CONSTATAREA TEHNICO - ŞTIINŢIFICĂ ŞI EXPERTIZA

CRIMINALISTICĂ

5. Reglementarea procesual-penală.
 Constatarea tehnico-ştiinţifică.
Activitățile criminalistice desfășurate în locul faptei, dar mai ales
examinarea de laborator a urmelor și mijloacelor materiale de probă, necesită
cunoştinţe de strictă specialitate pe care organul judiciar nu le are, fiind necesar să
apeleze la specialişti din diferite domenii de activitate. Numai în acest fel,
informațiile pe care le conțin acești ”martori muţi” pot fi scoase la lumină și pot
servi la aflarea adevărului.
Activitățile specifice din timpul examinărilor care se fac asupra urmelor și
probelor materiale descoperite în locul faptei sunt reglementate de legislația
noastră în cadrul constatărilor tehnico-științifice şi expertizelor criminalistice.
Constatarea tehnico-ştiințifică se înscrie printre mijloacele de probă
specifice actualei noastre legislații procesual-penale1.
 Constatarea tehnico-ştiinţifică se dispune când2:
- Există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a
unor situaţii de fapt;
- Este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei.
Mod de dispunere şi obiect:
 Constatarea tehnico-științifică se dispune de organul de
urmărire penală prin ordonanţă, imediat după terminarea cercetării la faţa locului
sau în perioada imediat următoare, dar cât mai aproape de momentul identificării şi
ridicării probelor, încercând a se evita degradarea sub orice formă a acestora;
 Constatarea tehnico-științifică are un obiect concret, reprezentat
de elementele materiale şi stările de fapt, prin a căror examinare se obţin probe
ştiinţifice;
 Se efectuează doar asupra materialelor şi datelor pe care
organul de urmărire penală le pune la dispoziţia specialistului;

1
Emilian Stancu,Tratat decriminalistică ediţia a IV-a, Editura Univesrul Juridic,Bucureşti,2007, p. 349, apud
Gheorghe Popa, Niculae Gamenţ, Curs de practică criminalistică în powerpoint, Editura Prouniversitaria, Bucureşti,
2015, p.26
2
C. proc. pen., art.172, alin. (9)
  Specialistului însărcinat cu efectuarea constatării nu i se pot
delega şi nici acesta nu-şi poate însuşi atribuţii de organ de urmărire penală sau
organ de control.

 Expertiza.
Condiţii. Pentru dispunerea expertizelor este necesară îndeplinirea
cumulativă a următoarelor condiții3:
 Să existe necesitatea constatării, clarificării sau evaluării unor fapte
ori împrejurări de natură să servească la aflarea adevărului;
 Lămurirea faptelor şi împrejurărilor să reclame cunoştinţele unui
expert;
 Expertiza se dispune de organul judiciar în condiţiile art. 100 C.proc.
pen. la cerere sau din oficiu. Ea poate fi dispusă atât de organul de urmărire penală
(prin ordonanţă motivată), cât şi de instanţa de judecată (prin încheiere motivată).

 Deosebiri între constatarea tehnico-științifică şi expertiză:

Expertiza poate fi dispusă atât în cadrul procesului penal, cât și în cadrul
procesului civil, în timp ce constatarea tehnico științifică se dispune doar în faza de
urmărire4 a procesulu penal;
Obiectul material al constatării tehnico-ştiinţifice este mai restrâns decât al
expertizei:
 Constatarea tehnico-științifică se efectuează doar asupra mijloacelor
de probă aflate în pericol de dispariție sau asupra acelor obiecte prin a căror
examinare pot fi obținute date necesare lămuririi urgente a faptelor și
împrejurărilor cauzei;
 Expertiza se efectuează în toate celelalte situații și poate avea ca
obiect chiar datele obţinute în cadrul activităţii de constatare tehnico-ştiinţifică.

3
C. proc. pen., art. 172 alin. (1)
4
Nicolae Volonciu - Tratat de procedură penală, parte generală, ediţia a III-a revizuită şi adăugită, Editura Paideia,
Bucureşti, 1998, p.384, apud Gheorghe Popa, Niculae Gamenţ, Curs de practică criminalistică în powerpoint,
Editura Prouniversitaria, Bucureşti, 2015, p.28
  Organizarea activităţii de constatare tehnico-ştiinţifică şi de
expertiză în România5.
Pentru efectuarea constatărilor tehnico științifice și expertizelor funcționează
:
 Institutul Naţional de Criminalistică din cadrul Inspectoratului
General al Poliției Române;
 Institutul Naţional de Expertize Criminalistice din Ministerul
Justiției;
 Institutul Naţional de Medicină Legală;
În cadrul Institutului Naţional de Criminalistică din cadrul Inspectoratului
General al Poliției Române se efectuează:
 Toate genurile de constatări tehnico-ştiinţifice şi expertize
criminalistice;
 Are în subordine servicii de criminalistică la nivelul
inspectoratelor de poliţie judeţene şi birouri de criminalistică
municipale sau orăşeneşti unde se efectuează expertize şi
constatări tehnico-ştiinţifice cu grad de dificultate scăzut.

Institutul Naţional de Expertize Criminalistice efectuează:

 Expertiza scrisului şi a documentelor;
 Expertiza bancnotelor, monedelor metalice, titlurilor de credit
public, cecurilor, precum şi a titlurilor de orice fel pentru efectuarea plăţilor;
 Expertiza urmelor digitale, palmare şi plantare;
 Expertiza urmelor lăsate de fiinţe şi obiecte;
 Expertiza armelor de foc şi a muniţiilor;
 Expertiza fizico-chimică a probelor materiale;
 Expertiza urmelor biologice;
 Expertiza accidentelor de trafic;
 Expertiza exploziilor, incendiilor şi a accidentelor de muncă;
 Expertiza vocii şi vorbirii;
 Expertiza fotografiilor şi a înregistrărilor video;

5
Gheorghe Popa, Niculae Gamenţ, Curs de practică criminalistică în powerpoint, Editura Prouniversitaria,
Bucureşti, 2015, p.28
  Expertiza altor urme, cu excepţia celor care fac obiectul
expertizelor medico-legale.

6. Reguli tactico-criminalistice privind efectuarea constatării tehnico-

științifice și expertizei6.
La dispunerea unei constatări tehnico-științifice sau expertize se vor respecta
următoarele reguli:
 Stabilirea oportunității și utilității expertizei sau constatării tehnico-
științifice pentru aflare adevărului în cauză;
 Verificarea condiţiilor în care au fost fixate, ridicate şi conservate
materialele ce urmează să fie examinate;
 Stabilirea obiectului expertizei sau constatării tehnico-ştiinţifice şi
formularea întrebărilor pertinente în raport cu natura examinărilor care se vor
efectua;
 Procurarea modelelor de comparaţie (în raport cu categoriile de
expertize sau constatări tehnico-științifice care se dispun);
 Stabilirea instituţiei ori numirea expertului care urmează să efectueze
lucrarea;
 Întocmirea actului prin care se dispune constatarea tehnico-ştiinţifică
sau expertiza;
 Înştiinţarea părților și apărătorului suspectului/ inculpatului.

7. Etapele constatării tehnico-ştiinţifice şi expertizei criminalistice7.

Efectuarea unei expertize sau constatări tehnico-științifice parcurge în mod
obligatoriu, următoarele etape:
 Examinarea preliminară;
 Examinarea separată (intrinsecă);
 Examinarea comparativă şi demonstraţia;
 Interpretarea rezultatelor şi formularea concluziilor.

 Examinarea preliminară este obligatorie și are drept scop:

6
Gheorghe Popa, Niculae Gamenţ, Curs de practică criminalistică în powerpoint, Editura Prouniversitaria,
Bucureşti, 2015, p.29
7
Gheorghe Popa, Niculae Gamenţ, Curs de practică criminalistică în powerpoint, Editura Prouniversitaria,
Bucureşti, 2015, p.30
  Verificarea cerinţelor legale pe care trebuie să le îndeplinească actul
prin care se dispune constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza;
 Verificarea sigiliilor şi integrităţii ambalajelor care conţin materialele
trimise pentru examinare;
 Stabilirea concordanţei dintre materialele puse la dispoziţia
specialistului sau expertului şi materialele precizate în actul prin care s-a dispus
lucrarea.

 Examinarea separată (intrinsecă) vizează evidențierea însușirilor generale

şi particulare ale fiecărui obiect expertizat şi a valorii identificatoare ale acestora.
În această etapă, expertul constată dacă numărul şi calitatea caracteristicilor sunt
suficiente pentru stabilirea apartenenţei de gen ori pentru identificarea individuală
a obiectului creator de urmă, sau dacă acestea sunt improprii pentru efectuarea
identificărilor.

 Examinarea comparativă şi demonstraţia reprezintă etapa în care se

verifică asemănările sau deosebirile dintre caracteristicile obiectelor cercetate,
pentru a susține concluziile de identitate sau neidentitate care se vor formula.
Examinarea comparativă se face asupra caracteristicilor generale iar în caz de
coincidenţă, se verifică și corespondența dintre caracteristicile particulare. Specific
acestei etape este și faptul că specialistul sau expertul trebuie să explice – atunci
când este posibil - eventualele deosebiri dintre materialele comparate.

 Interpretarea rezultatelor şi formularea concluziilor

Stabilirea identității obiectelor expertizate nu se rezumă doar la simpla
coincidenţă a caracteristicilor identificatoare. A proceda în acest fel, înseamnă a
confunda identitatea cu asemănarea, ceea ce ar putea conduce ulterior la grave
erori judiciare.
Identitatea trebuie să se sprijine pe caracteristici reprezentative, fiecare dintre
acestea cu valoare identificatoare proprie, atestată de criterii ştiinţifice care înlătură
orice gen de aprecieri subiective. Caracteristicile analizate trebuie examinate în
interdependenţa dintre ele, pentru că numai în acest fel se poate determina dacă
formează o entitate de sine stătătoare, irepetabilă. Aceasta se impune cu atât mai
mult cu cât, privite separat, caracteristicile examinate se pot manifesta în forme
asemănătoare şi la alte obiecte incluse în categoria sau specia din care face parte
obiectul căutat.
Identificarea se realizează şi atunci când între obiectele comparate se constată
existenţa unor deosebiri, însă acestea nu trebuie să fie esenţiale. Ca şi în cazul
asemănărilor, apariţia deosebirilor trebuie explicată după criterii ştiinţifice.
Rezultatele comparărilor se materializează în concluziile pe care le
formulează expertul.

8. Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi de expertiză criminalistică

Indiferent de genul expertizei sau constatării tehnico-științifice care se
dispune, rezultatele examinărilor se materializează sub forma unui raport scris care
conține:
 Parte introductivă;
 Parte expozitivă (descriptivă);
 Concluziile specialistului sau expertului.

Partea introductivă conține referiri obligatorii la: organul judiciar care a

dispus lucrarea, felul expertizei şi obiectul acesteia, materialele puse la dispoziţie şi
întrebările adresate specialistului/expertului, data dispunerii, numele şi prenumele
specialistului sau expertului, intervalul de timp şi laboratorul în care a fost
efectuată și precizarea dacă părţile care au participat la aceasta au dat explicaţii în
cursul expertizei.
În partea expozitivă (descriptivă) se precizează starea sigiliilor şi
ambalajelor în care au fost trimise materialele de examinat, numărul şi natura
acestora, modalităţile de obţinere a modelelor de comparaţie, experimentele
efectuate. Tot în această parte se face o descriere amănunțită a metodelor și
procedeelor utilizate în cercetările comparative, a constatărilor desprinse cu această
ocazie precum și aparatura folosită de specialist/expert. De asemenea, aici se
consemnează - atunci când există - obiecţiile sau explicaţiile părţilor şi analiza
acestora în funcţie de constatările desprinse în timpul examinărilor. Sunt descrise
inclusiv urmele latente relevate în condiţii de laborator.
Concluziile specialistului/expertului reprezintă de fapt răspunsurile pe care
acesta le dă la întrebările adresate de organul judiciar. Există trei categorii de
concluzii care pot fi formulate în cadrul unui astfel de raport:
 Concluzii cert pozitive sau cert negative;
 Concluzii de probabilitate și
  Concluzii de imposibilitate a rezolvării problemei.
Criminalistul francez Edmond Locord, adresându-se experţilor criminalişti,
făcea referire la formularea concluziilor astfel: „Nu vă consideraţi niciodată
obligaţi să ajungeţi la concluzii mai ferme decât cele furnizate de examinările
tehnice. Dacă există cea mai mică îndoială, exprimaţi-o”.

9. Valorificarea concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică şi

de expertiză criminalistică8.
Organul de urmărire penală şi instanţa de judecată au latitudinea să aprecieze
în mod liber probele administrate în cauză şi să-şi formeze o convingere intimă.
Principiul liberei aprecieri a probelor este aplicat şi în privinţa concluziilor
formulate de expert sau specialist.
Deși opiniile expertului/specialistului nu sunt obligatorii, ele nu pot fi
înlăturate decât motivat şi numai dacă sunt inexacte, neconforme cu realitatea.
Pentru aprecierea obiectivă a concluziilor oricărui raport de constatare tehnico-
științifică sau expertiză criminalistică,se verifică:
 Modul în care au fost respectate cerinţele privitoare la fixarea
ridicarea şi conservarea materialelor, numirea experţilor şi citarea părţilor;
 Corespondenţa dintre materialele precizate în actul de dispunere şi
cele menţionate în raportul de constatare sau de expertiză;
 Dacă raportul conţine răspunsuri la toate întrebările adresate de
organul judiciar;
 Dacă au fost examinate toate materialele puse la dispoziţia expertului
sau specialistului;
 Metodele de lucru folosite şi conţinutul ştiinţific al acestora,
urmărindu-se dacă sunt adecvate domeniului respectiv;
 Raţionamentele şi argumentele ştiinţifice pe care se sprijină
concluziile;
 Dacă opiniile divergente ale specialiştilor care au executat lucrarea, au
fost exprimate separat, în cuprinsul aceluiaşi raport.

8
Gheorghe Popa, Niculae Gamenţ, Curs de practică criminalistică în powerpoint, Editura Prouniversitaria,
Bucureşti, 2015, p.33
 Neîndeplinirea acestor cerinţe poate avea ca efect anularea expertizei,
restituirea raportului în vederea completării, dispunerea unui supliment de
expertiză ori a unei noi expertize.

10. Constatări şi expertize criminalistice ce pot fi efectuate în laboratoarele

criminalistice ale Poliţiei române
Multe dintre constatările şi expertizele solicitate de organele judiciare, sunt
dispuse şi pot fi efectuate de specialişti sau experţi din cadrul Institutului Naţional
de Criminalistică şi al serviciilor Criminalistice din cadrul inspectoratelor judeţene
de poliţie.

10.1. Genurile de constatări şi expertize criminalistice

Domeniile în care se apelează la sprijinul experţilor şi a specialiştilor sunt
foarte variate, fapt pentru care problematica sferei de activităţi poate fi foarte
variată: tehnică, agroalimentară, medico-legală, psihiatrică, contabilă,
criminalistică etc. Practic, acestea folosesc investigaţii cu context în toate
domeniile de activitate ce interesează cauza penală şi în legătură cu care organul de
urmărire penală sau instanţa de judecată are aspecte neelucidate.
Expertizele cel mai frecvent dispuse de organele judiciare sunt: expertizele
tehnice, contabile, medicale şi medico-legale şi expertizele criminalistice.
Când există pericolul de dispariţie a unor mijloace de probă sau de
schimbare a unor situaţii de fapt şi este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau
împrejurări ale cauzei, cu ajutorul constatărilor sau expertizelor criminalistice pot
fi rezolvate, în principal, următoarele probleme:
- identificarea făptuitorului şi a celorlalţi participanţi;
- identificarea instrumentelor, a altor obiecte folosite la comiterea faptei şi a
diferitelor substanţe utilizate sau preluate cu prilejul săvârşirii infracţiunii.
Varietatea urmelor identificate în câmpul infracţiunii şi care se impune a fi
examinate, determină efectuarea unor genuri de constatări sau expertize
criminalistice, după cum urmează:
- expertiza dactiloscopică, ce permite identificarea autorului infracţiunii
după urmele papilare, prin compararea urmelor papilare de la locul faptei şi
impresiunile digito-palmare şi plantare ale persoanelor bănuite. În ultimul timp
aceste comparări se efectuează automat datorită sistemului A.F.I.S. Morpho-Trak,
care se află în dotarea laboratoarelor de criminalistică ale Poliţiei Române;
 - expertiza urmelor de picioare, dă posibilitatea identificării autorului după
urmele plantare şi de încălţăminte, prin compararea urmelor lăsate de planta
piciorului, ciorapului sau a încălţămintei, cu impresiunile sau modelele de
comparaţie prelevate de la persoanele suspecte; Acest gen de expertiză este de fapt
o varietate a expertizei dactiloscopice pentru urmele piciorului desculţ sau
traseologice, pentru urmele de încălţăminte;
- expertiza traseologică se ocupă cu studierea urmelor ca impresiune a
structurii exterioare a obiectelor, ca modificări produse de sau pe corpul uman, de
sau pe anumite obiecte ori suporturi, în vederea identificării obiectului creator,
precum şi a lămuririi împrejurărilor legate de formarea acestor urme (instrumente
de forţare, urme de încălţăminte, ale mijloacelor de transport, reconstituirea
întregului din părţile componente, noduri şi legături etc.); în această categorie intră
şi expertiza urmelor de buze, de dinţi, nas sau ale altor părţi ale corpului uman,
care permite investigatorilor să identifice persoanele care le-au creat, chiar dacă
acest gen de urme este mai rar întâlnit la locul faptei;
- expertiza biologică şi biocriminalistică furnizează indicii cu privire la
victimă, agresor şi chiar la împrejurările în care a fost săvârşită fapta pe baza
urmelor de sânge, de salivă, a firelor de păr, depozitului subunghial, spermă,
fragmente osoase ori urme de contact cu preluarea de celule dermice. Actualmente
se poate efectua toată gama de investigaţii prin expertiza genetică, realizată prin
metoda A.D.N. cu o posibilitate de coincidenţă de la 1 la 350 miliarde de persoane;
- expertiza antropolgică este executată când există un cadavru cu identitate
necunoscută şi al cărui craniu este pregătit pentru expertizare, iar în evidenţă există
o persoană de acelaşi sex cu unele asemănări de ordin anatomic şi antropologic,
dispărută de la domiciliu;
- expertiza balistică vizează infracţiunile în care a fost utilizată o armă de foc
urmând a stabili arma cu care s-a tras după urmele lăsate pe tub şi glonţ, respectiv
studierea urmelor principale şi secundare ale împuşcăturii existente pe corpul şi
îmbrăcămintea victimei, în scopul stabilirii direcţiei şi distanţei de la care s-a tras;
- expertiza grafică este dispusă în cazul în care de la locul faptei au fost
ridicate documente şi înscrisuri, pentru identificarea autorului după scris şi
semnătură, stabilirii autenticităţii unor acte, documente ori bancnote, identificării
falsurilor ori a materialelor de scris, uneori îmbinându-se cu expertizele
traseologice sau fizico-chimice;
 - expertiza fizico - chimică, are un spectru larg de examinări, cum ar fi
analize toxicologice, ale diverselor produse şi substanţe anorganice (vopsele, sticlă,
sol, metale, mase plastice, produse petroliere etc.);
- expertiza vocii şi vorbirii, analizându-se inflexiunile glasului, arhaisme,
jargon etc.
- expertiza fotografiilor şi a înregistrărilor video, se realizează în
legătură cu fotografiile de portret pe suport din hârtie fotografică color sau imagini
digitale, înregistrările video în format analog sau digital;
- expertiza tehnicii de calcul şi a mijloacelor de telecomunicaţii
(I.T.), se realizează la Institutul Naţional de Criminalistică, examinându-se
sistemele informatice, echipamentele periferice, mediile de stocare (magnetice,
optice, flash), precum şi materialele realizate sau contrafăcute cu ajutorul
sistemelor informatice.

10.2. Probleme ce se pot lămuri prin efectuarea constatărilor şi

expertizelor criminalistice.
Problemele care pot fi lămurite cu ocazia efectuării constatărilor sau
expertizelor, se pot regăsi ca întrebări adresate specialistului sau expertului,
cuprinse în actul de dispunere, respectiv în ordonanţă.
Prin intermediul constatărilor sau expertizelor dactiloscopice se pot
rezolva următoarele probleme:
- identificarea persoanelor şi cadavrelor cu identitate necunoscută aflate în
evidenţele poliţiei;
- identificarea persoanelor care şi-au declarat o identitate falsă ;
- verificarea semnăturilor depuse prin punerea degetului de către persoanele
analfabete;
- stabilirea mecanismului de formare a urmelor;
- determinarea urmelor parţiale suprapuse;
În marea majoritate a cazurilor expertizele dactiloscopice au ca obiect
identificarea persoanelor care au lăsat urme papilare la locul faptei. În aceste
situaţii sunt efectuate comparaţii dactiloscopice între fotogramele urmelor papilare
în litigiu (ridicate de la faţa locului) şi impresiunile papilare ale persoanelor incluse
în cercurile de bănuiţi (obţinute cu ocazia amprentării sau existente în baza de date
A.F.I.S.
 În acest sens, expertului i se pot adresa întrebări în funcţie de materialul pus
la dispoziţie:
a. cu privire la urmele papilare:
- dacă obiectul pus la dispoziţie prezintă urme papilare şi câte anume;
- dacă un anumit profil papilar conţine în cuprinsul său detalii;
- caracteristice provenite din două s-au mai multe desene papilare;
- dacă urma este digitală, palmară sau plantară;
- care este tipul, subtipul, varietatea urmei;
- de la ce mână, deget sau plantă provine urma papilară;
- dacă urma prezintă suficiente elemente individuale pentru identificare;
- care este mecanismul de formare al urmei papilare;
- dacă urma ridicată de la faţa locului şi impresiunea papilară prezentată ca
model de comparaţie sunt create de aceeaşi persoană;
b. cu privire la impresiunile papilare:
- dacă impresiunile papilare înaintate sunt apte comparaţiilor dactiloscopice;
- dacă impresiunile papilare înaintate se regăsesc în baza de date AFIS
Morphotrak şi cu ce date de stare civilă;
- dacă două sau mai multe seturi de impresiuni papilare au fost create
de una şi aceeaşi persoană sau de persoane diferite şi care sunt datele de
identificare ale acestora.
Prin intermediul constatărilor sau expertizelor balistice se pot rezolva
următoarele probleme9:
- stabilirea caracteristicilor (marcă, tip, calibru, model, ţară producătoare)
armei cu care s-a tras, muniţiilor şi componentelor dispozitivelor explozive;
- starea de funcţionare a armei, muniţiei, dispozitivelor explozive;
- dacă arma/dispozitivul se putea declanşa accidental;
- determinarea distanţei şi direcţiei de tragere;
- identificarea armei după urmele lăsate pe glonţ şi tub şi invers;
- examinarea urmelor de intrare şi ieşire a glonţului pe corpul uman şi pe
obiecte;
- examinarea urmelor sonore ale împuşcăturii, armării şi percuţiei;
- examinarea armelor de foc atipice;
- stabilirea locului de amplasare a unui dispozitiv exploziv pe baza
urmelor principale şi secundare ale exploziei.
9
Site POLIŢIA ROMÂNĂ – Laboratorul de Balistică Judiciară, http//www.politiaromana.ro
 Prin intermediul constatărilor sau expertizelor vocii şi vorbirii, se pot
rezolva următoarele probleme:
- stabilirea apartenenţei la gen cu ajutorul vocii;
- stabilirea apartenenţei la gen cu ajutorul vorbirii;
- stabilirea cu aproximaţie a vârstei în cadrul genului;
- determinarea zonei dialectictale;
- identificarea vorbitorului după voce şi vorbire.
Prin intermediul constatărilor sau expertizelor efectuate în laboratorul
poligraf pot rezolva următoarele probleme:
- excluderea suspecţilor ce sunt neimplicaţi în cauzele cercetate,
prevenindu-se erorile judiciare, pierderile de timp prin verificări inutile şi evitarea
implicării cadrelor de poliţie în activităţi ineficient;
- identificarea autorilor de infracţiuni indiferent de gen;
- verificarea veridicităţii declaraţiilor persoanelor cuprinse în procesul
judiciar;
- stabilirea sincerităţii apărărilor formulate de persoanele implicate în
comiterea
unor infracţiuni (cauze care înlătură caracterul penal al faptei: legitima apărare,
starea de necesitate, eroarea de fapt, constrângerea fizică sau morală);
- stabilirea împrejurărilor care califică sau agravează unele fapte penale;
- depistarea caracterului calomnios al unor denunţuri sau plângeri penale;
- soluţionarea contradicţiilor ce apar între declaraţiile persoanelor constituite
ca părţi în procesul penal, când procedeul clasic al confruntărilor nu a dat rezultate.
Prin intermediul constatărilor sau expertizelor grafice şi de tehnică a
documentelor pot fi rezolvate următoarele probleme:
- identificarea persoanei după scrisul de mână;
- identificarea persoanei după semnătură;
- identificarea maşinii de scris;
- examinarea impresiunilor de ştampilă;
- stabilirea autenticităţii cărţilor de identitate a persoanelor;
- stabilirea autenticităţii timbrului sec;
- stabilirea autenticităţii, falsului ori contrafacerii bancnotelor;
- stabilirea autenticităţii, falsului ori contrafacerii cardurilor;
- stabilirea autenticităţii, falsului sau contrafacerii documentelor de
transport şi identitate a autovehiculelor;
 - examinarea de reconstituire a documentelor distruse;
- identificarea copiatoarelor folosite la falsificarea documentelor.
Prin intermediul constatările sau expertizelor traseologice se pot rezolva
următoarele probleme10:
- identificarea persoanei după urmele de dinţi;
- identificarea persoanei după urmele de urechi;
- identificarea persoanei după urmele de buze, nas sau alte zone ale feţei;
- stabilirea dacă două sau mai multe fotografii reprezintă aceeaşi persoană
(expertiza de portret);
- stabilirea stării de funcţionare a sistemelor de închidere asigurare;
- identificarea instrumentelor folosite la forţarea sistemelor de închidere şi
asigurare;
- identificarea mijloacelor de transport (auto, cu tracţiune animală şi
propulsate de forţa omului) după urmele lăsate la faţa locului sau pe corpul şi
îmbrăcămintea victimelor. Aceste urme pot fi create de sistemele de rulare,
fragmente sau componente ale mijloacelor de transport (vopsea, obiecte de
ornament, cioburi şi subansamble ale sistemelor de iluminare/semnalizare,
parbrize, lunete etc.);
- stabilirea întregului după părţile sale componente;
- identificarea obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte, după urmele
lăsate pe corpul victimelor, pe sol sau pe alte obiecte;
- identificarea instrumentelor de lovire (contondente, tăietoare, tăietoare
înţepătoare, tăietoare-despicătoare, înţepătoare) după urmele lăsate pe corpul
victimelor sau pe alte obiecte;
- identificarea animalelor după urmele de picioare lăsate de acestea pe
corpul sau îmbrăcămintea victimelor, pe sol sau pe alte obiecte;
- identificarea seriilor pilite sau deteriorate, pe cale electrochimică.
Prin intermediul constatările sau expertizelor fizico-chimice se pot
rezolva o serie de probleme necesare soluţionării cauzei, prin:
- analiza probelor susceptibile a fi toxice şi determinarea substanţelor
chimice din componenţa acestora;
- analiza probelor susceptibile a fi droguri/medicamente şi determinarea
categoriei din care acestea fac parte ;

10
Site POLIŢIA ROMÂNĂ – Laboratorul de Traseologie, http//www.politiaromana.ro
 - examinarea microscopică comparativă a micro-peliculelor de vopsea, în
vederea determinării numărului de straturi, nuanţei şi succesiunii acestora, natura
liantului şi gradul de reflectare a pigmenţilor din compoziţia vopselelor ;
- analiza fizico-chimică a documentelor, cernelurilor, creionului, tonerului, a
suportului acestora din hârtie, material plastic, hârtie laminată, a fibrelor
documentului, fluorescenţei elementelor de siguranţă;
- analiza probelor ce conţin fragmente carbonizate şi identificarea
micro-urmelor hidrocarburilor şi compuşilor din produsele petroliere;
- analiza probelor ce conţin urme ale exploziilor pentru identificarea
componentelor explozive şi stabilirii dispozitivelor folosite;
- examinarea şi identificarea firelor/fibrelor textile;
- examinarea şi analizarea micro-fragmentelor din sticlă, materialelor
plastice, materialelor metalice;
- relevarea urmelor papilare latente de pe suporturi atipice a căror
suprafaţă nu permite relevarea cu pulberi clasice, fluorescente (atmosfera de ciano-
acrilat în incinta termostată cu control al umidităţii);
- analiza chimică spectrometrică sau electro-microscopică a probelor care
din punct de vedere cantitativ nu pot fi examinate prin mijloace clasice de analiză.
Prin intermediul constatărilor sau expertizelor biocriminalistice se
pot rezolva următoarele probleme:
- examinarea comparativă a firelor de păr uman precum şi a materialelor şi
fibrelor textile, în scopul stabilirii caracteristicilor morfologice, a naturii sau specie
de origine a urmelor precum şi a asemănărilor sau deosebirilor dintre probele
ridicate de la locul faptei şi cele de comparaţie;
- examinarea urmelor biologice (sânge, spermă, salivă, transpiraţie, fire de
păr, depozite subunghiale, ţesut osos, ţesut cornos etc.) în scopul stabilirii
prezenţei şi a naturii acestora (caracterul secretor sau nesecretor, grupa sanguină);
- identificarea persoanei care a creat urmele de tip biologic ridicate de la
faţa locului, prin metode genetice;
Prin intermediul constatărilor sau expertizelor fotografiilor şi a
înregistrărilor video se pot rezolva următoarele probleme:
- stabilirea faptului dacă două sau mai multe fotografii/imagini reprezintă
aceeaşi persoană;
- conversia din format analog în format digital sau PAL în NTSC;
- desfacerea înregistrărilor în cadre a frame-uri;
 - prelucrarea cadrelor de interes;
- comparaţii de imagini ale obiectelor sau detaliilor;
- imprimarea pe suport din hârtie a imaginilor obţinute;
- realizarea de montaje video;
- protejarea identităţii unei persoane prin acoperirea sectoarelor cu o zone
de mozaic.
Prin intermediul constatărilor sau expertizelor tehnicii de calcul şi a
mijloacelor de telecomunicaţii (I.T.) se pot rezolva următoarele probleme:
- stabilirea stării de funcţionare a sistemului informatic;
- stabilirea parametrilor tehnici;
- realizarea imaginii fizice complete a HDD-ului unităţii şi mediilor de
stocare;
- stabilirea conţinutului HDD-ului şi recuperarea datelor informatice de pe
HDD;
- căutarea, compararea şi sortarea datelor informatice după conţinut, cuvinte-
cheie, nume extensii, proprietăţi;
- stabilirea naturii şi parametrilor tehnici ai perifericelor şi a stării lor de
funcţionare.