VIOLENŢA DOMESTICĂ ÎN MEDIUL RURAL

Cu toţii cunoaştem, din păcate, din toate sursele de informare (media,

internet), amploarea violenţei în ultimii ani,şi când vorbesc de violenţă, mă
gândesc la toate formele ei de manifestare: violenţa asupra naturii, asupra
animalelor,dar mai ales asupra oamenilor, asupra semenilor noştri.
Totuşi aş vrea să mă aplec asupra unui subiect mai delicat şi anume
violenţa domestică (violenţa în familie).În fiecare minut, în aproapre orice colţ
din lume, în familie, o femeie, un copil, o sora, un frate este supus violenţelor
fizice sau psihice din partea unei rude sau a unui membru de familie.
În primul rând trebuie să înţelegeţi ce înseamnă violenţa domestică.

Violenţa în familie este definită, conform legislaţiei în vigoare, ca orice

atitudine fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către o rudă sau membru
de familie, împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o
suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.

Din punct de vedere legislativ, violenţa în familie are mai multe

reglementări legale, dar cea mai importanta este Legea nr. 217/2003 cu privire la
prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Ea defineşte violenţa în familie şi
oferă informaţii exacte despre organizarea şi atribuţiile Agenţiei Naţionale pentru
Protecţia Familiei (ANPF), agenţie ce are ca scop protejarea, sprijinirea şi
îndrumarea victimelor violenţei domestice. De asemenea există reglementări
exacte în Codul Penal, reglementări ce au ca scop prevenirea, combaterea acestui
tip de infracţiuni, pedepsirea agresorilor, dar mai ales  protejarea victimelor şi am
să dau câteva exemple:

Art.180-Lovirea sau alte violenţe;

Art.181-Vătămarea corporală;
Art.182-Vătămarea corporală gravă;
Art.189-Lipsirea de libertate în mod ilegal;
Art.190-Sclavia;
Art.191-Supunerea la muncă forţată sau obligate;
Art.193-Ameninţarea;
Art.197-Violul;
Art.198-Actul sexual cu un minor,

Toate infracţiunile enumerate mai sus fac parte din “fenomenul” violenţei
domestice. Oricare din aceste infracţiuni poate fi reclamată la orice secţie de

1
poliţie, cu precădere la secţia de poliţie din sectorul în raza căruia locuiţi, de
asemenea mai pot fi făcute sesizări şi la numărul de urgenţă 112.
Art.26 din legea 217/2003 menţionat mai sus, prevede că:
(1) În cursul urmăririi penale sau al judecăţii instanţa de judecată, la cererea
victimei sau din oficiu, ori de câte ori există probe sau indicii temeinice ca un
membru de familie a savârşit un act de violenţă cauzator de suferinte fizice sau
psihice asupra unui alt membru, poate dispune, în mod provizoriu, una dintre
măsurile prevăzute la art. 113 şi 114 din Codul penal, precum şi măsura
interzicerii de a reveni în locuinţa familiei.
     (2) Măsurile prevăzute la alin. (1) încetează la dispariţia stării de pericol care a
determinat luarea acestora .Art.113 din Codul Penal face referire la obligarea la
urmarea de către agresor, unui tratament medical, măsura luată de către instanţă
de judecată. Art.114 din Codul Penal face referire la luarea măsurii internării într-
un institut medical de specialitate, măsura luată de către instanţa de judecată.
Pentru clarificarea terminologiei, în art.3 din Legea 217/2003 se arată ce
se înţelege prin membru de familie:
a) soţul;
b) ruda apropiată, astfel cum este definită la art. 149 din Codul penal. (Rude
apropiate sunt ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii
acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel
de rude.
Dispoziţiile din legea penală privitoare la rude apropiate, în limitele
prevăzute de aliniatul precedent, se aplică în caz de adopţie cu efecte depline,
persoanei adoptate cât şi descendenţilor acesteia şi în raport cu rudele fireşti,
iar în caz de adopţie cu efecte restrânse, adoptatului cât şi descendenţilor
acestuia şi în raport cu rudele adoptatorului.)
Conform art. 4 din Legea 217/2003: „De efectele prezentei legi beneficiază şi
persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre
părinţi şi copil, dovedite pe baza anchetei sociale.”
Conform rezultatelor cercetărilor în domeniu este mult mai probabil ca o
persoană să fie lovită sau ucisă în propria familie, de un alt membru al familiei,
decât oriunde altundeva, de oricine altcineva. Violenţa intrafamilială se manifestă
indiferent de vârstă, sex, nivel de educaţie sau clasă socială, deopotrivă la
populaţia majoritară şi la minorităţile etnice sau sexuale.
FORME DE MANIFESTARE ALE VIOLENTEI DOMESTICE ÎN MEDIUL
RURAL :

 Violenţa fizică
 Violenţa sexuală
 Violenţa psihologică (emoţională)

2
  Violenţa economică
 Violenţa socială

Chiar dacă toate formele de abuz menţionate mai sus sunt specifice
violenţei maritale (între cei doi soţi/ parteneri /concubini), ele fac obiectul
violenţei intrafamiliale şi se manifestă deseori la nivelul următoarelor subsisteme
familiale:
• violenţa îndreptată asupra copiilor (abuz asupra copiilor);
• violenţa îndreptată asupra membrilor de vârsta a III-a ai familiei;
• violenţa îndreptată asupra persoanelor cu nevoi speciale, membri ai familiei.

CAUZELE VIOLENŢEI ÎN FAMILIE

Violenţa domestică trebuie tratată în contextul evoluţiei socio-economice a

societăţii şi în cel al cadrului cultural. Unii specialişti clasifică multiplele cauze
ale fenomenului violenţei în familie în cauze de ordin social, economic, politic-
legislativ şi individual. Factorii individuali şi cei care ţin de microsistem, cum ar
fi frustrarea şi insatisfacţiile de ordin personal, care determină apariţia
comportamentelor violente trebuie înţeleşi în cadrul mai larg al evoluţiei socio-
economice din România, fiind strâns legaţi de particularităţile macro-sistemului.
Românii au o gândire patriarhală şi tradiţională în ceea ce priveşte relaţia
dintre sexe şi ierarhia dintre acestea. 58% dintre români consideră este mai mult
de datoria femeilor să aibă grijă de casă şi 65% cred că este mai mult de datoria
bărbaţilor să aducă bani în casă. De remarcat că femeile însăşi, într-o proporţie
covârşitoare, 64% şi respectiv 63%, consideră ca fiind corect modelul tradiţional
al familiei în care femeia are grijă de casă iar bărbatul se ocupă de siguranţa
financiară a familiei. Cei mai mulţi români asociază feminitatea cu docilitatea,
supunerea şi preocuparea preponderentă pentru casă, familie şi copii. Dacă luăm
în calcul şi procentul de 5% dintre cei chestionaţi care consideră că un bărbat care
nu-şi bate femeia, nu o iubeşte cu adevărat şi cel de 21% care consideră că femeia
este proprietatea bărbaţilor, ne putem imagina care sunt parametrii sociali în care
femeia îşi poate exprima personalitatea. Violenţele în familie sunt, de cele mai
multe ori, apanajul puterii bărbatului. Acesta, dornic de a deţine în orice moment
puterea şi controlul în familie, recurge ca ultime argumente (în loc de a utiliza
comunicarea) la bătăi, ciupituri, îmbrânciri, sugrumări îndreptate împotriva
acelor membrii care nu-i recunosc autoritatea.
Violenţele apar deseori în acele familii în care soţul se consideră „lider” şi
„cap de familie” şi îi refuză soţiei dreptul de a profesa sau de a se instrui într-un

3
domeniu. Dorinţa femeii de a-şi căuta o slujbă sau de a-şi ridica status-ul
educaţional este privită ca un atentat la adresa autorităţii bărbatului, a valorilor
tradiţionale stabilite în societate. Sentimentul acut al geloziei manifestat în
cupluri, accentuează şi acesta agresivitatea.
Sărăcia, deşi în opinia unora nu este ea însăşi o cauză a violenţei, poate
precipita şi întreţine fenomenul. O mare parte dintre conflicte se datorează
modului în care, unul sau altul dintre parteneri, administrează bugetul. Un individ
frustrat, fără loc de muncă sau nemotivat suficient, cu copii, apăsat de grija
traiului de mâine şi, uneori, sub influenţa băuturilor alcoolice ajunge să nu se mai
controleze şi să-şi descarce agresivitatea în familie. Mai întotdeauna în astfel de
cazuri, cel puternic îşi manifestă agresivitatea asupra celui slab: bărbatul asupra
femeii, femeia asupra copiilor, copii mari asupra celor mici, tinerii supra
vârstnicilor. Când lanţul nu mai are nici o verigă slabă, victime ale ostilităţii cad
animalele sau se recurge la sinucidere ca ultimă rezolvare a situaţiei.
Violenţa intrafamilială se manifestă şi în cazul existenţei unor stări
conflictuale legate de moşteniri/succesiuni, partaje, infidelităţi probate sau
închipuite, tulburări neuro-psihice ale subiectului agresiv. Din cercetări rezultă că
doar 10% dintre agresori suferă de boli mentale.
Acest tip de violenţă poate apărea atât în familiile cu grad scăzut de educaţie,
cât şi în familiile unde partenerii au absolvit studii superioare şi au un nivel de
trai mediu ori ridicat. În toate cazurile apare dorinţa agresorului de a domina şi de
a-şi impune punctul de vedere în toate aspectele legate de viaţa celorlalţi membrii
ai familiei.
Dragostea asociată consangvinităţii şi eforturilor de îngrijire a copilului
justifică, în accepţiunea unor părinţi, orice formă de intervenţie educativă: de la
forme tandre (grijă, mângâieri, joacă) se ajunge repede la forme violente (lovituri,
bătăi ciupituri, arsuri), culminând cu forme grave de tortură şi chiar omor. Deşi
mulţi dintre copii abuzaţi necesită îngrijire medicală şi tratament în spital, studiile
au arătat că numai pentru circa 5% dintre aceştia se solicită spitalizare şi atunci
pentru forme grave de fracturi şi arsuri. Abuzurile împotriva copiilor sunt mai des
întâlnite în familiile cu părinţi care au dificultăţi în autocontrol şi controlul stres-
ului, sunt rigizi şi dominatori, dependenţi de alcool sau droguri.
În unele familii dezorganizate, în care soţia lipseşte de acasă, fata ia locul
acesteia, inclusiv în relaţiile sexuale cu părintele de sex opus. Iniţierea sexuală de
către tată sau de o rudă apropiată este de natură a perturba buna dezvoltare fizică
şi psihică a copilului, constituind o traumă care îl va urmări toată viaţa.
Bărbaţii violatori, în pofida credinţei populare că sunt bolnavi, nu au un trecut
de bolnavi mintal şi nici nu sunt sub vreun tratament medical de specialitate. Mai
mult chiar, pedofilii consideră că iniţierea copilului în ritualurile sexuale este
benefică deoarece fiind făcută de oameni cu experienţă previne apariţia

4
angoaselor generate de eşecul primului contact. Cu alte cuvinte, pedofilii
consideră că este normal ceea ce fac, iar atunci când are loc în familie, părintele
are chiar drepturi asupra copiilor săi.

CONSECINŢELE VIOLENŢEI DOMESTICE ÎN MEDIUL RURAL

Violenţa domestică afectează:

 starea de sănătate fizică şi mentală

 viaţa profesională

 viaţa socială

 statutul economic

Din punct de vedere al sănătăţii fizice, victima poate suferi o serie de

vătămări care necesită îngrijiri medicale mai puţine sau pe o perioadă mai
îndelungată, în funcţie de gravitatea consecinţelor asupra stării de sănătate. Exp:
ruperi de oase, ruperi de organe interne, pierderi de sarcină, mutilări, pierderi de
organe.
Din punct de vedere al sănătăţii mentale, victimele pot suferi tulburări
tranzitorii sau definitive în sfera emoţională (depresii acute sau cronice, fobii,
stres post-traumatic, atacuri de panică, anxietate, insomnii), tulburări de
personalitate şi uneori comportamentale, tulburări alimentare şi chiar tentative
suicidare. Violenţele în familie constituie principala cauză a comportamentelor
predelincvente adoptate de minori (fugă de acasă, abandon şcolar, vagabondaj)
care reprezintă un prim pas către dezvoltarea unei cariere delincvente,
concretizată în furturi, tâlhării, consum şi trafic de droguri etc. Minorii abuzaţi
sexual în familie devin - în marea lor majoritate - abuzatori, continuând ciclul
violenţelor.
Din punct de vedere profesional şi economic, victimelor le poate fi
interzisă de către agresor practicarea unei meserii sau, dacă au deja un serviciu, le
este greu să şi-l menţină datorită absenteismului motivat prin concediile medicale
luate după agresiunile suferite. Veniturile insuficiente sau absenţa acestora
creează o dependenţă financiară extrem de puternică vizavi de agresor. Unele
dintre victime, preocupate doar de obligaţiile casnice, nu îşi desăvârşesc nici un
fel de carieră şi autonomie, care să le permită ieşirea din situaţia de violenţă
atunci când se hotărăsc să se despartă de agresor. Celor care au o profesie şi o
carieră le este dificilă concentrarea şi avansarea în ierarhia instituţiei din care fac
parte, fiind tracasate permanent de agresorii de acasă.
Din punct de vedere social, victimele sunt izolate radical sau treptat de
familia de origine, grupul de prieteni, colegi, servicii de suport social. Agresorul

5
îi interzice victimei să păstreze legăturile cu lumea din afara căminului, o
ameninţă, face crize de gelozie şi o bate pe victimă dacă aceasta nu se supune
interdicţiilor inventate de el. Izolarea socială a victimei reprezintă unul dintre cei
mai severi factori de eşec în încercarea femeii de a ieşi din această dependenţă.

Activitati de prevenire si combatere ce stau in atentia politiei

Conceptia Politiei Române cu privire la prevenirea si combaterea

infractiunilor cu violenta, stabileste directii pentru a preveni, a combate si a
descuraja infractionalitatea in domeniu, pornind de la principalele cauze si
conditii care o genereaza, respectiv :
 Stari conflictuale legate de mosteniri, succesiuni, partaje etc.;
 Agresivitate crescuta pe fondul unor grave tulburari neuro-psihice;
 Consumul exagerat de alcool de catre unul sau ambii parteneri;
 Conflicte pe fondul unor nemultumiri legate de gelozie, infidelitate etc;
 Carente de ordin educativ, pe fondul unui nivel de cultura scazut;
 Stressul cotidian grefat pe tipul de personalitate.

Principiul pe care se fondeaza noile politici de prevenire a violentei in

familie constau in obtinerea participarii comunitatii pentru indeplinirea unor
obiective in urmatoarele domenii :
 Elaborarea unor modele eficiente de prevenire, atat la nivel general cat
si al prevenirii specifice;
 Reformarea sistemului punitiv si introducerea diversificarii pedepselor
prin masuri aplicabile in societate;
Deplasarea interesului spre victima si spre trebuintele sale specifice.

6
 BIBLIOGRAFIE

 CENTRUL PARTENERIAT PENTRU EGALITATE, Cercetare

Naţională privind Violenţa în Familie şi la Locul de Muncă, România,
2003

 INSTITUTUL PENTRU CERCETAREA ŞI PREVENIREA

CRIMINALITĂŢII, CENTRUL DE RESURSE JURIDICE, Prevenirea
şi intervenţia eficientă în violenţa domestică, Bucureşti 2003

 INSTITUTUL PENTRU CERCETAREA ŞI PREVENIREA

CRIMINALITĂŢII (GRAŢIELA VĂDUVA, MARINA ROMAN),
Ghid practic de prevenire şi intervenţie în violenţele intrafamiliale

 VICTORIA STOICIU, Violenţa domestică, Bucureşti 2003

 LEGEA NR. 217/2003 - CU PRIVIRE LA PREVENIREA ŞI

COMBATEREA VIOLENŢEI ÎN FAMILIE.

 LEGEA NR.197 DIN 13 NOIEMBRIE 2000- PENTRU

MODIFICAREA ŞI COMPETAREA UNOR DISPOZIŢII DIN
CODUL PENAL.