1

GENETIC JUDICIAR
- Curs masterat Conform OMS, moartea reprezint oprirea irevesibil a funciilor vitale/
moartea cerebral = moartea juridic.
Relaia dintre via, moarte i strile de trecere de la via la moarte.

Strile terminale ( preagonia i agonia) reprezint manifestri psihice i

biologice, dintre via i moarte, de regul ireversibile.
PREAGONIA - este etapa manifestrilor psihice premonitorii de moarte
iminent, aprute datorit modificrilor biochimice i metabolice. Semnele vitale sunt
mult diminuate iar durata este variabil.
AGONIA reprezint etapa de trecere de via la moarte, de regul ireversibil
i este determinat de hipoxie i autointoxicaia cu produi de catabolism, excep ie
fiind urmtoarele cazuri: stopul cardiac resuscitat i recuperat, moartea vegetativ
recuperat.
MOARTEA APARENT apare n situaiile care determin reducerea la
minimum a funciilor cerebrale (hipotermia, electrocuie, intoxicaii).

MOARTEA VEGETATIV reprezint moartea neocortexului i se poate

transforma treptat fie, n moarte cerebral fie, prin RCR n moarte vegetativ.
Persoana aflat n stare vegetativ este un subiect viu.

MOARTEA CLINIC diagnostic care semnific oprirea funciilor vitale.

Poate evolua spre moarte cerebral sau spre via prin aplicarea manevrelor de RCR.
Durata este de 5 6 minute pn la 15 20 minute n condiii de temperatur sczut.
COM abolirea strii de constien, cu prezena funciilor vegetative, care
pot fi alterate mai mult sau mai puin. Persoana poate fi :
- n via = stare vegetativ persistent, com;
- Decedat = moarte cerebral confirmat dup parcurgerea protocolului de
resuscitare.
MOARTEA CEREBRAL - reprezint moartea ntregului creier, inclusiv a
trunchiului cerebral. Moartea cerebral reprezint ncetarea ireversibil a funciei i
alterarea structurii cerebrale evideniate histopatologic prin necroze neuronale.
Absena circulaiei arteriale cerebrale evideniat prin arteriografie cerebral permite
diagnosticul de certitudine al morii cerebrale.
MOARTEA SOMATIC ncepe cu moartea cerebral, se continu cu
moartea esuturilor i a celorlalte organe i se termin cu moartea tuturor celulelor
(MOARTEA BIOLOGIC).
Art. 185 CPP autopsia medico legal
(1) AML se dispune de ctre organul de urmrire penal, n caz de moarte violent ori
cnd aceasta este suspect de a fi violent sau cnd nu se cunoate cauza morii,
existnd o suspiciune rezonabil c decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o
infraciune sau este n legtur cucomiterea unei infraciuni.
Conform legislaiei medico legale un deces este considerat moarte suspect
n urmtoarele situaii:
- Moarte subit;
- Decesul unei persoane a crei sntate, prin natura serviciului este verificat peridoci
din punct de vedere medical;
- Deces care survine n timpul unui misiuni de serviciu, n incinta unei intreprinderi sau
instituii;
- Deces care survine n custodie, n penitenciare, n spitalele de psihiatrie, spitale
penitenciare, moarte asociat cu activitile poliiei sau ale armatei n cazul n care
decesul survine n cursul manifestaiilor publice;

Multiple decese repetate n serie sau concomitent;

Cadavre neidentificate sau scheletizate;
Deces survenit n locuri publice sau izolate;
Moartea este pus n legtur cu o deficien n acordarea asistenei medicale sau n
aplicarea msurilor de profilaxie ori de protecie a muncii;
- Decesul pacientului survenit n timpul sau la scurt timp dup o intervenie diagnostic
sau terapeutic medico chirurgical.
n practica medico legal a aprut aa numitul pseudocaz medico-legal,
care reprezint o sesizare eronat a Parchetului din varii motive- de ctre autoritatea
spitaliceasc.
Ordonana/rezoluia/adresa de efectuare a AML emis de ctre Parchetul
teritorial se nainteaz instituiei medico legale mpreun cu:
- Documentaia medicl;
- Actul de identitate n cazul cadavrelor cu nume;
- Dovada efecturii verificrilor privind identificarea efectuat de Poliie la
solicitarea spitalului, dar fr confirmarea identitii n cazul cadavrelor CIN.
Elemente de identificare a cadavrelor
Identificarea judiciar are la baz identificarea medico-legal i criminalistic.
n domeniul criminalisticii, a identifica un obiect nseamn c este posibil de a
distinge acest obiect de celelalte obiecte luate n considerare. Identificarea medicolegal este o activitate complex de culegere, consemnare, comparare i analiz a
unor date n vederea stabilirii identitii unei persoane, cadavru, resturi biologice sau
a unui obiect vulnerant.
-

Sistemele, metodele i fazele procesului de identificare:

Cartotecile criminalistice;
Dactiloscopia i sistemul AFIS;
Fonoscopia;
Sistemul Omnitrak;
Sistemul modului de operare;
Identificarea dup fotografii;
Identificarea dup semnele exterioare;
Profilul ADN;
Profilig-ul criminal;
Identificarea antropologic.

Metodele i fazele procesului de identificare:

o Examinarea prealabil verificarea sarcinilor rezultate din actul de dispunere a
constatrii tehnico-tiinifice ori, dup caz, a expertizei; stabilirea cadrului
organizatoric necesar pentru derularea activitilor de examinare.
o Examinarea intrinsec analizare caracteristicilor generale i individuale, proprii
fiecrui obiect, n vederea stabilirii identitii;
o Examinarea comparativ confruntarea cu dou cadavre pentru stabilirea
asemnrilor i deosebirilor dintre ele i demonstarea identitii sau neidentitii;

o Formularea concluziilor n aceast faz, expertul criminalistic decide dac cadavrul

poate fi identificat sau nu pe baza carateristicilor evideniate i dac suma
caracteristicilor constante este unic i irepetabil.
1.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Activiti criminalistice ce se desfoar n cazul CIN:

Fotografierea de orientare a locului unde a fost gsit cadavrul;
2. Toaletarea sumar i fotografierea metric a cadavrului;
Transportul la laboratorul de medicin legal unde se procedeaza la toaletarea
detaliat, urmat de fotografierea complet, pe ct posibil cu ochii deschii;
Amprentarea digito-palmar, ridicarea de fire de pr, precum i recoltarea depozitului
subunghial;
Probele biologice ridicare sunt ambalate i depozitate corespunztor n vederea
expertizrii lor;
Descrierea exact a semnalmentelor, semnelor particulare, dentiiei, vestimentaiei,
nclmintei, obiectelor i nscrisurilor gsite asupra cadavrului;
Efectuarea AML i recoltarea de probe biologice, n vederea stabilirii alcolemiei i
grupei sanguine;
Obiectele, mbrcmintea i nclmintea sunt supuse examinrii i expertizrii
criminalistice sau de alt natur.
Reconstituirea fizionomiei dup craniu metoda Cantemir Ricuia
Metoda const n reconstituirea grafic i plastic a esuturilor moi ale capului,
potrivit uor standarde de grosime i se desfoar n 3 etape:
- Descrierea cranului;
- Reconstituirea grafic;
- Reconstituirea plastic sau sculptural.
n prima etap se msoar oasele, se stabilesc corelaiile dintre ele, se
reconstituie oasele care lipsesc sau nu sunt integre morfologic. Pe baza acestora se
determin rasa, sexul i vrsta aproximativ a persoanei de la care provine craniul.
Decrierea craniului se face pe baza unui plan foarte detaliat, care cuprinde
dimensiunile tuturor oaselor, profile i distana ntre diferite oase.
Reconstituirea grafic presupune 2 procese: procesul fixrii grafice a craniului
i procesul reconstituirii grafice. Dup stabilirea caracteristicilor generale ale unui
craniu se trece la analiza particularitilor de detaliu i la reconstituirea esuturilor
moi ale capului. Se vor executa mai multe craniografii servind ca punct de orientare.
Craniografia transversal se va executa la mai multe nivele faciale, cum sunt:
bosele frontale, rdcina nasului,vrful oaselor nazale, proeminea arcadei
zigomatice, anul brbiei i extremitatea brbiei. Ulterior se vor completa restul
punctelor caracteristice ale feei, ca: vrful nasului, marcarea insertiei fantelor
palpebrale, stabilirea formei, lungimii i orientrii urechii, fixarea mandibulei, fixarea
globului ocular, modelarea frunii, a nasului i a gurii.
Criterii medico legale necropsice i criminalistice ale identificrii.
Constatri cu caracter general medico legal ce preced efectuarea autopsiei:
- Cnd este posibil,o rud apropiat este autorizat s recunoasc cadavrul;

- nregistrarea fotografic sau video a decedatului mbrcat i dezbrcat, precum

i a descoperirilor relevante n cursul examenului extern;
- Caracteristicile morfologice i topografia leziunilor constatate la examenul
extern precum i corespondena cu distruciile de la nivelul hainelor;
- Recoltatea de snge sau alte lichide biologice pentru determinarea grupei
sanguine, recoltarea de fire de pr din zone anatomice diferite.
-

Criterii medico legale necropsice i criminalistice ale identificrii:

Caracteristici indiviuale somatice;
Caracteristici de ras, sex, vrst;
Particulariti fizionomice;
Aspectul pilozitii faciale i somatice;
Culoarea irisului;
Semne cutanate particulare;
Malformaii, infirmiti fizice;
Tumori cutanate i boli dermatologice;
Odontograma, lucrri dentare;
Absena chirurgical a unor organe interne;
Sechele postoperatorii sau posttraumatice;
Existena unor proteze;
Stabilirea grupului sanguin, Rh, amprenta genetic;

NOIUNI DE GENETIC CLASIC

Prin conceptul de program genetic se nelege ansamblul de factori ereditari
(gene) responsabili de realizarea tuturor trsturilor morfoanatomice, fiziologice,
biochimice i de comportament ale fiinei umane.
Irepetabilitatea acestui program, nscris n cele peste 35000 de gene din cei 46
de cromozomi, i confer acestuia statutul de unicat i este consecina procesului de
asortare a genelor n cursul meiozei, att n ovogenez , ct i n spermatogenez.
O celul somatic uman conine un set de 23 de perechi de cromozomi: 22 de
cromozomi somatici i o pereche de cromozomi care determin sexul. Pentru sexul
masculin se folosete simbolul XY iar pentru cel feminin XX. n procesul de
fecundare, cromozomii aflai pe cei 2 gamei parenterali se combin i refac setul de
23 de perechi de cromozomi n viitoarea celul ou (zigot).
Perechile de cromozomi sunt omologe, adic au aceeai mrime i structur
genetic. Pe fiecare cromozom al unei perechi omologe, n aceeai poziie, se
identific cu exactitate genele motenite de la fiecare dintre genitori.
ADN-ul uman este organizat n :
Gene
Secvene nrudite cu genele
Material extragenic.
Locul ocupat de gen n cadrul cromozomilor se numete locus (plural loci).
Att genele ct i secvenele extragenice se constituie n uniti informaionale
perechi, provenite una de la tat, prin intermediul spermatozoidului, i una de la

mam, prin intermediul ovulului. Oul rezultat, zigotul, conine cte o copie a
genomului fiecruia dintre prini.
Genele pot prezenta variante structurale denumite alele. Pentru un locus
genetic specific , un individ poate avea 2 alele distincte, caz in care se spune ca
individul este heterozigot. Dac cele 2 alele sunt identice atunci se spune c individul
este homozigot.
Majoritatea secvenelor de ADN analizate n genetica judiciar sunt situate la
nivelul ADN-ului necodant. Astfel, informaiile genetice vehiculate cu privire la
identitatea unui individ nu pot fi puse n legtura cu eventuale maladii cu
determinism genetic. Dac ns testele s-ar efectua la nivelul ADN-ului codant, ele ar
permite vehicularea unor informaii referitoare la structura genelor, i implicit la
starea de sntate a unui individ.
Pentru genetica judiciar prezint importan replicarea ADN, deoarece acest
proces st la baza tehnologiei polimerizrii n lan, (PCR), larg utilizat n toate
investigaiile ADN ce au ca scop identificrile de persoane.
Replicarea ADN-ului este un proces prin care, n cursul diviziunii celulare, se
sintetizeaz o nou molecul de ADN folosind ca matri o molecul de ADN
preexistent. Sinteza este de tip auto-copiativ, n sensul c noua molecul sintetizat
este identic structural cu molecula de ADN mam, copia sa fidel sau replica sa.
Procesul de replicare ncepe prin separarea celor 2 filamente de ADN. Trecerea
de la structura bicatenar la cea monocatenar se face prin ruperea legturilor de H 2
dintre catenele de ADN complementar i poart numele de denaturare. Denaturarea
se realizeaz in vitro fie chimic, fie termic prin nclzire la 90 oC. Denaturarea poate fi
reversibil sau ireversibil, dup cum permite sau nu reasocierea ulterioar a
catenelor n dublul helix. Dup aceste procese naturale ADN ul i pstreaz att
structura ct i proprietile.
Diversitatea pe care o prezint ADN uman este rezultatul interaciunilor de
lung durat ntre fora creativ a mutaiilor i forele conservatoare i distructive ale
seleciei i hazardului. Cu excepia gemenilor monozigoi, indivizii umani sunt
diferii din punct de vedere genetic i deci i fenotipic. Culoarea ochilor, a prului,
nlimea sau forma corpului sunt determinate genetic.
Bazele stiinifice ale geneticii. Structura si funciile ADN-ului
n lumea vie, celula este unitatea de baz unde se desf oar procesele care
ntrein viaa. Celula poate fi comparat cu o fabric n miniatur, care prelucreaz
materia, produce energie, sintetizeaz proteine, enzime i alte molecule necesare
circuitului metabolic i epureaz deeurile rezultate din aceste procese.
Prin faptul c au origine comun, celulele uni organism conin acela ti tip de
material genetic, localizat predominant la nivel nuclear, ADN nuclear i ntr-o msur
mic la nivelul mitocondriei, ADN mitocondrial.
Informaia genetic este concentrat n nucleul celulelor la nivelul moleculei
ADN. Cu excepia globulelor roii, care sunt anucleate, molecula de ADN se gse te
n toate celulele organismului.
n molecula de ADN se afl nscris sub form codificat mesajul genetic, a
crui exprimare determin dezvoltarea organismului i i confer acestuia

individualitate biologic. Ansamblul informaiei genetice specifice organismului

uman poart numele de genom uman.
Structura molecular a ADN-ului nuclear. ADN provine de la prescurtarea
denumirii acid dezoxiribonucleic. Din punct de vedere biochimic, acidul este o
macromolecul de forma unui polimer neramificat,care, derulat, atinge n genomul
uman o lungime de aproximativ 1 m. Macromolecula de ADN are o structur liniar
dublu elicoidal, fiind alctuit din 2 lanuri sau catene rulate unul n jurul celuilalt
i care formeaz aa numita spiral a vieii. Cele 2 catene sunt complementare,
paralele i legate ntre ele prin puni de hidrogen. Structura ADN poate fi imaginat
ca fiind o scar n spiral mrginit de 2 balustrade. Succesiunea treptelor este dat de
cele 4 tipuri de nucleotide (adenina A, guanina G , timina T, citozina C).

Adenina i guanina sunt baze purinice iar timina i citozina sunt baze
pirimidinice. Watson i Crick au stabilit c n molecula de ADN se produce o
mperechere preferenial, i anume o baza purinic se unete cu o
bazmpirimidinic, A T i G C. Legturile se realizeaz prin pun i de hidrogen,
care sun legturi slabe electrostatic.
mperecherea bazelor azotate este strict, n sensul c A T, iar C G. Din
acest tip de mperechere specific catenelor de ADN rezult un lucru foarte important
pentru tehnicile de analiz molecular: cunoaterea unei secvene de pe o caten
permite deducerea cu exactitate a secvenei complementare, deoarece, ori de cte ori
dou catene complementare sunt separate, ele se recombin invariabil in aceeai
manier complementar.
Dac, dup separarea a dou catene de ADN, se introduce n mediul de reacie
un fragment de ADN strin, acesta se va lega la unul dintre cele 2 catene, n regiunea
unde se va gsi o secven care i este complementar. Acest proces de recombinare
se numete hibridizare.
TEHNICI DE ANALIZ A ADN N PRACTICA MEDICO LEGAL

Analiza ADN este un mijloc de identificare extrem de eficient n practica

medico legal, bazat pe unicitatea fiecrui individ la nivelul structurii ADN-ului.
Exist cteva etape standard obligatorii pentru efectuarea unui test ADN n serviciile
medico legale:
- prelevarea probelor biologice.
- izolarea i purificarea ADN din probele biologice.
- amplificarea specific a unor regiuni genomice din molecula ADN.
- vizualizarea produilor reaciei PCR prin separarea electroforetic.
- analiza statistic a rezultatelor i nscrierea lor ntr-o baz de date.
ADN-ul care urmeaz a fi analizat poate proveni din diferite surse: snge,
esuturi proaspete, celule ale mucoasei bucale, foliculi piloi sau probe uscate: pete de
snge sau sperm sau din orice tip de material biologic: celule epiteliale din saliv
depuse pe mucuri de igar, pe diferite obiecte, cadavre arse, esuturi de pe suprafaa
gloanelor, pulpa dentar, mduva osoas, fire de pr, unghii, esuturi mumificate, etc.
Testele genetice pot fi aplicate tuturor probelor biologice, care conin celule nucleate,
deci implicit material genetic nuclear.
Macromolecula de ADN este foarte stabil n comparaie cu alte molecule
proteice. Degradarea ADN-ului are loc sub aciunea unor enzime proprii celulei,
ADN-azele, i este accelerat de factorii de mediu reprezentai de:
- umiditate,
- cldur excesiv,
- lumin u.v.,
- contaminarea bacterian.
Un ADN bine conservat reprezint prima garanie a unor analize de calitate. De
aceea, este foarte important ca prelevarea i conservarea probelor s se fac ct mai
corect: evitarea luminii solare, punerea la frigider ct mai repede. Cu precdere
trebuie evitat contaminarea bacterian. Un exemplu: pata de sperm de pe un suport
textil, rezist fr lumin, ani de zile, n timp ce prelevarea vaginal cu ajutorul
tampoanelor oblig la rcirea rapid (congelare) sau uscare pentru a se evita
degradarea produs de flora microbian.
Cea mai utilizat surs de ADN este sngele integral proaspt recoltat pe
anticoagulant (EDTA). Cantitatea de ADN extras din 0,01 ml snge permite
stabilirea profilului ADN. Conservarea sngelui se poate face la 4oC pentru maximum
24 - 48 h. fr ca ADN-ul s sufere modificri semnificative. Totui, calitatea i
cantitatea ADN-ului scad, impunndu-se congelarea. Prin congelare la -20 oC, sngele
poate fi pstrat pe o perioad ndelungat, timp de ani de zile.
n ceea ce privete sngele prelevat la autopsie, acesta nu are nevoie de
anticoagulant i poate fi prelevat din:
- cavitatea cordului,
vase periferice sinusuri venoase cerebrale, vena femural, principala
condiie fiind ca vasul sp reprezibte o cavitate nchis steril,
- mm. scheletici sau cardiac,
- oase lungi, dac esuturile sunt ntr-o stare avansat de degradare,
- orice alte esuturi, cu rezerva de a nu se preleva din esuturile cu autoliz precoce.

Celulele epiteliale bucale i firele de pr sunt alte 2 surse importante de ADN

curent utilizate pentru testri. Celulele epiteliale bucale sunt recoltate cu ajutorul unui
tampon cu vat steril sau al unor periue de broaj care apoi se usuc sau se pstreaz
la 4oC imersate n soluie conservant.
Firele de pr sunt de regul prelevate prin smulgere, pentru analiz fiind
necesare 5 30 fire de pr cu rdcin cu tot. Firele se mpacheteaz n plicuri de
hrtie sau ambalaje de plastic i se pstreaz n mediu uscat, la temperatura
ambiental.
n cazul esuturilor, al pielii, muchilor, viscerelor, volumul recoltat trebuie s
fie de 2 cm3, iar imediat dup prelevare trebuie nceput extracia ADN. Dac
extracie nu poate avea loc imediat, atunci probele vor fi refrigerate. esuturile nu vor
fi formolizate i se evit pe ct posibil recoltarea de esuturi putrefiate.
Probele biologice pentru analiza ADN pot fi reprezentate i de material
biologic uscat: pete de snge sau pete de sperm. n cazul petelor, prelevatul trebuie
s aib un diametru de minim 0,5 cm. Fiecare pat se pstreaz separat, n mediu
uscat.
La cadavru, post-mortem precoce, ncep procesele de autoliz, procese care se
desfoar prin intermediul enzimelor lizozomale, fr intervenia bacteriilor.
Procesul de autoliz depinde de structura organului: cea mai rapid sunt esuturile
glandulare i mai lent sunt mm. scheletici. n etapa urmtoare intervin procesele de
putrefacia care au loc sub aciunea bacteriilor acest tip de degradare afecteaz
molecula de ADN att cantitativ ct i calitativ.
n timpul prelevrilor, trebuie evitat contaminarea cu ADN strin de la locul
faptei i n timpul lucrului n laborator. Nu pot fi omise nici erorile umane i tehnice,
i nici nlocuirea intenionat a probelor, toate avnd drept consecin incriminarea
unor inoceni.
Pentru a fi analizat, ADN-ul din proba biologic trebuie mai nti izolat sau
extras prin diferite procedee chimice, fizice sau combinate. Tehnicile moderne de
laborator permit extracia ADN-ului dintr-o mare varietate de probe biologice.
Obiectivul unei extracii este acela de a obine o cantitate ct mai mare de ADN
avnd o greutate molecular mare i puritate crescut. Greutatea molecular mare
echivaleaz cu integritatea lanului ADN, iar puritatea este dat de absena
reziduurilor celulare sau de alt natur (colorani, sruri).
Tehnicile de izolare variaz n funcie de tipul, cantitatea i calitatea probei
biologice de analizat. Fiecare laborator folosete pentru izolare o serie de protocoale,
unele recomandate de literatura de specialitate, iar altele recomandate de productorii
de chituri comerciale. n procesul izolrii ADN se urmrete n principiu ndeprtarea
treptat a impuritilor de natur proteic, polizaharidic sau ionic ce ar putea
prejudicia analiza.

10

Izolarea ADN-ului cuprinde 3 etape majore:

1. liza celular etapa n care se distruge membrana celular cu eliberarea materialului
genetic ntr-un omogenat care conine toi constituenii celulari, denumit lizat celular.
Liza celular se realizeaz frecvent pe cale chimic, cu ajutorul unor soluii de liz.
2. purificarea ADN-ului etap prin care se ndeprteaz toate impuritile.
3. verificarea extraciei ADN estimarea cantitii i calitii ADN const n
determinarea concentraiei i puritii ADN n soluia de ADN rezultat. Un ADN
insuficient cantitativ sau calitativ poate avea consecine negative asupra aplicaiilor
PCR sau RFLP (restriction fragment length polymorphism).
Genotiparea ADN-ului se poate realiza prin dou tehnici: PCR i/sau RFLP.
Fiecare din cele 2 tehnici prezint avantaje i dezavantaje; tendina general este de a
se renuna la tehnicile laborioase, consumatoare de timp. Metoda care s-a impus n
prezent i care satisface aceste cerine este metoda PCR.
PRINCIPIUL PCR
Tehnica PCR a fost conceput de aa manier, nct s mimeze n vitro procesul
natural de replicare al moleculei de ADN din timpul diviziunii celulare. n timpul
replicrii, fiecare molecul de ADN se separ n dou lanuri prin desfacerea pun ilor
de H2. Sintetizarea unui nou lan de ADN , complementar cu matria de ADN, are loc
printr-un proces declanat i condus de ADN - polimeraza. Rezultatul unui singur
ciclu de reacie este dublarea nr. de molecule de ADN.
Prin aceast reacie, simpl, economic, complet automatizat, se pot ob ine,
ntr-un interval de timp de 2 3 ore, milioane de copii ale unei secven e int de
ADN. Aceast tehnic a fost comparat ca un xerox la nivel molecular. Cantitile

11

de ADN necesare demarrii reaciei sunt foarte mici, de ordinul nanogramelor sau
picogramelor.
TEHNICA PCR, una din cele mai puternice unelte de lucru ale geneticii
moleculare, are la ora actual un impact major n medicin n ce prive te diagnosticul
bolilor genetice, infecioase, oncologice i medicin legal. n lumea ntreag exist
la ora actual un nr. de peste 10.000 de laboratoare care utilizeaz metoda PCR i nr.
lor este n continu cretere.
ETAPELE PCR
Reacia se desfoar n cicluri de aproximativ 2 3 minute fiecare, care se
repet de 20 30 de ori. Un ciclu complet cuprinde la rndul su 3 etape principale:
- denaturarea ADN dublu-catenar, cu producerea de ADN monocatenar, prin ruperea
legturilor de H2. Procesul se realizeaz termic la peste 90 0C, i chimic, cu ajutorul
agenilor denaturai de tipul formamidei. Denaturarea ncepe la nivelul regiunilor
bogate n baze A T, unde exist doar 2 puni de H2, fa de perechile C G, unde
sunt 3 puni de H2;
- cuplarea celor 2 primeri (fragment sintetic de ADN) pe monocatena de ADN, se face
la capetele secvenei int de ADN onocatenar, regiune unde se iniiaz i sinteza;
procesul se face la 50 650C;
- polimerizarea, se realizeaz la 720C prin intermediul enzimei de polimerizare, ADNpolimeraza; enzima se leag de primeri i construiete prin extensie, pas cu pas, o
nou caten de ADN, complementar cu segmentul int.

12

Primerul de nceput

Primer inversat

3
3

13

Avantajele metodei PCR:

sensibilitatea reacia prezint un randament foarte bun pentru catit i de ADN de
ordinul nanogramelor/picogramelor;
selectivitatea amplificarea PCR este selectiv,n sensul c vor fi amplificate numai
secvenele de ADN flancate de primeri sau amorse;
reproductibilitatea posibilitatea repetrii testului din aceeai prob biologic
n diferite laboratoare;
rapiditatea durata unei analize PCR este n medi de 2 3 ore, avantaj deosebit
pentru genetica judiciar;
necondiionarea reaciei de starea materialului biologic: chiar i materialul biologic
coninnd ADN degradat poate fi amplificat; eficiena amplificrii este invers
proporional cu lungimea segmentului de amplificat.
Dezavantajele metodei PCR:
relativa uurin cu care se produce contaminarea cea mai uzual o constituie chiar
produii de amplificare rezultai din reaciile anterioare;
proces grefat de erori erorile sunt date n special de sinteza in vitro a ADN;
generarea n exces de produi de amplificare care pot inhiba uneori reaciile din
ultimele cicluri ale PCR.
Tehnicile,metodele de prelevare a probelor de la locul faptei i utilizarea
tehnologiei ADN n criminalistic i medicin legal

Locul infraciunii este cel a crui examinare competent poate permite

identificarea suspecilor i a victimelor,probeaz sau nltur alibiurile,modul cum a
fost svrit fapta,descoper corpurile delicte,stabilete legturile sau asocierile
dintre victim i suspect. Pentru rezolvarea tuturor acestor aspecte,trebuie avute n
vedere anumite standarde,n special cele legate de modul de colectare i conservare al
probelor,pn la sfritul cercetrilor i stabilirea concluziilor.
Exist o anumit succesiune a grijii pe care trebuie s o aib cel ce asigur
calitatea activitii la locul faptei:
izolarea locului faptei,rolul poliiei fiind acela de a stabili ce persoane au acces
aici,adic numai al acelora care pot aduce reale contribuii la elucidarea cazului;
cutarea materialelor care au evident valoare pentru anchet, prin localizarea exact
a acestora;
colectarea,mpachetarea i etichetarea materialelor de prob,asigurndu-se ajungerea
acestora ct mai repede la laborator;
depozitarea i transmiterea la laborator s se fac n cele mai bune condiii.
Odat ajunse la laborator, responsabilitatea se transfer omului de tiin:
acesta va avea n primul rnd n vedere:
prevenirea oricrei contaminri,mai ales a probelor cu cantiti mici de material;
criminalistul trebuie s fie capabil s demonstreze c prin procedurile cercetrii a
prevenit contactul a dou surse de probe;

14

securitatea probelor trebuie asigurat notndu-se numele oricrei persoane care a

putut avea contact cu proba;
oricare etap a cercetrii trebuie documentat,fcndu-se referire la procedurile i
operaiunile standard.
Probele biologice obinuite cele mai obinuite sunt sngele, sperma, saliva,
urina, fecalele, voma, resturile de esuturi, pr, oase sau dini; nmulirea germenilor
bacterieni pe aceste probe diminueaz ansele unor rezultate corecte. Pstrarea dup
prelevare a acestor probe se face n anvelope vidate,ferite de contaminarea cu alte
probe. Respectarea acestor msuri va crete sensibilitatea i valoarea tiprii ADN,
inndu-se cont c n special ADN mitocondrial este n mod particular compromis
prin nerespectarea standardelor amintite. Cu ct cantitile biologice sunt mai mici,cu
att fiabilitatea probelor este mai mic.
Sngele,care reprezint cea mai obinuit prob biologic,se recolteaz uscat,n
tifon sterilizat,dar,n cazurile cnd este lichid,se pipeteaz,se introduc n eprubete
sterile cu EDTA i este refrigerat n condiii de vid.
Odat recunoscut proba biologic,izolat i ferit de orice contaminare,se face
o descriere corect a locului unde a fost identificat,folosindu-se de regul fotografia
i msurtorile.
Urmtoarea etap este recoltarea i conservarea,etap care difer dup natura
probei(biologic,chimic,fizic). Va urma identificarea naturii probei respective,n
general prin metode de laborator(microscopic,analiza chimic etc.). Este de asemenea
necesar descrierea obiectului de pe care a fost prelevat proba, caracteristicile
acesteia fcndu-se prin compararea cu obiecte asemntoare.
Locul infraciunii trebuie protejat de potenialele substane periculoase,cum ar
fi expunerea la radiaii,substane chimice,contaminarea biologic ( n special
microbian )sau explozii ( cum se-ntmpl n catastrofe). Se va avea n vedere c
nsui materialul de marcaj al probelor le poate altera.
Marcajul locului de prelevare a probelor este o etap important la identificare
i prelevri ulterioare. Marcajul presupune precizarea datei i orei n care a avut loc
prelevarea,locul de prelevare i iniialele celui care a efectuat aceast manoper. Se
folosesc etichete standardizate.
Cantitatea de material ce poate fi prelevat depinde de natura suportului,iar
timpul n care urmele biologice rmn pe suport variaz n funcie de natura acestora.
Oricum,primordial este descoperirea acestor urme care, de cele mai multe ori,nu
sunt vizibile cu ochiul liber. Exist n criminalistic tehnici bine puse la punct, prin
care se ncearc recuperarea urmelor materiale de pe diferite suporturi,etapa
urmtoare fiind,bineneles, stabilirea surselor de origine a acestora,fie prin
identificare ,fie prin excludere.
n criminalistic,recuperarea urmelor materiale are la baz urmtoarele metode:
scuturarea suportului deasupra unor recipiente curate;
periajul,utilizat cnd scuturarea nu este eficient; acoperirea suportului cu
un material lipicios;
aplicrile vacuumatice;
splarea cu tampoane ude,utilizat n prelevarea multor urme biologice
(snge,sperm ),mai ales pentru tiparea ADN;
unele suporturi pot fi ridicate i cu mna(cu mnui);

15

dizolvarea urmelor cu solveni i extragerea ulterioar;

aspirarea cu pipeta n cazul unor urme lichide bine vizibile sau absorbirea
acestora cu material absorbant.
Pentru a avea valoare n justiie,trebuie ndeplinite mai multe condiii:
munca s fi fost efectuat ntr-un laborator criminalistic acreditat,iar
expertul s fie calificat;
expertul s aib cunotin de toate circumstanele cazului;
activitatea s nu fie umbrit de lipsa fondurilor.
Prima precauie care se impune const n nconjurarea locului faptei cu o
centur care nu pot trece dect persoanele avizate. Aceast zon reprezint un
perimetru de securitate, n interiorul cruia nu se va gsi nici o alt persoan n afara
celor nsrcinate cu prelevarea probelor, precum i autoritatea judiciar creia i este
ncredinat rezolvarea cazului; toate aceste persoane vor purta inute de protecie,
salopete de unic folosin cu fermoar.
Scena crimei este mai nti securizat nainte de sosirea criminalistului i a
medicului legist, de ctre ofieri de poliie, care culeg i primele informaii ce vor fi
furnizate anchetatorilor, criminalitilor i medicilor legiti.
Fotografia locului faptei, a poziiei corpului victimei, evitarea contaminrilor
prin purtarea de ctre anchetatori a mtilor, costume de protecie, mnui i
nclminte sunt msuri comune cunoscute n astfel de cazuri, indiferent de cauza
morii. Toate aceste fotografii vor fi pstrate i dup terminarea examinrii, pentru
cercetri ulterioare.
Corpurile extrase din ap trebuie considerate ca fiind, din punct de vedere al
tiprii genetice, contaminate. Spaiul limitat n care se afl victima unui accident
rutier ngreuneaz cercetrile. Probleme complicate ridic gsirea resturilor unor
corpuri de victime n diferite stadii de putrefacie(uneori numai oase) dup diferite
perioade de timp de la deces, n locuri ascunse, fie n cldiri sau, mai ales, n mediul
natural.
Utilizarea profilului ADN n medicina legal i n justiie const n a demonstra
c la o serie de locus-uri VNTR (Variable Number Tandem Repeat) profilul
suspectului se potrivete cu ADN-ul obinut de la locul comiterii infraciunii.
Utilizarea profilului ADN se extinde i asupra urmtoarelor domenii:
1. expertiza filiaiei.
2. stabilirea identitii urmelor biologice (snge, secreie vaginal, sperm, pr,etc.)
3. identificarea speciei pentru diferenierea originii umane sau animale,
4. identificarea eantioanelor de snge prelevat pentru alcoolemie,
5. identificarea resturilor scheletale,
6. identificarea resturilor cadaverice ale victimelor catastrofelor,
7. confirmarea sau infirmarea vinoviei n delicte sexuale,
8. confirmarea sau infirmarea vinoviei n omucideri,
9. redeschiderea unor cazuri nesoluionate sau verificarea unor condamnri eronate,
10.constituirea unor bnci de date cu amprente genetice a delicvenilor.
Materiale care servesc la identificare prin aplicarea tehnologiei ADN sunt
urmtoarele:
snge prelevat de la persoane sau cadavre; se preleveaz 5 10 ml n tuburi de plastic
pe EDTA, conservat la 40C, transportul putntu-se face la ghea (fr congelare) sau

16

chiar la temperatura ambiental (n funcie de vechimea petei). 1 ml de snge con ine

30 micrograme de ADN;
secreia vaginal se recolteaz n 3 probe, n tuburi de plastic care se pstreaz la loc
uscat;
petele de snge sau sperm trebuie s aib diamterul de cel pu in 0,5 1 cm; probele
se pstreaz la loc uscat;
se recolteaz cel puin 10 20 fire de pr cu rdcin, urmnd a fi ambalate n pungi
de plastic i inute la uscat;
fragmente de organe;
unghii, saliv, sput i chiar urin;
pulpa dentar din care se extrage ADN-ul cu greutate molecular convenabil;
Cele mai importante situaii n care sunt solicitai medicul legist si criminalistul
sunt acelea n care este necesar a se clarifica dac:
a fost comis o crim;
cine este autorul;
dac acesta a lsat suficiente urme incriminatorii.
Fiecare dintre aceste probleme trebuie rezolvat numai de specialiti.
Materialele biologice, fizice sau chimice gsite pe victim sau la locul faptei pot servi
la identificarea suspectului sau s probeze implicarea sau prezena acestuia n acel
loc.
Un aspect deosebit de important este acreditarea laboratoarelor de
criminalistic i medicin legal de ctre foruri tiinifice unanim recunoscute,
acreditare care presupune mai multe etape ce includ: prezentarea unor documente
privind echipamentele i personalul de laborator, vizitarea laboratorului de ctre
persoane desemnate n acest scop de ctre organismul care acrediteaz, care pot da
indicaii i corecii privind unele proceduri, iar, dup acordarea acreditrii, laboratorul
urmeaz a fi continuu supravegheat n vederea meninerii standardelor care au stat la
baza acreditrii.
CROMOZOMUL Y O NOU PERSPECTIV N IDENTIFICRILE
GENETICE
Cromozomul uman Y, specific pentru sexul masculin, reprezint un nou
instrument de lucru n arena geneticii medico legale pentru investiga iile criminale
i cercetarea relaiilor de descenden biologic. Statisticile din ntreag lume indic
faptul c majoritatea actelor criminale sunt comise de brbai: acetia comit peste
99% din agresiuni sexuale i peste 93% acte de violen i omucideri.
Proprietile cromozomului Y dervid din funcie sa de determinant al
dezvoltrii sexuale masculine. Existena unui cromozom Y alturi de un cromozom X
asigur dezvoltarea gonadelor masculine. Dac Y-ul lipsete sau este nefuncional,
genele feminizante intr spontan n aciune n timpul dezvoltrii embrio- fetale. n
timp ce cromozomii autozomi i cromozomul sexual X se regsesc perechi n
genomul uman, cromozomul Y este unic, nepereche.
Ca i restul materialului genetic uman, cromozomul Y suport o serie de
modificri structurale numite mutaii, proces evolutiv specific tuturor organismelor
vii. Polimorfismul ADN al cromozomului Y este un produs al muta iilor care se
acumuleaz n succesiunea generaiilor.

17

Cromozomul Y prezint polimorfisme rezultate prin evenimente mutaionale

relativ frecvente sau evenimente mutaionale rare. Fiecare tip de polimorfism servete
unui anumit tip de studii. Polimorfismele rezultate prin evenimente mutaionale
relativ frecvent, de tipul minisateliilor i microsateliilor (STR), sunt markeri de
elecie pentru investigaiile criminale i cercetarea paternitii, n timp ce restul
polimorfismelor sunt utile n studiul populaional, al evoluiei genetice, precum i n
diagnosticul unor infertiliti masculine.
Tipuri de markeri ADN ai cromozomului Y:
minisateliii nu sunt utilizai de rutin n investigaiile de paternitate sau
criminale;
microsatelii (STR-Y short tandem repetitiv Y) sunt caracterizai
markeri ai evoluiei umane recente, deoarece rata de mutaie este foarte
rapid;
Markerii STR-Y sunt extrem de utili pentru compararea popilaiilor strns
nrudite, aspect care nu poate fi realizat cu ajutorul markerilor autozomali. Aceat
capacitate discriminatorie nalt are potenial de a identifica profilul cromozomial Y
specific unui brbat i tuturor descendenilor sau ascendeilor si pe linie masculin.
n mod ideal, definirea profilelor Y ar trebui s se fac utilizndu-se c i mai mul i
markeri, astfel nct ansa identificrii unui individ ntr-o populaie s creasc la
100%.
Pentru violuri i alte tipuri de agresiuni sexuale, investigarea markerilor STR-Y
ofer o nou perspectiv. Se tie c la testele ADN uzuale cu markeri STR
autozomali, cantitile mari de celule epiteliale vaginale prezente n prob au
capacitatea de a inhiba frecvent amplificarea cantitilor mici de ADN provenit din
spermatozoizii agresorului. n aceste situaii, profilul ADN al agresorului devine
extrem de dificil de realizat, uneori chiar imposibil. De aceea n asemenea situa ii se
investigheaz markerii STR-Y, care nu sunt inhibai de cantitile mari de celule
vaginale i nici nu necesit procedee de extracie a ADN prin liz difereniat.
Pentru cazurile de viol n grup, analiza microsateliilor Y permite determinarea
cu mai mult precizie a nr. de agresori sexuali brbai, dup nr.de profile Y
evideniate n prob.
Mai trebuie adugat c genotipurile Y pot juca un rol deosebit i n investigarea
altor tipuri de probe judiciare constnd n amestecuri de produse biologice de origine
diferit: snge snge, snge saliv, etc..
Cromozomul uman Y servete n prezent ca material genetic de analiz n
domeniul medicinei legale, geneticii medicale i geneticii popilaionale.
Aplicaiile majore ale analizei STR-Y sunt:
identificarea agresorilor sexuali brbai (test de screening n cazurile de
viol pentru excluderea suspecilor; numai cazurile de neexcludere se
prelucreaz ma departe);
identificarea nr. minim de agresori sexuali n violurile comise n grup;
identificarea agresorilor sexuali avnd descenden biologic patern
comun (frai, veri, tat, i fiu), n agresiuni homosexuale, sexuale sau
cazuri de incest cu victime biei;
identificarea celulelor epiteliale masculine n ejaculatele indivizilor
vasectomizati;

18

cercetarea paternitii pentru cazurile cu descendeni de sex masculin;

stabilirea paternitii n cazurile n care lipse te prezumtivul tat sau nu
exist date biologice despre acesta;
studii de genealogie i antropologie.
Studiul markerilor cromozomiali Y a devenit din ce n ce mai accesibil
comunitii genetice judiciare dup 2003, odat cu introducerea pe pia a primelor
kituri comerciale omologate de STR-Y.
Exist o baz de date STR-Y la nivel european, la Universitatea Humboldt din
Berlin, care conine peste 50.000 de haplotipuri caucaziene. Romnia s-a afiliat
acestei baze n 2003 cu peste 100 de profile cromozomiale Y realizate n urma unui
studiu populaional efectuat de INML Bucureti n colaborare cu IML a Universit ii
din Munchen.
NOI MARKERI ADN FOLOSII N GENETICA JUDICIAR
ADN MITOCONDRIAL.
Cea mai mare parte a materialului genetic se afl n nucleul fiecrei celule. Cu
toate acestea, o mic cantitate de informaie genetic se afl stocat n mitocondrie,
care este localizat n citoplasma, avnd ca principal rol furnizarea de energie celulei.
Materialul genetic este ns distinct ca organizare i funcie fa de genomul nuclear.
n fiecare celukl exist circa 500 de mitocondrii, fiecare dintre ele con innd ntre 2
pn la 10 molecule de ADN. Tot acest material genetic mitocondrial depe te din
punct de vedere cantitativ materialul genetic nuclear, aspect foarte important n
investigaiile genetice judiciare pentru care testele pe markerii ADN nucleari nu ofer
rezultate concludente.
n limita cunotinelor, se admite c ADNmt are o transmitere reditar exclusiv
pe linie matern i nu particip la procesele de recombinare n timpul replicrii
celulare.
Indivizii umani nrudii pe linie matern prezint molecule de ADNmt identice.
Mamele transmit propriul ADNmt copiilor de ambele sexe, dar numai fiicele l vor
transmite mai departe generaiilor urmtoare.n cazul n care o femeie are numai
descendeni de sex masculin, genotipul ei mitocondrial se va elimina din populaie,
deoarece brbaii nu pot asigura propagarea sa generaiilor urmtoare.
Ereditatea citoplasmatic, exclusiv matern, se explic prin faptul c
spermatozoizii nu contribuie cu citoplasma la formarea zigotului; n timpul fecundrii
numai nucleul spermatozoidului ptrunde n citoplasma ovocitului, n timp ce
echipamentul su mitocondrial rmne la exterior.
Toate cele 200.000 de mitocondrii ale unui zigot aparin ovulului i, ca atare,
celulele viitorului organism vor fi echipate numai cu mitocondrii materne.
Metoda care s-a impus n prezent n investigarea polimorfismelor ADNmt
const n amplificarea PCR a regiunilor de interes din ADNmt (HV1, F1V1 i HV3).
Analiza ADNmt reprezint cel mai laborios tip de investigaie ADN ce se efectueaz
n prezent n scop de identificare. Genotiparea se realizeaz la ora actual n
laboratoarele ADN cu experien i echipamente perfomante, ns nr. acestor
laboratoare este totui redus. De exemplu, n SUA, doar 7 laboratoare sunt acreditate
s efectueze acest tip de investigaie, dintre care doar unul aparine FBI.

19

ADNmt, n general, nu poate servi ca unic element de identificare genetic al

unei persoane, ntruct indivizi aparent nenrudii pot avea acela i ADNmt printr-o
descenden comun pe linie matern, situat undeva n trecut, uneori la distan de
cteva generaii. Dar, gentotiparea ADNmt poate reprezenta unica soluie pentru
cazurile unde genotiparea nuclear este practic imposibil. n acest sens, analiza
ADNmt i-a ctigat deja un loc important n aria identificrilor medico-legale.
Urmtoarele probe biologice pot fi utilizate pentru analiza ADNmt:
fire de pr fr folicul pilos;
oasele i dinii degradai prin carbonizare, mediu acid, umiditate,
nhumare prelungit;
alte tipuri de probe pentru care a euat tiparea cu markeri nucleari.
Analiza ADNmt este deosebit de util pentru identificrile unde nu este
posibil obinerea unor probe biologice de referin pentru genotipare; n aceste
situaii, orice rud pe linia matern poate servi ca element de referin n investiga ie,
deoarece toi motenesc aceeai secven de ADNmt.
ADNmt reprezint un valoros material genetic pentru genotipri n domeniul
medicinei legale i antropologiei genetice. Principalele motive care au stat la baza
trnasformrii testelor ADNmt n instrumente de lucru ale geneticii judiciare pot fi
enumerate succint:
marea variabilitate a secvenelor celor dou regiuni non-codante ale
ADNmt, polimorfism datorat unei rate nalte a mutaiilor;
prezena unui nr. mare de copii de ADNmt per celul comparativ cu
genomul nuclear, lucru ce face posibil furnizarea de rezultate utile acolo
unde analiza ADN nuclear eueaz (fire de pr fr folicul pilos, schelet
vechi, esuturi putrefiate);
transmiterea ereditar exclusiv pe linie matern model de transmitere ce
permite compararea i identificarea memilor unei familii care au o
descenden matern comun;
posibilitatea analizrii ADNmt prin amplificarea PCR.
Prima testare ADNmt care a servit ca prob n instan pentru condamnarea
unui criminal a fost prezentat n SUA, n septembrie 1996 testele au demonstrat c
profilul ADNmt al firelor de pr corespundeau perfect cu cele gsite pe corpul
victimei. De atunci, nr. proceselor civile i penale n care profilul mitocondrial
reprezint elementul primordial este n continu cretere n ntreaga lume, i n special
n identificarea victimelor rzboaielor i genocidelor din gropile comune.
INVESTIGAIILE GENTICE N CATASTROFE CU NR. MARE DE
VICTIME.
Catastrofele de mas sunt evenimente impresionante n primul rnd prin
nr.mare de victime umane pe care le genereaz. Determinate de cauze naturale
(cutremure, inundaii, alunecri de teren etc.) sau condiionate de activitile umane
(accidente feroviare, navale, aviatice, explozii n mediu industrial), catastrofele de
mas se ntlnesc pretutindeni n lume, iar eforturile depuse de echipele de
investigatori desemnai cu cercetarea i identificara victimelor deesc de multe ori
graniele.

20

Obiectivele EML difer n funcie de cauza dezastrului. n dezastre naturale

(cutremure, inundaii) activitatea medico legal este orientat n principal ctre
identificarea i descoperirea victimelor, n timp ce n cazul dezastrelor tehnologice,
care intr n sfera judiciar, scopul cercetrii medico legale const n stabilirea
identitii victimelor, inventarierea leziunilor traumatice, analiza mecanismelor de
producere a acestora, evidenierea unor eventuale afeciuni patologice preexistente cu
rol determinant n producerea dezastrului. Cercetarea medico legal n accidentele
de trafic (aviatice, rutiere, feroviare) difer de cea curent prin nr. mare de victime,
amploarea leziunilor traumatice i natura vehiculului implicat.
Examinarea medico legal n catastrofe are urmtoarele obiective:
1. identificarea victimelor;
2. descrierea leziunilor traumatice ;
3. stabilirea cauzei morii.
Autopsia complet la cadavrele personalului navigant este obligatorie, aceasta
presupunnd examinarea extern i intern, examene serologice, toxicologice,
histopatologice, radiologice. n schimb, autopsia cadavrelor pasagerilor nu este
obligatorie. Se consider c moartea acestora s-a datorat ca urmare a leziunilor
traumatice determinate n mod direct de accident, cu excepia cazurilor n care
circumstanele cunoscute de producere a catastrofei nu sugereaz un alt mecanism.
Autopsia cadavrelor pasagerilor se efectueaz atunci cnd:
a. se suspecteaz acte de terorism;
b. la cadavrele care nu au putut fi identificate prin examen extern, amprente
digitale, ADN sau efecte personale.
Identificarea medico legal se realizeaz prin compararea datelor
antemortem cu cele post-mortem. Rezultatul comparrii acestor date se
materializeaz prin:
identificare pozitiv, realizat pe baza criteriilor primare de identificare;
identificare prezumtiv, prin care se poate certifica identitatea unei
persoane atunci cnd se folosesc mai multe criterii secundare de
comparare i nu exist nici o discrepan inexplicabil;
identificare prin excludere, posibil dup ce toate cadavrele au foast
evaluate;
n anumite circumstane se poate realiza o identificare pozitiv pe baza
examenului radiologic, prin care se pot evidenia trssturi carateristice utile pentru
comparare, cum ar fi: configuraia sinusurilor frontale, a corpurilor vertebrale, a
bazinului, prezena protezelor ortopedice sau dentare.
n situaia n care cadavrele au suferit fragmentri importante, descoperirea
unui fragment de dentiie sau a unui deget care poate fi identificat, poate confirma
prezena unui anumit individ la bord i permite eliberarea certificatului de deces.
n prezent, cele mai multe identificri pozitive i prezumtive se fac pe baza
examinrii dinilor.
Compararea amprentelor digitale reprezint criterii primare ale identificrii. n
cazul n care nu exist ntr-o baz de date amprente digitale antemortem, pentru
comparare se pot folosi numai amprente latente recoltate de pe efectele personale ale
victimei, fie de la locul accidentului, fie din locuina sa. Pentru confirmarea identit ii
este necesar un rezultat pozitiv al comparrii unei singure amprente digitale, atunci

21

cnd exist o amprentare antemortem; n situaia n care acestea nu sunt disponibile

i se folosesc pentru comparare amprente latente, sunt necesare toate cele 10
amprente.
Reasamblarea fragmentelor cadaverice dispersate se poate realiza folosind
repere antropologice, investigaii serologice i criminalistice. Tehnicile avansate de
genotipare pot realiza o identificare pozitiv folosind fragmente de esuturi care au
fost expuse la temperaturi foarte mari, n mai puin de 3 ore.
n cazurile n care exist cadavre sau fragmente de cadavre putrefiate sau cnd
exist distrugeri importante ale esuturilor moi, se vor recolta fragmente de os i/sau
dini. Probele din oase se vor recolta i pentru a se evalua contaminarea ncruci at
dintre cadavre, atunci cnd exist fragmente cadaverice amestecate care provin de la
mai multe cadavre.
Tehnicile de genotipare utilizate n identificare sunt n func ie de carateristicile
dezastrului, cum ar fi: nr. victimelor, mecanismul de producere a leziunilor
tanatogeneratoare, gradul de fragmentare a cadavrelor, rata de degradare a ADN,
fragmentele de esuturi recoltate. La sfritul activitilor de identificare, fragmentele
cadaverice care nu pot fi identificate sunt declarate rmie umane
neidentificabile i nhumate.
Examinarea RX poate fi uneori deosebit de util deoarece ofer informaii cu
privire la:
identificarea fragmentelor cadaverice;
mecanismul probabil de producere al leziunilor traumatice osoase;
estimarea forelor necesare pentru producerea leziunilor traumatice
constatate.
Radiografiile sunt utile n special n cazurile cnd are loc fragmentarea
avionului n timpul zborului, deoarece se pot astfel evidenia leziuni traumatice
produse ca urmare a unor explozii. Cei mai afectai vor fi pasagerii afla i n
vecintatea focarului de explozie.
Prbuirea unui avion determin formarea unui crater de dimensiuni
apreciabile i atunci pentru recuperarea fragmentelor de cadavre i a rm i elor
aeronavei este necesar excavarea zonei de impact i examinarea materialului
excavat. n cazul prbuirii avionului Valujet 592 din 1999, s-au recuperat din zona
mltinoas 4000 de fragmente cadaverice reprezentnd 26% din greutatea total a
pasagerilor; nu s-a descoperit nici un cadavru ntreg. Au fost necesare 6 vagoane
frigorifice pentru depozitarea fragmentelor recuperate, operaiune care a durat 6 zile.
Peste 80% din victime au fost identificate cu ajutorul amprentei dentare.
n funcie de informaiile iniiale cu privire la nr. i identitatea victimelor
dezastrele mai pot fi clasificate n:
dezastre cu populaie nchis n care se cunoate de la nceput nr. i identitatea
victimelor implicate, situaie n care datele antemortem se ob in relativ u or
(accidente aviatice);
dezastre cu populaie deschis n care lista de persoane disprute este dificil de
stabilit. Un astfel exemplu este atacul terorist din 11.09.2001, cnd s-au prbu it cele
2 Turnuri Gemene. Suprafaa dezastrului, care mai trziu a fost cunoscut sub numele
de ground zero, respectiv zona celor 2 turnuri gemene, precum i nc cinci cldiri
comerciale care au fost distruse, acoperea aproximativ 16 acri. Distrugerile au afectat

22

cldirile pn la 25 m deasupra solului i 30 m n profunzime. Incendiile produse

datorit combustibilului din avioane nu au putut fi stinse mai bine de 3 luni de la
incident. Aproximativ 1.7 milioane de tone de drmturi i moloz au fost excavate
din ground zero i transportate n Staten Island, pentru opera iunile de recuperare a
resturilor umane.
Atacul din septembrie a ucis 2749 de persoane. Au fost recuperate 19.963 de
fragmente cadaverice, din care 10.769 au fost identificate pozitiv, reprezentnd
rmiele a 1591 victime, ceea ce reprezint un procentaj de 50%. 55 de persoane
din 92 au fost identificate din primul avion, din al doilea avion 25, restul de 175
neidentificate. Din cei 10 teroriti au fost identificai 3 prin teste ADN.
Examinarea toxicologic are un rol important n stabilirea cauzei morii. Se
cerceteaz CoHb, cianuri, substane volatile, droguri. Determinarea unor
medicamente poate fi uneori foarte util, deoarece poate indica existen a unor
afeciuni ale piloilor care ar putea explica cauza accidentului.
Investigaiile de tanatochimie pot oferi informaii cu privire la eventualele
afeciuni cu potenial tanatogenerator. n acest scop se va recolta snge periferic,
urin i umoare vitroas. Examinarea complex medico legal pot evidenia
eventualele afeciuni ale sistemului nervos central, cardiovascular i respirator. O
categorie important de factori care ar putea explica cauza unui accident aviatic se
refer la: hipoxie, disbarism, dezorientare spaial, iluzii olfactive, pierderi de
contine datorate forelor de deceleraie, hiperventilaie. Aceste informaii sunt
colectate din nregistrrile de zbor, din probele testimoniale i prin simulare.
n august 1996, un avion Tupolev cu 128 pasageri + 13 membri ai echipajului
s-a prbuit n Norvegia. Fr supravieuitori (majoritatea cetenilor erau de
naionalitate ru i ucrainean). Echipa de legiti norvegieni care s-a ocupat de
aceast catastrof a decis s-i concentreze eforturile de identificare pe seama
investigaiilor ADN, lund n considerare faptul c nu vor exista evidene
stomatologice.
La numai 3 sptmni de la accident, genotiparea ADN a fost realizat cu
succes pentru cele 257 de fragmente umane recuperate de la locul catastrofei. S-a
reuit identificarea a 139 din totalul celor 141 de victime (98,6%). De fapt tiparea a
indicat prezena a 141 profile diferite, demonstrnd c rmiele tuturor celor aflai
la bord au fost recuperate, ns nu au existat probe ADN de referin pentru a se
clasifica identitatea a 2 dintre victime.
n anul 1995, Romnia a fost pentru prima oar confruntat cu o asemenea
tragedie, tragedia de la Baloteti. A fost evident atunci c, autoritile romne abilitate
s ntreprind operaiunile de identificare a unui nr. mare de victime umane, au fost
suprinse practic nepregtite. Experiena acumulat de toi cei implicai n aceast
operaiune de mare amploare, a fost dobndit ca urmare a conlucrrii cu echipele de
experi sosite din Belgia.
Metodologia identificrii medico legale i criminalistice n catastrofele de
mas
Prima etap izolarea perimetrului; n acest perimetru ptrund doar cei ce fac
parte din echipa de salvare, medici legiti i criminaliti. Dup executarea

23

fotografiilor panoramice, zona se delimiteaz n ptrate (alteori radiar); aceste

sectoare se repartizeaz pe echipe mici.
Cadavrele i fragmentele de cadavru, dup ce sunt marcate cu coduri de
identificare, sunt examintae att de medicul legist ct i de criminalist, ulterior
completndu-se o fi ce va cuprinde: numrul de marcaj (corespunde locului unde a
fost gsit), descrierea mbrcminii i a obiectelor personale, date de identificare.
Procesul de identificare este divizat n : identificare pozitiv, identificare
prezumtiv i indentificare prin excludere. Cea pozitiv se face prin compararea
datelor ante-mortem cu cele culese post-mortem.
Identificarea pozitiv cuprinde:
examinarea dentar,
amprentele digitale i cele plantare,
profilul ADN.
Toate celelalte tipuri de identificri sunt considerate identificri prezumtive:
metoda vizual, antropometria, datele personale, efectele persoanle.
La autopsie, diferitele probe biologice (snge,esut, pr) vor fi colectate pentru
analiz. Cel mai frecvent material utilizat pentru analiz este sngele sau fragmente
musculare.
n catastrofele n care predomin fragmente de corpuri umane, analiza ADN
este esenial. ADN mitocondrial poate constitui o surs atunci cnd ADN nuclear
este degradat, dei astfel vom identifica numai linia matern. Este de n eles c
tiparea ADN este esenial numai n cazurile cnd celelalte mijloace criminalistice nu
pot fi utilizate.
Tiparea ADN nu poate fi aplicat oricrui material biologic uman descoperit la
locul catastrofei, aa cum se ntmpl n explozii de mare putere sau n situa iile n
care fragmentele umane sunt supuse temperaturilor nalte ( carbonicri, incinerri),
rezultnd astfel numai cenu.
n astfel de cazuri, fragmentele aflate ntr-o astfel de stadiu de degradare sunt,
din punct de vedere tiinific, de neidentificat dac nu sunt gsite resturi celulare
viabile asupra crora s se poat aplica tehnologia ADN.
Orice urme biologice sau suporturi ce au sau par a avea material biologic
reclam msuri speciale de prelevare, conservare i transport. Precau iile privind
prelevarea, conservarea i transportul sunt eseniale n vederea eliminrii
posibilitilor de contaminare ncruciat; contaminarea ncruciat poate apare atunci
cnd se folosete pentru prelevare acelai instrumentar.
Principiile moderne de identificare prin investigaiile genetice permit la ora
actual confirmarea prezenei unui individ la locul dezastrului, chiar n cazul
fragmentrii extreme a victimelor. Analiza ADN a unui singur fragment de esut poate
fi suficient pentru emiterea unui certificat de deces, lucru confirmat de practica
ultimilor ani.
Principiile identificrii genetice n catastrofe
Succesul identificrilor ADN depinde de existena probelor de referin,
ntruct identificarea genetic urmrete ca principiu compararea profilelor ADN
obinute din rmiele umane prelevate din aria catastrofei, cu profilele ADN de

24

referin ale victimelor sau ale unor persoane strns nrudite biologic cu victimele:
prini, frai, surori etc.
Probele de referin sunt obinute din efectele personale ale victimei, o periu
de dini, un obiect vestimentar; acestea sunt utile mai ales n situa iile n care nu se
cunosc sau nu mai sunt sunt n via rude apropiate ale unor victime, n situa iile
particulare cnd ntre victimele unei catastrofe se numr, de exemplu, 2 fra i sau
dou surori. Cu ct este mai strns legtura de rudenie, cu att ansa unei identificri
pozitive crete. Cea mai strns relaie de nrudire genetic, exceptnd gemenii
monozigoi, este dea dintre prini i copii.
Tehnologia identificrilor ADN a evoluat extrem de mult n ultimii ani, ns, n
ciuda performanelor sale actuale, este nc o tehnologie extremde costisitoare, mare
consumatoare de timp i efort din partea specialitilor. ntrebarea care se pune, este
dac se merit acest tip de investigaie, innd cont de faptul c, marea majoritate a
accidentelor aviatice sunt urmate de fragmentri masive sau combustii ale victimelor,
iar rezultatele genotiprilor sunt adeseori neconcludente sau servesc la identificarea
unui nr. mic de victime.
Dintre toate metodele clasice de identificare, identificarea odontostomatologic
este singura care mai pstreaz aceste avantaje, economie de timp i de resurse
financiare, dar, cu condiia existenei unor evidene stomatologice antemortem.
Pentru situaiile n care evidenele stomatologice ale victimelor sunt
incomplete, nu exist deloc (copiii foarte mici) sau obinerea acestora este extrem de
anevoioas ( victimele sunt ceteni ai mai multor state), investigaiile ADN rmn
pilonul de baz al procesul identificrii.
Pentru a fi efectiv in identificare, amprenta genetic recoltat de la locul faptei
trebuie comparat si apreciat ca identic cu o a doua amprent considerat de
referint, obinut de la o persoan considerat suspect. Sunt situaii cnd principalul
suspect poate decide in mod voluntar de a dona celule pentru a-i dovedi nevinovia
dar de cele mai multe ori celule neceasare pentru obtinerea unui ADN de comparaie
sunt recoltat in mod involuntar in baza unei hotrri judectoreti, fr
consimmntul celui anchetat. De asemenea material genetic pentru comparaie
poate fi oferit in mod voluntar de ctre indivizi obinuii, fr nici o legtur cu un
caz judiciar (baze de date de referin).
BAZELE DE DATE ADN
Analiza ADN este un mijloc de identificare comparativ extrem de eficient, iar,
odat analizat o prob biologic, rezultatul poate fi pstrat ntr-o banc de date. O
banc de date naional poate identifica cu uurin n special pe infractorii care
opereaz ntr-un teritoriu naional sau chiar internaional.
La 13.10.1998, FBI a inaugurat baza naional de date ADN cu denumirea
CODIS (combined DNA index system), ceea ce a dat posibilitatea celor 50 de state
din componena SUA, s aib acces la acest sistem capabil de cercetare a profilului
ADN al infractorilor.
Premisa de la care se pornete n alctuirea unei baze de date este c anumite
tipuri de infractori recidiveaz, comind aceleai tipuri de infraciuni, cum ar fi: viol,
omor, tlhrie.

25

Prima baz de ADN cu markeri de tip STR din lume a fost inaugurat n aprilie
1995 n Marea Britanie. Aceast banc cuprindea n 1998 peste 300.000 de probe,
servind la depistarea a peste 20.000 de corespondene, preul de cost al unei probe
fiind de 42 lire. n momentul de fa, aceast baz de date, cea mai cuprinztoare din
lume, stocheaz peste 600.000 de profile ADN de la indivizi condamna i pentru
diferite infraciuni i de la unii suspeci (legea permitnd pstrarea profilelor si a celor
necondamnai pe o perioad nedefinit).
Pe rnd i alte state i-au creat propria baz de date, Olanda (1997), Austria i
Germania (1998), Danemarca, Finlanda (1999), Belgia, Frana, Norvegia, Suedia,
Elveia (2000 2001). Ca urmare, presiunea este n cretere pentru crearea de baze
de date naionale n toat UE. Mai mult, n 2002, forurile de decizie UE au decis s
finaneze n urmtorii 5 ani crearea unei Baze de Date ADN Pan-Europe, care
spermite schimbul de profile genetice ntre rile membre.
Strategia valorificrii bancilor de date presupune obligaia institutelor medico
legale de a furniza probe, seturi comune de markeri ADN sau seturi standard, ce pot fi
comparate cu orice prob ce intr n banc,i mijloace informatice standard, care s
permit o comunicare rapid ntre labratoare.
Tehnologia bncilor (bazelor) de date folosit n genetica judiciar presupune
recoltarea unor probe cunoscute de tipare ADN, introducerea rezultatelor n memoria
computerului i, compararea cu profilele ADN necunoscute, recoltate de la locul
faptei.
n identificarea ADN vorbim in principiu de dou mari categorii de baze:
- bazele de date care pstreaz sub form de informie electronic datele de
identificare ;
bncile de ADN in care se pstreaz pe timp nelimitat probe descoperite la locul
faptei (de cele mai multe ori snge lichid sau sub form de picturi pe hrtie de
filtru).
O baz de date de identificare ADN va conine de fapt trei baze de date
independente care pot fi folosite concomitent:
1.
bazele de date de referin colecii de informaii privind structura
ADN recoltat de la 100 sau 200 de donori voluntari din cadrul unei populaii bine
definit antropologic si care nu sunt inrudii genetic; nu se folosete dect pentru
aprecierea frecvenei secvenelor STR in populaie, pentru stabilirea probabilitii
unui match complet aleator (random match probability). Includerea datelor se face pe
timp nelimitat, analizele sunt statistice. Baza de date de referin este deschis, cu
acces liber prin internet, iar frecvenele alelice ale structurilor STR sunt publice si
raportate comunitii tiinifice in mod periodic.
2.
baze de date ale indivizilor condamnai conine profilul ADN al
indivizilor condamnai definitiv pentru fapte specific prevzute in Codul Penal
(infraciuni privind viaa sexual, infraciuni contra minorilor, terorism) pe timp
limitat (stabilit prin lege); sistemul de includere difer in funcie de legislaie; permite
identificarea unui suspect prin raportatarea profilului ADN la baza de date recoltate
de la locul faptei; nu poate fi folosit pentru cercetare bio-medical dect cu acordul
donorului de ADN. Accesul este strict controlat.
3.
baze de date cu informaii privind elemente de identificare
descoperite la locul faptei: conine informaii ADN recoltate de la locul faptei si care

26

pot fi utilizate pentru identificarea fptaului, identificarea si profilajul rasial si/sau

fizic, etc. Accesul este strict controlat.
In toate bazele de date se pstreaz strict informaia privind structura ADN-ului
plecnd de la un set de STR-uri cunoscute si acceptate tiinific i juridic (un server).

Sistemul naional de date genetice judiciare

n Romnia exist i funcioneaz Sistemul Naional de Date Genetice Judiciare,
care const n existena la nivel naional a unui sistem n care sunt stocate informaii
cu privire la profile genetice, date cu caracter personal i date despre caz, n scopul
prevenirii i combaterii unor categorii de infraciuni prin care se aduc atingeri grave
drepturilor i libertilor fundamentale ale persoanei, n special dreptului la via i
la integritate fizic i psihic, precum i pentru identificarea cadavrelor cu identitate
necunoscut, a persoanelor disprute sau a persoanelor decedate n urma catastrofelor
naturale, a accidentelor n mas, a infraciunilor de omor sau a actelor de terorism.
Modalitatea de transmitere a datelor ctre autoritile judiciare ale altor state,
au avut n vedere angajamentele asumate de Romnia n temeiul unor acorduri
internaionale la care este parte. Astfel, n relaia cu statele membre ale Uniunii
Europene au fost detaliate aspectele privind cutarea i compararea automatizat a
profilelor genetice, fiind creat astfel cadrul legal intern necesar aplicrii Tratatului
dintre Belgia, Germania, Spania, Frana, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul
rilor de Jos i Austria privind aprofundarea cooperrii transfrontaliere, n special
n vederea combaterii terorismului, criminalitii transfrontaliere i migraiei ilegale.
Avnd n vedere calitatea Institutului Naional de Criminalistic din cadrul
Inspectoratului General al Poliiei Romne de administrator al S.N.D.G.J., aceast
structur a fost desemnat ca punct naional de contact privind intensificarea
cooperrii transfrontaliere, n special n domeniul combaterii terorismului i a
criminalitii transfrontaliere.
SNDGJ cuprinde urmtoarele componente:
- baza de date cu caracter personal, ce include datele cu caracter personal ale
diverselor categorii de persoane suspecte i persoanelor condamnate definitiv cu
pedeapsa nchisorii, alturi de date despre infraciunea comis i cercetati;
- baza de date despre caz, care cuprinde informaii referitoare la infraciune i
alte date de interes pentru munca de poliie, corespondente profilelor genetice ale
urmelor biologice ridicate din cmpul infracional i neatribuite unui autor;
- baza de date cu profile genetice judiciare, ce cuprinde profilele genetice ale
persoanelor incluse n baza de date cu caracter personal si ale urmelor biologice
prelevate de la fata locului.
La primirea solicitrii, Institutul de Criminalistic repartizeaz probele
biologice precum i date cu caracter personal sau cele despre caz, subunitilor
independente ale S.N.D.G.J., dup cum urmeaz:
a)fia cu date personale se nainteaz bazei date cu caracter personal n vederea
introducerii datelor n S.N.D.G.J.;

27

b)actul prin care se dispune efectuarea expertizei se nainteaz bazei de date

despre caz n vederea introducerii datelor i informaiilor n S.N.D.G.J.;
c)probele biologice se nainteaz ctre Laboratorul de analize genetice
judiciare n vederea obinerii profilului genetic.
Profilele genetice incluse n SNDGJ pot proveni din urmtoarele surse:
- persoane suspecte;
- persoane condamnate definitiv cu pedeapsa nchisorii;
- urme biologice prelevate cu ocazia cercetrii la faa locului;
- cadavre cu identitate necunoscut din diverse surse;
- alte categorii, conforme cu necesitile impuse de situaia operativii.
Trebuie menionat faptul c, n vederea protejrii drepturilor omului, exist
reguli speciale privind prelevarea de material biologic de la minori. Astfel, celor pn
la 14 ani li se va realiza prelevarea numai cu acordul prinilor ori reprezentantului
legal i doar n prezena lor. n ceea ce i privete pe minorii cu vrsta ntre 14 i 18
ani, chiar dac prinii ori reprezentantul legal refuz s i dea acordul, decizia final
revine instanei de judecat.
Structurile din I.G.P.R. care gestioneaz baza de date cu caracter personal, pe
de o parte, respectiv baza de date cu profile genetice judiciare si baza de date despre
caz, pe de alt parte, sunt dou uniti distincte ale Institutului de Criminalistic, ntre
care nu exist relaii de subordonare, iar comunicarea este restricionat.
Profilele genetice ale persoanelor suspecte sunt pstrate pn ce organele de
urmrire penal sau instanele judectoreti dispun tergerea lor din baza de date. In
cazul in care s-a dispus nenceperea urmririi penale, scoaterea de sub urmrire
penal sau ncetarea urmririi penale ori, dup caz, achitarea sau ncetarea procesului
penal, tergerea datelor din S.N.D.G.J. se efectueaz pe baza ordonanei sau rezoluiei
emise de procuror ori, dup caz, pe baza hotrrii judectoreti, dac in cuprinsul
acestora exista meniuni exprese cu privire la msura tergerii; aceste situaii vor fi
notificate administratorului S.N.D.G.J.
Profilele genetice ale persoanelor condamnate la pedeapsa cu nchisoarea se
pstreaz pn ce persoanele au mplinit 60 de ani, sau, n cazul decesului survenit
anterior mplinirii acestei vrste, nc 5 ani dup deces.
n ceea ce privete profilele genetice ale cadavrelor cu identitate necunoscut,
acestea sunt pstrate pn ce s-a realizat identificarea sau 25 de ani de la momentul
prelevrii.

iiURMELE

BIOLOGICE
Clasificarea urmelor biologice se poate face astfel:
- dup origine: umane (fiziologice natere, menstruatie, transpiratie, sperma,
fir de pr i, patologice - vrsturi, snge, fragmente de tesuturi); animale (snge,
par); vegetale (sucuri, fragmente); anorganice (rugina, chimice, etc.).
- dupa natura:
1. Urme de materie (snge, saliva, sperma, tesuturi);
2. Urme de forma (amprente dentare, ale buzelor sau degetelor);
3. Urme lezionale - lasate de agenti mecanici, fizici, chimici, biologici.
Cercetarea urmelor de snge
Urmele de sange, datorit frecvenei lor in cmpul infracional, ct si
posibilitatilor de identificare pe care le ofera (furnizeaz indicii necesare identificrii
individuale dar poate ajuta si la clarificarii imprejurrilor de producere a faptelor
penale, privind locul, timpul, mijloacele si modul de savarsire),detin o pondere
particulara in cadrul evalurii si recoltrii urmelor biologice.
Sngele reprezint aproximativ 7% din greutatea unei persoane si se compune
din doua parti principale: plasma si elementele figurate sanguine, formate din globule
rosii (hematii sau eritrocite ), globule albe (leucocite ) si trombocite, fiecare
distingandu-se printr-o serie de caracteristici.
Examen macroscopic al urmelor de snge are drept scop localizarea si
descrierea petelor pe suportul pe care se gasesc (posibil indicator privind modului de
producere):
- petele produse prin scurgere si prelingere apar sub forma de balti, pete
difuze;
- petele produse prin improscare apar sub forma de picaturi izolate sau
multiple;
- petele produse prin atingere sau stergere apar sub forma de striatiuni sau
amprente.
Culoarea urmelor de snge difer in funcie de vechime, cantitate, natura
suportului si factorii fizico-chimici care actioneaza asupra sngelui: temperatura,
lumina, diversi agenti fizici si chimici. Astfel, o urma proaspata are o culoare rosu stacojie si un luciu caracteristic. Cu timpul luciul dispare, urma devine solzoasa, iar
culoarea vireaza spre maroniu si negru, datorita proceselor de putrefactie si actiunii
factorilor mentionati.

Examenul de laborator al petelor de sange se realizeaza prin mijloace fizice,

chimice si microscopice si trebuie sa rezolve urmatoarele probleme:
1. Dac urmele sunt de sange sau de alta natura ( rugina, vopsea, sucuri vegetale,
etc.);
2. Determinarea originii de specie (uman sau animal );
3. Determinarea apartenentei de grup;
4. Determinarea sexului pe urmele de sange;
5. Care este natura sangelui ( din ce parte a organismului provine: hemoptizie,
epistaxis, traumatism cranio - cerebral, menstrual, vaginal, scurs in timpul
nasterii, etc.)

1.

2.

3.

4.

1. Dac urmele sunt de snge sau de alta natura (rugina, vopsea, sucuri
vegetale, etc.)
Determinarea prezentei sngelui in pete se face prin reactii de probabilitate si
reactii de certitudine.
a. Reactiile de probabilitate sunt obligatorii in toate cazurile, din urmatoarele
motive: fiind extrem de sensibile, se pot executa cu cantitati foarte mici de material si
chiar cu urme spalate executand un numar mai mare de reactii de probabilitate si
interpretand in mod judicios rezultatele obtinute, se pot trage concluzii de certitudine,
fiind foarte utile in cazul unor cantitati mici de material, cand nu este posibila
efectuarea probelor de certitudine.
Numarul mare de reactii de probabilitate care se pot executa in acest scop are la
baza principiul transformarii substantelor incolore in stare redusa ( leucoderivati ) in
substante colorate, prin oxidare cu un peroxid sau peroxidaza. In cazul petelor de
sange actiunea oxidanta o au peroxidazele sangelui, aceste reactii fiind nespecifice
ntrucat diverse tesuturi animale ( mioglobina ) si vegetale contin peroxidaze. Unele
substante minerale au de asemenea proprietati oxidante. Dintre reaciile de
probablitate se pot meniona:
Reactia cu luminol. Reactivul este compus din peroxid de sodiu 0.5 grm care se
dizolvat in 100 ml apa distilata in care se dizolva 0.1 gr hidrazida acidului
aminoftalic. Pulverizand reactivul asupra zonelor suspecte a fi urme de sange, se
obtine in caz afirmativ o fluorescenta intensa.
Proba Adler ( cu benzidina). Reactivul este compus din solutie saturata de benzidina
dizolvata in egala proportie cu apa oxigenata 3%. In prezenta peroxidazei (sange )
apare o coloratie albastru-vernil ce se transforma in brun gri la 2-3 minute si dispare
treptat.
Reactia Guarino se bazeaza pe o solutie de dimetilanilina 0.5 ml si 1 ml acid acetic,
dizolvat intr-o cantitate de pana la 100 ml apa distilata. O picatura din aceasta solutie
amestecata cu o cantitate egala de apa oxigenata se aplica peste urmele de sange
raclate, obtinandu-se o coloratie galbena.
Reactia Kastle Meyer. Fenolftaleina redusa (incolora) dizolvata intr-o cantitate
egala de apa oxigenata, in contact cu urmele de sange prezinta o coloratie rosieviolacee. Utilizarea simultana a reactiei Adler si Kastle Meyer permite evitarea
erorilor datorate Cu, Ni, Co ( reactie Adler negativa ) sau ale ruginei (reactie Kastle

Meyer negativa ).
b. Reactiile de certitudine. Principiul de baza al tuturor acestor reactii este
demonstrarea prezentei pigmentului sanguin hemoglobina:
1. Reactia Taichmann ( de formare a cristalelor de clorhemina ). Se racleaza cateva
granule fine din urmele de sange pe o lama microscopica la care se adauga o cantitate
similara da NaCl pudra si 1-2 picaturi de acid acetic glacial. Daca urmele sunt de
sange, apar cristale brun inchis, romboidale, alungite, mai ales deasupra granulelor de
urme nedizolvate complet.
Reaciile de certitudine si-au pierdut din importana practic dar pot fi
menionate pentru c au caracter istoric (Reacia Gabriel, Reactia Takayama vor
evidenia dezvoltarea cristalelor de hematin; Examinarea microspectrometrica va
permite decelarea urmelor de hematin vechi, putndu-se decela si hemoglobina
redus).
2. Determinarea originii de specie
Poate fi util in diferite anchete in cercetarea locului faptei dar evaluarea ADN
poate duce la identificarea speciei. Principiul de baza al metodelor folosite in aceasta
etapa consta in demonstrarea specificitatii de specie a proteinelor din plasma
sanguina (sau a plasmei fixate in tesuturi, eventual in secretii cu continut proteic ) .
Fata de aceste proteine antigen, se produc la diferite animale imunoseruri precipitante
de tip anticorp anti-om / anti-animale, care au specificitate, si sunt active.
3. Determinarea apartenenei de grup sanguin
Poate aduce unele rezultate rapide si poate orienta investigatorul asupra
diferitelor variante de anchet cnd se vor decela diferite grupe sanguine in
cercetarea locului faptei. Datorit caracterului ei generic, identificarea dup grupa de
snge este strict de grup (O, A, B si AB, carora le corespund aglutinele circulante
notate cu o, , ). Tehnica folosit este precipitare direct cu sisteme hemotest OAB
care se poate aplica la sangele proaspat recoltat si la petele foarte proaspete ce nu au
suferit modificari sub actiunea agentilor fizico-chimici.
Agenii fizici si chimici, desicarea, natura suportului, hemoliza hematiilor
influenteaza conservarea aglutinogenelor si a aglutininelor in petele de sange.
Aglutininele sunt mai putin rezistente la desicare, putrefactie si agenti oxidanti, in
timp ce aglutinogenele sunt mai rezistente fata de desicare, fierbere si agenti chimici.
Exist diferite metode de serologie medico-legal utilizate pentru determinarea
aglutinogenelor si separat a aglutininelor (Metoda Holzer, Coombs, Landsteiner, etc).
Aceleai metode pot fi folosite si pentru detectarea aglutinogenelor din saliva,
secretia mamara, secretia vaginala, lichidul spermatic, muschi si organe. O descriere
detailat a acestor metode depete cadrul acestei lucrri iar utilizarea lor in
identificare si-a pstrat un caracter eminamente istoric.
4. Determinarea sexului / vrstei posibile plecnd de la urmele de sange
Cautarea cromatinei sexuale are ca scop identificarea sexului si se poate realiza
mai ales in cazul urmelor din saliva amestecata cu sange sau cand leucocitele au
ramas intacte in urme. Cromatina sexuala reprezinta o formatiune microscopica,
nucleara,cu ajutorul careia se poate preciza sexul celulelor somatice aflate in

interfaza. Aceasta formatiune are aspectul unui corpuscul (corpusculul Barr), cel mai
adesea aderent sau situat - in stricta vecinatate a membranei nucleare, cu dimensiuni
ce variaza intre 0,82 microni si cu afinitate marcata pentru coloranti bazici.
Cromatina sexuala se poate evidentia pe: frotiu de sange periferic si frotiu de
mucoasa bucala. Sngele menstrual difera prin prezenta unui numar mare de celule
rare leucocite, multiple polimorfonucleare nucleate, celule vaginale si in primele zile
grupari de celule endometriale. Lipseste totodata cheagul si este prezenta
fibrinolizina.
Sngele fetal se recunoaste pe baza diferentei structurii hemoglobinei.
Hemoglobina F (fetala) este mai rezistenta decat cea a adultului hemoglobina A.
Cercetarea urmelor de saliv
Utilizarea examinarii petelor de saliva a fost fondata prin descoperirea
proprietatii de secretor de catre Putkonen (1930), precum si a factorului H de catre
Morgan (1948), respectiv a capacitatii fitoaglutinelor de a pune in evidenta antigenul
H. Aceste cercetari au demonstrat c la 80% dintre persoane, n saliv, secreii
vaginale, transpiraii, secreia bronic, secreia lactat, exist alturi de antigenele ce
se gsesc pe eritrocite i antigenul H, care este precursorul antigenelor A i B. Aceste
persoane se numesc secretoare. Totodata, proteinele prezente in aceste secretii sunt
specifice pentru specia umana (sau animala) de la care provin, fiind posibila
identificarea lor prin reactii specifice. Saliva este un lichid vscos care contine: 99%
apa, 0,03% substante organic, elemente celulare degenerate provenite din glande,
mucoasa bucala, flora microbiana variata, substante anorganice.
Substantele organice sunt compuse din: proteine (glico sau mucoproteine cu un
continut
bogat
n
acid
sialic.),
enzime
(amilaza,
fosfataze,
colinesteraza,lipaza,catalaza), proteine comune cu proteinele serice sanguine; glucide
(galactoza, glucoza, acid sialic), lipide ( colesterol, acizi grasi, gliceride, fosfolipide),
gaze dizolvate O2, CO2, N.
Elementele celulare prezente n saliv sunt celule epiteliate, glandulare si ale
ductelor salivare, ele fiind rotunde sau alungite, celule poligonale descuamate, cu
prelungiri de margine, in parte nucleate, celule din seria leucocitelor, celule globulare.
Saliva, fiind un material bogat in apa, are o difuzibilitate crescuta, astfel incat
in momentul formarii urmelor patrunde adanc in materialele cu structura poroasa. Pe
suprafata zonelor imbibate se formeaza, in cele mai frecvente cazuri, o pelicula foarte
fina, lucioasa,formata din mucus si celule. Sputa este mai bogata decat saliva in
proteine, mucina si celule.
In cazuri patologice, saliva sufera o modificare individuala mai ales in
compozitia celulara. In conditii particulare de activitati productive, intoxicatii, se
amesteca unele produse poluate in saliva, construind astfel un indiciu imediat pentru
identificare.
Utilizarea salivei in identificarea ADN este foarte important poate la fel de
importan ca si sngele. Trusele de recoltare de ADN moderne sunt adaptate pentru
periajul intern al obrajilor (faa bucal) si conservarea esuturilor si a salivei in
sisteme etane, bine izolate care pot fi trimise prin pot ctre cel mai apropiat

laborator. Cautarea si descoperirea urmelor de saliva se face cu mijloace optice si de

iluminare curente, aflate in dotarea truselor criminalistice (lupe, lampi cu radiatii
vizibile si ultraviolete, lanterne). Se acorda atentie nu numai tacamurilor, scobitorilor
si batistelor, ci si resturilor de fumat, in special mucurilor de tigari, obiectelor de
igiena personala,instrumentelor muzicale de suflat, obiectelor de cult religios s.a..Din
sfera cercetarii nu trebuie excluse obiecte sau suporturi care aparent nu sunt apte sa
retina acest tip de urme cum sunt de pilda timbrele, plicurile,suporturile rujurilor de
buze. La cautarea urmelor de saliva nu trebuie pierdut din vedere ca ele se pot
confunda cu alte urme biologice ( sperma, secretie vaginala, transpiratie, mucus
nazal) precum si cu pete de alta natura anorganica sau organic, mai ales sucuri
diverse, vopsea, detergenti, etc.
Interpretarea urmelor de saliva poate servi la obtinerea de date privind
modalitatea de formare a urmei, mediul profesional din care provine persoana, starea
sa de sanatate, unele deprinderi sau vicii, indeosebi fumatul, numarul de persoane
care au creat urmele, eventual timpul petrecut la locul cercetarii etc.
Expertiza urmelor de saliva la faa locului pune accentul in principal pe 3
aspecte principale:
Daca urmele sunt de saliva sau nu - saliva este identificata prin
demonstrarea activitatii sale amilazice in hidrolizarea unui substrat de amidon
(Nichell, 1956). O metoda simpla si larg raspandita care este compatibila cu mica
dimensiune a mostrelor provenind din urme de muscaturi, intrebuinteaza doua bucati
patrate de 1 cm de foita incubata la 37C, timp de 4 ore pe lame de
microscop cu godeuri, intr-o placa umeda de amidon de 0,1% si formalina de
0,1%. Dupa incubare se adauga ca indicator iod 1%. Inainte de incubare enzimele ce
se afla pe unul dintre patratele de 1 cm sunt inactivate prin plasarea acelei bucati de
foita pe o lama de microscop incalzita la 100C timp de 5 minute. Absena
de amidon in materialul de testare, precum i prezena sa in
eantioanele martore inactivate prin caldura si cele negative, indica
activitatea amilazica, intrucat aceasta metoda de testare impiedica
hidroliza amidonului de catre agentii microbieni si netermolabili. O metoda de
testare alternativa foloseste imuno-precipitarea amilazei anti-umane poate eventual sa
devina procurabil din comert, ceea ce ar furniza o metoda sensibila si specifica de
specie.

Determinarea originii de specie - Examinarea se realizeaza pe baza

principiilor de imunoprecipitare, ca si in cazul urmelor de sange, deci punandu-se in
contact urma de sange cu ser precipitant in placi de agar, dac cantitatea de saliv
recoltat este suficient..

Determinarea apartenentei de grup sanguin (pentru indivizi de tip

secretor). Examinarea microscopic, in cazul cand exista urme abundente sau scurgeri
de saliva pe o suprafata neabsorbante. Se pot examina elementele celulare sau
prezenta unor elemente microbiene. Tabloul microscopic poate sa cuprinda: celule
epiteliate bucale, leucocite, corpusculi de saliva, microbi, micelii de levuri, eritrocite,
alimente conservate ca: granule de amidon, celule vegetale, peri vegetali.

Cercetarea urmelor de sperma

Urmele seminale fac parte din categoria urmelor biologice intlnite in diverse
infractiuni cu un grad de periculozitate deosebit sau al caror mod de svrire
prezinta particulariti specifice. Omorul cu agravantele sale si infractiunile privitoare
la viata sexuala (violul, raportul sexual cu o minora, seducia, perversiunea si coruptia
sexuala, incestul) pot reprezenta cele mai frecvente infraciuni cu grad mare de
periculozitate social care impun analiza spermei si deseori permit utilizarea ADN
pentru identificarea fptuitorului.
Urmele seminale pot reprezenta nu numai dovada unei infractiuni, dar aduc si
precizari in legatura cu mobilul si natura faptei, si de multe ori permit profilajul
psihologic al agresorului si de ce nu al victimei. Importanta urmelor de sperma rezida
nu numai in faptul ca ele servesc la clarificarea unor probleme referitoare la
imprejurarile savarsirii faptei si, mai ales, in posibilitatea obtinerii unor date utile
individualizarii persoanei ori delimitarii cercului de suspecti, i plecnd de la analiza
ADN chiar posibilitatea identificrii persoanei. Prin utilizarea bazelor de date care
sunt alimentate in mod regulat cu structuri ADN recoltate in mod obligatoriu de la
agresori sexualianaliza urmelor de sperm descoperite la locul faptei pot permite
identificarea unor fptuitori in mod direct (dac au mai comis infraciuni privind viaa
sexual si acest lucru este frecvent constatat in practic) sau indirect, prin
identificarea unor structuri ADN asemntoare (frai prini, rude, etc).
Formarea urmelor de sperm are loc prin depunerea pe diverse suporturi a
lichidului spermatic ejaculat, in momentul unui contact sexual, al masturbarii sau ca o
consecinta a unor afeciuni genito-urinare rare. In stare uscata, asa cum sunt gasite in
multe dintre cazuri, sperma se prezinta sub forma unei pete cu un contur neregulat,
(hart geografic) de culoare gri-albicioasa, cu miros identificabil si textur specific
(aspre la pipait, daca se formeaza pe suporturi absorbante, de tipul tesaturilor din
fibre naturale). Pe suporturi mai putin absorbante, cum sunt cele din tesuturi sintetice,
urmele au forma de crusta solzoasa si lucioasa.
Posibilitatile de examinare a urmelor de sperma fata de alte urme biologice
sunt amplificate de capacitatea de supravietuire a spermatozoizilor. Astfel in urma
unui contact sexual la o femeie in viata, spermatozoizii supravietuiesc intravaginal
cca. 48 - 72 ore, iar la un cadavru ei se pot conserva un timp mai indelungat, mergand
pana la 19 zile, in ipoteza cadavrelor ingheate. De asemenea, imbracamintea sau
lenjeria de corp, daca au calitati absorbante bune, servesc la conservarea
spermatozoizilor luni de zile, chiar si dup o splare superficial.
Cautarea urmelor de sperm impune examinarea complet a corpului victimei,
o atentie speciala fiind acordata orificiilor naturale, a lenjeriei de corp si de pat, a
imbracamintei. Spre deosebire de alte urme biologice, urmele de sperma sunt mai
usor de descoperit datorita fluorescentei lor relativ specifice, de nuanta albastruie,
determinata de radiatiile ultraviolete (lumin Wood).
Expertiza urmelor de sperma de laborator vor meniona dac este vorba de
sperma sau nu. Pentru a avea aceast coinfirmare beneficiem de metode de
probabilitate si de certitudine.

1. Reactii de probabilitate (chimice, enzimatice si imunologice, avand un

grad de specificitate ridicat pentru lichidul spermatic). In general este vorba de reacii
cristalografice, cromatografice si enzimatice care evideniaz fosfataza acid
(fosfataza acide, prezent in cantitate foarte mare in lichidul seminal elibereaz ionii
fosforic si fenolic dintr-un substrat asupra caruia actioneaza. Ionul fenolic eliberat,
prin cuplarea cu o sare de diazoniu sau de tetrazoniu d un compus colorat care se
poate determina calitativ si cantitativ. Foloseste ca substrat alfanaftilfosfatul de
sodiu, iar cuplarea alfa naftolului eliberat se face cu clorura de cianizil- tetrazoniu.
Se obtine o coloratie albastru-violet.
Reactia Florence este o reactie cristalografic pozitiva cu toate substantele
care contin colin, deci si cu sperma care are continut ridicat de colin libera. O
picatura de reactiv Florence (solutie iodoiodurata in apa distilata) se picura peste o
picatura de macerat de pata. Macerarea se face in ser fiziologic sau apa distilata, timp
de 10-24 ore, in functie de vechimea petei. Reactia se executa pe o lama de
microscop. Dupa 10 minute se examineaza la microscop formarea cristalelor de
periodura de colina (cristale Florence) care au forma de lance si culoare bruna. Cu o
solutie concentrata de acid picric apar cristale de picrat de spermina, aciforme sau
romboide. Aceasta reactie foarte sensibila este nespecifica fiind pozitiva si cu sputa,
lichidul prostatic si lichidul vaginal.
b. Reacii de certitudine pun in eviden spermatozoizi si colorarea specific a
acestora pe frotiuri din secretia vaginala, uretrala, anala, direct pe fibrele textile ale
suportului purtator de urme sau pe frotiu de macerat de sperma. Reaciile de colorare
pentru evidentierea spermatozoizilor pe frotiu pleac de la principiul general al
afinitii funcionale diferite a capului si a cozii spermatozoidului si pe birefrigenta
si bicolorabilitatea acrozomului (care din cauza continutului in mucopolizaharide se
coloreaza palid) si a partii bazale.
In plus se mai pot folosi si metode histologice de tip:

coloratia cu eritrozina amoniacala (spermii de culoare rosie, dispuse in

ciorchine);

metoda dublei coloratii cu eritrozina amoniacala si albastru de metilen

(capetele spermiilor au culoare violet, iar coada albastra);

coloratia Giemsa (tinctorialitate ca la metoda precedenta);

metoda cu hematoxilin-eozina (partea bazala a capetelor spermiilor se

coloreaza in rosu-violet, acrozomul in roz, coada in albastru);

impregnare argentica (capetele se coloreaza in brun cu balon incolor,

coada brun clar).
Obtinerea unor reactii pozitive este cea care permite un diagnostic pozitiv de
pat de sperma. In schimb, absena spermiilor nu exclude posibilitatea ca pata sa fie
de sperma, avand in vedere ca numarul gametilor scade in anumite conditii patologice
(oligo, azoospermii).
O atenie deosebit a fost alocat descrierii morfologice a spermatozoizilor in
scopul identificrii persoanei donore. Apartenena individual a fost ingreunat de
numrul mare de modificri ale spermatocitelor chiar la acelai individ. Examenul
morfologic prezinta un mare numr de erori si contradicii, in funcie de laborator,

experiena celui care investiga, tipul de coloraie, timpul scurs de la recoltare, etc.
Utilizarea ADN pentru identificare, plecnd de la cantiti mici de sperm a
reprezentat o mare victorie a geneticii de laborator mai ales in situaiile de tip viol in
grup, in care participarea la fapta penal poate fi expertizat acum cu succes.
Cercetarea firului de pr
Firele de pr gasite la locul infraciunii pe obiecte apartinand victimei sau
infractorului si pe diferite corpuri delicte sunt probe materiale pretioase care pot servi
la identificarea infractorului, a unui cadavru necunoscut, etc. Recoltarea firelor de par
de la locul infractiunii se face cu atenie, ambalndu-se si etichetndu-se in plicuri
separate, cu respectarea eventualelor corpuri strine asociate. Pentru comparare se
vor ridica probe de par din diferite regiuni ale corpului cadavrului si eventual ale
persoanelor suspecte. Firul de pr reprezint corpul delict ideal el fiind foarte
rezistent la aciune distructiv a factorilor fizici si chimici.
Firele de pr sunt anexe ale pielii, avand forma unei tije filiforme, flexibile, de
origine ectodermica. Topografic, se gasesc aproape pe tot corpul uman, localizarea
tinnd cont de sex si vrst. Functiile sale scad treptat in scara filogenetic, omul
fiind singurul homeoterm, la care parul are un rol redus in termoreglare.
Important pentru identificarea ADN este bulbul (rdcina firului) in care se pot
decela fragmente de ADN specifice (ADN mitocondrial) folosite cu mult succes in
identificarea individual la mult timp de la deces.
Expertizele legate de firul de pr urmresc, dincolo de stabilirea originii
acestuia si dac detaarea firelor de par de pe corp a fost natural sau a fost
determinat de actiuni de violen (cadere, smulgere, taiere). Prul czut spontan
prezinta o radacina dreapt cu bulbi goi, cornificai, fr teac. Prul smuls
evideniaz teaca care inveleste bulbi deformai in form de evantai, lingur sau
buton, cu rdcin rsucit sau curbat. n loviturile cu corpuri contondente, cuticula
si corticala pot fi clivate. n leziunile produse prin arme de foc pe firele de pr se pot
identifica factori suplimentari ai impuscturii. Sub aciunea cldurii prul sufer
modificri mari, acesta schimbndu-si mai intai culoarea (la peste 190 o C apar
bule de aer) iar la peste 300-400 oC se carbonizeaza.
In identificarea individual se caut descoperirea unor caractere comune cu
firele de par martor, comparndu-se:

lungimea in mm;

grosimea n microni;

existenta, forma, continuitatea si culoarea canalului medular;

forma cuticulei;

culoarea pigmentilor din zona corticala;

existenta, forma si culoarea bulbului;

forma capatului liber al tijei.

Problema central a examinrii firului de par este dat totui de identificarea
individual. Inainte de identificarea ADN, rezultatul comparrii firelor de pr
descoprite la locul faptei era de excludere (se putea meniona dac firul de pr nu
aparinea persoanei investigate). O dat cu introducerea noilor tehnologii de

identificare, rezultatele de includere au devenit posibile, iar asociind aceste rezultate

cu calculul probabilitii chiar in condiiile in care firul de pr a fost degradat, dac se
prezint si pr de comparaie este aceea a identificrii persoanei.
Particularitile investigaiei locului faptei in condiiile investigaiilor
genetice judiciare.
Genetica judiciar (examenul profilului ADN) va folosi pentru realizarea
identificrii, n principal, dou pricipale fluide biologice urmele de snge si urmele
de sperm si mai rar firul de pr. Descoperirea, recoltarea si conservarea urmelor de
sperm si snge vor respecta metodologia judiciar consacrat. Sunt cteva aspecte
specifice legate de recoltare, conservare si transport care au devenit de actualitate in
lumina ctorva precedente judiciare celebre - precum procesul lui OJ Simpson.
Aceste precedente au fost intens mediatizate si au sporit gardul de confuzie legat de
cercetarea locului faptei si modul in care recoltarea, transportul si conservarea
defectuoas a produselor biologice pot induce indoieli judiciare serioase.
Recoltarea produselor biologice necesare pentru analiza ADN, are caracter
obligatoriu, este frecvent legiferat si controlat activ in privina calitii produselor
obinute.
Izolarea, delimitarea si conservarea activ (paza) a locului faptei reprezint un
gest mic si natural care poate avea ins consecine majore. Un alt aspect care este
prezentat si subliniat mereu este izolarea fizic a celor care vor avea dreptul de a
ptrunde in interiorul perimentrului delimitat si definit ca locul faptei izolarea
imbrcmitei de strad, izolarea capului si a mnilor, izolarea pantofilor, etc cu
materiale izolatoare de calitate (salopete, mti, manui, capi oane, etc) care s fie
schimbate de la o cercetare la alta. Aceste materiale izolatoare pot fi de asemenea
analizate in laborator si pot reprezenta o surs secundar de material biologic de care
investigatorul de la faa locului s nu fie iniial constient. Iat de ce autori cunoscui
consider analiza materialul izolator protector cu minuiozitate att optic la lumin
natural ct si la lumin special pentru observarea eventualelor contaminri cu
lichide la locul faptei. In plus personalul care va examina locul faptei trebuie s fie
contient c o ct mai mic contaminare poate schimba un proces deci regula de aur
a evitrii oricrei contaminri previne fumatul, mncatul, strnutul, tuitul trebuiesc
evitate cu orice pre.
Probele biologice descoperite vor urma o procedur de recoltare puin
modificat in sensul evitrii contaminrii lichideor cu levuri si ciuperci in timpul
transportului sau pentru a le proteja de aciunea ADN-eazelor (enzime degradative
care intervin rapid in conditii specifice si fragmenteaz ireversibil ADNul). Sngele
se va recolta pe hrtie de filtru, se va usca iar reconstituirea acestuia in laborator
fiind foarte simpl. Dup recoltare, fiecare prob va fi introdus in pungi de hrtie
care vor fi marcate specific si a cror marc se va regsi pe harta locului faptei. In
general sngele coagulat sau parial coagulat va fi expus metodei dublei recoltri va
fi expus contactului cu un tampon umed si apoi cu un tampon uscat. Logica dublei
expuneri este c tamponul umed (ap distilat) va hidrata celulele sanguine care apoi
vor adera mult mai uor la tamponul uscat.

Petele de pe suprafee unamovabile pot fi transferate cu ajutorul tampoanelor

umede pe hrtie de filtru, uscate, impachetate separat si transportate in sigurant.
Recoltarea produselor biologice pentru analiza ADN a devenit deja foarte
sofisticat. S amintim aici experienta FBI care au reuit recoltarea salivei de pe
timbrele postale supuse deja iradierilor cu substane radioactive in mod activ. In
Statele Unite, pentru a evita un atac biologic asupra Senatului (octombrie 2001), a
fost decis iradierea activ a tuturor scrisorilor / pachetelor potale cu doze
radioactive antibacteriene semnificative. Inclusiv dup iradiere, recoltarea de celule
bucale utile n identificare a fost posibil plecnd de la timbrele lipite cu saliv.
In utilizarea amprentei genetice pentru identificare, compararea unei imagini
ADN recoltate de la locul faptei cu o suit de imagini ale posibililor suspeci, membri
de familie sau martori este esenial. Iat de ce, in recoltarea de la locul faptei
frecvent se procedeaz la recoltarea de material genetic (ADN din recoltat bucal
avantaje: se recolteaz bucal prin periaj, rapid, steril, containare minim, complet
nedureros) de la cei prezeni, bineineles dac acetia isi dau consimmntul.
Depozitarea materialului genetic recoltat la faa locului pentru o perioad de
timp variabil este o alt problem serioas pe care un laborator de genetic judiciar
trebuie s o rezolve. Probele umede sau sngele lichid se contamineaz foarte usor cu
levuri si ciuperci iar utilizarea lor ulterioar pentru amplificare este improbabil. Se
recomand meninerea probelor biologice uscate pe hrtie de filtru in plicuri de
plastic vidate si sigilate, intr-o atmosfer rece si uscat cu ventilaie bun. Bineineles
c trebuiesc fcute mai multe probe pentru verificarea calitii materialelor biologice
INAINTE de depozitarea probelor. Cea mai ampl structur de conservare din lume
exist in Statele Unite (Gaithersburg, Washington DC) si este administrat de Armata
Statelor Unite. Aici sunt depozitate probe de sange de la mai mult de 5 milioane de
soldai americani si canadieni, guvern sau contractori civili. Durata de conservare a
fost stabilit prin lege la 50 de ani, dup care sunt distruse. Persoana care a terminat
cariera militar, dac dorete, poate solicita distrugerea probelor existente.
Studii serioase fcute in cadrul acestui veritabil depozit de ADN utilizabil
pentru identificare, au demonstrat c ADN amplificat dup ce sngele a fost uscat pe
hrtie de filtru in mod corect, nu a fost modificat sau alterat nici dup 10 ani de
conservare atent.
QUO VADIS GENETICA JUDICIAR
ADN este n mod indubitabil cea mai important achiziie ntrodus n
domeniul medicinei legale i criminalisticii, n ultimele decade. n proba iunea
juridic, medicina legal i criminalistica trebuie s aduc o argumentare bazat pe
dovezi faptice provenite din surse competente, la care se adaug testele de verificare
a dovezilor, acurateea metodologiilor de lucru i concordana cu alte rezultate.
n Declaraia Universal UNESCO asupra genomului uman, se stipuleaz
faptul c libertatea de cercetare trebuie s in seama de principiile bioeticii, printre
care se numr protecia individual care decurge din confidenialitatea cercetrii.
Or, genele reprezint o proprietate individual i, ca atare, orice informa ie
genetic nu poate fi pus la dispoziia publicului, adic a organelor de justi ie care le
solicit , fr consimmntul celui creia aceste probe i aparin.

rile europene au legiferat i discutat legi care au ca scop testarea ADN i

bazele de date judiciare. Dei actualele prevederi legislative europene interzic testarea
regiunilor codante, precum i utilizarea bazelor de date ADN judiciare n cercetarea
genetic medical, acest lucru este greu controlabil n practic. De aici se nasc o serie
de probleme legate de capacitatea legilor prezente de a preveni abuzul utilizrii
informaiilor genetice.
Rmne ca bioetica, s ncline ntr-un sens sau altul aceast balan a
confidenialitii, orientndu-i limitele.