REFERAT LA SOCIOLOGIA EDUCAȚIEI

-Maltratarea copiilor și consecințele acesteia-

Introducere
Se pare că abuzul în rândul copiilor, și nu numai, este o acțiune tot mai des întâlnită în
zilele noastre, iar de cele mai multe ori trecută sub tăcere. Dacă ar fi să definim acest termen,
inițial am fi tentați să îl încadrăm în sfera violenței fizice, însă maltratarea este definită
ca ,,expunere de către părinți a copiilor la comportamente abuzive din punct de vedere fizic,
sexual, emoțional sau neglijarea lor astfel încât sănătatea fizică, emoțională și dezvoltara le sunt
periclitate”.1 Astfel observăm că termenul de maltratare cuprinde o sferă largă de acțiuni ce
dăunează sănătății copiilor, atât celei de ordin fizic, cât și celei de ordin psihic.

Formele maltratării
O formă a maltratării este neglijarea. Aceasta constă în ignoranța părinților în ceea ce
privește starea de bine a copilului. Neglijarea, de asemenea, cuprinde și faptul că părintele nu
asigură copilului bunurile neceseare pentru o bună școlarizare și un trai adecvat. Aceste lucruri
sunt cauzate, în general, de imposibiltățile materiale pe care familia le întâmpină, însă acest fapt
nu poate întemeia o scuză solidă.
De multe ori, neglijare este însoțită și de abuzul fizic,
care reprezintă ,,varianta activă a matratării și care poate fi
definit din mai multe perspective, ca încălcare a legilor/ a
codului penal, act cu consecinte medicale, psihologice și/ sau
sociale, fenoment multidimensional rezultat din interacțiunea
mai multor elemente: caracteristicile părinților și ale copiilor,
procesul de interacțiune familială, contextul social, comunitar
sau cultural”.2

11
Tușa, Enache, Sociologia educației – note de curs
2
Irimescu, Gabriela, Asistența socială a copilului maltratat, p. 9
 Abuzul fizic implică violența fizică aplicată de tutorele copilului, având ca rezultat
vătămarea acestuia. În majoritate, abuzul fizic este utilizat de către părinți în scopul de a-l educa.
Cercetările în domeniu relevă câteva caracteristici mai importante ale părinţilor care îşi
abuzează fizic copiii (informații preluate din Abuzurile asupra copilului. Forme, motivație,
consecințe. Gheorghe Florian, Mihaela Pușaș):
a) provin din familii cu un climat impregnat de violenţă: părinţii lor se agresau reciproc,
iar ei erau pedepsiţi corporal în copilărie;
b) sunt convinşi că educaţia cea mai bună se face prin pedepse corporale;
c) în familiile de origine, tatăl considera că are dreptul „natural” de a folosi orice
mijloc pentru a-şi impune autoritatea;
d) adoptă un stil confuz, derutant, ambivalent, în raporturile cu copiii lor, au aşteptări
nerealiste de la ei, de exemplu, să fie primii la şcoală, să muncească în casă, să nu se joace, să
fie constant ascultători, să nu creeze niciun fel de probleme;
e) copiii sunt consideraţi obiecte utilitare: ei există mai degrabă pentru a le satisface
nevoile, proiecţiile şi aspiraţiile neîmplinite (ei trebuie să fie supuşi în orice împrejurare, să
îndeplinească întocmai tot ce li se cere);
f) nu sunt îngrijoraţi de rănile fizice şi sufleteşti pe care le pot provoca, fiind adepţi ai
ideii că „se mai întâmplă, ce mare lucru, i-am dat câteva palme”
Din datele unui studiu realizat de UNICEF, fundația COPIII NOȘTRI, la al cărui sondaj
au luat parte membrii a peste 2.800 de familii din toate categoriile sociale, rezultă următoarele
(informații preluate de pe site-ul didactic.ro):
Pălmuiți din...inerție!
Potrivit studiului, aproape 50% dintre părinți folosesc pedepsele fizice ca metode disciplinare
asupra copiilor cu vârste între un an și trei ani. Cele mai frecvente corecții sunt pălmuirea,
trasul de urechi, de păr sau zgâlțâirea. Numărul de copii bătuți crește pe măsură ce aceștia
înaintează în vârstă. Mulți dintre părinți au declarat că nu realizează când mai trag câte o
palmă copilului lor, a precizat Martha Iliescu, președintele fundației COPIII NOȘTRI. Ea a
adăugat că, în proporție de 85%, mamele sunt responsabile de acest tratament. Studiul mai
arată că peste 30% dintre părinți se ceartă în prezența copiilor, mai frecvent în mediul rural.
Dacă nu e bătaie, e ceartă.
Nu doar tratamentul fizic este folosit în corijarea erorilor făcute de cei mici, ci și cel verbal.
Abuzul psihic este și el foarte frecvent, concretizat prin ridicarea tonului, țipat,vorbe grele
adresate copilului, injurii, explică Martha Iliescu. Potrivit datelor din studiu, peste 90% dintre
părinți aplică această metodă educațională.
Prin ultimele date ale studiului ajungem la un alt tip de abuz, mai exact abuzul psihic. Iar
acesta este definit de dr. Ovidiu Balaban-Popa ca
fiind ,,un tipar de actiuni sau lipsa unor actiuni
intenționale, verbale sau comportamentale, care
transmit unui copil mesajul că ea sau el este lipsit
de valoare, slab, neiubit, nedorit, în pericol sau că
este valoros doar fiindcă îndeplineste nevoile
altcuiva”.3 De asemenea, lipsa suportului
emoțional și violența domestică la care un copil
este martor reprezintă forme ale abuzului psihic.
Totodată, mai există și abuzul sexual, care este definit de dr. Ovidiu Balaban-Popa
astfel: ,,Abuzul sexual este orice act a cărui intenție este ca un copil să satisfacă din punct de
vedere sexual un copil mai mare sau un adult. Abuzul sexual este orice activitate sexuală pe care
copilul nu o înțelege sau la care nu consimte sau care este împotriva legii”. Abuzul sexual
implică automat și abuzul de ordin fizic, dar și pe cel de ordin psihic.
,,Diferitele tipuri de maltratare au asupra copilului efectele unui eveniment traumatic.
Evenimentele traumatice au o apariţie neaşteptată şi o intensitate imprevizibilă; ele întrec limitele
obişnuite ale experienţei umane şi au un caracter înfricoşător pentru cei mai mulţi pe care îi
afectează. Copiii care sunt crescuţi în situaţii stresante sunt mai bolnăvicioşi decât alţi copii”. 4

Indiferent de felul abuzului, acesta are un efect îndelungat asupra copilului. Acesta poate rămâne
marcat toată viața, ajungând, poate, un adult cu grave probleme comportamentale.
Până a ajunge un adult cu problemă, acesta se poate manifesta și în timpul adolescenței
problematic. Poate să adopte un comportament innadecvat în raport cu ceilalți colegi, ajungând
să neglijeze școala sau chiar să o abandoneze.
3
Balaban-Popa, Ovidiu, Maltratarea - agresarea fizică si psihică a copilului, în SfatulMedicului, publicat
la data de: 05 februarie 2019, accesat la data de: 28 ianuare 2021
4
Bușescu, Larisa-Andreea, Consecinţele maltratării copilului din familie asupra dezvoltării psihosociale
(Studiu), în EDICT, publicat la data de: 28 iunie 2018, accesat la data de: 28 ianuarie 2021.
 Toate aceste tratamente dereglează dezvoltarea optimă a copilului și îi anulează
capacitatea de a avea încredere atât în sine, cât și în ceilalți.
Asociația UNICEF a realizat o publicație intitulată: Copilul maltratat: intervenții
multidisciplinare, unde prezintă cazuri reale de abuz.
Maria, 17 ani
Pe parcursul a 4 ani a fost bătută, molestată, violată și șantajată de tatăl vitreg. În urma
violului, a născut un copil. În zadar a tot cerut protecția mamei, aceasta îi ținea partea soțului.
Istoria Mariei i-a șocat chiar și pe asistenșii sociali și psihologii experimentați. Șocant a
fost abuzu, dar și indiferența societății la infracțiunea care se comitea de ani de zile față de acest
copil. De la vârsta de 13 ani, Maria a fost bătută, molestată, violată și șantajată de tatăl său
vitreg. Abuzatorul a obligat-o să ascundă adevărul și a inventat chiar și o poveste pe care Maria
trebuia să o spună tuturor: cum că ar fi fost violată la o margine de pădure de către un
necunoscut.
În toată această perioadă, abuzatorul a fost încurajat de lipsa de reacție a mamei
copilului, căreia Maria i-a cerut în zadar protecția.
Pentru un copil, prezența în sala de judecată este o experiență traumatizantă, de aceea
Maria a fost asistată de un psiholog pe parcursul urmăririi penale. În instanță, mama Mariei
insista ca fiica ei să renunțe la acuzații, declarând în fața judecătorului cum că aceasta are
fantezii.
Deși avocatul minorei a cerut condamnarea și pentru săvârșirea violului, instanța l-a
acuzat pe abuzator doar pentru întreținerea relațiilor sexual cu o persoana care nu a atins
vârsta de 16 ani, respingând alte acuzații.
Maria a luat decizia de a începe o viață nouă la bunici, departe de familia sa.

Bibliografie
1. Balaban-Popa, Ovidiu, Maltratarea - agresarea fizică si psihică a copilului, în
SfatulMedicului, publicat la data de: 05 februarie 2019, https://www.sfatulmedicului.ro/Arta-de-
a-fi-parinte/maltratarea-agresarea-fizica-si-psihica-a-copilului_13

2. Bușescu, Larisa-Andreea, Consecinţele maltratării copilului din familie asupra dezvoltării

psihosociale (Studiu), în EDICT, publicat la data de: 28 iunie 2018, https://edict.ro/consecintele-
maltratarii-copilului-din-familie-asupra-dezvoltarii-psihosociale-studiu

3. Educație cu pumnul, https://www.didactic.ro/stiri/8023_educatie-cu-pumnul, accesat la data

de: 28 ianuarie 2020

4. Irimescu, Gabriela, Asistența socială a copilului maltratat,

https://www.academia.edu/25980018/ASISTEN%C5%A2%C4%82_SOCIAL%C4%82_
%C3%8Env%C4%83%C5%A3%C4%83m%C3%A2nt_la_distan%C5%A3%C4%83

5.Gheorghe, Florian; Pușcaș, Mihaela, ABUZURILE ASUPRA COPILULUI. FORME,

MOTIVAŢIE, CONSECINŢE, în „Revista Română de Sociologie”, serie nouă, anul XIX, nr. 5–6,
p. 381–393, Bucureşti, 2008, link: https://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.5-6-2008/02-
Puscas.pdf , accesat la data de 28 ianuarie 2021

6. Tușa, Enache, Sociologia educației – note de curs

7. UNICEF, Copilul maltratat: intervenții,

http://childhub.org/en/system/tdf/library/attachments/studii_de_caz_1.pdf?
file=1&type=node&id=20405, accesat la data de: 28.01.2021