Metodologia cercetării criminologice a

infracțiunii domestice

• Elaborat de: Varvarici Beatricia

• Coordonator: Rotari Oxana
 Violenţa umană are nenumărate forme de manifestare. Securitatea personală este
ameninţată cotidian în diferite locuri şi diferite circumstanţe: acasă sau în alte locuinţe, la
şcoală, la locul de muncă, în cursul desfăşurării unor evenimente sportive, pe stradă. O
clasificare generală ar urma distincţia între spaţiul privat şi cel public – locuinţe şi spaţii publice
- pe de o parte şi combinaţia acestora: spaţiul public-privat ca spaţii comune în clădiri
rezidenţiale. Violenţa şi frica de a fi victimizat afectează neîndoielnic calitatea vieţii oricărui
individ, dar diferite grupuri – femeile, copiii şi persoanele vîrstnice – sunt deobicei considerate
drept ţinte predilecte ale actelor de violenţă. Secretarul General al Consiliului Europei a lansat
un proiect integrat, intitulat “Răspunsuri la violenţa cotidiană într-o societate democratică”
(2002- 2004) pentru a mobiliza resursele necesare confruntării cu acest fenomen îngrijorător,
în vederea prevenirii şi controlului. Ca urmare, o serie de publicaţii, documente şi recomandări,
dar şi instrumente de lucru au fost realizate pentru a preveni şi ameliora manifestării violenţei.
Violenţa împotriva femeii este generată în majoritatea cazurilor de bărbaţi – mai ales de
parteneri şi rude, dar şi de cunoştinţe sau necunoscuţi -, cu scopul de a exercita control, iar
cauzele sale sunt istorice, avîndu-şi origina îninegalitatea de gen. Unii autori 6 se întreabă “de
ce discutăm unilateral chestiunea violenţei împotriva femeilor” şi răspund că acest lucru se
întîmplă “pentru că există o asimetrie evidentă între proporţiile agresiunilor reciproce între
femei şi bărbaţi. Cu sau fără statistici, femeile suportă sistematic şi simptomatic violenţe de
diferite tipuri, de la cele fizice la cele subtil psihologice.
 1.2 ÎNCADRARE TEORETICĂ ŞI CONCEPTUALIZARE VD

este astăzi un subdomeniu al cercetării criminologice în multe ţări. În sfera de preocupări ale
ştiinţelor sociale din întreaga lume, ea s-a impus relativ recent, între anii 1960-1970, rămînînd
un teren de cercetare în care conceptualizările suportă controverse şi nepotriviri, iar
operaţionalizarea, inclusiv abordarea statistică, întîmpină dificultăţi legate de taxinomii care
nu se validează reciproc şi de consensul privind definiţiile de lucru. Cu toate dificultăţile pe
care le crează includerea unor aspecte diferite – uneori acestea de combină sau se suprapun
- ca violenţa fizică, sexuală şi psihologică – în definirea violenţei, se recunoaşte că ea se
structurează în patru tipuri generale:
- violenţa domestică/abuz;
- violul, agresiunea şi hărţuirea sexuală;
- mutilări genitale /sexuale şi practici tradiţionale şi/sau culturale;
- trafic pentru exploatare sexuală/ sclavia domestică.
 Familia ca realitate penală: spaţiul conflictelor şi violenţei Familia este spaţiul unei interactivităţi intense şi frecvente. Datele statistice 63 privind cauzele soluţionate prin trimitere în judecată, în perioada 1999-2002, pun în evidenţă un număr de 18.515 victime. Dacă luăm în consideraţie, ca variabile, tipul de criminalitate şi familia – relaţiile între
membrii familiei -, deci dacă dacă extragem victimele violenţei domestice, obţinem următorul tablou: Omucidere: - 27% din totalul victimelor aparţin familiei, adică aproape o treime din cele 18.515 victime; - omuciderea este mai mare între soţi (7.7%), urmată de victimepărinţi (5.3%) şi vcitime-copii (3.2%); un procent mai redus, îl reprezintă victimele-
fraţi şi surori (2.3%) şi rudele de pînă la gradul IV (2.2%); - anul 2000 are rata cea mai mare de omucidere şi cea mai mare rată de omucidere implicînd soţii; - victimele-părinţi au avut rata de climax în anul 2000 (5.9%) faţă de anul 1999 (4.6%), apoi scade şi iar creşte ( 2000:5.3%; 2002:5.4%). Vătămare corporală (VC): - din totalul victimelor de VC, 3%
aparţin familiei; - frecvenţa victimelor de VC este mai mare pentru rude pînă la gradul IV (1.75%), urmate de victime-soţi (1.1%), victimesurori, fraţi şi părinţi (0.8%) şi victime-copii (0.25%). Vătămare corporală gravă (VCG): - din totalul victimelor de VCG, 3.7% aparţin familiei; - frecvenţa cea mai mare apare, ca în cazul VC, o au victimelerude pînă pînă la
gradul IV (1.8%); urmează victimele- părinţi (1%), copiii (0.5%), fraţi-surori (0.4%); - victimele-copii scad în această perioadă de la 0.8% la 0.2%; - victimele-soţi au crescut de la 1% la 2%. Lovituri cauzatoare de moarte (LCM): - victimele-membri ai familiei ai LCM reprezintă un procent semnificativ de mare (20.2%); - victimele-soţi sunt cele mai
numeroase (8.3%), urmate de victimele-părinţi (7.2%), victimele-fraţi, surori (2.3%), alte rude de gradul pînă la IV (1.9%) şi victime-copii (0.9%); - anul 2002 a avut o rată de victimizare a părinţilor de trei ori mai mare decît anul 2001 (12.8% faţă de 4.3%). Lipsirea de libertate în mod ilegal: - din totalul victimelor lipsirii de libertate, 3.3% aparţin familiei; -
victimele cele mai numeroase ale lipsirii de libertate sunt soţii (1.6%), copiii (1.3%) şi părinţii (0.4%); - dacă numărul victimelor-soţi şi părinţi a scăzut între 1999-2002, numărul victimelor-copii a crescut de la an la an (1%, 1.7%, 2%).
 Victimizarea sexuală: am inclus în acestă categorie violul, actul sexual cu minor, perversiunile
sexuale şi corupţia sexuală. - din totalul victimelor de viol, 7.7% sunt membri ai familiei; copiii
sunt victimele cele mai frecvente (4.6%), urmează părinţii (1.5%); s-a înregistrat în această
perioadă o creştere a victimelor-copii ( anul 1999: 2.6%, anul 2002: 5.3%), victimele-soţi ( 0.1%
şi 0.4%) şi vitimele-fraţi şi surori (0.2% şi 0.7%); - victimele actului sexual cu minor reprezintă
12% din totalul acestui tip de infracţiune, iar cel mai ridicat procent îl au victimele-copii (2.4%);
- din totalul victimelor de perversiune sexuală aparţinînd familiei (7.8%), copiii sunt cei mai
reprezentativi (4.7%), iar numărul lor a crescut semnificativ de la 1.3% în 1999 la 8.5% în 2000,
Abandonul de familie: - copiii reprezintă categoria cea mai răspîndită de victime, adică 81.5%
din totalul victimelor de acest tip, numărul lor fiind în creştere de la 78.4% în anul 1999 la
91.9% în 2002; victimele-părinţi sunt, de asemenea, în creştere constantă, de la 2.2% în anul
1999 la 5.2% în anul 2002. Concluziile acestei statistici sunt îngrijorătoare, ele dovedind că: -
familia este locul unor stări emoţionale negative de o mare intensitate: ură, dorinţă de
răzbunare, dorinţa de a produce rău şi suferinţă, dorinţa de a distruge pe cei apropiaţi; - cu cît
este mai intimă relaţia (VI) şi mai strînsă interacţiunea între unii membri ai familiei – soţ şi
soţie sau parteneri de cuplu -, cu atît violenţa este mai mare şi victimizarea mai gravă: omor,
lovituri cauzatoare de moarte; - cu cît este mai personală relaţia şi mai strînsă interacţiunea –
părinţi şi copii -, cu atît tendinţa către victimizare sexuală este mai mare: act sexual cu minor; -
în familie, copiii sunt victime “preferate”, ei fiind cei mai afectaţi mai ales în sfera sexualităţii:
viol, act sexual cu minor, perversiuni şi corupţie sexuală; - copiii sunt victimele predilecte, într-
un procent foarte mare ale abandonului de familie.
 FORME ALE VIOLENȚEI DOMESTICE
Analiza studiilor desfășurate de psihologi, medici și juriști a scos la iveală o multitudine de
forme în care se manifestă violența domestică.
A. VIOLENȚA FIZICĂ, o componentă a violenței domestice, cuprinde atingeri sau contacte
fizice dureroase orientate către victimă sau cei dragi victimei: copii, părinți, frați, surori.
Violența fizică poate fi moderată – palme, împingeri, bruscare; gravă – lovire cu pumnii, cu
obiecte, bătaie, amenințare cu arme sau foarte gravă – vătămări corporale care duc la
handicap, cauzatoare de moarte sau omor. Aproape întotdeauna violența psihologică se
asociază violenței fizice.
B. VIOLENȚA PSIHOLOGICĂ – mentală, emoțională sau psihică – este prezentă în toate
manifestările de violență fizică. Ea constă în ironii, cuvinte și gesturi răutăcioase, ignorare,
aroganță, umilire, gelozie, amenințări, blamare, inducerea culpabilității, dependență,
manipulare, acte îndreptate asupra celor dragi, inclusiv asupra copiilor.
C. VIOLENȚA SEXUALĂ constă în ironii, glume cu aluzii sexuale, activitate sexuală prin
constrângere, exhibiționism, propuneri sexuale nedorite, obligarea de a privi materiale
pornografice sau de a participa la pornografie, viol, incest, supunerea la acte sexuale pe care
victima le consideră dureroase sau umilitoare etc. Doctrina folosește termenul de violență
pentru a circumscrie fenomenul ce vizează victimele adulte. Atunci când vorbim despre
victime minore, noțiunea utilizată este aceea de abuz.
 D.VIOLENȚA SOCIALĂ – orice formă de violență psihologică pasivă, care constă în
controlarea victimei, izolarea sau reținerea unei personae împotriva voinței sale,
supraveghere constantă, amenințări, intimidări, șantaj, interzicerea comunicării sau
contactului cu alte persoane, inclusiv membri ai familiei. Se consideră că această formă de
violență este gravă atunci când aceste acte duc la întreruperea sau insuficiența relațiilor
sociale ale victimei, precum și la restrângerea accesului la informație.
E. VIOLENȚA ECONOMICĂ – controlul și restricțiile financiare, interdicția anumitor posturi
sau tipuri de muncă, interdicția de a efectua o muncă plătită, distrugerea intenționată a
proprietății, privarea de bunuri sau de haine, privarea de alimente sau de îngrijiri medicale.
F. VIOLENȚA CIBERNETICĂ - în data de 6 iulie 2020, a fost publicată în Monitorul Oficial
Legea nr. 106/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și
combaterea violenței domestice, lege care introduce conceptul de “violență cibernetică” în
sfera “violenței domestice” și definește fenomenul prin enumerarea faptelor care pot intra sub
incidența acestuia (aceasta va intra în vigoare în data de 9 iulie 2020). Ea constă în faptele de
hărțuire online, mesajele online instigatoare la ură pe bază de gen, faptele de urmărire online,
amenințările online, publicarea non-consensuală de informații și conținut grafic intim, accesul
ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private.
 CONTEXTE ÎN CARE APARE VIOLENȚA:
 Alcoolismul și toxicomania
 Condițiile precare de locuit
 Constrângeri financiare, datorii
 Șomajul
 Boala sau handicapuri în familie
 Experiențe discriminatorii
 Stres la locul de muncă
 Practicarea atribuirii unor roluri/sarcini pornind de la prejudecăți sexiste
Existența violenței domestice și proliferarea comportamentelor tipice acesteia sunt
întreținute constant de o serie de mituri despre violență. De cele mai multe ori, violența
verbală este ignorată. Se acceptă mult mai ușor violența verbală pornind de la ideea că
argumentele verbale sunt mai puțin agresive decât cele fizice, nelăsând urme. Se consideră că
victimele pot trece mai ușor peste violența verbală, efectele sale epuizându-se rapid pe
principiul ”vorba trece”. Uneori, se identifică un profil al agresorului pozitivat de utilizarea
violenței verbale, conform zicalei ”câinele care latră nu mușcă”. În realitate, toate aceste
concepte nu reprezintă decât scuze inventate de comunități pentru a determina o acceptare și
nereclamare a violenței de către victime. Dialogul cu victimele atestă în unanimitate că
majoritatea agresorilor trec de la ”vorbă la faptă”, că intimidarea verbală duce rapid la violență
fizică, iar traumele provocate de cuvinte sunt la fel de profunde și dificil de depășit ca și cele
create prin agresiuni fizice.
 Exemple de violențe verbal psihologice relative la copii
:  ”aș fi vrut să nu te naști”
 ”nu te iubesc”
 ”te duc la orfelinat”
 ”te omor cu mâna mea”

Capcana responsabilității:

 Copiii se simt responsabili pentru violență;

 Părinții le spun adesea că ei sunt cauza certurilor și a violenței dintre părinți (cauza pentru
care un părinte este bătut);
 Copiii încearcă să ajute, dar adesea eșuează în încercarea lor. Ei încearcă să îi facă pe părinți
să înceteze lupta, să se comporte urât pentru a atrage atenția asupra lor;
 Copiii sunt blamați și dacă își asumă și dacă nu-și asumă responsabilitatea.
 MĂSURI DE PROTECȚIE ÎN CAZURILE DE VIOLENȚĂ DOMESTICĂ
În scopul asigurării protecției victimelor infraacțiunilor, Legea 211/2004 privnd protecția victimelor unor categorii de infracțiuni, reglementează unele măsuri de informare a victimelor infracțiunilor cu privire la drepturile acestora, precum și de consigliere psihologică, asistență juridică gratuită și compensație financiară de către stat a victimelor unor
infracțiuni. Conform art.23 din Legea 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, poate solicita instanței, ca în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre
următoarele măsuri – obligații sau interdicții: a) Evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) Reintegrarea victimei, și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) Obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victim, față de copiii acesteia, locul de muncă
sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; d) Interzicerea oricărui alt contact, inclusive telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima În conformitate cu Legea nr. 174/2018 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, începând cu data de 28 decembrie 2018, polițiștii care
intervin la cazurile de violență domestică, dacă se constată că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică, în scopul diminuării acestui risc pot emite, după analizarea situației pe baza unui formular de evaluare a riscului, un ordin de protecție provizoriu..
 Prin ordinul de protecție provizoriu se dispun, pentru o perioadă de 5 zile, una ori mai multe
măsuri de protecție, apte să contribuie la diminuarea riscului iminent constatat, dintre
următoarele obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința
comună, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei
și, după caz, a copiilor în locuința comună; c) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe
minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia ori față de reședința,
locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; d) obligarea agresorului de
a purta permanent un sistem electronic de supraveghere
 Cadrul legislativ și de politici.
Semnarea Convenției Consiliului Europei cu privire la prevenirea și combaterea violenței față de femei și violenței în familie (Convenția de la Istanbul) în data de 6 februarie 2017 a marcat asumarea angajamentului Guvernului de inițiere a procesului de armonizare a legislației naționale la Tratatul menționat. Urmare celor două Rapoarte
analitice realizate cu suportul societății civile2 : 1. Raportul privind compatibilitatea legislației RM cu Convenția de la Istanbul, 2. Raportul de analiză comparativă a normelor penale naționale referitoare la infracțiunile privind viața sexuală vizavi de standardele în domeniu oferite de Convenția de la Istanbul, Statutul Curții Penale
Internaționale (Statutul Curții de la Roma), Convenția Lanzarote au fost elaborate pe parcursul anului 2020 mai multe proiecte de legi, care asigură parțial armonizarea legislației naționale la prevederile internaționale pe domeniu, printre care menționăm: - Legea nr.113/2020 – care vine cu noi prevederi ce modifică consecutiv trei legi
cadru (Legea 45/2007 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie, Legea nr. 198/2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat, Legea nr. 8/2008 cu privire la probaţiune) - Legea nr.85/2020, prin care s-a inclus monitorizarea electronica a agresorilor familiali modificînd astfel Legea cadru nr. 8/2008 cu privire la
probaţiune, Codul de procedură penală, Codul de procedură civilă, Codul de executare, Legea nr. 45/2007 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie. - In scopul fortificării drepturilor materiale și procesuale ale victimelor infracțiunilor ce atentează la libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei, în corespundere cu
standardele instituite prin Convenția de la Istanbul și Convenția de la Lanzarote
UNDP – proiectul „Combaterea violenței împotriva femeilor în Republica Moldova: explorând
și învățând din soluțiile locale3 ”, finanțat de Guvernului Koreei. Pe parcursul anului 2022 cu
suportul proiectului un nou centru de plasament pentru victimele violenței în familie a fost
deschis în UTAGăgăuzia, satul Chirsova. Obiective:  Acordarea susținerii în vederea elaborării,
într-o manieră participativă, a unui plan de acțiuni, la nivel local, în domeniul violenței în bază
de gen, cu scopul prevenirii și oferirii unui răspuns prompt și aliniat la politicile naționale din
Republica Moldova;  Acordarea susținerii în vederea dezvoltării mecanismelor de referire
sectoriale, care includ proceduri standard de operare pentru poliția comunitară, autoritățile
locale și furnizorii locali de servicii sociale în cazurile de violență în bază de gen și care descriu
rolurile fiecăruia, asigurând o coordonare și o abordare comună;  Implementarea, evaluarea
și estimarea costurilor mecanismelor de referire și a planului de acțiuni pentru a susține
replicarea și extinderea acestora;  Consolidarea capacității instituțiilor locale prestatoare de
servicii de a pune în aplicare serviciile prestate pentru victimele violenței în bază de gen:
consolidarea sistemelor de prestare a serviciilor din domeniul sănătății și consiliere juridică și
psihologică;  Sensibilizarea publicului pentru a susține prevenirea și raportarea cazurilor de
violență în bază de gen.
 Prevenire.

Activitățile de prevenire a fenomenului de violență față de femei și violență în familie

reprezintă un element important a politicilor de contracarare a acestor fenomene.
Dimensiunile de intervenție în domeniul de prevenire vizează: - Eliminarea stereotipurilor și
prejudecăților privind fenomenul violenței față de femei/în familie prin informare, sensibilizare
și încurajarea raportării cazurilor de violență; - Dezvoltarea şi consolidarea competenţelor
profesionale ale resurselor umane în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie în
baza unei viziuni comune la nivel de stat privind instruirea inițială și continuă a tuturor
profesioniștilor implicați în prevenirea și combaterea fenomenului; - Creşterea eficacităţii
activităților de prevenire prin intervenția timpurie a profesioniștilor și promovarea
comportamentelor non-violente în relaţiile interpersonale;
- Consolidarea sistemului educațional în vederea asigurării educației tinerei generații prin
prisma valorilor egalității între femei și bărbați și culturii de comunicare interpersonală non-
violentă
Urmărirea în justiție a actelor de violență în familie. Activitatea Poliției Pe parcursul anului
2020 comparat, 866/969 -10,63% infracţiuni s-au referit la categoria celor ce atentează la
valorile familiei, constituind 3,49% din numărul total de infracțiuni (24810). Dinamica
infracțională în comparație cu numărul infracțiunilor săvârșite la categoria ce atentează la
valorile familiale.
 După clasificarea infracțiunilor săvârșite în cadrul relațiilor familiale este de menţionat că: -
potrivit alin. (1) lit. a) art. 201 1 Cod penal (maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu
vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății) au fost înregistrate 533 infracțiuni. -
potrivit alin.(1) lit. b) art. 2011 Cod penal (violența psihologică şi anume izolare, intimidare în
scop de impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei, au fost înregistrate 18
cazuri şi 1 caz de violenţă exprimată prin privarea victimei de mijloace economice, inclusiv
lipsirea de mijloace de existență primară, neglijare.
 Dinamica adresarilor despre cazuri de violenta in familie
Necesită a consemna, că pe parcursul anului 2020, de către Poliţie au fost înaintate 340/321
demersuri către instanţele judecătoreşti, privind aplicarea măsurilor de protective victimelor
violenţei în familie. Urmare examinării, 64/20 demersuri au fost respinse, indicându-se asupra
lipsei motivelor pentru aplicarea măsurilor de protecţie. În vederea asigurării protecţiei
victimelor violenţei în familie, din 635/710 -10,56% ordonanţe de protecţie, emise de către
instanţele judecătoreşti, 302 ordonanţe de protecţie au fost emise la demersul ofiţerului de
sector, 10 ordonanţe – la demersul organului de urmărire penală, 4 – la demersul procurorului,
276 ordonanţe – la cererea directă a victimelor sau reprezentanţilor lor legali şi 43 – la
demersul altor autorităţi.
În funcţie de calificarea juridică a faptei, în sfera relaţiilor familiale au fost comise 866/969;
infracţiuni, printre care 23/29 omoruri (art. 145 Cod penal), 811/871; infracţiuni ce vizează
violenţa în familie (art. 201 1 Cod penal), 30/38; violuri (art. 171 Cod penal).
 În anul 2020 procurorii au condus/exercitat urmărirea penală pe următoarele fapte penale din
sfera relaţiilor familiare: 785 infracţiuni în baza prevederilor art.2011 Cod penal, comparativ cu
871 în anul 2019; 23 infracţiuni în baza art.145 Cod penal, comparativ cu 29 în anul 2019; 30
infracţiuni în baza art.171 Cod penal, comparativ cu 38 în anul 2019; 2 crime în baza art.172 Cod
penal, comparativ cu 31 în anul 2019. Analiza infracţiunilor în baza de gen comise în sfera
relaţiilor familiale denotă, că victime au fost 766 femei (761 în 2019) și 86 (208-2019) bărbaţi.
În 34 cauze penale statut de victimă au avut copiii (2019 – 43). Concomitent 750 (857 – 2019)
agresori pe violenţă în familie au fost bărbaţi şi 90 (112 – 2019) erau femei. În anul 2020 a fost
pornită urmărirea penală pe următoarele fapte infracționale prevăzute de art. 2011 Cod penal:
533 infracţiuni în baza art.2011 alin.(1) lit.a) Cod penal – violenţă în familie exprimată prin
maltratare, alte acţiuni violente, soldate cu vătămare uşoară a integrităţii corporale sau a
sănătăţii, comparativ cu 464 în anul 2019;
Protecție. Telefonul de încredere pentru femei și fete victime ale violenței Pe parcursul anului
2020, MSMPS a susținut în continuare mentenanța serviciului telefonic pentru victimele
violenței în familie și a violenței împotriva femeilor, alocând suma de 882,0 mii lei. Serviciul
telefonic funcționează în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 575/2017, este gratuit pe
întreg teritoriul țării, totodată fiind posibil de accesat și de beneficiarii de peste hotare,
disponibil zilnic, 24 de ore din 24, de la telefonia fixă şi mobilă. Serviciul de asistență telefonică
gratuită pentru victimele violenței în familie și violenței împotriva femeilor (în continuare
Telefonului de Încredere) a recepționat 2040 de apeluri de pe întreg teritoriul Republicii
Moldova, dar şi de peste hotarele țării.
Servicii specializate Pe parcursul anului 2020 un nou centru de plasament pentru victimele
violenței în familie a fost deschis în UTAGăgăuzia, satul Chirsova. Această activitate a fost
posibil de realizat datorită suportului financiar oferit de Republica Coreea, în cadrul proiectului
”Combaterea violenței împotriva femeilor în Republica Moldova: explorând și învățând din
soluțiile locale.” Centrul dispune de capacitatea de cazare pentru 18 persoane, femei și copii.
Centrul este de importanță regională, are statut de Instituție Publică și se află la balanța
autorităților regionale din UTA Găgăuzia.
Centre cu platforme mixte de prestare a serviciilor specializate (de plasament
și de zi):
1) Centrul de asistență și protecție a victimelor și potențialelor victime ale
traficului de ființe umane, mun. Chișinău;
2) Centrul Maternal “Pro Familia”, or. Căușeni;
3) Centrul Maternal or. Anenii Noi ;
4) Centrul Maternal “Pro Femina”, or. Hîncești;
5) Centrul Maternal, or. Cahul;
6) Centrul de Criză Familială “Sotis”, or. Bălți;
7) Centrul Maternal “Ariadna”, or. Drochia;
8) Centrul gestionat de Asociația împotriva violenței „Casa Mărioarei”, mun.
Chișinău (finanțat din surse externe).
Totodată, pe parcursul anului 2020, agresorii familiali condamnați la pedepse neprivative de libertate au fost implicați în următoarele programe probaționale: - Programul de asistență și consiliere pentru agresorii
familiali: 19 persoane; - Programul probațional de diminuare a agresivității: 19 persoane; - Programul probațional „Motivația spre schimbare”: 108 persoane; - Programul de consiliere individuală „Unul la Unul”: 91
persoane.
Totodată, pe parcursul anului 2020, agresorii familiali condamnați la pedepse neprivative de libertate au fost implicați în următoarele programe probaționale: - Programul de asistență și consiliere pentru agresorii
familiali: 19 persoane; - Programul probațional de diminuare a agresivității: 19 persoane; - Programul probațional „Motivația spre schimbare”: 108 persoane; - Programul de consiliere individuală „Unul la Unul”: 91
persoane.
 Concluzie
•
Violența în familie reprezintă orice tip de agresiune fizică, psihică, verbală, sexuală sau
economică, săvârșită cu intenție de un membru al familiei, împotriva altui membru al
aceleiași familii. Ea nu se manifestă într-un episod izolat, ci se repetă atunci când nu se iau
măsuri. Violența în familie este prevăzută ca infracțiune în Codul Penal.
• 
•Denunțarea conflictului sau violenței în familie nu este o faptă rușinoasă,  ba din contraîți
poate salva viața ta și a copiilor tăi.  
• 
•În primele 10 luni ale anului curent, Poliția a înregistrat peste 9 000 de sesizări cu
referire la actele de violență în familie și a emis peste 3000 de ordine de restricție de
urgență.
• 
•Principalele cauze generatoare ale violenţei, fiind consumul excesiv de alcool, conflictele
și comunicarea între membrii de familie, în special, lipsa de educaţie.
• 
 Ce faci atunci când izbucnește un episod cu violență?
 
Apelează la Inspectoratul (Sectorul) de poliţie local.
 
Dacă nu poți părăsi locuința, încearcă să te izolezi într-o cameră și să suni la 112.
 
Dacă nu ai reușit să iei un telefon cu tine, strigă tare, ca să audă vecinii, sau deschide geamul și
cere ajutor. Nu te adăposti în bucătărie – acolo sunt cuțite și obiecte cu care agresorul te-ar
putea răni.
 
Dacă nu ai reușit să scapi de agresor, încearcă să te protejezi în cele mai sensibile părți ale
corpului  fața și capul. Spune-le copiilor să se încuie într-o cameră sau să fugă la un vecin sau la
o rudă de încredere.
 
 Dacă nu puteți  ieși din casă sau să vă deplasați pentru îngrijiri medicale ori pentru a depune
plângere la poliție, sună la 112 și veți fi ajutat de urgență.
 
Până cercetează poliția locul agresiunii, nu atinge  niciun obiect din acea zonă. Astfel se vor
păstra toate probele și poziția lor în cameră: obiecte sparte, haine rupte, lucruri trântine, pete,
amprente etc.
 
Solicită îndreptare de la organul de constatare al Poliţiei, pentru adresare la medicul-legist,
sau prezentăte la Centrul de Medicină Legală pentru a primi un certificat medico-legal, care
probează leziunile corporale cauzate în rezultatul agresării.
 
Adresează-te la  asistentului social comunitar pentru consiliere.
 
Mergeţi lacel mai apropiat adăpost sau la un Centru care prestează servicii pentru victimele
violenţei în familie (psiholog, consilier familiar, jurist).
 
Depuneţi cerere în Instanţa de judecată cu solicitarea de a aplica măsurile de protecţie, iar în
caz de imposibilitate, solicitați Poliției asistența în solicitarea aplicării măsurilor de protecție.