Violenţa domestica este un fenomen social deosebit de grav, suntem pe primul loc în Europa în statistica

nefastă a infraţionalităţii domestice, un fenomen cu profunde conotaţii sociale, morale, psihologice,

economice, şi care nu afectează doar cei doi parteneri de viaţă ci mai ales copiii, expuşi riscului de a
internaliza o serie de comportamente negative şi de a perpetua violenţa ca mod de relaţionare.

Violenţa domestică este o problemă foarte serioasă, chiar gravă, dacă avem în vedere faptul că nimeni
nu are dreptul să abuzeze fizic, sexual sau emoţional de ceilalţi, în timp ce fiecare are dreptul să-şi
trăiască viaţa la adăpost de violenţă, teamă sau abuz.

Pe plan mondial Violenţa domestică deţine 25% din totalul infracţiunilor violente. Violenţa domestică e
mult mai des întalnită decît violenţa pe stradă sau la locul de muncă.

Este indispensabil să se perceapă care este impactul negativ al violenței ca fenomen

social, să realizăm comportamentul nostru și să aspirăm spre schimbare, îmbunătăţire, să nu
aprobăm molestarea, să nu neglijăm atacurile verbale sau învinuirile, să fim mai sensibili, să nu
acceptăm și să perpetuăm violența.

Încălcarea normelor legale ce constituie cadrul de reglementare al relaţiilor de familie atrage după sine
sancţiuni de drept civil sau penal, în funcţie de gradul de pericol social al faptei. Pe lângă infracţiunile
specifice prevăzute în Codul Penal, respectiv bigamie, adulter, abandon de familie, din păcate, violenţa
şi-a făcut loc şi în sânul familiei, generând infracţiuni de omucidere, loviri cauzatoare de moarte,
vătămări corporale grave, violuri urmate de decesul victimei, pruncucideri.
Se poate observa o desăvârșită serie de efecte negative și asupra societăţii, în general pentru că
bunăstarea fiecărui individ în parte depinde bunăstarea societăţii: mărirea criminalităţii, perpetuarea
violentei din generaţie in generaţie, familii destrămate, numeroase divorțuri.

Femeile trebuie sa inteleaga ca iubirea nu inseamna coaste rupte ,ochi vineti,cap umflat,ele trebuie sa
inteleaga ca un om care te iubeste nu-ti provoaca durere ,suferinta ,tristete.

Peste 90% dintre agresori sunt bărbaţi, 82% dintre abuzatori sunt cunoscuţi ai victimei, iar 19% sunt
chiar rude, 85% dintre violatori sunt bărbaţi, cunoscuţi ai victimelor, 61% dintre violuri sunt comise în
casa cuiva, de regulă a victimei. Violenta domestica impotriva femeilor a crescut foarte mult in ultimii
ani,de fapt din punct de vedere sociologic ea a ramas relativ aceeasi,schimbarea producandu-se la nivel
de visibilitate a cazurilor de violenta.

1 din 7 femei sunt violate de către soţii lor, 78% din cazurile de viol sunt achitate, 70% dintre femei au
fost hărţuite sexual într-un anumit moment al vieţii lor. Familia este locul unde toate persoanele de sex
feminin, dar si masculine, ar trebui să se simtă în siguranță, să aibă parte de afecțiune, să fie înțelese de
catre membrii ei, dar din pacate in multe familii se întamplă contrariul, femeile sunt bătute ,terorizate
supuse , de unde se poate deduce că acestea trăiesc un adevărat coșmar.

Femeile sunt cel mai adesea victime ale violenței domestice, dar din varii motive o acceptă și o
tolerează, considerând-o aproape normală.

Abuzurile, violența, înjosirea, sunt tratate ca probleme secundare, neluându-se in considerare că acestea
influenţează viitorul societăţii.

Există o sumedenie de motive din cauza cărora femeile care sunt victime ale violenței
domestice nu pot pleca din locuinţa pe care o împart cu abuzatorul: statutul financiar precar, lipsa
unuiunei alte locuinșe şi copiii. Motivele ”nu am bani” şi „nu am unde locui” nu sunt specifice
anumitor categorii de vârsta, nici unui anumit nivel de educaţie sau mediului de rezidenţă. În
schimb ”nu vreau sa aibă copiii de suferit”, „mi-e teamă de ce ar zice lumea” şi „mi-e teamă să
nu fiu atacată” sunt argumente folosite cu precădere de femeile căsătorite.
 Toleranţa omenirii faţă de acest fenomen este ținută sub evidență cu ajutorul unui
indicator care porneşte de la aprecierile populaţiei asupra diferitelor comportamente agresive.
Prin comparaţie cu ţările europene în România, populaţia are o atitudine semnificativ
îngăduitoare faţă de violenţa fizică, informaţie extrasa din aceeaşi cercetare.

Un aspect important este vizibilitatea fenomenului; vizibilitate acutizată la nivelul claselor de jos pentru
care spaţiul privat este minim, controlul social este maxim, iar manifestarea violentei ia forme fizice
brute, uşor evidenţiabile in plan social.

Problema violenței domestice a atins cote alarmante, deoarece o bună parte a acestor probleme se
găsesc la familiile cu o situație financiară precară, dar asta nu înseamnă că nu se pot întâlni astfel de
cazuri și în familiile mai înstărite. Din cauza perimării valorilor tradiţionale, agresivitatea sociala a
crescut, iar la aceasta creştere se adăuga si faptul ca nu exista o protecţie sociala eficienta. Cea mai
întâlnită cauză este cauza situaţiei economice a familiei sau statutul social instabil, care aduce frustrări si
nemulţumiri continuu. De aceea, din punct de vedere al sacrificiilor materiale si al insecurităților sociale
implicate, putem anticipa menţinerea, daca nu înrăutățirea unor succesiuni de tulburări de adaptare
întruchipate în comportamente agresive. Este de la sine înțeles faptul ca schimbările in plan economic
pot atrage după sine schimbări esențiale de ordin social.

Factorii care ajută la generarea violenței domestice sunt atât de natura economică, cât și culturală.
Printre motive se mai pot găsi și inconveniențele sexuale, dar si abuzul de alcool, droguri sau diverse
medicamente.

Pentru a putea ieşi din această situaţie de a-şi salva viaţa, femeile şi copiii lor sunt nevoiţi să-şi
părăsească căminul. Ele au nevoie de un loc protejat. Adăpostul oferă siguranţa fizică de care au nevoie,
suport, linişte şi confidenţialitate. Aici au posibilitatea poate pentru prima dată în viaţă să trăiască fără
teamă şi ruşine. Întâlnindu-se cu alte femei cu experienţe similare sentimentul de izolare şi stigmatizare,
deconectarea de societate şi comunitate poate fi reziliată.