Te uită cum ninge decembre,

Spre geamuri, iubito, privește -

Mai spune s-aducă jăratec
Și focul s-aud cum trosnește.

Și mână fotoliul spre sobă,

La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aș vrea să le-nvaț simfonia.

Mai spune s-aducă și ceaiul,

Și vino și tu mai aproape -
Citește-mi ceva de la poluri,
Și ningă... zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine.

Și toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citește-nainte.

E ziuă și ce întuneric...
Mai spune s-aducă și lampa -
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Și-a prins promoroacă și clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă...

Potop e-napoi și-nainte,
Te uită cum ninge decembre,
Nu râde, citește-nainte.
George Bacovia (născut George Andone Vasiliu) n. 17
septembrie 1881, Bacău, România[2] – d. 22 mai 1957,[3][2][4][5] București, România[6][2]) a
fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor
volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu
vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira, dar și, cum spune
versul bacovian, „din Eminescu, Heine și Lenau.” La început văzut ca poet minor de
critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la
recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai
importanți poeți din poezia română modernă.

Cuprins

 1Biografie
o 1.1Copilăria
o 1.2Studiile
o 1.3Perioada interbelică
o 1.4După război
 2Opera
o 2.1Volume antume
o 2.2Ediții postume (selectiv)
 3Premii și distincții
 4Note
 5Bibliografie critică selectivă
 6Legături externe
 7Fragmente audio si citate

Biografie[modificare | modificare sursă]
Copilăria[modificare | modificare sursă]
George Andone Vasiliu s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei
Vasiliu pe actuala stradă G. Bacovia nr. 13 în Bacău. Copilul în vârsta de doar 6 ani
începe să învețe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un
pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Școala Primară Domnească nr. 1 din
Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În același an se înscrie la
Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreagă, din
neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal. Această întâmplare îi
va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu și atmosfera cam
rece îi inspiră un alt poem celebru, "Liceu". În 1898 își pune pe note câteva poezii
precum și altele de Mihai Eminescu și Ștefan Petică. Vădește mare talent la desen. Se
dovedește foarte bun executant la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe
care o și dirijează. Se evidențiază la gimnastică. În 1899 obține premiul I pe țară la
concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare
în Literatorul din 30 martie poezia Și toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.
Studiile[modificare | modificare sursă]

George Bacovia - Bust de Milița Petrașcu

În 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea semestru,

neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuși abia în
1902. În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din
Bacău în 1903. Scrie poezia "Liceu", ca răspuns la un chestionar adresat de minister
absolvenților din acel an, în vederea reformei învățământului inițiată de Spiru Haret. Se
înscrie la Facultatea de Drept din București. Citește într-una din ședințele salonului
literar al lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică impresie. Citește în
1904 la cenaclul lui Macedonski Nervi de toamnă, obținând același succes.
Colaborează la revista Arta de la Iași. Se retrage de la Facultatea de Drept din
București. Se stabilește în 1905 În București, împreună cu fratele său Eugen. Un an mai
târziu în 1906 se reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuința din strada Liceului.Scrie
poezia Lacustră. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I.
Rămâne la Iași și anul următor. Colaborează la revista lui I.M. Rașcu Versuri, mai
târziu Versuri și proză.Între 1909-1910 merge la Iași numai în perioada examenelor,
restul timpului locuind la Bacău iar în 1911 obține diploma de licență în drept și se
înscrie în baroul din Bacău. Plătește zece ani cotizație, dar nu profesează. Colaborează
la Românul literar al lui Caion în 1912. Suplinitor la Școala Primară din Bacău și la
Călugara, suburbie a Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău.
Din 1913 devine ajutor contabil la aceeași prefectură dar se îmbolnăvește și
demisionează.
Perioada interbelică[modificare | modificare sursă]
În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din București. Publică în
suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb. În 1915 editează la
Bacău, în colaborare, revista Orizonturi noi. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai
multe pseudonime. Strânge relațiile de prietenie cu Alexandru Macedonski.

Casa Bacovia din București, astăzi muzeu

În 1916 devine copist la Direcția învățământului secundar și superior din Ministerul

Instrucțiunii. În iulie apare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie,
este trimis cu arhiva direcției sale în evacuare la Iași.
În perioada 1917-1919 e funcționar în București. În 1920 devine șef de birou clasa a III-
a în Ministerul Muncii. În 1921 este avansat șef de birou clasa a I-a în același minister.
Se îmbolnăvește de plămâni și demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău.
În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediția a II-a a volumului Plumb. Este numit suplinitor de
desen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău.În 1925 devine primul
director al revistei Ateneul cultural. În 1926 tipărește pe cont propriu la Bacău
volumul Scântei galbene. Îi apare și volumul Bucăți de noapte, editat de poeta Agatha
Grigorescu. Între 1926-1928 funcționează ca profesor suplinitor de desen și caligrafie la
Școala comercială de băieți din Bacău.
Masa de lucru a poetului

În 1928 se căsătorește cu Agatha Grigorescu și se stabilește la București, unde soția sa

era profesoară. În 1929 retipărește volumele Plumb și Scântei galbene sub titlul Poezii,
la Editura Ancora. Reapare sub conducerea sa revista Orizonturi noi. În 1930 este
numit referent la Direcția Educației Poporului. Îi apare volumul Cu voi.... Din noiembrie
1930 până în octombrie 1933, locuiește în Bacău, fără serviciu. În 1931 i se naște
unicul fiu, Gabriel, iar în 1932 Societatea Scriitorilor îi aprobă o pensie lunară de 1000
lei.
Din 1933 se stabilește cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârșitul vieții. În
1934 i se tipărește volumul antologic Poezii. În 1936 publică volumul Comedii în fond. În
1940 i se majorează pensia acordată de S.S.R la 2000 lei lunar. Se înființează Casa de
pensii a scriitorilor, de unde obține o pensie de 10.000 lei lunar. În 1944 apare volumul
intitulat Opere, care reunește toate scrierile sale publicate anterior.
După război[modificare | modificare sursă]
În 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului. Este editat în 1946
volumul Stanțe burgheze, pentru care va fi criticat de autoritățile comuniste. Este pus la
index, dar la mijlocul anilor '50 este repus în circulație. E sărbătorit ulterior de Ministerul
Artelor, care-l și angajează. În 1956 i se publică volumul Poezii. Moare în ziua de 22
mai 1957 în locuința sa din București (cart. Giurgiului).

Opera[modificare | modificare sursă]

Muzeul Bacovia din Bacău

Despre George Bacovia s-a spus inițial că e un poet simbolist, dar criticii au remarcat

ulterior că își depășește epoca, aparținând poeziei române moderne. Dacă în primul
său volum, Plumb, publicat în 1916, imediat după ce carnagiul din Primul Război
Mondial se dezlănțuise, influența poeziei simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele
următoare, în Scântei galbene sau Comedii în fond, Bacovia descoperă rețeta poeziei
moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un
neosimbolist (George Călinescu) sau "o bisericuță dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un
poet cu o materie poetică insuficientă. Abia după cel de-al Doilea Război Mondial,
poezia sa este afiliată curentelor de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul
absurdului (M. Petroveanu), cu anumite curente ale modernismului poetic,
cu suprarealismul, dicteul automat, imagismul sau chiar expresionismul dar și cu școli
filozofice cum ar fi existențialismul (Ion Caraion) etc.
Volume antume[modificare | modificare sursă]
 Plumb, București, 1916
 Scîntei galbene, Bacău, 1926
 Bucăți de noapte, București, 1926
 Poezii, București, 1929
 Cu voi..., București, 1930
 Poezii, prefață de Adrian Maniu, București, 1934
 Comedii în fond, București, 1936
 Opere, București, 1944
 Stanțe burgheze, București, 1946
 Poezii, București, 1956 (ediție revăzută și adăugită de autor, 1957)
Ediții postume (selectiv)[modificare | modificare sursă]
 Gaudeamus. Versuri. Versi. Ediție bilingvă româno-italiană, Di Felice Editore, 2015
 Plumb. Versuri. Piombo. Versi. Antologie bilingvă româno-italiană, selecție,
traducere, biobibliografie și eseu critic de Geo Vasile. Roma, Fermenti Editrice,
2008.
 Cu voi. Con voi. Florilegiu româno-italian, selecție, traducere, biobibliografie și
postfață de Geo Vasile, București, Editura Ideea Europeană, 2007.
 Lacustră, ediție bibliofilă alcătuită de Mircea Coloșenco, București, Muzeul Literaturii
Române, 2001.
 Opere, prefață, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu, text stabilit,
variante de Cornelia Botez, București, Editura Minerva, 1978.
 Opere, ediție de Mihail Petroveanu și Cornelia Botez, București, Editura Fundației
Culturale Române, 1994.
 Opere, ediție alcătuită de Mircea Coloșenco, București, Editura Univers
Enciclopedic, 2001.
 Opere, București, Editura Semne, 2006.
 Plumb. Versuri și proză, prefață de Nicolae Manolescu, București, Editura pentru
Literatură, 1965.
 Plumb / Plomo, ediție bilingvă româno-spaniolă, București, Editura Minerva, 1974.
 Plumb / Lead, ediție bilingvă româno-engleză, București, Editura Minerva, 1980.
 Plumb, Iași, Editura Junimea, 1982.
 Plumb, Timișoara, Editura Helicon, 1994 (reed. 1996).
 Plumb, Iași, Institutul European, 1997.
 Plumb (poezii, proză), București. Editura Albatros, 1998.
 Plumb / Plomb, ediție bilingvă româno-franceză, Pitești, Editura Paralela 45, 1998
(reed. 2004).
 Plumb, ediție îngrijită, postfață, tabel cronologic, aprecieri critice de Elisabeta
Lăsconi, București, Editura Gramar, 2001 (reed. 2004, 2007).
 Plumb, București & Cnișinău, Litera Internațional , 2001.
 Plumb, București, Editura Humanitas, 2007.
 Plumb de iarnă / Lead of winter, ediție bilingvă româno-engleză, Norcross, Ga.,
Criterion, 2002.
 Poemă în oglindă / Poème dans le miroir, ediție bilingvă româno-franceză, Cluj,
Editura Dacia, 1988.
 Poeme alese / Poemi scelti, ediție bilingvă româno-italiană, București Editura
Fundației Culturale Române, 2002.
 Poezii, ediție îngrijită și repere istorico-literare de Cornelia Botez, București, Editura
Minerva, 1980.
 Poezii, Galați, Editura Porto-Franco, 1991.
 Poezii, București, Editura Universal Dalsi, 2001.
 Poezii / Versek, ediție bilingvă româno-maghiară, București, Editura Gramar, 2003.
 Poezii . Proză, postfață și bibliografie de Ion Bogdan Lefter, București, Editura
Minerva, 1983 (reed. 1987).
 Proză, București, Editura Minerva, 1980.
 Rar, poeme rostite la radio, București, Casa Radio, 2005.
 Scrieri alese, prefață de Ov. S. Crohmălniceanu, București, Editura pentru
Literatură, 1961.
 Stanțe burgheze, cu 32 de desene inedite ale autorului și câteva ciorne, Bacău,
Look Design, 2000.
 Versuri, București, Editura Saeculum, 1996.
 Versuri și proză, ediție îngrijită, tabel cronologic, note, repere critice și bibliografie de
Ion Nistor, prefață de Mircea Anghelescu, București, Editura Albatros, 1985 (reed.
1987, 1990).
 Versuri și proză, București, Editura Eminescu, 1987.
 Blei und andere Gedichte. Dionysos, Boppard, ins Deutsche: Christian W. Schenk,
2018, ISBN 978-1-9807-2919-8.

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

 În 1923 a fost premiat de Ministerul Artelor pentru volumul Plumb.
 În 1925 primește premiul pentru poezie al Societății Scriitorilor Români, ex
aequo împreună cu Lucian Blaga.
 În 1934 Premiul Național de poezie este acordat lui George Bacovia și lui Tudor
Arghezi.

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
2. ^ a b c d e f Баковия Джордже, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
3. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
4. ^ a b George Bacovia, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
5. ^ a b George Bacovia, Brockhaus Enzyklopädie
6. ^ a b „George Bacovia”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 decembrie 2014

Bibliografie critică selecti