AMPRENTA GENETICA ÎN PRACTICA MEDICO-LEGALA

Istoria justitiei este presarata de descoperiri stiintifice care constituie tot atâtia pasi în sensul unor
probe dorite a fi de nerespins, indiferent de obiectivele propuse. Cercetarea stiintifica este
strabatuta de dezbateri, marcate rareori de crize privind raporturile dintre stiinta si om, între
cercetarea constanta si legitima asupra securitatii necesare exercitiului libertatii si riscul per-
manent de a submina aceste libertati.

Ca si amprentele digitale la începutul secolului si amprenta genetica, apare azi ca aducând un

aport crucial în serviciul politiei, justitiei si adevarului. Dar mai mult decât amprentele digitale,
amprentele genetice sunt în centrul conflictelor dintre nevoile noastre fundamentale.

în 1944 Oswald Avery a stabilit rolul componentei celulare cunoscute sub denumirea DNA
(dezoxiribonucleic acid) - ADN (acidul dezoxiribonucleic) - în româna ca vehicolul transmiterii
caracterelor ereditare. în 1953 James Watson si Francis Crick au elucidat structura moleculei de
ADN sub forma dublei spirale.

în stiinta, ca si în arta, forma urmeaza functiei, întrucât adevarata explicatie a proprietatilor sale
unice, presupune capacitatea de a se transmite cu exactitate din generatie în generatie. în 1980
David Botstein si colaboratorii au fost primii care au exploatat micile variatii gasite între oameni
la nivel genetic, ca repere pentru constructia unei harte a genomului uman. Tipul particular al
variatiei, pe care ei au utilizat-o, a fost denumita "Restriction Fragment Lenghth Polymorphism"
(RFLP- polimorfismul de talie).

în 1984, în timp ce studia markerii bolilor în ADN, Alee Jeffreys a descoperit unica aplicabilitate
a tehnologiei RFLP în identificarea persoanei. Metoda sa, denumita amprenta ADN", a fost
modificata si adoptata de catre laboratoarele politiei criminale si generalizata astazi în lume.
Oamenii de stiinta accepta azi ca fiind mai descriptiv si mai complet termenul de profil ADN sau
profilul ADN. în 1986 termenul de "polymerase chain reactin" (PCR - reactia polimerazica
inplant) a fost inventat de Kary Mullis care a si primit o parte a premiului Nobel în chimie pentru
descoperirea sa. PCR, mai mult decât orice alt progres stiintific, în afara poate de elucidarea
structurii ADN a schimbat fata biologiei moleculare. Astfel tehnologia RFLP si PCR împreuna
formeaza piatra de temelie a profilului ADN.

Trebuie de notat faptul ca analiza ADN, în general are o mult mai larga arie de utilizare si un mai
lung istoric, decât exacta identificare a probelor provenind de la locul faptei. Asa cum s-a
mentionat mai sus, o aplicatie initiala si continua este cercetarea genelor implicate în boli. în
mare parte, gratie eforturilor depuse în proiectul deslusirii genomului uman, toate informatiile
continute în codul genetic uman au început si continua a fi descifrate si catalogate. Astfel se
ajunge la identificarea genelor implicate în boli ca cea a lui Huntington, a fibrozei chistice,
distrofiilor musculare si variatele influente genetice în cancer. O aplicatie specifica consta în
monitorizarea transplantului de maduva osoasa la bolnavii de leucemie. Aceste aplicabilitati ale
profilului ADN sunt mai rapide si mai putin înclinate spre eroare, ca orice alta metoda de tipare a
sângelui. Când sângele bolnavului corespunde caracterului de histocompatibilitate ale donorilor,
transplantul este posibil. Mai mult pentru stabilirea diagnosticului si a medicatiei se folosesc
probe clinice de înlocuire a generior în unele din aceste boli.
Cercetarea filiatiei este printre primele domenii în care profilul ADN a fost folosita. Cercetarea
paternitatii, care se rezolva pâna acum numai prin expertiza serologica, începe a se îndrepta catre
testul ADN.

Resturile biologice spre exemplu pot, de asemenea, fi identificate prin profilul ADN, si putând fi
uneori folosite si dupa moarte în determinarea probabilitatii sau a unei strânse relatii genetice cu
cei în viata. Copiii abandonati ar putea reveni la adevaratii parinti aplicând testul ADN. Tot prin
acest test, laboratoarele de identifeiare ale fortelor armate americane au identificat resturile
umane a 15 veterani ai razboiului din Vietnam la cei 20 ani dupa moartea acestora.

Afost initiat recent un program de rutina pentru colectarea de probe de la toti membrii fortelor
armate americane. Resturi din corpul uman pot folosi la identificare în cazul catastrofelor de tot
felul, cum ar fi cazul de la Balotesti.

Exemplele de identificare prin testul ADN încep sa fie din ce în ce mai numeroase în cazuri
foarte complicate, ramase fara raspuns pâna acum. Unul din cazurile cele mai des citate de
aplicare a testului ADN este cel prin care în Marea Britanie a fost identificat Colin Pitchfork ca
responsabil pentru moartea a doua fete, dupa ce initial, pe baza aceluiasi test, a fost acuzat un
inocent. Noutatea acestui caz consta în faptul ca fiecare barbat între 13 si 34 ani (aproape 4000)
domiciliati în trei sate apropiate au fost chemati sa dea spre analiza probe de sânge, ceea ce a dus
la descoperirea adevaratului autor.

în Statele Unite atât FBI cât si companii private acreditate, utilizeaza testul ADN în medicina
judiciara. Astfel, de la introducerea testului în anul 1986 în SUAel a fost folosit în peste 24.000
de cazuri. Este de remarcat ca mai mult de 1/3 din suspectii de viol au fost eliberati, fiind exclusi
prin testul ADN. Excluderea unui suspect prin testul ADN este absoluta, nefiind în nici un caz
vorba de o probabilitate statistica. în SUA se continua aplicarea testului la cei acuzati pe baza
unor probe incerte, iar rezultatele obtinute nu au putut fi contestate din punct de vedere stiintific.

Asadar, testul ADN permite astazi de a se gasi semnatura crimei în codul genetic al autorului.

Privit într-o maniera generala, aplicabilitatea testului ADN se refera la 4 domenii importante:

28
1. Identificarea suspectilor;

2. Descoperirea crimelor sau delictelor;

3. Cercetarea paternitatii;

4. Idenficiarea victimelor catastrofelor.

Este important de subliniat ca utilizarea ADN în practica judiciara desi constituie un element
probant al anchetei, nu trebuie sa i se substituie ci s-o întareasca. Introducerea acestei probe,
necesita neaparat o modificare a practicii anchetatorilor pe teren, cum ar fi tehnicile de prelevare
a probelor, absenta ideilor preconcepute, etc, ceea ce de fapt semnifica o noua organizare a
anchetei.

Merita subliniat însa faptul ca în numeroase tari acest mare progres al stiintei nu este însotit de
clarificari pe plan juridic; unul dintre pericole ar fi practicarea testului fara stirea persoanei.
Astfel se pune problema consimtamântului în virtutea principiului inviolabilitatii persoanei,
aspect nereglementat înca legal. Apoi, o data prelevate, ce devin esantioanele? Cum sa te pui la
adapost de o utilizare necontrolata? lata tot atâtea probleme care-si asteapta înca un raspuns.

Aplicatiile stiintei în arena justitiei este fundamental una de reconstructie adica încercarea de a
ajuta în a se stabili ce s-a întâmplat, când s-a întâmplat, unde s-a întâmplat si cine este
implicat Citându-I pe Conan Doyle care spunea "când niciodata nu ai exclus imposibilul, ramâne
ceva care desi improbabil, poate fi adevarat", întelegem de ce atunci când stiinta este aplicata în
acest domeniu este obligatoriu implicata medicina legala, chemata astfel sa ajute justitia în
stabilirea atât în penal, cât si în civil a unor elemente concrete biofizice. Legea defineste
elementele infractiunii; stiinta contribuie prin informatii în a determina daca un element exista
sau nu.

în medicina judiciara si criminalistica exista doua principale concepte prin care se fac asocierile
dintre probleme: acestea sunt cunoscute sub denumirile de "identificare" si "individualizare".

Un subiect este identificat atunci când el poate fi distins dintr-un grup de subiecti având
caracteristici similare. Un subiect însa poate fi individualizat numai atunci când descrierea lui
difera de orice alt subiect existent în lume. Individualizarea rezida deci în cunoasterea unor
caractere foarte rare si care, binecunoscute si controlate prin studii populationale, permit
diferentierea de alti subiecti cu caractere similare.

stiinta medico-legala si criminalistica au clasificat un numar de probleme cu care s-au confruntat

în mod obisnuit în investigatiile criminale si a dezvoltând teste bazate pe acele caracteristici care
s-au dovedit utile în identificare, precum si probleme care apartin unei anumite categorii de
situatii. Spre exemplu, parul este în mod obisnuit gasit în cazul unor crime si acte de violenta.
Analistii au gasit ca examinând anumite caracteristici microscopice, îl vom putea identifica fie
drept par fie ca o fibra oarecare, caractere care de asemenea pot servi în a-l plasa în categoria
parului uman si nu animal.
Un element cheie ce trebuie luat în seama atunci când determinam daca o caracteristica apartine
unei categorii sau este o caracteristica individuala, este originea acelei caracteristici. Acele
caracteristici descrise în cadrul unui proces controlat devin caracteristicile unei categorii.
Exemplul include specificitatea ghinturilor unei arme, caracteristicile urmei unui obiect de
încaltaminte, cocaina din planta, sau grupa sanguina a unei persoane. Primele doua exemple
rezulta din procesul repetitiv al fabricarii, în timp ce urmatoarele doua exemple sunt produse
biologice sub control genetic. Asadar, când obiecte sau substante sunt produsul unui proces
repetitiv supus controlului, rezulta caracteristicile unei anumite categorii. Caracteristicile
uneianumite categorii pot sa cuprinda milioane de subiecte identice sau numai doua.

Trasaturile individuale sunt cele create de procese întâmplatoare si prin aceasta neprevizibile si
necontrolabile. Amprentele digitale sunt rezultatul unui proces întâmplator ce are loc într-un
anumit moment al gestatiei. Datorita numarului diferitelor combinatii posibile de trasaturi sau
combinatii spatiale ale degetului, se accepta ca nu exista doua amprente digitale identice.

Valoarea unei metode de identificare rezida în abilitatea expertului de a compara urmele lasate la
locul faptei cu cele gasite pe alte materiale. Daca urmele sunt gasite similare, atunci sunt
individualizate caracteristicile net diferite dintre cele doua urme.

Referindu-ne la amprentele digitale este de notat ca, întrucât toata lumea s-a obisnuit cu ideea ca
ele reprezinta caracteristici individuale s-a extrapolat aceasta notiune si la ADN cu toate ca în
fond denumirea este inadecvata. Metoda amprentei genetice dezvoltata de Alee Jeffreys
examineaza mai multe locusuri ale ADN dintr-un genom o singura data; rezultatul a fost modele
de benzi a caror complexitate a sugerat amprenta digitala si ea este probabil specifica si unica
pentru fiecare individ. Din cauza complexitatii sistemului totusi s-a decis ca examinarea, unui
singur profil genetic sa permita obtinerea unui rezultat mai usor de înteles si arata mai bine
printr-o apreciere numerica semnificatia modelelor genetice similare. Aceasta metoda numita
profilul ADN este de asemenea mai adecvata examinarii unor probe amestecate, si de atunci un
numar de 1-2 benzi obtinute de la o persoana devin concludente.

ADN-ul poate fi izolat gratie tehnicilor chimice simple. Aceasta etapa poate deveni foarte
delicata în criminalistica datorita calitatii probelor prelevate, conservarii acestora si suportului pe
care ele se gasesc.

ADN poate fi extras în cadrul unei spete judiciare fie din:

- sânge prelevat pe anticoagulant;

- urme de sânge gasite la locul faptei;

- celule epiteliale (bucale, vaginale) sau sperma prelevate pe tampon sau din pete;

- celule ale radacinii parului sau chiar din par;

29
- celule osoase;

- celule ale pulpei dentare.

S-a stabilit cu exactitate cantitatea de ADN continuta în fiecare prelevat. De asemenea, se stie
astazi ca sunt necesare aproximativ 100 celule pentru a putea realiza o amprenta genetica.

în cazul parului fara bulb sau a oaselor vechi este preferabil sa fie studiat ADN-ul mitocondrial,
caci el exista într-un mai mare numar de copii dar el este exclusiv de origine materna.

Valoarea prelevarilor de la locul faptei pentru cercetarea ADN depinde de pregatirea expertilor,
tinând seama ca:

- orice proba prelevata poate fi pierduta;

- orice proba defectuos prelevata poate fi contaminata.

Evident ca principala limita a analizei ADN este absenta prelevarilor. Prin urmare, în toate tarile
se insista asupra unei pregatiri adecvate a personalului însarcinat cu prelevarea probelor de la
locul faptei în vederea analizei ADN si în multe tari unor astfel de specialisti li se elibereaza
chiar o diploma dupa un examen de specialitate.

Este de notat ca aceasta formare profesionala trebuie sa fie continuata, dat fiind evolutia rapida a
metodelor de prelevare corespunzatoare diferitelor probe. Precautiile ce se iau sunt extrem de
stricte. Astfel, scena crimei este înconjurata de un cordon prin care nu se poate trece. în acest
perimetru nu patrunde decât personalul specializat si câtiva reprezentanti ai aparatului de justitie
având haine de protectie si însotiti de persoane calificate. Criminalistii, ei însisi, vor avea haine
de protectie speciale, caschete, manusi si masca, (manusile se schimba dupa fiecare proba
prelevata). Aceste masuri se înscriu pe linia grijii permanente de a nu polua zona contaminata
inclusiv necontaminarea virala.

Atunci când tehnicianul expert ajunge la locul faptei, nu trebuie sa aiba idei preconcepute, sa fie
ermetic oricarui comentariu, sa preleveze nediscriminatoriu sau prioritar orice urma din zona sau
de pe persoanele care sunt sau au trecut prin zona, sa observe atât urmele vizibile cât si cele
invizibile, sa nu accepte dupa aparente originea urmelor (spre exemplu o pata rosie nu trebuie
neaparat catalogata drept sânge etc). Cercetarea locului faptei reclama multe ore de lucru.

Conservarea probelor prelevate este de asemenea esentiala. Urmele biologice vor trebui uscate,
plasate în pungi speciale si conservate la rece. Aducerea probelor la laborator trebuie realizata în
minimum de timp.

Se poate afirma ca succesul si calitatea unor analize biologice depinde de calitatea probelor
prelevate, lucru binecunoscut în medicina legala. Referindu-ne la molecula de ADN trebuie spus
ca ea este foarte stabila, rezistând spre exemplu la temperaturi extreme. Pentru a denatura
molecula de ADN în dublu helix, adica a sparge legatura dintre bazele purinice si pnmidinice
este necesara mentinerea la 100 grade celsius in vitro mai multe minute. Daca este lasata sa se
raceasca lent cele doua lanturi complementare se reîmperecheaza. Invers, ea rezista la
temperaturi foarte joase. Este posibil sa fie extras ADN din insecte încastrate în chihlimbar, din
mumii dar în general probele biologice obtinute de la locul crimei nu scapa de degradarea
bacteriana, de actiunea razelor ultraviolete sau a anumitor substante chimice.

Este deci important ca anchetatorii, magistratii sau medicii legisti sa fie informati cu privire la
masurile de precautie ce trebuie avute în vedere la locul infractiunilor. Spre exemplu, o pata de
sperma pe un suport textil uscat si la adapost de lumina va putea furniza un profil genetic timp de
câteva luni si chiar mai mult, în timp ce un prelevat vaginal pe tampon va trebui imediat
refrigerat pentru a se evita degradarea rapida datorita prezentei florei miprobiene. Sângele va fi
prelevat pe anticoagulant (EDTA) care va întârzia degradarea enzimatica. Celulele bucale si
parul vor fi congelate.

Trebuie de notat totusi ca tehnicile de analiza a ADN-ului au devenit astazi de o asemenea

sensibilitate, încât este necesara evitarea oricarei contaminari de catre un ADN uman strain. în
cele ce umeaza vom prezenta o sinteza a tehnicilor folosite în cercetarea amprentei genetice în
folosul justitiei.

1. GENERALITĂŢI

Doar o mica parte din genom are continut informational (cunoscut) si deci codifica caractere
ereditare, zone de ADN informational alternând cu zone non-informationale. Segmentele de
ADN informational, care codifica o proteina specifica au "atasate" segmente non-informationale
(minisatelit ADN). în aceste segmente non-informationale se pot detecta multiple variatii
individuale (fenomen numit polimorfism), variabilitatea fiind mai accentuata în anumite arii
genomice, zone ce sunt denumite arii polimorfe.

Polimorfismele genetice întâlnite în zonele non-informationale pot fi de mai multe tipuri:

- Polimorfism* de secventa (mutatii punctiforme); sunt determinate de înlocuirea unei singure

baze azotate, lungimea segmentului corespunzator de ADN ramânând nemodificata. Identificarea
polimorfismelor de secventa se efectueaza mai ales în locusul HLA DQ, folosindu-se sonde
oligonucleotidice specifice pentru anumite alele, (exista patru variante majore: DQ1, DQ2, DQ3
si DQ4. Alelele DQ 1 si 4 au fiecare câteva variante: DQ1.1, DQ1.2, DQ1.3, DQ4.1, DQ4.2,
DQ4.3).

- Pollmorfisme de lungime, care rezulta din insertia sau deletia a unei sau mai multor nucleotide
care determina diferente de lungime a secventelor de ADN-non informational (RFLP).

- Polimorfisme de redundanta.

în zonele genomice hipervariabile întâlnim blocuri alcatuite din fragmente de ADN-non

informational, care se repeta identic, de un numar variabil de ori (4-40 repetitii), unul dupa altui.
Acest bloc de repetitii tandemice ale unei secvente ADN ("core" sequence) formate din 11-60
perechi baze (pb), sunt numite VNTR (Variable Number of Tandem Repeats - Numar Variabil
de

30
Tandemuri Repetate).

Exista o mare diversitate a VNTR atât din punct de vedere al structurii de baza cât si al
numarului de repetari tandemice. Exista anumite VNTR cu o anumita structura care sunt
distribuite în tot genomul (în aceeasi structura de baza, variind doar numarul de repetitii
tandemice). Exista unele VNTR, care au o secventa unica, care se regasesc numai într-un singur
loc pe o singura pereche de cromozomi. în cazul acestora, pentru acelasi locus de pe un
cromozom exista un locus corespunzator pe cromozomul omolog, blocurile VNTR fiind
mostenite independent, transmise dupa legile Mendeliene, astfel încât pe o pereche de
cromozomi omologi VNTR-ul provenit de la mama este diferit de VNTR-ul provenit de la tata,
ceea ce permite nu numai identificarea individului dar si a parintilor sai (cele doua zone au
identica secventa centrala si difera prin numarul de repetitii ale acesteia).

Rezulta ca atât compozitia secventei de baza cât si numarul de repetitii în cadrul VNTR dintr-un
anumit locus genetic sunt comune tuturor celulelor unui individ, dar compozitia si numarul de
repetari tandemice difera foarte mult între locusuri hipervariabile VNTR situate pe cromozomi
diferiti sau chiar în locusuri din cadrul aceluiasi cromozom, la acelasi individ.

Nu se cunoaste precis rolul acestor secvente repetitive, dar se banuieste ca ar servi ca semnal
recombinant în cadrul geno-mului uman.

Dupa compozitia lor VNTR-urile pot forma familii bogate chimic în guanina, cum sunt marea
majoritate a celor descoperite pâna acum (astazi se cunosc circa 90 locusuri hipervariabile
precum cel din compozitia insulinei, mioglobinei, -globinei, etc.j, sau bogate în adenina-timina
(colagen tip III, apolipoproteina B, etc).

Tehnica profilului ADN (DNA profiling), profilul-tiparea- ADN (DNA typing) sau amprenta
ADN (DNA fingerprinting) cum este popular cunoscuta îsi propune analiza a mai multor
locusuri hipervariabile din genomul uman pentru a obtine o "amprenta" unica (sau aproape
unica) pentru fiecare individ.

Pentru identificarea acestor regiuni hipervariabile se folosesc sonde ADN izotopice sau
neizotopice: sonda multi-locus (Jeffreys, 1985) care cauta repetitiile tandemice ale unei secvente
centrale prezente în mai multe locusuri diferite pe maimulti cromozomi diferiti si sondele mono-
locus, care cauta repetitiile tandemice ale unei secvente unice precise care se gaseste numai într-
un singur locus, în cadrul unei singure perechi de cromozomi omologi.

în investigatia judiciara si medico-legala este utilizata astazi cu prioritate sonda mono-locus

(acreditata de Lifecodes Corporation si implicit de FBI), datorita numeroaselor avantaje pe care
aceasta tehnica le prezinta, dintre care rapiditatea (automatizare) si usurinta tehnicii sunt cele mai
importante.

2. ETAPE ISTORICE ÎN CERCETAREA ADN-ULUI sl A APLICAŢIILOR SALE

MEDICO-LEGALE
-1869 Miescher descopera ADN (premiul Nobel în 1900);

-1944 Avery: ADN-ul poarta informatia genetica;

-1953 Watson-Crick descopera structura ADN (premiul Nobel)

-1957 Kornberg: ADN polimerazele;

-1961 Manum & Doty: renaturarea ADN;

- 1962Arber: nucleazeleADN;

-1962 Nathans & Smith: secventionarea ADN;

-1966 Nirenberg, Ochoa, Khorona: codul genetic;

-1967 Gellert: ligazeleADN;

-1970 Enzimele de restrictie

-1972-1973 Boyer, Cohen, Berg: donarea ADN;

-1975 Southern: hibridizarea;

-1975-1977 Sânger & Bonell si Maxam & Gilbert: secventializarea rapida a ADN;

-1980 Locusurile hipervariabile (VNTR);

-1980TehologiaRFLP;

-1985 Jeffreys: descopera posibilitatea utilizarii VNTR în identificare;

-1985 Mullis: tehnica PCR;

-1986 primul caz juridic rezolvat prin tehnica profilului ADN si acceptat în instanta în Anglia;

-1987 primul caz juridic rezolvat prin tehnica profilului ADN si acceptat în instanta în SUA.

3. ETAPE DE LABORATOR sl METODOLOGIA DETERMINĂRII PROFILULUI ADN

Tehnologia profilului-tiparii ADN este deosebit de complexa. Ea necesita un laborator

performant atât la nivelul echipamen-tului, cât si al calitatii personalului si se efectueaza dupa un
protocol standardizat de desfasurare.

3.1. Materialul biologic necesar

Biochimistii si geneticienii au posibilitatea sa foloseasca ADN intact obtinut din produse
biologice umane proaspete (frecvent sânge, dar si ficat). în medicina legala acest lucru nu este
decât rareori posibil (filiatie si unele delicte), cel mai adesea materialul de lucru fiind reprezentat
de produse biologice umane uscate, aflate uneori în stare avansata de putrefactie, frecvent con-
taminate cu bacteriisau praf si nu în ultimul rând în cantitae mica.

31
Produs biologic Starea fizica Cantitatea minima Conservare
necesara
Sânge (leucocite) Pete Lichida 1-100 microlitri (1 lichida/refrigerare în EDTA
uscate Solida (pete) picatura) 1 cm uscata: înghetare
Sperma/secretie Lichida 1-20 microlitri 2 cm lichida/refrigerare în EDTA
vaginala Pete uscate uscata: înghetare
Solida (pete)
Urina Celule Lichida 60 ml 10.000 celule lichida, solida/înghetare la
Solida -70°C
Saliva Celule bucale Lichida 1 picatura 10.000 celule lichida, solida/înghetare la
-70°C
Solida
Ţesut osos Solida 100-500 mg (2.5 cm solida/înghetare la -70°C
grosime)
Fire par Solida Minim 20 bulburi piloase solida/înghetare la -70°C

Pe de alta parte, este demonstrat ca ADN-ul, spre deosebire de majoritatea antigenelor de grup
sanguin folosite în identificarea serologica, se poate conserva si dupa mai multi ani dupa deces.

3.2. Extractia si purificarea ADN

Se realizeaza prin incubarea probei într-o solutie care contine:

- detergent: Sodiumdodecilsulfat - SDS (determina liza nucleilor) +;

- proteinaza K (digestia proteinelor fixate pe ADN) +;

- dithiotreitol - DTT (reducerea gruparilor thiol si a celor sulfurice).

3.3. Clivarea dublului helix al ADN în fragmente

Se realizeaza folosind nuclee de restrictie care actioneaza precum un foarfece molecular, taind
ADN-ul la nivelul unor secvente specifice de baze azotate (puncte fixe); ex.: Pst.1 folosita de
Lifecodes Corporation este conceputa sa taie ADN ori de câte ori întâlnesc secventa CTGCAG în
cuprinsul întregului dublu helix.

Nucleazele de restrictie sunt fie naturale (produse de bacterii pentru a distruge ADN-ul vital, ex.
Hinfl, Alu I, Hae III, Sau III), fie sintetice. De obicei sunt folosite nucleaze de restrictie naturale
care recunosc o secventa de patru baze; daca bazele sunt dispuse întâmplator atunci aceste
enzime vor taia mereu la 4/4 bp = 256 pb; aceste enzime fiind bacteriene nu au situsuri de diva re
pentru VNTR-ul uman, încât nucleaza va taia mereu numai de o parte si de alta a ministelitului,
dar cu cât mai aproape cu atât mai specific.

Rezulta astfel milioane de fragmente de marimi diferite Fragmente de restrictie cu lungime

polimorfa, RFLP (restrictiona fragment lenght polymorphisms).
O singura pereche de baze, diferita, într-o anumita pozitie pe un anume cromozom poate elimina
locusul de clivare al nucle-azei de restrictie si sa determine mari diferente în lungimea
fragmentelor de restrictie ce rezulta din fragmentarea ADN-ului în cauza la pozitia respectiva.

Este esential de înteles ca un VNTR este mai mic decât un RFLP, iar un RFLP nu e obligatoriu
sa contina un VNTR (poate contine insertii, deletii etc, deci nu neaparat repetitii tandemice).

3.4. Desfacerea ADN

Consta în desfacerea dublului helix în doua catene separate, prin tratare la peste 100 grade si în
pH de minim 13.

3.5. Separarea fragmentelor

Fragmentele de ADN care au fost taiate pentru a forma RFLPs sunt separate prin electroforeza
pulsata (schimbarea periodica a polaritatii electrice) în gel de agaroza (polizaharid izolat din
plancton). Cu cât fragmentul este mai lung, cu atât migrarea sa este mai greoaie. Toate
moleculele ADN poarta încarcatura negativa si deci vor migra catre polul pozitiv, formându-se,
în final, un pattern caracteristic. Sensibilitatea procedeului este fparte mare, ceea ce permite
separarea fragmentelor de ADN chiar daca difera doar printr-un singur nucleotid.

3.6. Southern Blotting

Aceasta etapa consta în transferul fragmentelor de ADN pe hârtie de nitroceluloza sau pe o

membrana de nylon.

3.7. Hibridizare (renaturare)

Se aplica sonda ADN (DNA probe) pe membrana de nylon sau de nitroceluloza si se incubeaza
mai mult timp la temperatura de 65°C. Sonda consta într-un segment de ADN recombinant
(ADNc), reprezentat dintr-un fragment de ADN monolant sintetic (format din 15 mii nucleotizi),
marcat radioactiv (32/P, care prin emiterea de radiatii permite autoradiografia), astfel sintetizat
încât prin complementaritate sa se fixeze (hidridizare) pe un fragment ADN monolant din proba
cercetata.

Aplicarea în continuare de nucleaze ce distrug tot ADN-ul nehibridizat va duce la obtinerea unor
regiuni ADN hibridizate pure.

Lifecodes Corporation foloseste 4 tipuri de sonde ADN: D2S44, D14S1, D17S79 si DXYS14.
"D" înseamna ADN, "2,14, XY, etc." defineste cromozomul ce va fi tintit, "S" numarul de
aplicatie cu care sonda se fixeaza pe aria cu polimorfism (VNTR-ul tinta).

32
Exista doua tipuri de tehnologie de profil—tipare- ADN:

- primul tip de tehnologie foloseste sonde ADN multi-locus (multi-locus probe) ce contin sonde
pentru identificarea unui VNTR prezent în multiple locuri din genom. întrucât secventele
repetitive sunt prezente în numar diferit la diferitii indivizi, nucleazele de restrictie vor taia
fragmente de lungimi diferite si sonda ADN multi-locus recunoscând toate benzile derivate din
aceste locusuri va produce un pattern ADN caracteristic.

- al doilea tip de tehnologie foloseste sonde ADN mono-locus (mono-locus ADN-probe) care
identifica secventa centrala a unui minisatelit VNTR unica (gasita doar într-un locus anume, pe o
singura pereche de cromozomi omologi), si a devenit dupa cum prezentam la început tipul de
sonda cu cea mai mare aplicabilitate în practica medico-legala.

în mod aparent, rezultatele obtinute prin aceasta metoda sunt mult mai simple decât în cazul
sondelor multi-locus. Exista numeroase tipuri de sonde mono-locus sintetizate disponibile,
corespunzând zonelor hipervariabile identificate în genomul uman, încât cercetarea amanuntita a
acestora poate duce în final la rezultate la fel de valoroase ca în cazul celor multi-locus.

în general folosirea a trei sonde mono-locus este suficienta pentru a obtine o precizie similara
folosirii unei sonde multi-locus.

Avantajele sondelor mono-locus sunt:

- timp mai scurt necesar analizei;

- utilizeaza cantitati mici de material biologic

- interpretare precisa, obiectiva, care permite formarea unei baze de date computerizate.
Dezavantajele sondelor mono-locus:

- Excluderea unei persoane este certa, daca patternul suspectului si cel al probei sunt diferite, aici
lucrurile sunt clare si rezultatul transant (pentru siguranta se considera ca daca exista doua
diferente între pattern-uri avem o excludere). Daca însa pat-tern-urile sunt asemanatoare,
suspectul "poate fi vinovat"; aceasta afirmatie trebuie completata cu precizarea probabilitatii
acestei posibilitati: "poate fi vinovat ... asa cum mai pot fi înca 100, 100.000 sau 1.000.000 de
indivizi din populatia data". Calculele statistice sunt mai complexe întrucât fiecare banda ADN
are asociata o probabilitate diferita de aparitie în populatie.

3.8. Autoradiografie

Excesul de sonda ADN este spalat de pe membrana de nylon care apoi este plasata pe o bucata
de film radiologie si expusa mai multe zile, apoi developat. Sondele multi-locus vor produce
numeroase benzi întunecate la nivelul unei coloane albe pentru fiecare individ corespunzând la
numeroase VNTR-uri cercetate pe numerosi cromozomi, în timp ce sondele mono-locus vor pro-
duce una sau doua benzi întunecate la nivelul unei coloane albe la fiecare individ corespunzând
unei singure secvente VNTR provenite depe un singur cromozom omolog (o banda de pe
cromozomul matern si una de pe cromozomul patern).

3.9. Tehnica PCR (Plymeraze Chain Reaction)

A doua revolutie care a avut loc în biologia medico-legala a fost inventarea tehnicii PCR (1985).
înainte de digestia ADN cu nuclaze de restrictie se efectueaza repicarea minisatelitilor VNTR cu
ajutorul unor primeri (oligonucleotizi sintetizati pentru a se potrivi cu secventele centrale ale
VNTR-urilor ce se doresc a fi amplificate) în prezenta AND-polimerazei, si în mediu suturat de
mononucleotide.

PCR ofera astfel posibilitatea utilizarii unor cantitati foarte mici de material biologic: o singura
celula si p singura molecula de ADN fiind suficiente (de asemenea poate detecta si ARN pe care
dupa prealabila transcriere în ADN cu revers-transcriptaza îl poate folosi pentru amplificare).

Avantajele tehnicii PCR cuplata cu sonde mono-locus:

- viteza mare de lucru: de obicei maxim 24 ore fata de circa o saptamâna cât este necesar pentru
un profil ADN complet prin celelalte tehnici;

- costul redus per/analiza;

- posibilitatea automatizarii metodei;

- posibilitatea de colorare diferita a benzilor de origine materna de cele de origine paterna dintr-o
pereche de benzi si usurinta identificarii fragmentelor caracteristice;

- permite analiza materialului biologic chiar atunci când este disponibil în cantitati extrem de
mici si este foarte vechi: exemplu oase de sute de ani vechime.

Dezavantaje:
,'.-.

- posibilitatea foarte usoara a contaminarii probei biologice de origine necunoscuta prin material
genetic strain de aceasta: celule exfoliate de la personalul de laborator, ofiterul de politie etc.
(pentru aceasta se iau masuri speciale de securitate a probelor printre care în mod obligatoriu
pastrarea separata a materialului biologic de la locul faptei cu materialul biologic recoltat de la
suspect);

- costul mare al echipamentului: 80.000 lire sterline;

- necesita crearea unor noi baze de date: rezultatele obtinute nu sunt compatibile cu cele prin
tehnicile clasice mono si multi-locus. Tehnici PCR de ultima ora sunt tehnica MVR-PCR
(Minisatellite variant repeat maping) ce utilizeaza variatia secventiei monoloce între alelele
locusului hipervariabil reprezentat de minisatelitul MS32 (locus D1S80), ceea ce ofera o înalta
putere discriminatorie y21 si utilizarea sondelor ADN neizotopice prin tehnologia NICE (Non-
lsothopic Chemiluminiscent Enhanced).

33
3.10. Interpretarea rezultatelor

Jeffreys a demonstrat o banda de distributie statistica de 0.25: astfel probabilitatea ca doi indivizi
neînruditi sa prezinte exact acelasi pattern ADN este de 0.25/36 = 2 x 10/-22.

Se remarca în fig. 2 variatia imensa între diferitii indivizi: în aceasta imagine caracteristica
satelitilor multi-locus orice unica banda este gasita la 1 din 4 indivizi neînruditi (25%), doua
benzi în 1 din 4 x 4 = 16 indivizi, trei benzi în 1 din 4 x 4 x 4 = 64 indivizi, etc. întrucât un profil
ADN uzual contine 11 benzi, probabilitatea ca doi indivizi neînruditi sa aiba acelasi profil ADN
este de 1 la 2,5 milioane indivizi.

Dupa cum a mai fost aratat, nu este întotdeauna posibil ca profilul ADN sa determine rezultate
definitive în medicina legala: uneori materialul care se afla la dispozitia medicului legist duce la
obtinerea doar a câtorva benzi (posibil si acelea incomplete referitor la compozitia completa a
unei secvente VNTR) prin lipsa materialului sau distrugerea în timp a acestuia. în mod uzual, în
aceste cazuri bazate pe material biologic alterat sau vechi se poate dispune de 3-4 benzi: pentru 4
benzi probabilitatea ca profilul sa se potriveasca la 2 indivizi neînruditi este de 1 la 200. în cadrul
interpretarii însa trebuie avut întotdeauna în consideratie cazul în speta si particularitatile sale; de
exemplu, o probabilitate ca cea de mai sus poate fi suficienta pentru admisibilitatea probei în
instanta în cazul în care colectivitatea posibila din care face parte criminalul numara mai putin de
200 indivizi!

Din acest punct de vedere, denumirea populara de "amprenta ADN" care implicit presupune
unicitate nu este întotdeauna conforma cu realitatea în cazul medicinii legale, motiv pentru care
medicii legisti prefera denumirea de profil ADN (ADN profil-ing). în filiatie, acolo unde
materialul ADN este întotdeauna proaspat, denumirea de amprenta ADN este mai potrivita.

O alta problema este desigur compararea cu bazele de date. O data ce se emit calcule de
probabilitate, acestea presupun compararea cu o baza de date; din acest punct de vedere vor
conta:

- marimea bazei de date (cu cât mai mare cu atât mai eficienta este comparatia);

- eterogenitatea ei (cu cât este mai eterogena cu atât mai eficienta comparatia); .„.

- probabilitatea de aparitie în populatie a benzii cercetate 3.11 Secventionarea ADN mitocondrial

Este ultimul test ca modernitate si complexitate în identificare.

Portiuni din ADN-ul mitocondrial sunt înalt variabile la indivizi neînruditi si deci secventionarea
nucleotizilor acestuia permite identificarea si consecutiv deosebirea lor.

Aceasta tehnica este deosebit de utila în cazurile în care devine posibil medico-legal extragerea
de material biologic provenit din fragmente subtiri de tulpina a firului de par, piele sau os
provenite de la cadavre aflate în stare avansata de putrefactie.
în 1994 pentru prima data în Anglia o secventa de 800 baze din ADN-ul mitocondrial a fost
extras din produsele biologice ale unui cadavru aflat în putrefactie avansata la circa 3 luni de la
deces si care a probat aceeasi secventialitate cu cea a unicei sale rude aflate înca în viata,
respectiv sora.

Lifecodes Corporation a fost pionierul tehnologiei ADN în SUA si este considerat cel mai
experimentat laborator în acest domeniu. Lifecodes efectueaza cursuri de perfectionare si
aprovizoneaza cu reactanti, enzime etc. numeroase laboratoare, inclusiv cel din FBI.

4. UTILIZAREA PROFILULUI ADN ÎN MEDICINA LEGALA

Folosirea actuala a profilului ADN în justitie consta în a demonstra ca, la o serie de locusuri
VNTR, profilul suspectului se potriveste cu ADN-ul obtinut de la locul crimei.

Profilul ADN (amprenta ADN) este utilizat în medicina legala în domeniul filiatiei (unde
probabil îsi merita numele de amprenta genetica) si în criminalistica la cererea organelor în
drept.

- Expertiza filiatiei

- Stabilirea identitatii urmelor biologice (petelor de sânge, secretie vaginala, sperma, bulb pilos,
fragmente de tesut)

- Identificarea speciei pentru diferentierea originii umane/animale

- Identificarea esantioanelor de sânge prelevat pentru alcoolemie

- Identificarea resturilor cadaverice/scheletice

- Identificarea victimelor

- Confirmarea/infirmarea vinovatiei în delicte sexuale

- Confirmarea/infirmarea vinovatiei în omucideri

- Redeschiderea unor cazuri nesolutionate sau verificarea unor condamnari eronate

- Formarea unei banci de amprente genetice a delincventilor. 4.1. în filiatie

Tehnica se bazeaza pe faptul ca alelele fiecarui locus minisatelit sunt mostenite independent
dupa sistemul Mendelian, astfel încât pe o pereche de cromozomi omologi, pentru acelasi locus,
VNTR-ul provenit de la mama este diferit de VNTR-ul provenit de la tata, ceea ce permite nu
numai identificarea individului dar si a parintilor sai. în plus, tehnica VNTR-PCR permite chiar
posibilitatea de colorare a benzilor de origine materna de cele de origine paterna dintr-o pereche
de benzi si usurinta identificarii fragmentelor caracteristice.
34
4.2. în criminalistica

4.2.1. Identificarea victimelor Caz istoric

- Dec. 1987 Wichita: fostul sot - pornind de la un conflict juridic privind autoritatea paternala
asupra copilului - dupa pronuntarea divortului ucide pe fosta sotie apoi, o incinereaza. Politia îl
surprinde tn posesia unei valize continând cenusa si unele resturi ce s-au devedit a fi umane,
(Prof. William Eckert). Necunoscând ca sunt necesare 2-2,30 ore la temperatura de 1.500 grade
pentru a incinera complet un cadavru, criminalul din graba a efectuat o incinerare incompleta;
astfel în cuptorul crematoriului au fost gasite un inel si pete de sânge, iar printre resturile arse
identificate în valiza un fragment de alpinge, un fragment de femur cât si unele parti moi
pelviene.

4.2.2. Confirmarea vinovatiei în delictele sexuale

Analiza ADN a fost cel mai frecvent utilizata în cazurile de viol: în acest caz proba medico-
legala o reprezinta secretia vagi-nala: aceasta contine mari cantitati de ADN provenind de la
nucleii celulari ai femeii, ceea ce tinde sa acopere benzile ADN provenite din nucleul
spermatozoizilor.

întrucât spermatozoizii sunt acoperiti de un învelis proteic bogat în sulf, ei devin practic
impermeabil la substante chimice ce au ca scop distrugerea ADN (detergenti). O data ce ADN-ul
femeii a fost îndepartat, ADN-ul spermatic poate fi solubilizat folosind substante chimice ce
distrug rezistentul învelis proteic. Apoi profilul ADN obtinut va fi comparat cu profilul ADN al
femeii în cauza pentru a demonstra ca ele sunt diferite si cu cel al suspectului.

Primul caz istoric în Anglia (1986)

în 1983 o fata a fost violata si ucisa în apropierea unui mic oras de lânga Leicester. în 1986 o a
doua fata a fost gasita în acelasi loc. Un barbat a fost arestat si acuzat de uciderea celei de-a doua
fete dupa propria marturisire. Politia l-a considerat vinovat si de primul delict si a apelat la
Jeffreys pentru a efectua profilul ADN. Profilul suspectului nu s-a potrivit cu sperma identificata
de la cele doua cadavre: prin urmare a fost exonerat de ambele delicte. Testele au fost apoi
reconfirmate prin analize succesive care au dus la aceleasi rezultate. A urmat cea mai mare
vânatoare de suspecti din istoria politiei britanice (a fost analizata sperma tuturor celor 1.500
barbati locuitori din acea zona), dar initial fara rezultate pozitive. Catre sfârsitul perioadei, în
urma unei banale discutii purtata într-o institutie, a fost identificat un suspect caruia profilul
ADN i s-a potrivit perfect cu cele doua esantioane de sperma de la cele doua cadavre, drept
urmare fiind retinut si acuzat de dublu omor.

4.2.3. Confirmarea vinovatiei în omoruri Primul caz istoric în SUA(1987)

- Sept. 19,1987 Richmond Virginia; cadavru feminin de 35 ani gasit pe podeaua apartamentului
propriu. Diagnostic medico-legal: Asfixie mecanica, viol.
- Oct. 3,1987 Richmond Virginia; cadavru feminin 32 ani gasit în WC-ul dormitorului de
lanivelul 2 al propriei case. Asfixie mecanica.

Modus operandi: în ambele cazuri criminalul a intrat în casa catarându-se pe zidul casei si taind
un geam; în cazul primei victime o stranguleaza cu ciorapul strâns de pompa de WC si viol; a
fost gasita sperma pe pat. în cazul celei de-a doua victime stranguleaza cu o curea si viol cu
perversiuni sexuale (sodomie); sperma a fost gasita pe chilotul victimei. Ambele victime aveau
mâinile legate la spate.

- Nov. 22,1987 Chesterfield County (la sud de Richmond, în vecinatate); cadavrul unei tinere de
15 ani e gasit în apartamentul parintilor.

Modus operandi; criminalul a intrat pe geam pe când familia dorwa. Victima a fost strangulata, a
fost legata cu mâinile la spate si violata.

- Dec. 1, 1987 Airlington Conty (Nothem Virginia); cadavrul unei femei de 44 ani a fost gasit în
patul din dormitorul de la nivelul 2 al casei sale.

Modus operandi: Strangulata si violata; se identifica sperma pe camasa de noapte, (în acea
perioada profilul ADN era considerat un experiment de laborator neadmis în justitie).

S-a început cu cercetarea modusului operandi în omorurile prezentate si o ancheta completa

despre toate delictele grave în acea zona, a fost identificat un omor în 1984 dar la care autorul era
retinut. Au fost identificate în 1983 violuri neurmate de deces: produselor biologice retinute cu
acea ocazie li s-a efectuat profilul genetic dovedindu-se ca acesta era comun la toate aceste
violuri si identic cu profilul ADN efectuat din sperma identificata în omorul de la Airlington.

Pe parcursul anchetei se desprinde ca suspect un anume Spencer Timothy care a fost închis în
1983 pentru alte tipuri de delicte decât cele prezentate pâna acum si apoi eliberat în acelasi an.

Ofiterul însarcinat cu ancheta banuieste ca acesta este autorul violurilor din 1983, a crimei din
1984, cât si a celorlalte crime.

în ian. 20,1988 se decide arestarea lui Spencer initial pentru omorul de la Airlington. Efectueaza
profilul ADN lui Spencer care corespunde cu profilul ADN al probei de sperma de la Airlington
si apoi verifica pe rând toate celelalte violuri si crime dovedint similaritatea profilului ADN în
toate omorurile inclusiv în cel din 1984; pentru omorul din Chesterfield a fost necesara tehnica
PCR (proba biologica era în cantitate redusa); în consecinta justitia pune în libertate si repune în
drepturi pe detinutul retinut pentru omorul din 1984.

35
S-a considerat în aceste cazuri ca profilul ADN a fost "semnatura crimei" pentru Spencer.

La apelul de la Curtea Suprema de Justitie Spencer este gasit vinovat pe baza marturiei a doua
dintre victimele violate si neuciseîn 1983.

4.2.4. Redeschiderea unor cazurinesoluponate

întrucât ADN îsi mentine pentru mult timp integritatea în specimenele uscate, Se pot redeschide
cazuri vechi la care se dispune în conservare de probe biologice. într-un studiu efectuat în
perioada iunie 1995-iunie 1996, Departamentul de Justitie al SUAa analizat cazurile a 26
persoane judecate si condamnate pentru delicte sexuale/delicte sexuale + crima, care au fost
exonerate de vina în urma investigarii retroactive ADN. Aceste persoane, condamnate pe
nedrept, au efectuat între 9 luni si 11 ani din pedeapsa (7 ani în medie). Condamnarea s-a bazat
pe identificarea vizuala efectuata de victima/martori si demonstrarea similitudinii prin metode
non-ADN între suspect si urmele biologice gasite la fata locului sau pe corpul victimei.

4.2.5. Formarea bazei de date de amprenta genetica a delincvenplor si criminalilor

La primul delict fiecare delincvent are înregistrate amprentele papilare si amprenta genetica, ce
vor folosi în identificarea sa ulterioara într-un delict fie anterior în care nu a putut fi acuzat sau
care a ramas cu autor neidentificat, fie într-unui viitor.

Anglia este prima tara din lume care în 1995 a înfiintat baza nationala de date ADN ce numara
astazi circa 0,5 milioane profiluri ADN; cercetarea în aceasta baza de date a 3 benzi rezultate
prin tehnica sondelor mono-locus nu a permis pâna acum nici o suprapunere, întrucât cercetarea
cu o singura sonda ADN genereaza o probabilitate de suprapunere de 1:100, cercetarea cu doua
sonde de 1:10.000 si cercetarea cu trei sonde de 1:1.000.000 de indivizi.

Puterea profilului ADN sta tocmai în potentialul sau discriminatoriu: de aici si posibilitatea
formarii de baze de date ale delincventilor, ce permite legarea între ele a delictelor produse în
locuri si momente diferite scutind numeroase eforturi si forte politienesti.

4.2.6. Infirmarea vinovatiei

Circa 30% din suspecti sunt exonerati în Anglia de diverse delicte prin aceasta tehnica.

5. ADMISIBILITATEA PROBEI PROFILULUI ADN ÎN JUSTIŢIE:

Bazele de date

Valoarea si utilitatea în justitie a amprentei genetice ca proba de certitudine a fost intens studiata
în ultimii ani si ea se poate exprima prin asezarea standardelor legale ale admisibilitatii în
general si a criteriilor admisibilitatii ca proba în instanta a profilului ADN.
Standardele legale ale admisibilitatii au fost definite în SUA cu ocazia procesului Freye contra
Stat SUA.

Freye v. USA: "Momentul în care un principiu stiintific sau o anume descoperire trece limita
dintre experiment si posibilitatea practica de demonstratie este dificil de stabilit. Ea va putea fi
folosita în justitie ca marturie expertala în momentul în care a capatat accept general în domeniul
stiintific din care face parte".

în ceea ce priveste admisibilitatea în justitie a profilului ADN ea recunoaste drept criterii

validarea metodei de lucru si a laboratorului în care se efectueaza tehnica cât si tipul si marimea
bazei de date folosita pentru comparatie.

Standardizarea europeana actuala are ca scop tocmai monoformitate internationala de tehnologie

si tehnica într-o tehnologie care evolueaza foarte rapid. Grupul European pe Profil ADN
(European DNA Profiling Group, EDNAP, 1989) are ca scop tocma standardizarea tehnicii si
acreditatrea internationala a laboratoarelor dupa criteriile tehnologice si ale calitatii rezultatelor.

6. VALOAREA sl LIMITELE PROFILULUI ADN ÎN MEDICINA LEGALĂ sl JUSTIŢIE

Controverse si critici

în multe tari amprenta ADN a devenit un instrument larg folosit în practica medico-legala, fiind
admisa ca proba în justitie; mai mult decât atât, datorita perceptiei acesteia ca tehnica infailibila,
multe cazuri implicând amprenta ADN sunt aduse în fata Curtii cu putine alte dovezi
incriminante.

Entuziasmul initial a fost temperat în ultimul timp de numeroasele controverse si critici, ceea ce
a determinat constituirea în mai multe tari a unor comisii stiintifice care sa investigheze criticile
aduse amprentei ADN, ca de exemplu cea condusa de National Research Concuil a US National
Academy of Sciences, care s-a materializat în 1992 într-un raport asupra "Tehnologiei ADN în
medicina Legala".

Controversele si criticile aduse amprentei ADN pot fi clasificate în mai multe categorii:

A Principii de baza

Diferitele tipuri de secvente tandemice repetitive de ADN sunt dispersate abundent în

genomurile practic tuturor speciilor eukariote. Unii autori considera ca atât timp cât informatiile
priviotare ia secventele repetitive de ADN non-uman sunt extrem de sarace, principiului
amprentei ADN nu i se poate acorda încredere mai ales pentru identificare.

B. Tehnici de laborator

Procedurile de laborator sunt puse adesea la îndoiala mai ales deoarece diferite laboratoare pot
obtine diferite rezultate când analizeaza acelasi esantion.
Cu toate ca analiza VNTR-urilor prin tehnica PCR permite o determinare precisa a lungimii
alelelor, aceste secvente repeti-

36
vive pot avea valori extreme de variabilitate secventiala care pot fi determinate numai prin
secventializare sau MVR (analiza variantei minisatelitilpr repetitivi).

Variatii flagrante ale independentei alelelor pot apare datorita unor binecunoscute fenomene
electroforetice determinate de proprietatile fizice ale locusurilor VNTR.
'''(. ■"'■ '

Multe exemple includ cazuri în care "artefacte experimentale" sunt invocate pentru a explica
elementele neconvenabile care apar în autoradiografii, acele cazuri în care se declara o
concordanta între ADN-ul suspectului si ADN-ul probei în ciuda prezentei unor benzi
neconcordante, ca si cazurile în care s-au realizat mai multe profiluri ADN din care cel mai
convingator este prezentat ca proba în justitie.

Astfel este cazul deja celebru al lui Andrew Deen care a fost declarat de curând nevinovat si
achitat dupa ce în 1990 a fost condamnat la 16 ani închisoare pentru viol, la dosarul sau singura
dovada de condamnare a acestuia fiind potrivirea ADN-ului sau cu ADN-ul gasit la locul faptei.
Datele ADN ale lui Deen erau bazate mai mult pe alele multi-locus decât pe alele cu locus unic.
Medicii legisti britanici au numarat 10 benzi de identitate (sau potrivire - "matching bands"),
calculând o probabilitate de potrivire ("match probability) de 1700.000. La apelul final facut în
instanta, un medic legist german desemnat pentru reexaminare a sustinut ca dupa parerea sa sunt
de fapt doar 6 benzi de potrivire, 4 neutre si 2 discrepante, ceea ce duce în final la o probabilitate
de potrivire de 1:33, si deci de nevinovatie, întrucât probabilitatea este foarte mica si alte date nu
exista la dosar.

Un alt punct disputat este riscul mare de contaminare a probei cu ADN "strain" (contaminarea se
poate produce în orice stadiu de la prelevare si pâna la tehnicile de laborator) care poate interfera
puternic rezultatele. Contaminarea poate fi de origine bacteriana si de asemenea, mult mai
periculos pentru rezultatul investigatiei, de origine umana. Pentru tehnica PCR riscul de
contaminare este mult mai mare decât în cazul tehnicilor conventionale, astfel cea mai mare
calitate a tehnicii PCR (faptul ca necesita numai cantitati foarte mici de ADN) reprezinta cea mai
importanta sursa de eroare. O privire elocventa asupra valoriii informative, eficientei
discriminatorii si garantiei obiectivitatii amprentei ADN (HLa - DQalfa) în cazurile medico-
legale de rutina, o furnizeaza un studiu statistic, din care rezulta ca numai în 70% din cazuri s-a
putut realiza amplificarea PCR, din care în numai 42% s-au putut obtine informatii relevante
privind excluderea/acuzarea unui suspect (aceasta limitare s-a datorat în principal faptului ca
materialul biologic supus analizei nu provenea de fapt de la agresor, ci de la victima sau de la
alte persoane). Astfel, din 10.060 investigatii ADN efectuate de FBI pâna în iunie 1996, 20% au
fost neconcludente, 20% au permis excluderea si în 60% din cazuri s-a constatat o potrivire între
proba si suspect.

Procesarea de laborator si interpretarea profilului ADN, oricât de riguroase ar fi, depind într-o
masura foarte mare de modul de obtinere a probelor si a informatiilor legate de acestea: de
exemplu, în cazul unui delict sexual, daca în fluidul vaginal exista mai multe tipuri genetice de
sperma provenite de la 2 sau mai multi indivizi diferiti, cu care femeia a avut contact sexual
recent, exista posibilitatea ca investigatia de laborator sa puna în evidenta profilul ADN al altei
persoane si nu al violatorului, caz în care suspectul este exonerat pe baza fortei de convingere a
amprentei ADN.

C. Controverse generate de interpretarea rezultatelor

Excluderea unei persoane (exonerare de suspiciunea de vinovatie a unui suspect) este certa daca
pattemul suspectului si cel al probei sunt diferite, aici lucrurile fiind clare si rezultatul transant
(pentru siguranta se considera ca daca exista doua diferente între pattern-uri avem o excludere).
Daca însa pattern-urile sunt asemanatoare suspectul "poate fi vinovat"; aceasta afirmatie trebuie
completata cu precizarea probabilitatii acestei posibilitati: "poate fi vinovat., asa cum mai pot fi
înca 1, 100.000 sau 10.000.000 de indivizi". Calculele statistice sunt mai complexe întrucât
fiecare banda ADN are asociata o probabilitate diferita de aparitie într-o anumita populatie, grup
sau subgrup etnic.

Dupa American Association of Blood Banks, urmatoarele criterii ar trebui întrunite de

expertizele ADN pentru ca acestea sa fie admisibile:

1. Locusurile ADN investigate trebuiesc validate prin studii familiale pentru a demonstra ca
acestea se transmit rnendelian si au o anumita rata de mutatii;

2. Localizarea cromozomiala a locusurilor polimorfe trebuie sa fie înregistrata în Yale Gene

Library sau recunoscuta de International Human Gene Mapping Workshop;

3. Locusurile polimorfe trebuie sa fie documentate în literatura;

4. Tipul de polimorfism folosit trebuie definit din punct de vedere al caracterului

uni/multilocular, sau dialelic/hipervariabil;

5. Esantioanele trebuie sa fie disponibile pentru testari de confirmare în laboratoare

independente.

D. Controverse legate de analiza bazei de date populaponale

Deoarece populatiile umane nu sunt omogene (existând diferente semnificative în ceea ce

priveste frecventa unor alele VNTR nu numai între principalele grupuri rasiale, dar si în cadrul
substructurilor acestora), datele acumulate pâna în prezent nu permit generalizari fiabile în ceea
ce priveste frecventa alelelor în subpopulatii/grupuri etnice, relevante pentru un caz anume.
Problema ar fi simplificata daca s-ar cunoaste apriori ca vinovatul si suspectul fac parte din
acelasi grup etnic.

Probabilitatile calculate pe baza unor colectari heterogene de date pot deci subestima adevaratele
probabilitati cu pâna la doua ordine de marime.

în viitor frecventele plafon vor trebui stabilite pe baza unei baze de date mai adecvate, mai
bogate, cuprinzând locusuri relevante de la subpopulatii multiple.
37
Modul în care probabilitatile asociate cu profilele ADN sunt prezentate cu profilele ADN sunt
prezentate în justitie este de asemenea criticat de unii specialisti în genetica populationala, o
metoda sugerata pentru a reduce riscul de condamnare a unui suspect, la nivelul actual al
cunostintelor în domeniul amprentei AND, consta în exprimarea probabilitatii unei potriviri ca
proportia în care genotipul multilocus a fost osbservat în populatia generala;

E. ontroverse în ceea ce priveste calculul proba bilitaplor

O problema teoretica importanta, adesea ignorata, este ca probabilitatea ca un individ sa aiba un

anume profil ADN este diferita (frecvent mai mica) de probabilitatea ca el sa aiba chiar profilul
ADN al suspectului. Ultima dintre aceste probabilitati este cea vitala pentru medicina legala.
Diferenta dintre cele doua probabilitati poate fi foarte mare: pentru un profil ADN calculat pe 4
VNTR cu o probabilitate neconditionata de 1/10.000.000, probabilitatea de potrivire conditionata
pentru un frate al suspectului va fi de obicei mai mare de 1/100, în timp ce pentru un alt membru
al grupului populational din care face parte suspectul poate fi 1/10.000 sau mai mare.

Daca doua profiluri ADN se considera ca se potrivesc, relevanta acestei probe este sustinuta de
ceea ce se numeste „probabilitate de potrivire", adica probabilitatea ca la o persoana neînrudita
aleasa întâmplator dintr-o populatie reprezentativa sa i se potriveasca profilul ADN cu profilul
ADN al probei cercetate de la fata locului. Modul de calculare al acestei probabilitati a fost mult
dezbatut de catre Lewontin si Hartl) dar putine s-au spus despre corecta sa interpretare. Exista
doua aspecte importante si total diferite între ele în ceea ce priveste interpretarea profilului ADN;
acestea se exprima prin doua întrebari:

1) care este probabilitatea ca la un individ nevinovat sa aiba loc potrivirea secventelor sale cu ale
probei? - adica probabilitatea de potrivire ca o persoana aleasa la întâmplare sa aiba acelasi profil
ADN cu proba.

2) care este probabilitatea ca un individ sa fie nevinovat desi secventele sale se potrivesc cu cele
ale probei? - adica probabilitatea de nevinovatie.

La prima întrebare raspunsul este dat de probabilitatea de potrivire; a doua întrebare însa este cea
mai importanta pentru justitie In dubio pro reo. Cele doua întrebari sunt foarte diferite si cer
raspunsuri diferite: frecvent juratii pot gresi dând raspunsul la prima întrebare prin intermediul
celei de-a doua (aspect numit „sofismul procurorului" - prosecutor's fallacy -) sau invers, fapt ce
determina confuzie prin confundarea probabilitatii de potrivire cu cea a probabilitatea de
nevinovatie.

Trebuie remarcat ca o mica probabilitate de potrivire, nu poate prin ea însasi sa determine

vinovatia. Când avem de-a face cu probabilitati de potrivire extrem de mici pare naiv sa se
ignore posibilitatea unui rezultat fals pozitiv datorat unei greseli omenesti. O afirmatie bazata pe
probabilitati este prin natura ei o afirmatie de cunoastere partiala, de aceea este paradoxal sa
transformam aceasta cunoastere într-o dovada certa, care poate duce la privarea de libertate sau
chiar executia unui individ.
F. Valoarea metodei

în ciuda acestor controverse, progresele recente în domeniul profilului ADN au transformat acest
tip de investigatie într-un instrument de investigatie de o importanta deosebita pentru medicina
legala datorita unor calitati incontestabile.

- metoda are o specificitate si o capacitate de discriminare net superioara metodelor clasice de

identificare serologica;

- permite identificarea urmelor biologice chiar daca acestea se gasesc în cantitati infinitezimale
(de ordinul a 60 nonagrame la câtiva nucleotizi);

- se poate aplica cu succes chiar atunci când urmele biologice sunt foarte vechi si degradate
(situatii în care markerii sero-logici obisnuiti sunt inutilizabili).

în administrarea justitiei, aportul profilului ADN îl constituie exonerarea de vinovatie al

suspectilor si evitarea sau repararea comiterii unor erori judiciare.

G. Concluzii

Introducerea tiparii ADN a reprezentat o revolutie în domeniul biologiei moleculare. De la

descoperirea amprentelor papilare, profilul ADN reprezinta cea mai mare descoperire în
domeniul criminalistic si este indisolubil legata de viitorul medicinii legale. Din controversele
actuale rezulta necesitatile evolutive care determina directiile viitoare de dezvoltare a tehnologiei
ADN:

/. Crearea unei banci internationala de date ADN pentru uz medico-legal, conectata cu banci de
date similare; este necesara datorita fluxului de informatii în permanenta crestere si necesitatii de
acces în timp real la aceste date.

//. Programe de cercetare coordonate pe plan international. Din motive evidente de eficienta,
cercetarile ar trebui sa se desfasoare dupa un program international, concentrându-se asupra unor
prioritati, ca de exemplu detectia si studiul proprietatilor locusurilor hipervariabile, studii
populationale asupra frecventei alelice etc.

///. Ameliorarea tehnicii ADN. Evolutia rapida în tehnologia ADN, înregistrata în ultimul
deceniu, ar trebui si trebuie sa se continue catre ameliorarea tehnicilor de extractie, de detectie si
filtrare a ADN-ului contaminant, de crestere4 a fiabilitatii tehnicilor ADN (automatizare,
interpretare computerizata etc).

IV. Standardizarea tehnicilor de laborator. Deoarece fiabilitatea tehnicilor ADN a fost pusa la
îndoiala datorita diversitatii actuale de procedee si tehnici de laborator, este necesar un efort
international îndreptat catre standardizarea procedurilor de laborator.

7. PROBLEME ETICE sl JURIDICE

Cunoasterea patrimoniului genetic va deveni din ce în ce mai profunda si deci va aduce din ce în
ce mai multe informatii asupra identificarii individului, asupra predispozitiei sale catre anumite
maladii genetice, asupra potentialei manipulari a geno-

38
mului sau aceste noi cunostinte vor fi redutabile pe plan social, daca foarte repede nu vor fi
comitete nationale de etica pentru orice tine de genetica si biotennologie, comitete ce trebuie sa
defineasca de o maniera stricta limitele utilizarii sondelor genetice.

în medicina legala problemele sunt în principal de trei categorii:

- protectia si respectarea individului; este posibil spre exemplu de a decide alegerea unor regiuni
cu înalt polimorfism ADN care nu aduc nici o informatie asupra sanatatii persoanei;

- crearea multifisier central;

- problema filiatiei.

Aceste aspecte sunt diferite de problemele ridicate, spre exemplu, de amprentele digitale care au
dat suficient timp de gândire marelui public, în timp ce rapiditatea aparitiei noilor tehnologii
ADN nu lasa suficient timp de întelegere a ansamblului problemelor specifice stiintelor medico-
legale, implicând riscul de a confunda posibilitatile manipularii fiintei umane si a descifrarii
polimorfismului individual, probleme cu mare impact atât în dreptul penal cât si în cel civil.

- se pune astfel problema acceptului la prelevare de probe

- în filiatie admiterea incontestabilitatii probei

- introducerea de norme de acreditare pentru laboratoarele specializate, fiecare laborator acreditat

trebuind sa asigure prin personal calificat o munca de calitate cu rezultate reproductive.

Numai în astfel de conditii în care rezultatele sunt exacte, fiabile si reproductibile, exista sansa
combaterii eficiente a criminalitatii internationale.

Capacitatea amprentei ADN de a „stabili" vinovatia sau nevinovatia a capatat atentia si

entuziasmul politiei si justitiei. Terminologia si tehnologia sofisticata, futurista a tehnicilor ADN,
Ie-a înconjurat cu o aura de infailibilitate ceea ce a determinat existenta multor cazuri implicând
amprenta ADN, care au fost aduse în fata Curtii cu putine alte dovezi incriminante. Pentru
moment nici instantele nici magistratii nu sunt pregatiti sa înteleaga pe deplin valoarea dovezilor
rezultate din tehnicile ADN, deci nu pot lua decizii corecte bazate pe argumentele controversate
aduse de expertii apararii si acuzarii. Aceasta explica neîncrederea cu care au început sa fie
privite dovezile ADN de catre tribunale în ultimul timp. Contrastând cu procesul obisnuit al pro-
gresului stiintific, se observa în prezent tendinta ca medicii legisti sa se cantoneze în pareri
inflexibile, rigide datorita unor marturii depuse anterior. Un sistem adversial bazat pe
contradictorialitate nu este recomandabil dezvoltarii acestui câmp nou de activitate medico-
legala, si în general progresului stiintific medico-legal (vezi cazul Deen), întrucât fixeaza rigid
legistii într-o mentalitate de asediu („siege mentality") care îi determina sa refuze noi evidente de
frica posibilelor lor implicatii penale. Cu toate ca natura interogativa a sistemului adversial poate
afecta acuratetea de exprimare, argumentul ca juriul ar fi putut ajunge la acelasi verdict chiar
daca dovezile ADN ar fi fost corect prezentate ridica serioase probleme.
Unele din erorile judiciare dovedite în Marea Britanie au implicat cercetatori care au ascuns
anumite detalii ale rezultatelor investigatiilor lor. Poate ca la fel de nelinistitoare este si
posibilitatea ca juriul sa fi putut ajunge la aceeasi concluzie si fara dovada ADN. Influentati de
publicitatea exagerata facuta amprentei ADN, juratii pot interpreta probabilitatile mici legate de
dovezile ADN ca o dovada irefutabila de vinovatie, netinând seama de alte probe. Cei care
prezinta astfel de dovezi trebuie sa se asigure ca pericolul de interpretare eronata este explicat cu
grija juriului. Problema daca acuzatul este sursa esantionului gasit la fata locului depinde de
tehnologia ADN dar si de celelalte dovezi prezente la dosar. Aprecierea acestora este o problema
primordiala; în consecinta nu este corect ca un expert sa-si exprime opinia în ceea ce priveste
vinovatia acuzatului. Cu toate ca poate parea natural ca omul de stiinta care efectueaza un test sa-
si poata exprima opinia daca esantionul gasit la fata locului provine de la acuzat sau nu, aceasta
conceptie este totusi eronata.