea directa (fara alte cauze) o Traumatismul (vatamarea) este necesar i suficient n vederea producerii efectului.
EXEMPLU: distrugerea unui segment sau organ de importanta vitala (de ex. zdrobirea cutiei craniene)

Legatura de cauzalitate directa conditionata Criterii indeplinite in legatura de cauzalitate directa conditionata care leaga un traumatism de efectul sau: 1. Realitatea traumatismului 2. Efectul este urmarea traumatismului 3. Efectul nu este preexistent 4. Efectul este urmarea a acelei cauze-continuitate intre cauza si efect5. Efectul este urmarea directa (fara alte cauze) 6. Traumatismul (vatamarea) este necesar dar nu i suficient n vederea producerii efectului. 7. Se manifesta o conditie care particularizeaza producerea efectului, conditie care nu poate determina singura efectual si care nu are asimetrie 8. Traumatismul si conditia se influenteaza reciproc si se interconditioneaza: nici una nu pot determina decesul luate separat, dar impreuna prin interconditionare se amplifica in masura determinarii efectului 9. Conditia ca factori patologici (stare morbid preexistent, leziuni organice)
EXEMPLU: Traumatism minor la nivelul extremitatii cefalice ce determina ruperea unui anevrism cerebral urmat de deces rapid. O lovitura puternica in burta dar care nu poate produce moartea prin ea insasi: insa forta loviturii loveste ficatul de exemplu in care se afla o tumora care se rupe determinand o hemoragie care detemrina la randul ei moartea. TUmora singura nu putea produce atunci in acel moment moartea dupa cum nu o putea face nici lovitura singura: impreuna insa, in asociere, tumora si lovirea tumorii au determinat decesul.

Cauzalitate indirecta (secundara) Cauzalitatea indirecta este prezenta atunci cand cauza primara nu declanseaza efectul direct dar in schimb genereaza cauze care decurg (cauze secundare) din care se declanseaza efectul. Aceste cauze secundare sunt asimilate frecvent complicatiilor cauzelor initiale. Altfel spus cauzalitatea indirecta (secundara) survine atunci cand efectele se pruduc ca urmare a actiunii complicatiilor ce decurg din actiunea cauzelor initiale iar nu a cauzelor initiale insasi. Criterii indeplinite in legatura de cauzalitate indirecta care leaga un traumatism de efectul sau: 1. Cauza primara nu produce efecte dar produce alte cauze numite cauze secundare
57

pentru ca deriva din cele primare (ca si complicatii) care conduc n timp la producerea efectului (ex. moartea) 2. Cauzele secundare trebuie sa fie legate cauzal de traumatism si sa nu reprezinte afectiuni care puteau sa apara independent de contextul traumatic in cauza. 3. Legatura genetica, continua, cu concordanta de sediu, timp, natura si intensitate a cauzelor, interval lung iar cauzele indirecte nu sunt prezente de la inceput.
EXEMPLU: Un bolnav sufera un accident rutier. In acest accident i se rupe femurul. Este internat si operat. In zilele urmatoare evolueaza bine postoperator si incepand cu ziua a 4-a chiar se dajos din pat. In ziua a 5-a insa dupa o mobilizare prin salon, cand toate pareau cam emrg bine, la urcarea in pat sufera o durere toracica intensa, lipsa de aer, cianoza si moare. La autopsie se identifica o embolie pulmonara, adica un cheag format prin coagularea sangelui in vasele de la nivelul membrului inferior care s-a deplasat si a determinat obstructia unei artere importante de la nivelul pulmonar (durerea toracica) inducand prin lipsa de sange acuta o severa disfunctie respiratorie (cianoza si lipsa de aer) si apoi decesul.

ATENTIE: Atunci cind complicatiile posttraumatice ce se constata sint (1) grave, apte de a fi direct responsabile de prejudiciul fizic / deces, (2) determinate (in cadrul determinismului cauzal), (3) sunt de neevitat, imediate, cu o rata de aparitie foarte frecventa/frecventa (considerate comune, obisnuite si de asteptat in contextul traumatic), (4) cu cauzele primare in plina actiune, cauzalitatea este directa iar nu indirecta.
EXEMPLU: TCC grav cu dilacerari cerebrale coma traumatica prelungita supravietuire sindrom hipoanabolic exitus dupa 7 luni, NU constituie legatur de cauzalitate INDIRECT ci tot DIRECTA

58

UNITATE DE INVATARE 6 PSIHIATRIE MEDICO-LEGALA Conf.Univ.Dr. Valentin Gheorghiu CAPACITATE PSIHIC I DISCERNMNT Discernmntul reprezint rezultatul sintezei dintre personalitate i contiin, sintez care are loc n momentul ndeplinirii unei aciuni. El reprezint o calitate i totodat o funcie, atunci cnd l considerm capacitatea unui individ de a delibera asupra acestei aciuni, precum i asupra consecinelor acesteia i de a-i organiza astfel motivat activitatea, n vederea ndeplinirii aciunii. Integritatea discernmntului implic nealterarea funciilor cognitive, precum i a contiinei etico-morale. Cu alte cuvinte, discernmntul este capacitatea unei persoane de a aprecia critic coninutul i consecinele ce decurg din svrirea unui anumit act. Contiina este definit ca sintez complex a funciilor psihice superioare, prin intermediul creia omul se integreaz n mediul ambiant, fixeaz i asociaz cu ajutorul gndirii i judecii noiunile primite. Contiina i discernmntul exprim libertatea de aciune a persoanei, de a svri acte conform cu necesitatea social-istoric cu normele pe care le-a nsuit i le respect ca pe o comand social interiorizat, ca pe o datorie moral-ceteneasc. Considernd discernmntul ca pe o aptitudine n sens de calitate funcional a persoanei, calitate condiionat de structura personalitii individuale, gradul de dezvoltare intelectual a celui de instruire general i profesional, a celui de educaie familial i instituional, de experien de via, pe de o parte i de structura contiinei (separat pentru momentul examinrii i reconstituit pentru momentul faptei) am stabilit urmtorii parametrii calitativ-funcionali: tip de personalitate nivel de contiin calitatea motivaiei caracterele mobilului i natura faptei, n circumstanele de declanare a principalelor manifestri comportamentale cu variantele lor de la normal la patologic. Deci funcia discernmntului depinde de dou mari categorii de factori: de structura personalitii individului i de structura contiinei individului n momentul comiterii faptei. Expertiza medico-legal psihiatric trebuie s stabileasc care este structura persoanei, gradul de dezvoltare intelectual, gradul de instruire general i profesional, gradul de educaie familial i instituional, experiena de via. Se poate constata cu ocazia expertizei existena unor factori organici cerebrali sau somato-viscerali de ordin traumatic, toxic, infecios, etc., susceptibili de a influena capacitatea de discernmnt critic. n expertiz intereseaz att stabilirea acestei capaciti, n general n momentul examinrii, ct mai ales n momentul sau la data svririi faptelor. Acest moment trebuie reconstituit din punct de vedere bio-psihopatologic. Circumstanele biologice (starea de oboseal, travaliul la o gravid etc.), cele psihologice (condiia de fric, panic, ameninare, izolare, ca i situaia grupului familial i social n configuraia conflictului) precum i cele patologice (trauma fizic i psihic, afeciuni somatice concomitente, starea de beie etc.) influeneaz momentul de contiin i stau la baza MOTIVAIEI actului antisocial (socio-psihologic, psihopatologic i complex), care nu trebuie confundat cu MOBILUL (scopul svririi actului) i nici cu MOTIVUL (din ce cauz s-a trecut la ndeplinirea actului).
59

Apare astfel, ca o necesitate obiectiv, ca n momentul solicitrii expertizei s se pun la dispoziie date de anchet ct mai complete i complexe, n special n ceea ce privete materialul probator, avnd n vedere c discernmntul trebuie stabilit fa de momentul svririi unei anumite fapte, la un moment anume. Cum marea majoritate a nvinuiilor sau inculpailor nu recunosc svrirea faptei respective, singura modalitate obiectiv de confruntare a relatrilor acestora din cadrul examenului psihic, este soliditatea i complexitatea materialului probator, care este necesar a fi pus la dispoziia expertului. Idealul ar fi ca dispunerea oricrei expertize medico-legale psihiatrice s fie nsoit de o sintez ct mai coplet a ntregului material probator din dosarul cauzei respective (ex. rechizitoriul), ntocmit de organul de justiie competent, care s evidenieze elementele probatorii ale vinoviei nvinuitului sau inculpatului. CADRUL JURIDIC I ORGANIZATORIC DE EFECTUARE- FUNDAMENTARE TEORETIC GENERALITI Principalele prevederi legislative care reglementeaz materia expertizei se afl n Codul de procedur penal (art.116-125), n Codul penal (art. 48, 99, 176, 177), precum i n o serie de cauze civile. Cadrul juridic i organizatoric este completat de legea 459/2001privind organizarea i funcionarea instituiilor de medicin legal, modificat ulterior (??!!) a OGR 1/2000 cu OGR 57/august 2001. Unele reglementri menite ocrotirii bolnavilor psihici pe plan social-juridic, n afara celor referitoare la asistena medico-legal psihiatric i socio-psihiatric, trebuie cunoscute, deoarece uneori se refer i la activitatea de expertiz n legtur cu punerea sub interdicie, instituirea tutelei, a curatelei etc. Etichetarea generic de alienaie sau debilitatea mintal utilizat nc n unele texte de lege, este incorect, n sensul c terminologia respectiv nu este riguros exact n raport cu noiunile i clasificrile actuale ale afeciunilor psihice, impunndu-se o recorelare a terminologiei juridice cu terminologia psihiatric contemporan. De asemenea sunt netiinifice sintagmele (prezente n actualele reglementri legale) din cauza alienaiei mintale ori a debilitii mintale va fi pus sub interdicie, intoxicare cronic prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substane. Dac n cauzele penale medicii se descurc prin evitarea folosirii noiunilor depite sau prin argumentare criteriologic a capacitii psihice la momentul comiterii faptei, n cauzele civile, prevzute de dreptul civil, dreptul familiei sau de codul muncii, termenii neadecvai din respectivele prevederi ca i confuziile generate de aceste prevederi, astfel formulate i realitatea clinic (pendinte de marile realizri terapeutice) determin contradicii ntre experi nu numai cu prile aflate n proces sau cu instanele dar i ntre specialitii din psihiatria general i cei din psihiatria judiciar. Astfel nu se recepteaz corect aspectele privind interdicia, anularea cstoriei sau a divorului motivate medical, ncredinarea de minori etc., existnd chiar i contradicii ntre diferitele reglementri. Situaiile limit ntlnite n aceste cauze se datoreaz i faptului c nu exist prioriti precizate privind asistena medical i social juridic a persoanelor expertizate, organismele statului ca i organizaiile nonguvernamentale nefiind pregtite, teoretic i logistic, de a ndeplini sarcinil e ce se desprind din concluziile unei expertize medico-legale.

60

1. REGULI PROCEDURALE PRIVIND EXPERTIZA MEDICO-LEGAL PSIHIATRIC Sintetiznd regulile procedurale referitoare la efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice se poate spune c acestea constau n: a) - obligaia organului de urmrire penal sau a instanei de judecat de a aduce la cunotina experilor obiectul expertizei i ntrebrile la care trebuie s rspund (art.120 C.P.P.); b) - expertiza medico-legal psihiatric face parte din grupa expertizelor medicale i se execut n cadrul instituiilor medico-legale n care lucreaz experi oficiali n specialitatea respectiv; c) - dreptul experilor de a lua cunotin de materialul dosarului, necesar pentru efectuarea expertizei (n cursul urmririi penale aceasta se va face cu ncuviinarea organului de urmrire penal), de a cere lmuriri cu privire la anumite fapte sau mprejurri ale cauzei (art. 121 C.P.P.); d) - obligaia expertului de a ntocmi un raport scris (opiniile separate fiind consemnate n raport sau ntr-o anex (art.122) care trebuie s includ ntre altele i concluziile (art.123); e) - concluziile trebuie s cuprind rspunsurile la ntrebrile puse i aprecierile expertului asupra obiectului expertizei. Reinem c, dei legea procesual civil difer formal fa de prevederile codului de procedur penal privind precizrile asupra efecturii expertizei medico-legale psihiatrice, diferenele nu sunt de fond ci doar se completeaz, fiind mai punctate n codul de procedur penal. n codul procesual penal se legifereaz necesitatea efecturii expertizei medico-legale psihiatrice n activitatea de probaiune atunci cnd fapta antisocial apare comis la o persoan cu tulburare psihic, situaie n care este obligatoriu s se demonstreze legtura cauzal dintre simptomatologia psihic i elementele constitutive ale faptei svrite. Astfel, articolul 117 din Codul de Procedur Penal precizeaz: efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie in cazul infraciunii de omor deosebit de grav, precum si atunci cnd organul de urmrire penala sau instana de judecata are ndoiala asupra strii psihice a nvinuitului sau inculpatului. Sintetiznd circumstanele n care organele juridice pot solicita aceast expertiz, ntr-un material prezentat i acceptat la Consftuirea de psihiatriei i medicin legal din 1962, s -a artat c aceasta se efectueaz: a) - cnd conduita anormal a persoanei n timpul anchetei sau judecii este de natur a pune sub semn de ntrebare starea de sntate psihic a acesteia; b) - cnd sunt indicii sau dovezi c nvinuitul a suferit de unele boli, care ar putea avea repercusiuni psihice; c) - cnd infraciunea este lipsit de mobil evident sau s-a svrit cu o deosebit cruzime; d) - cnd pe perioada deteniei, condamnatul are o comportare anormal. 2. PREVEDERI DIN CODUL PENAL Articolul 48 din Codul Penal precizeaz: nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal, daca fptuitorul, in momentul svririi faptei, fie din cauza alienaiei mintale, fie din alte cauze, nu putea s-i dea seama de aciunile sau inaciunile sale, ori nu putea fi stapn pe ele. Coninutul acestui articol definete noiunea juridic de iresponsabilitate.
61

n aceast direcie, literatura juridic (Vasiliu Th. i colab.,1972) aduce n discuie coninutul articolului 48 Codul penal, fcnd urmtoarele comentarii i precizri: Este iresponsabil persoana care, din cauza incapacitii psihice existent n momentul svririi faptei, nu poate s-i dea seama de aciunile sau inaciunile sale, de ce acestea au caracter ilicit i prezint pericol social. O asemenea persoan iresponsabil nu poate fi pedepsit, cci n-ar putea fi ndreptat prin aplicarea i executarea pedepsei. Datorit lipsei capacitii de a nelege i de a voi a fptuitorului, iresponsabilitatea are drept consecin nlturarea caracterului penal al faptei. Deci noiunea de iresponsabilitate se definete prin incapacitate psihic. Logic, responsabilitatea penal presupune existena capacitii psihice (depline sau diminuate). Dar incapacitatea psihic nu este similar cu existena unei tulburri psihice deoarece i un bolnav psihic poate avea capacitate psihic de a aprecia critic coninutul i consecinele social negative ale faptei comise la un moment anume, ntr-un spaiu determinat, fiind stpn prin aciunile i inaciunile sale, adic n momentul comiterii faptei era capabil de a nelege semnificaia aciunii sau inaciunii sale i consecinele ce pot decurge din propriul comportament fiind n acelai timp, capabil de a se stpni. n acest context se apreciaz c persoana care a svrit o fapt penal poate avea, la momentul comiterii faptei, indiferent de tulburarea sa psihic, precizat nosologic, capacitate psihic sau incapacitate psihic, n raport strict cu fapta prevzut de legea penal, incapacitatea putnd fi nnscut sau ctigat, previzibil permanent sau tranzitorie. Medicii se pronun doar asupra aspectului menionat i nu asupra responsabilitii penale, deci nu intervin n interpretarea judiciar. Ingerina n aprecierea responsabilitii penale prin interpretri judiciare reprezint o depire de competen cu corolarul nclcrii codului deontologic. n acelai timp, aprecieri argumentate medical (cu nalt inut tiinific i cu documentare la zi) privind condiiile sau elementele constitutive ale faptei n legtur strict cu tulburarea psihic, fr aprecieri calificative asupra faptei, poate aduce un ajutor important justiiei; aceste aprecieri trebuie fcute neutral i fr exagerri sau depiri de competen deoarece acestea pot fi folosite, deopotriv, de ctre acuzare sau aprare. Mai reinem c, n concepia juridic, incapacitatea psihic este o situaie de excepie (exceptnd situaiile prevzute de lege ) care trebuie lmurit de ctre specialiti, lmuririle fiind apreciate de juriti n contextul celorlalte probe. Exemplificm cele precizate n acest paragraf prin urmtoarele consideraii: a) -este o exagerare (de altfel lips de cunotine) de a aprecia discernmntul minorilor n raport cu vrsta cronologic, dat fiind prevederile legale (nu rspund penal minorii sub vrsta de14 ani iar cei aflai ntre 14 i 16 ani doar dac se poate proba c au acionat cu discernmnt. b) -nu este o ingerin n activitatea judiciar i nici depire de competen dac n anumite cauze (lovituri cauzatoare de moarte, tentative la infraciunea de omor, omor simplu, calificat sau deosebit de grav) dac expertul evideniaz reacii de depire a inteniei, relaii victimologice ntreinute de victim, sau posibile comportamente de inducere n eroare; n aceste situaii corecta intervenie a expertului poate ajuta la evitarea unor erori n ceea ce privete calificarea faptei. c) -nu este un dezacord cu prevederile legale dac experii, n baza experienei i a documentrii tiinifice relaioneaz cazul, sub aspect fenomenologic, cu alte cazuri

62

deoarece aceste observaii ar putea ajuta la clarificarea unor fenomene/situaii care n final se vor dovedi tot de sorginte juridic. d) -avnd n vedere noile prevederi legale, (art. 45 i 46 CP - care prevd c nu constituie infraciuni fapta prevzuta de legea penala, svrit in stare de necesitate, fapta prevzuta de legea penala, svrit din cauza unei constrngeri fizice creia fptuitorul nu i-a putut rezista, fapt prevzut de legea penal, svrit din cauza unei constrngeri morale, exercitat prin ameninare cu un pericol grav pentru persoana fptuitorului ori a altuia si care nu putea fi nlturat n alt mod) expertul nu-i depete competena n situaiile limit care suscit controverse cu privire la ncadrarea n aceste prevederi dac poate aduce argumente tiinifice medicale, pro/contra n contextul delimitrii unei tulburri psihice de fond (sau de adaptare etc.); n aceste cazuri argumentele i contraargumentele trebuie s fie argumentate n detaliu. n concluzie, pentru ncadrarea n dispoziiile art. 48 CP trebuie s fie ndeplinite n totalitate urmtoarele criterii: a) -fptuitorul, datorit strii sale de incapacitate psihic, s nu fi fost n stare s-i dea seama de aciunile sau inaciunile sale ori s nu fi putut s fie stpn pe ele; b) - starea de incapacitate psihic s fi existat n momentul svririi faptei; prevzut de legea penal. c) - incapacitatea psihic s se datoreze tulburrii psihice; d) - fptuitorul s fi svrit o fapt. Astfel, fptuitorul care este lipsit de facultatea de a nelege semnificaia faptei sale ori nu poate fi stpn pe aciunile sale, adic nu are posibiliti de a-i determina sau dirija manifestrile volitive sau de a-i exprima liber voina, nu poate fi subiect de drept penal, cci n lipsa factorilor intelectiv i volitiv nu exist vinovie i deci nici responsabilitate penal. Starea de incapacitate psihic trebuie s fi existat, n mod obligatoriu, n momentul svririi faptei, adic, n ntreg intervalul de timp, fptuitorul (prin aciunea sau inaciunea sa) a svrit fapte prevzut de legea penal. Dac n ceast perioad de timp fptuitorul i-a recptat capacitatea psihic, dar a continuat svrirea faptei, dispoziiile art.48 Codul penal nu sunt aplicabile. De asemenea, dispoziiile textului menionat nu-i vor gsi aplicare nici n ipoteza n care fptuitorul i-a provocat cu intenie incapacitatea psihic (vezi drogarea) sau a convenit cu alte persoane s i-o cauzeze (stare de incontien preordinat). n cazul faptelor omisive, pentru ca dispoziiile art.48 Codul penal s-i gseasc aplicarea, trebuie s se constate c starea de incapacitate psihic nu se datoreaz culpei fptuitorului. Neaplicabilitatea prevederilor art.48 Codul penal, n aceste cazuri se datoreaz faptului c aciunile sau inaciunile sunt svrite numai aparent n stare de incontien, cci fptuitorul i le-a reprezentat anterior, ntr-un moment n care putea s neleag i s-i dirijeze voina, adic i-a asumat riscurile comiterii faptei ntr-o asemenea stare. Dac incapacitatea psihic survine dup comiterea infraciunii, fptuitorul va fi trimis n judecat, dar procesul penal se va suspenda pn la nsntoirea acestuia. Este posibil ca starea de incapacitate psihic s intervin dup condamnarea definitiv a infractorului (vezi psihoza de detenie). n acest caz se va amna

63

executarea pedepsei pn la nsntoire, condamnatul putnd fi internat ntr-un institut medical de specialitate (spital de psihiatrie). n ce privete afirmaia c incapacitatea psihic s se datoreze tulburrii psihice, n literatura juridic s-a artat c prin condiie sau alte cauze s-a voit s se deosebeasc cauzele care determin i explic existena unor stri oarecum normale de insuficient dezvoltare a capacitii psihice, cum ar fi minoritatea sau eroarea de fapt. n sfrit, fptuitorul trebuie s fi svrit o fapt prevzut i pedepsit de legea penal. Dac se ndeplinesc toate condiiile prevzute de lege, mai sus artate, este nlturat caracterul penal al faptei. Fa de fptuitor se poate lua msura de siguran cu caracter medical prin internare, chiar n cadrul procesului penal i dac s-a nceput urmrirea penal mpotriva lui. Dac urmrirea nu a nceput, fptuitorul poate fi internat pe baza prevederilor Decretului 313/1980. conform procedurilor legale privind aplicarea decretului. Dup cum am mai menionat, capacitatea psihic sczut cu sintagma discernmnt sczut, nu presupune iresponsabilitate sau responsabilitate atenuat, concept neacceptat de jurisprudena romneasc ci doar suportul unei analize judectoreti a circumstanelor atenuante i implicit a modulrii pedepselor. Exist totui prerea unor juriti i specialiti psihiatri c infractorii atini de o alterare parial a facultilor mintale trebuie sancionai mai blnd, ei avnd o rspundere penal atenuat concept care ar fi consacrat n mod expres n unele coduri penale, cum ar fi de exemplu cel italian. Numeroi juriti combat acest punct de vedere, fiind considerat eronat, susinnd c nu se poate admite distincia dect ntre persoane responsabile sau iresponsabile. Dac facultile mintale ale unei persoane sunt alterate, dar aceasta nu i-a pierdut facultatea de a nelege i de a-i manifesta voina n mod contient, ea va rspunde penal. Legea noastr penal n vigoare, nu prevede o rspundere penal limitat sau atenuat, ns n cadrul juridic oferit de art.72. Codul penal, ngduie s se aib n vedere cu prilejul individualizrii pedepsei i diferitele aspecte legate de capacitatea psihic a infractorului. Articolul 49 din Codul penal n vigoare precizeaz, n aceeai ordine de idei urmtoarele: Nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal, dac fptuitorul, n momentul svririi faptei, se gsea, datorit unor mprejurri independente de voina sa, n stare de beie complet produs de alcool sau de alte substane (???). Starea de beie voluntar produs de alcool sau de alte substane nu nltur caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, dup caz o circumstan atenuant sau agravant. Respectivul articol de lege face referiri la intoxicaia acut cu alcool sau cu alte substane cnd este produs n mod fortuit, fr voina i uneori chiar fr tiina celui care a ajuns n aceast stare, motiv pentru care aceste forme de beie mai sunt denumite accidentale sau fortuite. Cu toate c textul de lege este foarte clar, se mai face uneori confuzia, n practic, ntre beia acut voluntar i cea intenionat, adic ntre acea intoxicaie voit n scopul obinerii efectelor euforice i aceea n scopul realizrii unei anestezii morale sau de uurare a deliberrii i realizrii actului antisocial, aa numita beie de curaj i care are cu totul alte consecine din punct de vedere penal.

64

3. PREVEDERILE CODULUI DE PROCEDUR CIVIL Articolele de lege care reglementeaz efectuarea expertizelor n practica dreptului civil nu se refer expres la cele medico-legale psihiatrice i nici nu detaliaz procedura de expertiz dar completeaz pe cele din Cp.p. Astfel art. 203 i 204 reglementeaz calitatea de a fi expert i situaiile de recuzare. Art.209 se refer la termenul lucrrii, art.211 la motivarea opiniilor separate n cadrul comisiilor cu mai muli experi, art. 211 la posibilitatea de a se dispune completarea expertizei sau efectuarea unei noi expertize iar art. 213 precizarea privind luarea de mit. Subliniem c expertizele medico-legale psihiatrice se efectueaz, prin lege, n comisii mixte i prevederile codurilor de procedur se respect din aceast perspectiv. 4. PREVEDERILE CODULUI FAMILIEI Codul familiei aduce precizri importante i legiferate, ceea ce este esenial, la problematici privind cauzele care interfer cu ocrotirea familiei i implicit cu fiecare membru al ei, precum i cu relaiile acestora cu ceilali membri ai societii, cu statul n sine. Punctm acele aspecte controversate din literatura de specialitate, ce deriv de altfel, din spectaculoasele achiziii teoretice etiopatogenice i implicit terapeutice, ale psihiatriei i neurologiei ultimelor dou decenii. Punerea sub interdicie a persoanelor bolnave cu sindroame psihoorganice devine controversat dat fiind c au aprut beneficii terapeutice biologice (mai ales), psihoterapice i socioterapice (de mbuntire a calitii vieii) care permit bolnavului s se integreze, mai mult sau mai puin, n mediul familial i s se autongrijeasc la nivel elementar , evitndu-se astfel instituionalizarea. Pe de alt parte, posibilitatea de a fi meninut n mediul familial, fr a reprezenta o surs de stres pentru membrii familiei, nu se confund cu capacitatea psihic de a lua decizii cu caracter predictiv privind anumite drepturi i obligaii sau cu caracter critic asupra tuturor posibilelor consecine social juridice ale propriilor hotrri. Dei medicaia ultimilor ani a adus ameliorri spectaculoase pe linie cognitiv i implicit pe linia celor expuse mai sus, fondul patologic volitiv-afectiv nu beneficiaz de ameliorri semnificative, bolnavul fiind uor de manipulat pentru a aciona mpotriva propriului interes. Situaia este aproape identic n patologia bolilor schizofrenice, tiut fiind faptul c s -a ajuns n situaia, datorit eficienei medicaiei psihotrope, c s-a scos schizofrenul (alienatul clasic) din spitalele psihiatrice de bolnavi cronici aducndu-l n lumea noastr. Dar defectul, dat n general de o simptomatologie negativ, dei nu este evident n activitatea cotidian (putnd chiar s lucreze n ritm liber sau n programe reduse/speciale i s se autontrein/autongrijasc) apare exprimat pe planul volitiv cnd se afl n situaia de a decide cu liber voin, n propriul interes fr a fi manipulat. Aceleai aprecieri le putem face i cu privire la afeciunile afective, deciziile experilor fiind ngreunate n plus de patologia periodic. Dificultile de operare ale experilor sunt ngreunate i de exprimrile mai vagi cu privire la drepturile i obligaiile tutorelui precum i de neimplicarea suficient a organizaiilor guvernamentale i/sau neguvernamentale.

65

5. PREVEDERILE CODULUI CIVIL Codul civil reprezint o sum de reglementri ce acoper o larg gam de probleme cotidiene. Psihiatriei judiciare i revine practic aprecierea capacitii psihice de exerciiu, de a ncheia acte juridice. n situaiile n care se solicit aceast apreciere la persoane aflate n via, cel puin aparent, sarcina este mai uoar. Expertul trebuie s aprecieze capacitatea psihic a persoanei de a contracta (similar celei de a ncheia acte juridice) adic de a deveni titular de drepturi i obligaii civile prin ncheierea actelor de drept civil. Art. 949 prevede c poate contracta orice persoan ce nu este declarat incapabil de lege, experii trebuind s aprecieze dac persoana respectiv, n limitele legii, este sau nu capabil din punct de vedere psihic s acioneze, n propriul interes, cu liber voin (fr a fi influenat, manipulat). Se apreciaz astfel funcia volitiv. Legea 459/2001 prevede eliberarea certificatelor medico-legale privind capacitatea psihic a persoanelor care doresc s ncheie acte civile fr a se preciza obligativitatea. Datorit acestei nereglementri asupra obligativitii se perpetueaz controverse sterile care mresc numrul de procese privind anularea unor acte civile, cauzele impunnd n aceste situaii obligativitatea efecturii unor expertize, unele pe acte datorit decesului persoanei respective. Conform prevederilor art. 950 Cod Civil persoanele care nu au, prin lege, capacitate de a ncheia acte civile sunt minorii, interziii i toi cei crora li s-a interzis, legal, anumite contracte. n principiu, orice persoan fizic ce se afl n afara acestor prevederi poate ncheia acte civile (inclusiv testamente) aspect precizat ,i n art.856 cod Civil. n ceea ce privete interziii, aparent conceptul este clar; dificultile apar cnd se afirm c, aprioric, dac persoana nu a fost pus sub interdicie nseamn c a avut capacitate psihic de a ncheia acte civile i, pe cale de consecin, orice anulare a acestora nu este n sensul legii. Dar aprecierea capacitii psihice de exerciiu impune constatarea c persoana respectiv, indiferent c a fost pus sau nu sub interdicie, a acionat cu liber voin, conform propriului interes, fr a fi influenat, sugestionat, manipulat, dnd dovad c este n cunotin de cauz n ceea ce privete reglementrile legale viznd actele civile ce dorete s le ncheie i implicit c poate nelege critic, predictiv, consecinele social-juridice ce pot decurge din actul respectiv. Relativ la acest aspect punctm falsele probleme care apar: a) - nu orice persoan care este pus sub interdicie necesit instituionalizare (n situaia c nu este i un caz social) i nu orice persoan instituionalizat nu are, aprioric, capacitate psihic de exerciiu; b) - nu orice persoan care nu a fost pus sub interdicie este sntoas psihic, n sensul c are capacitate psihic pstrat; punerea sub interdicie se solicit de ctre tere persoane (aparintori, vecini, organizaii nonguvernamentale etc ca i de ctre autoritatea tutelar); dac nu se solicit punerea sub interdicie, logic, persoana, chiar fr capacitate psihic nu este interzis. Orientarea psihiatriei nu este de a interzice sau instituionaliza bolnavul psihic cu handicap sever ci de a-l sprijini s se integreze pe ct posibil ntr-un mediu pe care l dorete, oferindu-i n schimb, pe ct posibil, sprijin n sistemul su relaional, n scopul evitrii manipulrii oneroase. Dac totui, un astfel de bolnav, ncheie un act civil (cu precdere sunt ncheiate acte cu clauze de ntreinere sau dispoziii testamentare) nu nseamn c a avut capacitate psihic de exerciiu doar pe motivul c nu i s-a solicitat punerea sub interdicie. Nu exist legtur de

66

cauzalitate direct ntre capacitatea psihic a unei persoane i solicitarea de ctre alte persoane a punerii sub interdicie. n continuare ne vom referi pe larg la problematica dispoziiilor testamentare, anularea testamentelor reprezentnd subiectul majoritii expertizelor medico-legale psihiatrice pe acte. Conform teoriei dreptului civil testamentul este un act juridic revocabil prin care o persoan, numit testator transmite, pentru perioada ncetrii din via, bunurile sale sau o parte dintre acestea, unei alte persoane (sau mai multor persoane) numit (numite) legatar/legatare. Juridic nseamn c testamentul este un act juridic . n sensul legii actul juridic reprezint o manifestare de voin exteriorizat, adic act de voin ndeplinit cu intenia de a produce efecte juridice. Testamentul fiind un act juridic trebuie s ndeplineasc condiiile de valabilitate necesare ntocmirii oricrui act juridic, respectiv capacitatea de a contracta, consimmntul valabil al parii care se oblig, un obiect determinat, o cauz licit. Consimmntul valabil al prii care se oblig reprezint consimmntul valabil al testatorului. Se prezumeaz c nu au consimmnt valabil (deci nu pot testa) minorii sub 14 ani i interziii; se consider c nu au consimmnt deplin minorii n vrst de peste 14 ani a cror capacitate de a ncheia acte juridice a fost prezentat anterior. Legea consider c o persoan poate fi lipsit de consimmnt pe moment n situaiile de beie, mnie sever, somnanbulism i hipnoz; n aceast situaie reconstituirea momentului respectiv devine deosebit de important. Remarcm c n practic n-am ntlnit asemenea situaii. Cu privire la starea de beie ne-am orientat dup prevederile codului penal n sensul c dup excluderea unei patologii pendinte de consumul de alcool sau alte substane psihoactive starea de beie simpl datorat unei intoxicaii acute voluntare nu este luat n consideraie. De asemenea legea consider c nu este un consimmnt valabil n cazurile n care manifestarea de voin a fost fcut n glum sau din pur complezen, a fost prea vag sau sub condiia msuri de siguran medical oblig dac vreau. Ca un consimmnt s fie valabil trebuie s fie exteriorizat, expres i nu dedus din alte manifestri ca: tcerea, gestica. O problem controversat n care experii au mare responsabilitate profesional este cea a exteriorizrii consimmntului prin amprent, la tiutorii de carte. Noi considerm c n absena unor afeciuni osteoarticulare, indiferent de etiologie, un tiutor de carte care semneaz prin amprent prezint o tulburare psihic; apare ca inadvertent ca o persoan aflat n imposibilitate de a semna datorit unor sindroame psihoorganice, indiferent de intensitate sau etiologie poate exprima un consimmnt valabil, n sensul c -i poate manifesta liber voina. Sintagma notarial a consimit dar nu a putut semna fr precizarea netiinei de carte sau a afeciunii invalidante care a determinat imposibilitatea de a semna apare caduc. n ceea ce privete eventuala falsificare a semnturii, problema aparine expertizelor criminalistice; expertiza medico-legal psihiatric se poate pronuna eventual dac nscrisul respectiv prezint modificri grafice patologice certe. Consimmntul mai poate fi afectat prin dol i violen. Dolul este expresia inducerii n eroare, prin viclenie, a testatorului de ctre persoana creia i s-a testat, cu scopul de a i se testa. Legea consider manifestri de dol ca fiind: specularea afeciunii ori a pasiunii unei persoane n scopul determinrii subtile de a testa ntr-un anumit fel. (Adrian Fril, expertiza testamentar, pag.15, edit.
67

Colosseum, 1995). Intenia testatorului fiind prezumat, dolul nu se presupune i trebuie demonstrat, Situaia cea mai frecvent este aceea c dolul se apreciaz indirect, prin demonstrarea n cadrul expertizei medico-legale psihiatrice c testatorul prezenta tulburri de voin cu corolarul posibilitii de a fi indus n eroare, de a fi manipulat. Violena presupune c s-au exercitat ameninri fizice i psihice asupra sa, a soului/soiei, ascendenilor sau descendenilor; violena se poate referi la integritatea fizic i psihic, la onoarea, cinstea sau sentimentele testatorului i trebuie probat c a existat, c a fost comis cu intenie n scopul ncheierii actului. Legea, n vederea probrii violenei, permite orice prob dar expertiza medico-legal psihiatric este mai puin implicat. Reiterm viciile de consimmnt: caracterul contient al manifestrii de liber voin (subliniem: prezena contiinei elementare este o condiie esenial dar nu suficient), exteriorizarea cu intenie a voinei testatorului, dolul i violena. Aceste vicii de consimmnt (fiecare n parte) duc la nulitatea actului. Obiectul determinat: Bunurile testate trebuie s fie individuale, s aparin numai testatorului. Dac acestea sunt determinate generic trebuie s se precizeze criteriile de determinare aplicabile la executarea actului, cele mai frecvente fiind: cantitatea, calitatea i valoarea. Cauza licit reprezint concordana dorinei manifestate de testator cu legislaia n vigoare. Alte caractere juridice ale testamentului: act juridic unilateral (nu este necesar acordul persoanei beneficiare a prevederilor testamentare), personal, revocabil, ntocmit pentru cauz de moarte (este valabil numai dup decesul testatorului), este cu titlu gratuit (reprezint o liberalitate deoarece testatorul dispune total sau parial de averea sa n folosul unui legatar), este constitutiv (din el decurge naterea unui drept subiectiv al legatarului), cu caracter patrimonial (coninutul actului este evaluabil n bani) i este un act juridic solemn deoarece pentru a fi valabil trebuie s fie ntocmi n forma prevzut de lege, altfel este lovit de nulitate absolut. Testatorul trebuie s precizeze legatul adic persoana sau persoanele beneficiare. Testamentul mai poate cuprinde: revocarea unui testament anterior, dezmoteniri motivate, recunoaterea unui copil din afara cstoriei, desemnarea unui executor testamentar, sarcini precise impuse legatarului, dispoziii privind ngroparea i funeraliile, motivarea actului de liber voin. Legislaia prevede dou mari reguli de form, una fiind aceea c nu poate fi valabil dac este exprimat verbal. n aceste situaii rmne la latitudinea motenitorilor legali de a executa sau nu dorinele expuse verbal, prin consens, legea nefiind implicat. A doua form cerut este aceea ca actul s fie fcut prin act separat; dou persoane nu pot s testeze una ]n favoarea celeilalte sau mpreun n favoarea unei tere persoane n cuprinsul aceluiai act. Felurile testamentelor sunt: olograf, autentic i mistic i testamente privilegiate.. Testamentul olograf este scris i semnat de testator (i nu dictat), pe hrtie sau pe orice alt suprafa, cu instrumente uzuale de scris sau cu orice alt instrument capabil de a produce semne grafice i n orice limb cunoscut de ctre acesta. Eventualele modificri, completri etc. fcute de testator trebuie s fie fcute n aceeai limb n care a fost scris,
68

iniial, testamentul. Testamentul trebuie s fie datat (ziua, luna, anul); data eronat sau incomplet datorat unei aciuni involuntare a testatorului poate fi rectificat de judector prin analiza elementelor intrinseci ale actului (eroarea de datare a actului se consider fals i atrage nulitate absolut. Nendeplinirea condiiilor expuse, distrugerea sau ascunderea testamentului sunt considerate revocare atrage nulitatea testamentului. Testamentul autentic este efectuat conform legii de ctre un funcionar public abilitat. Notarul are obligaia s verifice identitatea testatorului, s citeasc actul i s ntrebe pe testator dac aceasta este ultima sa voin i la rspunsul pozitiv l va invita s semneze; notarul va pune rezoluia pe cererea de autentificare. n ncheierea de autentificare se constat faptul ndeplinirii autentificrii i modalitatea de semnare. Un exemplar se pstreaz de ctre notar n scopul prezervrii actului. Testamentul mistic (secret), foarte rar n prezent, este semnat manu-propria de testator, sigilat i prezentat judectoriei pentru ndeplinirea unor formaliti prevzute de lege fiind apoi restituit testatorului. Testamentele privilegiate sunt testamente autentice simplificate ntocmite n situaii deosebite . Pot ntocmi astfel de acte persoane bolnave i sntoase aflate ntr-o localitate izolat, cltorii pe mare i membrii echipajelor (testament maritim obligatoriu), militari n misiune, bolnavi cu boli contagioase. Dup ncetarea situaiei care a impus efectuarea acestui tip de testament, acesta nu mai este valabil. Dac mprejurarea se menine actul trebuie refcut dup 6 luni iar cel maritim dup 3 luni. Dac testatorul a decedat n mprejurarea respectiv actul este valabil. O alt form simplificat este cea trecut n libretul de CEC sub forma unei declaraii standard semnat (condiie obligatorie). Principalele articole din legea civil care reglementeaz valabilitatea dispoziiilor testamentare sunt: art. 858, 859, 864, 872, 874, 875, 948, 949, 950, 960, 968, 1171 C.civ.. PRINCIPII METODOLOGICE Cadrul instituional de desfurare a activitii de expertiza medico-legal psihiatric precum desemnarea experilor cauzei etc. este prevzut de lege. Reinem, prin acordarea acestor prevederi cu normele internaionale viznd respectarea drepturilor omului, urmtoarele: 1. - Constatarea i expertiza medico-legal psihiatric se efectueaz la cererea urmtoarelor instituii: Parchet, Instane Judectoreti, Poliie. Excepia este reprezentat de atestarea strii de sntate psihic n vederea stabilirii capacitii psihice de a ntocmi acte de dispoziie, cnd se ntocmete un certificat medico-legal la cererea persoanei, efectuat de ctre aceleai Comisii de prim expertiz medico-legal psihiatric; 2. - Expertiza medico-legal se efectueaz prin examinarea nemijlocit a persoanei sau pe acte n caz c obiectivele expertizei vizeaz o persoan decedat; 3. - Expertizarea persoanelor se face numai prin examinarea acestora i a documentaiei juridice n cadrul comisiei i numai ntr-o unitate sanitar aparinnd reelei de medicin legal; 4. - Este interzis a se efectua expertizarea n cadrul altor instituii, medicale sau nonmedicale, exceptnd situaiile prevzute de lege; 5. - Comisiile de expertiza medico-legal psihiatric se organizeaz numai n localitile care pot asigura logistic investigaii complexe i observaie clinic psihiatric; 6. - Persoana expertizat are dreptul s fie informat asupra motivaiei i obiectivelor expertizei, a necesitii colaborrii cu comisia, precum i a necesitii unor eventuale investigaii complementare sau internri n diferite uniti sanitare. Deoarece normativele n vigoare
69

fixeaz un cadru restrns pentru obligativitatea expertizei, n absena unei colaborri eficiente sau n cazul refuzului examinatului, comisia, motivat, poate s nu efectueze ex pertiza, avnd obligaia de a comunica n scris instituiei solicitante att aceast decizie ct i motivarea ei. Persoana expertizat poate refuza o investigaie sau alta.

OBIECTIVELE GENERALE ALE EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE METODOLOGIA SOLUIONRII ACESTORA RAPORTUL DE EXPERTIZ 1. OBIECTIVELE GENERALE Plecnd de la prevederile legislaiei actuale i de la necesitile practicii juridice i de asisten medico-legal, n baza unei suficiente experiene n acest domeniu al expertizei, am stabilit o serie de obiective generale i speciale, pe care dorim s le prezentm anticipnd metodologia soluionrii lor. Astfel principalul obiectiv general al expertizei medico-legale psihiatrice l constituie precizarea strii de sntate (normalitate) psihic a unei persoane. Efectuarea acestui gen de expertiz este necesar att n cauzele penale, n care se ridic problema existenei discernmntului i ca urmare a vinoviei persoanelor care svresc acte antisociale, precum i n cauzele civile, n care intereseaz starea sntii psihice a persoanei, cum este situaia punerii sub interdicie sau a desfiinrii acestei msuri. Un alt obiectiv general l constituie caracterizarea complex a personalitii individului expertizat cu specificarea trsturilor acesteia att n legtur cu diagnosticul psihiatric, ct i din punct de vedere socio-psihologic, n vederea deduciei asupra unui potenial de decompensare sau antisocial. Urmtorul obiectiv l constituie, n ordine, stabilirea legturii de cauzalitate ntre trsturile acestei personaliti i elementele constitutive ale actului infracional sau antisocial svrit (natura actului sau felul infraciunii, mobil, mod de realizare, circumstanele de svrire, atitudine premergtoare i ulterioar). Noi considerm c acest obiectiv trebuie s constituie un criteriu suplimentar, care s pregteasc obiectivul principal al oricrei lucrri de acest gen i anume, furnizarea criteriilor de stabilire a integritii funciilor psihice, n general i n momentul svririi faptei, n special. Criteriile de stabilire a integritii funciilor psihice decurg din analiza a trei factori principali i anume: a) - integritatea nivelului de contiin i a luciditii contiinei. b) - dezvoltarea i structurarea personalitii. c) - analiza reactivitii normale i patologice. n legtur cu primul factor se vor urmri tulburrile cantitative al contiinei (de la suspendarea contiinei ca fenomen critic, de la strile de com pn la strile de obnubilare) precum i tulburrile calitative (de la ngustarea cmpului contiinei la disoluiile contiinei ncepnd cu strile confuzo-onirice, strile crepusculare pn la strile amentive). Trebuie s reinem ca fiind cauzatoare de tulburri cantitative de contiin toate afeciunile neuropsihice care dau amnezie de tip lacunar (beia profund, epilepsia, coma posttraumatic, cea diabetic, cea uremic, etc.). Reinem, ca afeciuni cauzatoare de tulburri calitative, reaciile exogene (toxice i infecioase, traumatice).
70

Al doilea factor l constituie analiza dezvoltrii i structurrii personalitii normale i patologice, a strilor psihopatoide, a psihozelor majore, a sindroamelor psihoorganice, deteriorative i demeniale. Al treilea factor se refer la analiza reactivitii normale i a dezvoltrii patologice (psihogeneza). Toate acestea servesc reconstituirii i probrii eventualelor tulburri i a intensitii acestora n momentul svririi faptelor. 2. RAPORTUL MEDICO-LEGAL DE EXPERTIZ PSIHIATRIC 2.1.- CONINUTUL RAPORTULUI DE EXPERTIZ Orice expertiz medico-legal reprezint, n fond, o activitate de cercetare tiinific, ceea ce presupune o documentare prealabil asupra obiectului investigrii, consultarea literaturii de specialitate referitoare la particularitile cazului studiat (spe), analiza fiecrui element constitutiv al probei, n strns legtur cu precizarea prealabil a obiectivelor cercetrii (n principal, fixate de organele juridice), coroborarea datelor obinute din analiza acestor elemente ntr-o activitate interdisciplinar, n echipe de specialiti, ce se refer la aceeiai parametri, utiliznd o terminologie unitar, consacrat i recunoscut n aceeai msur i de instituiile beneficiare, pentru a ajunge, n final, la o sintez sugestiv, convingtoare, exprimat cu maximum de claritate. Oricare lucrare medico-legal se concretizeaz prin ntocmirea unui act medico-legal, ce are diferite denumiri, n funcie de circumstanele de solicitare, momentul i amploarea detaliilor pe care trebuie s le furnizeze. Nu trebuie neles, ns, n mod simplist faptul c ar exista situaii n care se pot ntocmi acte rezumative, de tipul unui protocol formal sau alte lucrri mai ample, n sensul unor referate tiinifice, care presupun o seri e de ipoteze, procednd la comparaii i discriminri, pentru a ajunge la concluzii prin excludere. Metodologia de desfurare i concretizare a oricrei activiti medico-legale trebuie s fie unitar i trebuie generalizat la ntreg teritoriul n care se aplic aceleai norme de drept. Indiferent c este vorba de o simpl constatare, certificat medico -legal sau raport de expertiz, nu trebuie s se rspund numai la obiectivele general cunoscute n raport cu genul de lucrare medico-legal (traumatologic, tanatologic, de identificare sau psihiatric, etc.) oricare alt constatare sau element semnificativ pentru activitatea de urmrire, anchet sau judecat, fiind obligatoriu de inclus n concluziile actului respectiv. Astfel, aa cum pentru concluzii le unui act (concretiznd un caz de traumatologie) nu trebuie s ne limitm numai la prezentarea tipului de ngrijiri medicale, ci la toate situaiile prevzute de art. 182 Codul penal, la fel, pentru activitatea de expertiz interdisciplinar medico-legal psihiatric, trebuie precizate n concluziile actului nu numai criteriile medico-legale ale responsabilitii sau ale capacitii psihice, ci toate elementele semnificative privind elementele subiective ale actului infracional, eficiena msurilor terapeutice aplicate, anterior i mai ales prognosticul psihosocial al cazului analizat. Una din principalele trsturi ale acestei activiti cu caracter interdisciplinar este tocmai reconstituirea unui eveniment (la timpul trecut bio-psiho-social) despre care expertul nu este informat dect parial, reconstituirea pe care o face paralel i concomitent n momentul examinrii actuale i mpreun cu subiectul mai mult sau mai puin cooperant pornind de la trsturile de fond ale personalitii sale pentru a reactualiza, n sensul unei retriri a momentului faptei. Uneori este deosebit de dificil de a realiza aceste deziderate, intervenind fenomene cu caracter reactiv funcional secundar, pn la modificarea nsi a personalitii subiectului. Poate, de multe ori, s fie mai uor de a semnala un debut medico-legal pentru o afeciune psihic,
71

care s marcheze momentul i coninutul faptei antisociale, dect de a se elimina o simptomatologie reactiv superadugat care se agraveaz pe msura naintrii n timp, de la data svririi acestei fapte. O ncrctur reactiv la nceput funcional se poate structura, iar variaiile capacitii de discernmnt critic pot surveni n ambele sensuri, pornind de la integritate, pn la scderea considerabil pe parcursul dezvoltrii reaciei sau, de la limitarea apreciabil din momentul faptei, la integritatea absolut din momentul examinrii. Revenim, pentru a meniona c raportul de expertiz constituie n general un mijloc de prob cu particulariti i caractere care i confer o individualitate preoprie. Experii trebuie s fac o analiz individualizat a cazului respectiv, utiliznd cele mai indicate metode de investigare, adaptate n consecin subiectului examinat i situaiei concrete de fapt. Exist minori care pot fi responsabili pentru anumite fapte dar nu i pentru altele. Discernmntul nu trebuie raportat n mod formal la vrsta cronologic sau la diagnosticul de boal, ci la natura i circumstanele de svrire a faptei, la elementele consecutive ale actului antisocial. Nu orice psihotic este totdeauna iresponsabil fa de faptele sale. Exist psihotici care pot fi responsabili pentru anumite fapte iar pentru altele nu. Discernmntul lor nu trebuie raportat n mod formal la diagnosticul de boal, ci i la stadiul de evoluie n care se afl defectul specific, de diferite intensiti, la caracterul concret n care subiectul a acionat deliberat, deci dac a avut n momentul respectiv i pentru actul antisocial respectiv nu numai capacitatea de a-i exprima liber voina sau nu, ci mai ales, de a anticipa critic consecinele ce vor decurge din faptele sale. n cele ce urmeaz vom face o serie de referiri la normele legale n vigoare care privesc coninutul raportului de expertiz i la metodologia recomandat n acest sens. Art. 123 din Codul de procedur penal precizeaz: Raportul de expertiz cuprinde: a)- partea introductiv, n care se arat organul de urmrire penal sau instana de judecat, care a dispus efectuarea expertizei, data cnd s-a dispus efectuarea acesteia, numele i prenumele expertului, data i locul unde a fost efectuat, data ntocmirii raportului de expertiz, obiectul acestuia i ntrebrile la care expertul urma s rspund, materialul pe baza cruia expertiza a fost efectuat i dac prile care au participat la aceasta au dat explicaii n cursul expertizei; b)- descrierea n amnunt a operaiilor efectuare a expertizei, obligaiile sau explicaiile prilor, precum i analiza acestor obiecii ori explicaii n lumina celor constatate de expert; c)- concluziile, care cuprind rspunsurile la ntrebrile puse i prerea expertului asupra obiectului expertizei. Se tie c o constatare medico-legal psihiatric se poate face imediat dup svrirea faptei sau dup prinderea fptaului, la solicitarea organului de urmrire penal, tocmai avnd n vedere recomandarea de a surprinde tabloul psihopatologic cel mai apropiat de situaia existent din momentul faptei, fiind binecunoscute modificrile care pot surveni ulterior, n timpul anchetrii sau n perioada de detenie. n aceast situaie, fiind vorba de o examinare de urgen, n condiii ambulatorii, lucrarea se va baza, n fond, pe o investigare clinic de rutin, completat cel mult, n raport cu timpul scurs de la fapt, de recoltarea unei probe pentru determinarea alcoolemiei iar locul examinrii fiind fixat n raport de mprejurri (arestul poliiei, cabinetul dispensarului, spital, etc.). Comisia trebuie s respecte competena, pe lng medicul legist participnd doi medici psihiatrici.

72

Principala sarcin a echipei este de a lucra disciplinat, de a colabora respectnd normele deontologice, medicului legist revenindu-i sarcina nu de a arbitra, ci de a coordona ntreaga activitate, participnd direct la redactarea actului. Aportul medicului legist va crete considerabil n activitatea de echip, n expertizarea cazurilor cu implicaii din domeniul traumatologiei generale i ale traumatismului craniocerebral n special, al obstreticii-ginecologiei (vezi expertiza mamei n pruncucidere), al sexologiei aberante (vezi expertizele de transsexualism) sau al capacitii de munc. n plus, prin formaia sa de morfopatolog, medicul legist va putea da relaii ntr-o serie de probleme speciale i totodat specifice expertizei interdisciplinare medico-legale psihiatrice, n automutilri, n interpretarea unor aspecte de victimologie, n autoagresivitate, n sinistroz, n expertizele pe baz de documente medicale, n vederea aprecierii capacitii psihice a celor care au ntocmit acte de nstrinare a bunurilor, donaii, testamente, vnzare-cumprare, etc. i n care obiectul expertizei, respectiv una din pri lipsete. n ceea ce privete coninutul raportului, pe lng normele de procedur mai sus artate, trebuie respectat i metodologia recomandat n acest sens pentru redactarea oricrui gen de expertiz medico-legal. Astfel, raportul va cuprinde o parte introductiv, o parte descriptiv de fond i una de sintez i concluzii. Introducerea: referindu-ne la partea introductiv ca prim seciune a raportului, precizm c pe lng preambulul, care se refer la numele i calitatea membrilor comisiei de expertiz, documentul scris (dispoziia sau ncheierea de efectuare) emis de organul de urmrire penal sau instana de judecat - cu nr. i data precizate), data i locul examinrii, data ntrunirii comisiei (sau datele succesive la care examinrile se repet). Aceast parte va cuprinde ca principal capitol, istoricul faptelor, care va meniona infraciunea sau actul antisocial cu detalii din care s rezulte toate elementele constitutive ale actului (coninutul faptei antisociale, cu data, ora i locul desfurrii, mobil, modul de realizare i circumstanele particulare n care a avut loc, atitudinea premergtoare, precum i cea ulterioar, imediat dup realizarea faptei ct i perioada de anchet sau n timpul deteniei). Nu trebuie omise, atunci cnd se cunosc, o serie de date privind situaia conflictual, modul de comportare al victimei, date cu privire la coautorii faptei (vrst, antecedente psihiatrice, penale), modul de reacie al anturajului apropiat (familie, colegi de munc), n ce condiii a fost reclamat sau descoperit fapta, alte amnunte de ordin criminalistic privind instrumentele sau substanele utilizate, aspecte de la locul faptei, corpuri delicte, nscrisuri, bilete sau scrisori, acte medicale, etc. Dac, datorit tulburrilor psihice de intensitate deosebit sau datorit unor traumatisme, intoxicaii acute voluntare post-faptei, etc., autorul infraciunii a necesitat internarea de urgen, n istoric se va nota i o sintez a foii de observaie clinic din care s rezulte motivele internrii, prezena leziunilor traumatice, datele de ordin clinic i paraclinic (de laborator) care au stat la baza diagnosticului, evoluia, n care trebuie s se noteze i declaraii semnificative ale pacientului i n cazul n care internarea nu se face ntr-un serviciu de specialitate, rezultatul consultului fcut de un medic psihiatru sau neurolog. Medicii curani trebuie informai asupra implicaiilor judiciare ale cazului pentru a lua msuri de prevedere corespunztoare, pn la scoaterea bolnavului din pericol i de a realiza o observaie mascat. Considerm c este locul de a face n acest context o parantez pentru a observa c uneori de un real folos pentru echipa de cercetare a locului faptei este cercetarea suplimentar a locuinei autorului faptei, unde, pe lng o serie de date de ordin criminalistic ce se pot culege, se pot gsi diferite documente, scrisori, jurnale cu semnificaie psihopatologic i care ajut n mod deosebit la cunoaterea personalitii autorului i la precizarea diagnosticului psihiatric.
73

Comportarea anormal din timpul arestului sau perioadei de detenie trebuie consemnat de ctre organele de supraveghere, un referat n acest sens putnd fi anexat la dosarul cauzei, constituind o motivare n plus pentru solicitarea unei expertize medico-legale psihiatrice. Observm o cretere a operativitii n situaiile n care dispunem de o documentaie complet, sistematizat, din care nu lipsesc nici ancheta social, nici cazierul judiciar, nici planele foto cu reconstituirile de la locul faptei, nici documentele medicale, precum i nscrisurile personale ale subiectului expertizei (atunci cnd exist). n metodologia expertizei medico-legale psihiatrice dosarul judiciar reprezint principala surs de documentare, care trebuie s se realizeze prealabil examinrii cazului i investigrii cu probe i teste de specialitate. Un alt capitol al prii introductive l constituie tocmai examinrile preliminare. Acestea se refer de obicei la analiza documentelor de ordin medical (certificate, prescripii medicale, fie de consultaii, carnete de sntate, bilete de ieire din spital, buletine de analiz, radiografii i mai ales foi de observaie clinic, dac subiectul a fost internat anterior n servicii de specialitate sau clinici (secii) de psihiatrie). Mai rar, exist o serie de documente medicale privind alte aspecte ale patologiei, alte afeciuni dect cele de ordin neuropsihiatric, mai ales atunci cnd odat cu solicitarea expertizei medico-legale psihiatrice cu obiectivele binecunoscute, se mai solicit s se precizeze dac expertizatul poate beneficia de tratament de specialitate n reeaua sanitar a D.P. Uneori, aceast ntrebare se pune i pentru o anume afeciune neuropsihic, iar formularea de rutin a acestei ntrebri este: Dac poate suporta sau nu regimul de penitenciar?. Formularea este improprie, deoarece nimeni nu poate suporta nici mcar gndul privaiunii de libertate i chiar persoane fr tulburri psihice manifestate n prezent pot face reacii psihogene, stri depresive de diferite intensiti pn la antrenarea unor tulburri sau afeciuni somatogene. Cu att mai mult problema se ridic pentru psihopai sau personalitile dizarmonice, care nici n codiii de libertate, avnd o adaptabilitate deficitar, nu pot suporta situaiile de frustrare (de exemplu regimul riguros i de disciplinare din mediul militar, fiind deci inapte pentru stagiul militar), iar n mediul penitenciar pot recurge la automutilri, ncearc s evadeze sau pot face decompensri de intensitate variabil, aspecte ce vor fi prezentate n capitolele urmtoare. Datele semnificative din ancheta social, situaia colar, caracterizrile la locul de munc i chiar unele date care rezult din autopsia medico -legal a victimei, pot completa acest capitol de examinri preliminare. Toate acestea, la fel cu alte date semnificative din dosar (aplicarea anterioar a prevederilor Decretului 313/1980, referatul medical al spitalelor de bolnavi psihici cronici n care subiectul expertizat a fost internat sub prevederile art. 114 din Codul penal, etc.), se vor nota la capitolul examinrilor preliminare. Principalele direcii de administrare a expertizei i obiectivele generale. Odat nregistrat informaia privind elementele constitutive ale actului infracional (antisocial) expertul trebuie s nscrie n partea introductiv obiectivele i motivarea solicitrii expertizei sau a unei noi expertize, aa cum sunt formulate acestea n dispoziia sau ordonana de efectuare a lucrrii medico-legale sau n ncheierea instanei de judecat. Experiena noastr din acest domeniu, ne conduce la formarea urmtoarelor obiective generale pentru expertizele din cauzele penale: a)- Dac persoana expertizat prezint sau nu tulburri psihice, n general, n ce cadru nosologic de fond i care este diagnosticul strii actuale? b)- Excluderea simulrii sau disimulrii unei afeciuni psihice.

74

c)- Care sunt trsturile personalitii subiectului n cadrul sus menionat i ce legtur au aceste tulburri cu o anumit predispoziie general la acte antisociale i cu elementele constitutive ale actului infracional (antisocial). d)- Care este capacitatea de discernmnt critic, exprimat prin criterii medicale, ca expresie a nivelului de contiin, din momentul examinrii actuale i dac, n consecin, subiectul poate fi anchetat i judecat. e)- Care a fost capacitatea de discernmnt din momentul svririi faptei, prin reconstituirea bio-psiho-patologic a eventualelor tulburri sau modificri psihice din respectivul moment, motivaia faptei n determinarea ei (legtur i raportul de cauzalitate). f)- Aprecierile de ordin pronostic n evoluia eventualelor tulburri psihice, i asupra gradului de periculozitate actual i general (potenialul infractogen, antisocial). g)- Orientarea coninutului msurilor coercitiv-educative i a celor de siguran de ordin medical, care se impun n prezent, n vederea prevenirii, tratrii i recuperrii-reinseriei sociale a subiectului supus expertizei. Noi apreciem c, rspunznd la aceste obiective generale, valabile pentru diferite situaii supuse analizei i judecrii, expertul amplific criteriile medico-legale ale responsabilitii, pe care o exprim indirect (prin aprecierile asupra gradului de discernmnt n cele dou momente principale, precum i prin exprimarea legturii i raportului de cauzalitate). Pe de alt parte, asemenea concluzii permit, n contextul elementelor de argumentare din partea descriptiv a raportului, o serie de deducii probatorii asupra laturii obiective a infraciunii (aciunea sau inaciunea socialmente periculoas, urmrile acesteia, raportul de cauzalitate dintre aciune i urmri, locul, timpul, modul i mijloacele de svrire) prin precizarea caracterului comisiv sau omisiv al unor acte de violen, relaie cauzal direct necondiionat, cea condiionat sau relaia indirect n producerea efectului, gravitatea aciunii i implicit a urmrilor acesteia, modul de realizare care uneori el nsui poate pune amprenta patologicului sau s exclud existena eventualelor tulburri din perioada svririi faptelor. Expertiza poate coopera, fr a se substitui sarcinilor exclusiv judiciare, i n probarea laturii subiective a infraciunii. Totodat, experii cu experien pot semnala i rolul victimei n realizarea propriului prejudiciu (victimologie) sau demonstra substratul patologic al agresivitii autorului, cnd dosarul dispune de actele medicolegale i eventual planele-foto care constat leziunile traumatice cauzate victimei i caracterul lor (diversitatea mijloacelor de realizare, producerea prin mijloace de atac proprii mucare, consecinele unei aciuni de cruzime, continuarea aciunii traumatizante i dup moartea victimei, etc.). Existena sau inexistena mobilului, caracterul imaginar sau aberant al acestuia, pot fi criterii suplimentare pentru susinerea prezenei sau absenei discernmntului ca expresie a alterrii sau nu a unuia dintre cele patru niveluri de contiin (elementar, operaional-logic, exiologic i etic). Reamintim cu aceast ocazie c mobilul nu trebuie confundat cu motivul sau motivaia actului antisocial. Studiul motivaiei unei infraciuni poate permite expertizei medicolegale psihiatrice s deduc mobilul unui act antisocial i s aduc elemente probatorii asupra strii de necesitate, legitim aprare, constrngere fizic sau moral, etc. (motivaie psihologic sau sociopsihologic), dup cum caracterul patologic sau psihopatologic al motivaiei se leag de absena mobilului, sau caracterul su imaginar, etc.

75

2.2. PARTICULARITI ALE RAPORTULUI N CAUZELE CIVILE Atunci cnd este adus n discuie condiia civil a unor bolnavi psihici, se poate dispune stabilirea tutelei sau a curatelei pentru handicapaii din punct de vedere fizic sau mintal, sau punerea sub interdicie. n asemenea situaii, comisiei de expertiz i se poate formula direct obiectivul: Dac persoana expertizat, prin caracterul tulburrilor psihice pe care le prezint, nu-i poate administra singur bunurile i nu i poate apra singur interesele, este cazul s fie pus sub interdicie i n consecin s se instituie o curatel. Observm c, n unele cazuri se nainteaz numai dosarul, coninnd materialul documentar, acte medicale, foi de observaie, etc. i c se execut expertize care dau concluzii numai n baza diagnosticului cu care bolnavul a fost etichetat. Apreciem ca o obligativitate de ordin metodologic examinarea nemijlocit a subiectului supus expertizei. n alte situaii, prin temporizri de diverse motive, pn la prezentare, subiectul decedeaz i se solicit o alt expertiz n vederea stabilirii capacitii psihice necesare de a fi ntocmit (la o dat sau date anterioare) acte de nstrinare a bunurilor, testamente, acte de vnzare-cumprare, donaii cu anumite clauze de ngrijire, etc. sau chiar de contractare a unei cstorii, n scopul evident de a beneficia de ngrijiri atente pn la data decesului. n aceste situaii se formuleaz, de obicei, obiective n sensul: Dac numitul V.T. a prezentat tulburri psihice care s-i altereze contiina i discernmntul i dac la data ntocmirii actului respectiv, avea sau nu posibilitatea de exprimare liber a voinei, precum i capacitatea de a prevedea consecinele ce vor decurge din ntocmirea acestui act. Dei nu intrm n domeniul metodologiei care se recomand n ntocmirea unor asemenea acte de expertiz, ne permitem a face observaii c documentaia pus uneori la dispoziie este foarte sumar, sau chiar lipsesc documentele medicale eseniale privind cel puin o orientare general asupra strii de sntate psihic. Nu se poate pune niciodat baz pe declaraii de martori sau pe un simplu certificat de deces, n care sunt trecute diagnostice de afeciuni cronice sau acute, care pot explica producerea morii, dar din care nu se pot face dect vagi deducii asupra discernmntului critic. La fel de necesare ca observaiile medicului curant asupra evoluiei i a simptomatologiei de fond, apar precizrile cu privire la tratament i n special cel cu substane psihotrope i analgezice, sub influena crora subiectul expertizei se poate afla n momentul ntocmirii actului. Dac n medicina legal agonia, ca stare terminal ireversibil, antreneaz de regul iresponsabilitatea trebuie s se reconstituie att n funcie de diagnosticul de boal, ct i n raport cu evoluia, coroborate cu celelalte acte probatorii de la dosar, dac subiectul analizat putea s se afle ntr-o form clinic de agonie lucid, ntr-o form delirant sau alternant. Acest domeniu al expertizei medico-legale psihiatrice, n care nu se poate face examinarea direct, nemijlocit a subiectului supus expertizei, dect prin intermediul unor documente medicale, presupune o experien n materie, precum i angajarea n gradul cel mai nalt al responsabilitii de expert, tiina i contiina etic a acestuia. n raporturile pe care le are expertiza medico-legal psihiatric cu dreptul familiei uneori se solicit i probarea condiiilor medicale cerute pentru ncheierea cstoriei sau dac s -a fcut nclcarea lor, justificnd desfacerea cstoriei. Expertizele din domeniul anulrii cstoriei sau desfacerii acesteia, din motivul invocat de art. 613 alin. A C.P.C., n sensul alienaiei mintale sau debilitii mintale cronice, pe care ar prezenta-o unul dintre soi i, n strns legtur cu
76

aceast problem, dac i se pot ncredina acestuia spre ngrijire i educare, n continuare, copilul sau copii minori. Fr a discuta orientarea metodologic actual n aceast direcie ne permitem s observm c formularea conceptului de alienaie cronic sau debilitatea mintal cronic cu consecina categoric privind incapacitatea psihic sau exonerarea de tuturor drepturilor civile nu mai corespunde realitii clinice. Reinem c nu numai psihozele afective periodice au perioade de bun remisiune dar i afeciunile grave de tipul celor schizofrenice sau psihotice permanente au perioade de remisiune dei boala persist; n condiiile tratamentelor actuale se evit instituionalizarea bolnavilor, acetia putnd chiar s se ntrein ct de ct (activiti n ritm liber, cu program redus, protejate etc.). Dat fiind achiziiile tiinifice ar rmne ca posibi l de ncadrat n aceste prevederi doar retardarea mental sever ce de obicei nu face obiectul unei cauze juridice, fiind cunoscut din copilrie i demenele. Bolnavii cu demene ajung mai rar n justiie, n vederea desfacerii cstoriei, dat fiind vrsta naintat a acestor bolnavi. Terapiile actuale au aptitudinea de a evita, n marea majoritate a cazurilor, demenierea persoanelor tinere. Astfel conceptul alienaie cronic i-a pierdut subiectul definiiei. Formularea obiectivelor pentru expertiza solicitat n asemenea situaii s-ar putea face astfel: a)- Dac persoana expertizat prezint tulburri psihice care s -i altereze contiina i discernmntul, precum i capacitatea psihic de exprimare liber a voinei i de apreciere critic n special asupra consecinelor ce pot decurge din contractul ncheiat. b)- Dac tulburrile pe care le prezint mpiedic sau contraindic supravegherea i educarea copilului minor n prezent i n viitor. c)- Care sunt aprecierile de ordin pronostic i recomandrile comisiei de expertiz n vederea reinseriei socio-familiale a persoanei n cauz. 3. ALTE CAUZE n legtur cu rolul probator i obiectivele expertizelor medico-legale interdisciplinare (psihiatrice) n alte situaii cu implicare din domeniul civil, amintim i aprecierea prejudiciilor civile rezultate din fapte penale. Problema aprecierii i mai ales a evalurii gravitii diferitelor incapaciti fizice sau psihice rezultate din vtmri corporale cu caracter penal este foarte larg dezbtut n literatura de specialitate, ns criteriile de interpretare i mai ales de cuantificare a tulburrilor restante cu caracter sechelar, de invaliditate temporar sau permanent, precum i de infirmitate difer de la o ar la alta sau chiar de la un autor la altul. n majoritatea rilor occidentale nu se face o difereniere ntre noiunile de infirmitate, invaliditate sau scderea capacitii de munc (Scripcaru Gh. Terbancea M. - Medicin Legal, EDP Bucureti, 1970, p. 236). Noi considerm c obiectul investigrilor din acest domeniu al expertizei l formeaz mai ales tulburrile mentale organice inclusiv simptomatice consecutive unor traumatisme craniocerebrale i mai rar unor politraumatisme. Metodologia efecturii acestei lucrri trebuie s respecte metodologia general a expertizelor din domeniul traumatologiei cu obiective n direcia aprecierii capacitii de munc, a gradului de invaliditate, cu incapacitate total sau parial, temporar sau permanent i a unei eventuale infirmiti neuropsihice ca afeciune post traumatic caracterizat prin modificri morfofuncionale ireversibile. Rezolvarea acestor probleme necesit utilizarea unei metodologii speciale i creia trebuie s i se aduc n continuare perfecionri, n raport cu dezvoltarea i mbuntirea mijloacelor de investigare
77

obiectiv i totodat cu progresele din acest domeniu, fcute n ri cu o ampl experien n acest domeniu. Apreciem totodat c principalele obiective ale expertizei medico-legale interdisciplinare de acest ordin, se pot sintetiza astfel: a)- Precizarea diagnosticului obiectiv de afeciune neuropsihic posttraumatism craniocerebral. b) - Care sunt principalele trsturi morfofuncionale pe care le antreneaz. c)- Stabilirea legturii de cauzalitate ntre traumatismul incriminat i caracterul actualelor tulburri. d) - Dac tulburrile respective produc un prejudiciu morfofuncional temporar sau permanent, care este gradul de invaliditate n care se ncadreaz sau n ce msur afecteaz capacitatea de munc actual i stabilirea gradului de deficit funcional pe care l genereaz boala posttraumatic n sensul unei aprecieri procentuale, pe baz de bareme, a deficitului funcional, indiferent de profesia subiectului. e)- Eventualele aprecieri de ordin pronostic i dac se impune (motivat) reprofilare profesional. Desigur c i n acest domeniu al expertizei problemele ce se pun devin deosebit de complexe n msura n care, de exemplu, trebuie discutate simularea sau, dimpotriv, disimularea, excluderea unor tulburri din cadrul tulburrilor reactive, sindroamelor psihoorganice deteriorative, etc. care trebuie, n mod obligatoriu, obiectivate prin investigri paraclinice i de specialitate, repetate periodic, n condiiile unei dispensarizri speciale n cadrul laboratoarelor de sntate mintal teritoriale. Colaborarea cu serviciile i comisiile de expertiz a capacitii de munc trebuie s devin o regul n toate situaiile n care se impune, de exemplu internarea, sau exist documente medicale, emise de asemenea comisii de expertiz fr declinarea competenei, chiar n situaia n care se ajunge la un diagnostic diferit sau se intric i alte afeciuni care afecteaz capacitatea de munc ns nu au etiologie posttraumatic sau nu se leag de prejudiciul actual (n discuie) morfofuncional, obiect al cauzei civile ce se judec. Asemenea aspecte ale expertizei conduc i la stabilirea relaiilor ce dreptul muncii, cnd se refer la stabilirea incapacitilor consecutive unor traumatisme legate de procesul de producie, la respectarea condiiilor medicale de angajare, n scopul prevenirii accidentelor cum ar fi de exemplu, stabilirea aptitudinii sau inaptitudinii de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice validitatea de a conduce un autovehicul sau de a executa o anumit activitate productiv, n condiii de asigurare a securitii individuale i colective. n practica de expertiz medico-legal psihiatric ne-am ntlnit mai frecvent cu situaii de stabilire a aptitudinii de conducere a autovehiculelor, att pentru profesioniti, ct mai ale la conductorii auto amatori care, cu ocazia svririi unui accident sau abateri de la normele de conducere auto, sau urmare a unor reclamaii c beneficiaz de permis de conducere fiind bolnav cu tulburri neuropsihice (antecedente psihopatologice) sunt trimii pentru reevaluarea medicolegal a acestei capaciti. Pe de o parte, noi apreciem c nu trebuie s cad n sarcina comisiilor medico-legale psihiatrice o activitate de atestare a unor constatri medicale de specialitate ce formeaz obiectul unor certificate medicale emise de serviciile teritoriale, cnd este vorba de suspendarea temporar sau ridicarea permisului de conducere auto din cauza unei afeciuni prevzute de baremul Ministerului Sntii i Familiei n colaborare cu Ministerul Muncii i Solidaritii Sociale. Sarcina de a rspunde la obiectivul dac tulburrile constatate l fac pe subiectul examinat apt sau inapt de a conduce autovehicule pe drumurile publice, poate constitui obiect
78

de expertiz medico-legal, n msura n care se leag de o implicaie judiciar. La fel se pune problema i pentru acordarea sau ridicarea permisului de portarm de foc. Am trecut n acest fel n revist numai principalele situaii de solicitare a unei expertize interdisciplinare medico-legale psihiatrice, precum i obiectivele generale la care trebuie s rspund aceast lucrare, n raport cu specificul implicaiilor judiciare. Considerm totodat c se pot formula i obiective speciale, suplimentare ale obiectului expertizei, precum i de cele generale, de ansamblul materialului probator, obiective ce trebuie formulate ns numai n limitele competenei expertului. Fr a face digresiuni n domeniul metodologiei acestui gen de lucrare deosebit de complex, apreciem c pe lng necesitatea unei informri n domeniul psihopatologiei din partea medicului legist, apare n aceeai msur necesar informarea psihiatrului n tehnologia medico-legal de prelucrare a datelor de ordin bio-medical, sociopatologic i de soluionare a legturilor i raporturilor de cauzalitate n vederea furnizrii unor criterii de obiectivare tiinific a concluziilor, precum i informarea organelor judiciare n domeniile de fond ale medicinei legale i mai ales asupra posibilitilor de care dispune n prezent n soluionarea problemei de specialitate. 3. EX. PSIHIATRIC Dup cum se tie seciunea substanial, de prelucrare, obiectivare i argumentare a oricrui gen de expertiz medico-legal, o constituie partea descriptiv care n aceast direcie este de obicei intitulat examenul psihic. Aceast parte nu se refer ns numai la descrierea simptomatologiei actuale pentru susinerea unui diagnostic psihiatric, a intensitii tulburrilor psihopatologice i de aici, n mod automat, la deduciile de ordin pronostic privind gradul de discernmnt. Noi apreciem c aceast parte depete limitele unui examen psihiatric de rutin, n condiii ambulatorii sau de observaie prin internare, deoarece, de la nceput se trece la reconstituirea unor date ce privesc istoria formrii personalitii individuale (antecedente personale), trecutul patologic i n special psihopatologic (antecedente neuropsihiatrice) a condiiilor de afirmare actual n familie i n societate (mediul social), precum i a comportamentului deviant, antisocial (antecedente comportamentale i penale). Cu att mai dificil apare aceast reconstituire pentru evenimentele cele mai deprtate privind naterea i prima copilrie, precum i a antecedentelor heredocolaterale, mai ales cnd lipsesc documente medicale n acest sens, cnd subiectul n tendina sa de aprare invoc anumite evenimente patologice i mai ales n direcia traumatismelor craniene i a crizelor de pierdere a cunotinei, aspecte care nu mai pot fi verificate sau nu se confirm cu ocazia investigaiilor actuale. n consecin, considerm c nc de la nceputul prii descriptive este necesar s se consemneze cele mai semnificative date privind antecedentele personale, condiiile de ordin medical, psihologic i social de formare i afirmare a personalitii, insistnd asupra antecedentelor psihiatrice i comportamentale, cu notarea surselor de informaie i n special autentificarea lor prin documente (certificate medicale, bilete de ieire, buletine de analiz, fie de eviden, cazier judiciar, etc.). Descrierea simptomatologiei actuale, n baza datelor de semiologie psihopatologic trebuie s fie grupate att respectnd ordinea de notare a proceselor de cunoatere, a celor afective i trebuine (instinctive), precum i a celor privind activitatea i voina, ct mai ales n legtur cu principalele criterii medico-legale psihiatrice de obiectivare a capacitii psihice i n vederea aprecierii responsabilitii. n acest sens, fr a se modifica ordinea mai sus artat,
79

trebuie s se consemneze datele referitoare la dezvoltarea, conservarea sau dimpotriv deteriorarea celor trei niveluri de contiin, ncepnd cu nivelul contiinei elementare, apoi a nivelului operaional-logic, a celui axiologic cu referire particular la contiina etic. Toate aceste date se refer la momentul examinrii actuale, la precizarea diagnosticului strii actuale (modificat n mod esenial sau nesemnificativ fa de cea din momentul faptei) i la aspectele care influeneaz sau nu discernmntul, ca expresie a nivelului contiinei. Se va trece n continuare la reconstituirea clinic a momentului faptei, solicitnd ca subiectul supus expertizei s relateze pe scurt coninutul faptei, mobilul, modul de realizare, circumstanele de svrire, atitudinea premergtoare i ulterioar faptei, redndu-se pe ct posibil afirmaiile proprii cu privire la factorii determinani ai actului antisocial, motivrile aciunilor sau inaciunilor sale, ncercrile de disculpare, de simulare sau de disimulare, exprimarea regretului sau, dimpotriv, tendina de bravare, psihoplasticitatea morbid, revendicativitatea la fel ca i indiferentismul, neparticiparea sau rceala afectiv, lipsa de preocupare fa de situaia actual i n raport cu nvinuirile aduse. n continuare, se poate face o sintez asupra trsturilor personalitii actuale, la caracterul motivaiei actului antisocial, la principalele criterii psihopatologice care au modificat personalitatea, contiina i discernmntul din momentul faptei. n sprijinul acestei reconstituiri i n argumentarea unor constatri clinice, trebuie notate constatrile investigaiilor de specialitate, de punerea n situaie, coninutul i rezultatele probelor sau testelor psihologice, ale tehnicilor proiective de personalitate, precum i ale investigaiilor paraclinice speciale (electroencefalografice computerizate) etc. Apreciem ca fiind necesare noiunile cu caracter prognostic i de semnificaie diagnostic referitoare la gradul de agresivitate, adaptabilitate i recuperabilitate. n situaia n care subiectul a fost supus observaiei clinice i investigaiilor de specialitate n condiii de internare, descrierea trebuie s realizeze o sintez a foii de observaie clinic n care s se noteze evoluia, rezultatele examinrilor paraclinice, simptomatologia nainte i eventual dup tratamentul efectuat n vederea curirii tabloului psihic de fond de elementele cu caracter reactiv funcional supraadugate. n legtur cu obiectivele speciale ale expertizei la minori, acestea vor fi prezentate odat cu metodologia pe care o implic aceast lucrare cu deosebit de importante implicaii de asisten preventiv i curativ medico-social-juridic. La fel, vom face referiri aparte provin probleme particulare ale expertizei pe care le ridic examinarea diferitelor categorii de bolnavi, n raport cu specificul manifestrilor i coninutul psihopatologic al tulburrilor pe care le prezint. SINTEZA CONSTATRILOR discuia cazurilor i concluziile expertizei. Trebuie s semnalm, de la nceput, necesitatea de ordin metodologic, n sensul de a prezenta concluzii scurte i clare totodat, obligaia de principiu de a rspunde la toate obiectivele puse expertizei spre soluionare, n msura n care acestea nu depesc competena expertului i nu-l oblig la interpretri sau concluzionri judiciare. Totodat, apreciem c trebuie gsite soluii de nlturare pe ct posibil a caracterului arbitrar pe care ns mai persist s-l aib concluziile acestui gen de lucrare medico-legal interdisciplinar. Aceste soluii rezult n parte din cele menionate mai nainte, n legtur cu modul n care trebuie formulate obiectivele i cum trebuie dezvoltat partea descriptiv de fond. n situaia n care exprimarea concluziilor apare lapidar, n raport cu complexitatea problemelor pe care le implic spea respectiv i cnd exist tendina unor organe judiciare de a prelua n mod automat, exclusiv concluziile, se poate introduce, la fel ca n raportul medico-legal de autopsie sau traumatologie, capitolul de diagnostic psihopatologic funcional simptomatologic,
80

care s cuprind, pe lng trsturile de fond ale personalitii patologice, elementele de acest ordin care explic afirmarea social-negativ la un moment dat ale acesteia i, n plus, o discuie a cazului din care s rezulte legtura i raportul de cauzalitate cu fapta antisocial sau infraciunea comis. Dup cum artam, concluziile unui raport de expertiz medico-legal psihiatric trebuie s rspund, n mod obligatoriu, la urmtoarele probleme: a)- Precizarea diagnosticului de fond i a celui care se refer la starea actual (cu excluderea simulrii). n legtur cu aceast concluzie ne referim la o etichetare complet i concret n msura n care poate fi susinut i obiectivat prin descrierea clinic i investigrile paraclinice i de specialitate i nu la o manifestare generic de tip tulburri de comportament, necesitnd ca orice manifestare funcional s aib fondul pa care apare sau cadrul general n care poate aprea. b)- Care sunt trsturile eseniale ale personalitii expertizatului, reflectate la diagnosticul precizat i reflectarea n comportament deviant? Ce tulburri sau manifestri funcionale se adaug n prezent, pentru caracterizarea strii actuale? c)- n ce stadiu evolutiv se afl aceste tulburri, dac ele au un caracter episodic, dac ele au un caracter episodic, dac s-au declanat n momentul svririi faptei antisociale i dac prezint riscul de cronicizare sau agravare? Prin rspunsul la aceste ntrebri se pune n eviden nu numai caracterul motivaiei antisociale (de ordin socio-psihologic, psihopatologic sau cu caracter complex), dar i coninutul msurilor ce vor fi recomandate de comisia de expertiz pentru recuperarea i reinseria social a subiectului. d)- Dac, prin structura patologic a personalitii i prin caracterul manifestrilor comportamentale, favorizate de anumii factori endo- sau exogeni, subiectul analizat prezint periculozitate social, potenial infracional sau de decompensare precizare care st la baza argumentrii caracterului msurilor preventive, de combatere i recuperare, care sunt propuse sau ctre care se orienteaz comisia, n acest sens. n vederea aprecierii responsabilitii de ctre organele judiciare, n general i n mod special fa de faptele svrite, concluziile trebuie s precizeze n plus: a)- care este legtura de cauzalitate dintre trsturile personalitii sau manifestrile principale ale afeciunii psihice i elementele constitutive ale actului infracional (antisocial) i b)- Dac aceste tulburri sau manifestri psihopatologice altereaz contiina (care dintre nivelurile sale) i implicit discernmntul, cu referire precis asupra capacitii de apreciere critic asupra coninutului i n special a consecinelor faptelor comise. CONCLUZIILE RAPORTULUI Se observ din practica de expertiz, la fel ca i n practica judiciar, c majoritatea cazurilor supuse expertizei, nu se ncadreaz nici n situaia conservrii integrale, nici n situaia abolirii acestei capaciti de discernmnt critic i c o apreciere gradat i chiar mai mult procentual (desigur, n legtur cu elaborarea unor bareme) nu poate fi realizat n practica curent, deoarece din punct de vedere teoretic aceast capacitate prezint o variabilitate infinit. n prezent, exprimarea arbitrar n cele trei mari categorii de discernmnt: pstrat, sczut sau absent, devine insuficient necesitnd s fie coroborat cu alte criterii privind responsabilitatea sau iresponsabilitatea, fiind argumentat i interpretat astfel:

81

a)- discernmntul fa de fapt pstrat, n momentul svririi acesteia, echivaleaz cu responsabilitatea sau conservarea capacitii psihice de apreciere asupra coninutului i consecinelor social-negative ce pot decurge din svrirea ei; b)- discernmntul fa de fapt sczut, echivaleaz cu meninerea responsabilitii, ns cu diminuarea capacitii de apreciere critic asupra coninutului i uneori numai asupra consecinelor social-negative sau socialmente periculoase ce pot decurge din aceast fapt, prin destrmarea sau alterarea nivelului contiinei axiologice, la care, prin componenta etic exprim de fapt contiina social, aa cum se ntmpl, de exemplu, la personalitatea imatur. n aceast categorie se includ i acele cazuri care traduc alterarea capacitii psihice de exprimare liber a voinei sau a consimmntului, datorit naturii tulburrilor psihice care, chiar dac nu au influenat semnificativ nivelul intelectual (funciile de cunoatere) traduc tulburri grave n sfera afectiv-volitiv, influennd personalitatea prin creterea sugestibilitii, influenabilitii, a gradului de dependen fa de unele persoane sau situaii, i avnd reflectarea negativ asupra personalitii, n condiiile concrete i favorizante din momentul comiterii faptei; c)- discernmntul fa de fapt absent sau anulat sau abolit sau neformat, n momentul svririi faptei echivaleaz cu starea de iresponsabilitate sau lipsa capacitii psihice de apreciere critic asupra coninutului, ct i asupra urmrilor social-negative ce pot decurge din comiterea acesteia. Precizm c un studiu efectuat de noi a demonstrat c nu exist diferene semnificative n ceea ce privete simptomatologia, la subiecii apreciai cu discernmnt mult sczut i discernmnt abolit; studiul evideniaz rolul medicilor n judecata clinic i nuanarea situaiilor prin argumentare riguroas MSURI DE SIGURAN MEDICAL Msurile de siguran, dei sunt luate fa de persoanele care au svrit fapte prevzute de legea penal, au o inciden ce nu este determinat de existena rspunderii penale pentru fapta svrit, ci de existena strii de pericol relevat de acea fapt. n acest sens art. 113 i 114 Cod penal stabilesc dou astfel de msuri care au caracter medical, scopul lor fiind nlturarea strii de pericol i prentmpinarea svririi altor fapte prevzute de legea penal; ele prevd obligarea la tratament medical i internarea medical. Ca rezultat se urmrete n acest fel nlturarea strii de pericol i obinerea unei stri de siguran. Menionm c starea de pericol, ce servete ca temei la luarea msurilor, nu se confund cu pericolul social pe care-l prezint fapta prevzut de legea penal. Ea privete persoana fptuitorului sau anumite lucruri n legtur cu fapta sa, ce constituie o ameninare pentru viitor. Msurile de siguran cu caracter medical avnd caracter de sanciune de drept penal, luarea lor este, de regul, de competena instanelor judectoreti. Cu titlu provizoriu, ele pot fi luate i de ctre organele de urmrire penal. Msura de siguran a obligrii la tratament medical poate fi luat fa de fptuitor indiferent dac acestuia i s-a aplicat sau nu o pedeaps. n ceea ce privete boala ori intoxicaia cronic (art. 113 C.P.) ele trebuie constatate de organele sanitare de specialitate, singurele care se pot pronuna asupra existenei situaiilor ce impun obligarea la tratament medical. Medicii specialiti pot aprecia dac boala ori intoxicaia este cronic, dac are un caracter de durat. Msura se ia pe o durat nedeterminat. n cazul ncetrii urmririi penale, a scoaterii de sub urmrire penal sau cnd procesul penal ia sfrit n faa instanei de judecat i se constat aici c fapta ce formeaz obiectul nvinuirii nu este prevzut de legea penal sau nu a fost svrit de inculpat, msura obligrii
82

la tratament medical, luat provizoriu, va nceta, tratamentul n caz de necesitate urmnd a fi efectuat ca pentru orice alt bolnav psihic. Cnd msura nsoete pedeapsa nchisorii, tratamentul se va efectua i n timpul executrii pedepsei n condiiile legii. n ce privete locul tratamentului, unitatea sanitar unde a fost repartizat persoana n cauz pentru efectuarea tratamentului medical este obligat s comunice instanei care a dispus executarea, modul cum se comport cei n cauz, dac tratamentul este eficace sau dac tratamentul poate fi continuat n aceleai condiii. Cnd comunicarea se refer la prezena persoanei la tratament, atunci ea se face instanei ce a dispus executarea. Celelalte date se comunic instanei care a dispus executarea numai dac se afl pe aceeai raz teritorial cu unitatea sanitar. n caz contrar, comunicarea se face judectoriei pe a crei raz teritorial se afl unitatea sanitar. Cnd persoanele obligate la tratament medical se afl n stare de detenie, comunicarea se face locului de detenie. Dac persoana fa de care s-a luat msura obligrii la tratament medical nu se prezint regulat la tratament, se poate dispune internarea medical. Hotrrea instanei poate fi atacat cu recurs, dar aceasta nu suspend executarea msurii. Art. 114 C.P. prevede c atunci cnd fptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman i se afl ntr-o stare care prezint pericol pentru societate, se poate lua msura internrii ntr-un institut medical de specialitate, pn la nsntoire. Aceast msur i gsete temeiul n starea de pericol ce decurge din alterarea capacitii psiho-fizice i de svrirea discernmntul aceast cauz a unor fapte prevzute de legea penal. Spre deosebire de prevederile art. 113 C.P. n acest caz msura se ia cnd fptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman, adic atunci cnd starea psihofizic este grav alterat, din care cauz individul nu mai poate fi stpn pe aciunile sale. Totodat, ceea ce justific internarea este i temerea grav c fptuitorul dac nu va fi internat, va svri i alte avte antisociale; deci, se ajunge la concluzia c numai prin aceast msur se poate nltura starea de pericol. n general, aceast msur se ia n cazul bolnavilor irecuperabili. Potrivit reglementrilor actuale, msura internrii medicale se ia de ctre instana care judec pe fptuitor pentru svrirea unei infraciuni, dup ce s-a efectuat o expertiz medico-legal care constat c cel n cauz este bolnav mintal ori toxicoman. Odat stabilit msura, cel n cauz este privat de libertate, fiind internat ntr-o unitate medical de specialitate, unde trebuie s se supun tratamentului prescris. Msura prevzut de art. 114 C.P. poate fi luat fa de fptuitor indiferent dac starea de boal mintal ori toxicomania a existat n momentul n care subiectul svrea infraciunea sau survine dup aceea. Internarea medical poate fi dispus, dup cum am artat, i n mod provizoriu n cursul urmririi penale sau al judecii, dac procurorul sau instana de judecat constat n actele dosarului c nvinuitul sau inculpatul este bolnav mintal sau toxicoman.Aceast msur de precauiune va fi luat cnd pericolul pe care-l prezint fptitorul este iminent. Msura va rmne n vigoare pn la confirmarea ei de ctre instana de judecat. Cnd intervine vreo cauz de ncetare a urmririi penale sau de scoatere de sub urmrire penal, procurorul va sesiza organele administrative pentru a dispune internarea medical. Dac boala mintal intervine dup rmnerea definitiv a hotrrii de condamnare, nainte de nceperea executrii pedepsei, sau n timpul executrii, se dispune amnarea executrii pedepsei sau ntreruperea executrii pn la nsntoire iar dac fptuitorul este periculos, se ia msura internrii medicale. Unitatea sanitar la care s-a fcut internarea are, pe lng obligaia de a supune persoana la tratament adecvat, i pe aceea de a ncunotiina judectoria din raza teritorial n cazul n care se consider c internarea nu mai este necesar (art. 433 C.p.p.).

83

UNITATEA DE INVATARE 7 EXPERTIZA DE AMANARE-INTRERUPERE EXECUTARE PEDEAPSA Prof.Univ.Dr Valentin Iftenie Definiie Expertiza medico-legal pentru amnarea/ntreruperea executrii pedepsei sau suspendarea urmririi penale/judecii pe motiv de boal este o activitate oficial, specific instituiei medico-legale, ce const n examinarea persoanelor, conform dispoziiei organelor de urmrire penal sau a instanelor de judecat, pentru a stabili dac, din punct de vedere medical, persoana respectiv poate, n conformitate cu prevederile C.pr.pen.: a) participa la desfurarea etapelor procesului penal: de urmrire penal (art. 239 - suspendarea urmririi penale) sau de judecat (art. 303 - suspendarea judecii); b) efectua pedeapsa, la care a fost condamnat: - la locul de munc, sau - prin nchisoare (art. 453 - amnarea;art. 455 - ntreruperea). Se consider c o persoan se afl, din punct de vedere medical (datorit strii de boal), n imposibilitatea de a: - efectua pedeapsa n regim de detenie, dac : patologia pe care o prezint nu poate beneficia de asisten medical calificat n cadrul reelei sanitare a Administraiei Naionale a Penitenciarelor, comparabil cu terapia administrat n reeaua sanitar a Ministerului Sntii (pentru aceeai afeciune) care s nlture riscul decesului sau al apariiei unor complicaii grave, imposibil de remediat ulterior, dup ex ecutarea pedepsei; reeaua sanitar a Administraiei Naionale a Penitenciarelor nu poate asigura internarea de scurt durat, sub paz la o unitate sanitar de profil ( ce nu aparine Administraiei Naionale a Penitenciarelor) n vederea rezolvrii unei stri acute sau cronice, al crei tratament nu mai poate fi temporizat; se afl ntr-o stare terminal datorit evoluiei nefavorabile a unor boli cronice, iar deznodmntul infaust este scontat; -participa la desfurarea urmririi penale sau a judecii dac: boala de care sufer este grav i necesit internare imediat n spital datorit riscului de a surveni decesul sau a unor complicaii infirmizante; se afl n stare terminal n urma evoluiei unei afeciuni grave (cancer, ciroz hepatic etc), cu deces previzibil. Particularitile expertizei: Din prevederile legale, menionate n C.pr.pen., i legislaia medico -legal, se pot desprinde urmtoarele elemente ce caracterizeaz expertiza pentru amnarea/ntreruperea executrii pedepsei sau suspendarea urmririi penale/judecii pe motiv de boal: 1. expertiza medico-legal este o activitate oficial, caracter ce se materializeaz prin faptul c acest tip de expertiz se efectueaz numai: - n baza unui document (ordonan, rezoluie motivat, ncheiere de edin) ce provine de la un organ de urmrire penal sau de la o instan de judecat i numai - n cadrul instituiei medico-legale (Serviciu medico-legal judeean, Institut de medicin legal, I.N.M.L. Mina Minovici" Bucureti).
84

Documentul prin care a fost dispus expertiza medico-legal, trebuie s prezinte: - antetul i tampila unitii emitente; - numrul de nregistrare/numrul de dosar; - data emiterii i eventual termenul urmtor; - elementele referitoare la persoana ce urmeaz a fi examinat: date de identitate: nume, prenume (eventual pseudonime sau porecl); data naterii; prenumele prinilor; dac se afl n stare de libertate sau de detenie (n acest caz se va meniona locul de deinere); calitatea de: nvinuit, inculpat sau condamnat; numele i titlul/gradul (n clar) al persoanei care a solicitat expertiza cu semntura acesteia; Precizm c instituia medico-legal nu poate rspunde unor dispoziii verbale adresate n mod direct sau telefonic ori scrise dar transmise n copie sau prin diferite mijloace tehnice (fax). 2. expertiza este efectuat de o comisie medico-legal special format din: a) medicul legist - preedintele comisiei, desemnat de ctre medicul legist ef/directorul unitii medico-legale respective; b) medicul reprezentat al reelei sanitare a Admistraiei Naionale a Penitenciarelor sau Ministerului Administraiei i Internelor (acolo unde- nu exist uniti sanitare ce aparin Admistraiei Naionale a Penitenciarelor); c) medici de diferite specialiti medicale - n funcie de afeciunile pe care le are sau pretinde c le are persoana supus examinrii (cardiologi, neurologi, oftalmologi etc), din reeaua sanitar a Ministerului Sntii. Fiecare dintre membrii comisiei au atribuii precise ce constau, n linii generale n: - medicul din cadrul reelei sanitare a Ministerului Sntii, stabilete diagnosticul real - prin investigaiile clinice i paraclinice pe care le consider necesare - i precizeaz tratamentul ce trebuie urmat; - medicul reprezentant al reelei sanitare a Admistraiei Naionale a Penitenciarelor se pronun asupra posibilitii de asigurare a tratamentului preconizat, n cadrul reelei sanitare a Admistraiei Naionale a Penitenciarelor; - medicul legist stabilete concluziile finale, pe care le semneaz mpreun cu medicul. reprezentant al reelei sanitare a Admistraiei Naionale a Penitenciarelor. 3. expertiza medico-legal presupune examinarea fizic a persoanei respective att n cadrul comisiei ct i de medicul/medicii de specialitate din cadrul reelei sanitare a Ministerului Sntii. 4. expertiza medico-legal se realizeaz cu respectarea principiului competenei: 4.1. conform competenei teritoriale: - prima expertiz medico-legal pentru amnarea/ntreruperea executrii pedepsei sau suspendarea urmririi penale/judecii pe motiv de boal se poate

85

efectua la nivelul unitii medico-legale teritoriale, n funcie de domiciliul sau locul de deinere unde se afl persoana respectiv i anume la Serviciul judeean de medicin legal; Institutul de medicin legal teritorial; Institutul Naional de Medicin Legal Mina Minovici" Bucureti in cadrul primei comisii. - noua expertiz medico-legal pentru amnarea/ntreruperea executrii pedepsei sau suspendarea urmririi penale/judecii pe motiv de boal se efectueaz numai la Institutului Naional de Medicin Legal Mina Minovici" Bucureti, de ctre o comisie, alta dect cea care a efectuat prima expertiz, atunci cnd: exist motive temeinice de contestaie a primei expertize; au fost propuse perioadele de amnare/ntrerupere a executrii pedepsei ori de suspendare de urmririi penale/judecii pe motive medicale, pe care au dreptul s le recomande comisiile medico-legale ce efectueaz prima expertiz. Comisiei de nou expertiz poate propune orice interval de timp i oricte perioade de amnare/ntrerupere a executrii pedepsei sau suspendare a urmririi penale/judecii pe motiv de boal, pn cnd starea de sntate a persoanei respective se va ameliora iar aceasta va putea executa pedeapsa sau va fi posibil reluarea urmririi penale sau a judecii. 4.2. conform competenei funcionale: - comisiile medico-legale care efectueaz prima expertiz (de la nivelul serviciilor judeene de medicin legal, institutelor de medicin legal sau Institutului Naional de Medicin Legal Mina Minovici" Bucureti - prima comisie) pot propune (pentru aceeai persoan i indiferent de numrul dosarului penal !) numai dou perioade de cte cel mult 3 luni de zile fiecare (de amnarea/ntreruperea executrii pedepsei sau suspendarea urmririi penale/judecii); dac n concluziile raportului de prim expertiz medico-legal nu se propune nici o perioad de amnare/ntrerupere a executrii pedepsei sau de suspendare a urmririi penale/judecii pe motiv de boal, pot fi efectuate la nivel local orict de multe expertize pentru aceeai persoan. n situaia n care prima expertiz a fost efectuat la nivelul: serviciului judeean de medicin legal, dup ce au fost propuse dou perioade de amnare/ntrerupere a executrii pedepsei ori de suspendare (de cte cel mult 3 luni de zile fiecare), institutul de medicin legal teritorial are dreptul de a mai efectua o expertiz aceleiai persoane i, n cazul n care consider c se impune, mai poate propune o perioad de maxim 3 luni de zile; institutului de medicin legal teritorial sau n cadrul primei comisii din Institutului Naional de Medicin Legal Mina Minovici" Bucureti nu pot fi propuse mai mult de dou perioade de amnare/ntrerupere ori suspendare de cte cel mult 3 luni de zile fiecare. - noua expertiz medico-legal este efectuat de o comisie unic pe ar care, aa cum am precizat funcionaz numai n cadrul din Institutului Naional de Medicin Legal Mina Minovici" Bucureti.

86

Acesta comisie, spre deosebire la comisiile de prim expertiz, poate propune orice interval de timp i oricte perioade de amnare/ntrerupere a executrii pedepsei sau suspendare a urmririi penale/judecii pe motiv de boal, respectiv pn cnd starea de sntate a persoanei n cauz se va ameliora iar aceasta va putea executa pedeapsa sau va f posibil reluarea urmririi penale sau a judecii. Trebuie precizat c: - prin concluziile raportului comisiei de nou expertiz sunt anulate orice alte concluzii contrare ntocmite de o comisie de prim expertiz; - dup ntocmirea unui raport de nou expertiz, comisiile teritoriale de prim expertiz nu mai pot efectua, aceleiai persoanei alte raporte de expertiz viznd amnarea/ntreruperea executrii pedepsei sau suspendarea urmririi penale/judecii pe motiv de boal; n cazul n care vor primi solicitri, din partea instanelor de judecat n acest sens, comisiile teritoriale de prim expertiz i vor declina competena. 5. controlul expertizelor medico-legale se realizeaz prin: - semnarea raportului de expertiz i de ctre directorul/medicul ef al instituiei medicolegale; - solicitare avizului Comisiei de control i avizare din cadrul institutului medico-legal teritorial asupra unui raport de prim expertiz; - solicitare avizului Comisiei superioare asupra unui raport de nou expertiz.

Bibliografie 1. GC Curca, Medicina legala. Curs. Ed. Tehnoplast 1996 2. Dan Dermengiu, Patologie medico-legala, Ed. Viata Romaneasca, 2004 3.GC Curca, Manual de constatare a decesului. Certificatul medical constatator al decesului. Ed. Universitara, 2008 4. Simpson's Forensic Medicine by Jason Payne-James (Nov 1, 2011) 5. Forensic Pathology, Second Edition (Practical Aspects of Criminal & Forensic Investigations) by Vincent J. M. Di Maio and Dominick J. Di Maio (Jun 28, 2001)

87