Educație fără violență

„Așa au fost și ei crescuți – părinții – și așa au învățat că e cea mai simplă

cale, de ce să îi explici copilului două ore ceva, îi dai două palme și se
rezolvă imediat”.

(opinia unui copil despre violența în familie)

Fenomenul violenței asupra copilului rămâne unul ascuns și subraportat, un fenomen ce

afectează mai ales copii din grupurile vulnerabile, dar căruia îi cad victime copii din toată
societatea. De cele mai multe ori, datele statistice surprind manifestările cele mai violente și
cazurile cele mai dramatice ale violenței cu victime copii.
Nivelul scăzut de educație, sărăcia, lipsa de informații cu privire la drepturile copilului,
protecția copilului și metodele alternative de creștere și educare a copiilor – sunt doar câțiva
dintre factorii de risc pentru apariția de comportamente cu impact negativ asupra dezvoltării
copiilor, comportamente ce reprezintă grave încălcări ale prevederilor Convenției Drepturilor
Copilului. Expunerea copiilor la violență în propriile familii, în mod regulat, prin asistarea la
conflicte violente și certuri între părinți, încalcă reglementările în vigoare cu privire la
protecția copilului și pot afecta în mod grav bunăstarea acestuia, dezvoltarea personală și
interacțiunea socială în copilărie și în viața de adult.
Cifre îngrijorătoare arată că, în ciuda interzicerii prin lege încă din 2004 a oricărei
forme de violență asupra copiilor în familie, părinții nu doar că încă utilizează pedeapsa
corporală în practica educațională de zi cu zi, dar un procent semnificativ dintre ei apreciază
pozitiv bătaia ca mijloc de educație a copilului. Convingerea că prin pedepsire copiii vor
învăța cele mai importante lecții este extrem de răspândită în rândul părinților. Cu toate astea,
ceea ce copiii învață este total diferit de ceea ce încearcă părinții să îi învețe.
Comunitățile școlare se confruntă cu diferite manifestări de violență printre care cele
mai semnificative sunt bullying-ul (forme de violență repetată asupra unui elev de către alți
elevi), de obicei asociat cu discriminarea, homofobia sau rasismul, violența fizică și verbală
între elevi, dar și între profesori și elevi.
 Expunerea la violenta poate avea efecte semnificative asupra copiilor pe parcursul
dezvoltarii lor si influenteaza modul in care acestia isi vor forma relatiile cu cei din jur in
copilarie si ca adulti.
Violenta duce la pierderea de mii de vieti anual si la costuri medicale sau de
inmormintare uriase. Statisticile arata ca multe din actiunile violente au loc la domiciliu,
majoritatea produse intre soti sau intre prieteni. Aproape 50% dintre victime locuiesc cu copii
mai mici de 12 ani, care, de cele mai multe ori, devin la randul lor victime. In concluzie,
expertii considera ca violenta la domiciliu este principala cauza a copiilor abuzati sau a mortii
acestora datorita neglijentei.
Desi expunerea la violenta poate avea consecinte serioase asupra copiilor, ei pot trece
peste efecte mai usor daca anumiti factori sunt prezenti in viata lor. Un copil care creste
inconjurat de dragoste si atentie din partea unor adulti care cunosc efectele violentei si stiu sa
ofere stabilitate si liniste, are sanse mari sa creasca frumos si sa fie un adult fericit. Scolile,
centrele comunitare si programele recreationale pot si ele oferi copiilor o sansa de a scapa de
violenta, de a-si capata propria independenta si incredere si de a invata cum sa se descurce in
viata.
O parte din adulti cred ca un copil de 6 luni sau mai mic, care asista la scene violente
(ca de pilda tatal o loveste mereu pe mama), nu va suferi mult deoarece nu are memorie pe
termen lung. !!! Nimic mai fals. Copiii sunt ca buretii. Ei absorb tot ce se intampla in jurul lor
de la cele mai fragede varste. Ei percep violenta si furia care-i inconjoara asa cum percep si
dragostea si atentia din partea celor care ii ingrijesc. Din aceasta cauza, natura si calitatea
relatiilor cu un copil chiar foarte mic conteaza foarte mult pentru dezvoltarea lui pe viitor.
Violenta afecteaza viata tuturor celor care sunt martori la ea. Pentru copii, violenta are
urmari psihologice, emotionale si de dezvoltare. Chiar si la copiii foarte mici, martori la
violenta, pot apare simptome de genul: anxietate, cosmaruri, regresie in limbaj sau in
dezvoltarea motorie si stres post-traumatic. De asemenea, increderea in propria persoana sau
in cei cu care vine in contact poate avea de suferit.
Violenţa ameninţă nu doar şansele de supravieţuire și sănătatea copiilor, ci și bunăstarea
lor emoţională și viitoarele perspective. Actele de violenţă la care un copil este supus sau
martor la o vârstă fragedă, atunci când creierul și corpul se află la o etapă importantă a
dezvoltării, pot provoca daune pe tot parcursul vieții. Acestea afectează sănătatea fizică și
mintală a copiilor, le compromit capacitatea de a învăța și a socializa, și le subminează
dezvoltarea ca adulți funcționali și părinți buni mai târziu în viață.
 Violența împotriva copiilor acasă este o normă socială, nefiind combătută chiar și atunci
când are loc în public. În timp ce puțini părinți consideră că violența poate fi aplicată pentru
educarea copilului, aproape jumătate încă mai cred că bătaia este o formă acceptabilă de
disciplină, iar 16% dintre părinți recunosc că și-au bătut copilul mai mic de un an.
Sărăcia și nivelul scăzut de trai, consumul de alcool și migrația părinților cu copii lăsați
singuri acasă sporesc riscul neglijării, abuzării sau exploatării copiilor.
Întrucât cazurile de violenţă sunt rareori raportate autorităților, iar serviciile pentru
victime sunt limitate, acești băieți și fete nu întotdeauna primesc asistența de care au nevoie.
De altfel, puțini părinți au cunoștințele și abilitățile necesare pentru a-și educa copiii într-o
manieră pozitivă.
Abandonul și instituționalizarea copiilor sunt, de asemenea, forme de violenţă. Iar copii
instituționalizați sunt percepuţi ca fiind deosebit de vulnerabili.
Violența se regăsește și în școli. Există îngrijorări cu privire la intimidarea în școli,
aproape 60% dintre adolescenţi fiind implicați în cel puţin o bătaie în ultimul an și/sau hărțuiți
cel puțin o dată în ultimele câteva luni.

Cum se poate elimina violenta?

1. Ofera un exemplu bun. Copiii invata cum sa se comporte urmarindu-i pe adulti.
Parintii trebuie sa faca un efort pentru a-si pastra un sens al valorilor si moralei in paralel cu
modul de a se exprima non-violent si de a oferi un exemplu in acest sens. Daca copilul te vede
certandu-te, fii sigur ca te va vedea si impacandu-te si niciodata nu continua cu violenta fizica
sau verbala in prezenta lui.
2. Foloseste metode de disciplinare non-violente. Daca iti lovesti si bati copilul drept
pedeapsa (si mai ales in cazul copiilor sub 3 ani), el va invata ca violenta este permisa in orice
situatie (cei mici nu au cum sa inteleaga rolul unei pedepse, daca nu inteleg cu ce au gresit
- !!! Intotdeauna oferiti-le explicatii privind acest lucru, altfel bataia nu-i va convinge ca au
gresit). Exista suficiente cai de pedepsire fara violenta, astfel incat pentru rezolvarea uneori a
problemelor, pedepse de genul: "5 minute stai pe acest scaun" sau "2 minute la colt" sunt
suficiente si non-violente. !!! Aminteste-ti insa ca mereu sa rasplatesti un comportament
frumos.
3. Limiteaza expunerea la violenta. Acorda mare atentie programelor de la televizor,
casetelor video si programelor de pe internet pe care copilul le urmareste si limiteaza
expunerea acestuia la temele violente. Pistoalele si sabiile de jucarie, dar si alte jucarii ce
promoveaza violenta si agresiunea trebuiesc limitate si monitorizate.
 4. Impune reguli clare si limite potrivite varstei. Copiii trebuie sa cunoasca exact ce se
asteapta de la ei si consecintele daca nu coopereaza. Mai mult, fii sigur ca copilul intelege
toate regulile din familie - poti chiar sa-l implici in setarea unora. De asemenea, mentinerea
acelorasi reguli in mod consistent reduce conflictele si iti mentine credibilitatea ca parinte.
5. Ofera-i copilului multa afectiune si atentie. Copiii care se simt iubiti, in siguranta si
care au format un sentiment de incredere cu adultul care-i ingrijeste sunt mai putin violenti si
agresivi decit ceilalti. Poti construi acest sentiment de incredere si siguranta al propriului copil
avand un rol activ in viata lui, petrecand in mod consistent suficient timp de calitate cu el si
oferindu-i multa dragoste, laude si incurajari. Chiar si o perioada de timp scurta petrecuta
astfel, poate aduce numai satisfactii si pentru parinte, da mai ales pentru copil.