Eschil Ja Atena, in templul zeifei Atena. fl vedem in genunchi, imbratisand strans statuia zeitei. Furiile continua sa-l impresoare gi sd-I atace, mai necrufatoare ca oricand. La implorarile lui Oreste, Atena consimte, ajutata de un tribunal, sa arbitreze intre cele doa parti. Apollon ia apararea lui Oreste. Atena, gi ea, se pronunta in favoarea acestuia. Oreste, absolvit, isi cxprima cu recunostinté emotia. Furiile continua imprecatiile lor. Prin clocinta ci, Atena le aduce Ia sentimente mai ingaduitoare. O data potolite, in fata zeului luminii, Furiile capata un alt nume: Eumenidele, adicd binevoitoarele. Sunt conduse la noile lor locuinte de catre un cortegiu format din batrani, femei si copii care intoneaza imnuri religioase. Ele binecuvanteaza pamantul Aticii. Li se inchina un sanctuar, in mijlocul satisfactiei generale. Oreste ¢-areconciliat cu zeii, Prin aceasta reconcilicre, apare deznodamantul intregi trilogii. Teribila succesiunea de crime a luat sfarsit, ereditatea razbunarii se stinge. Legea talionului si-a implinit ciclul; in locul ei, acum igi face drum o lege noua, mai morala, mai sanatoasa, mai patrunsa de spiritul de justitie. Barbariei, adica primitivitatii sufletesti intunecate, ii urmeaza lumina, civilizatia. inceputa cu ceaté si intunecimi, trilogia se incheie in lumina, intr-o apoteoza a victoriei morale prin ispasire. Deslusim, in Orestia, in ce masura Eschil a simtit tragicul vietii. E vorba de un tragic adnc, sfasietor, plutind asupra omului ca o sacra fatalitate, fara insd a face din aceasta o fiinta slaba, lipsité de vointa si de maretie. Sub apasarea necrutatoare a destinului, sufletul barbitesc al lui Eschil da dovada de forta titanica. Asa cum ca soldat a luptat la Marathon impotriva persilor, tot asa ca om va lupta impotriva destinului.' Locul Orestiei este printre marile opere pe care le-a dat pana acum la iveala geniul omenesc. Cele doua milenii si jumatate care s-au scurs de la nasterea ei, departe de a-i fi tocit reliefurile si stralucirea, dimpotriva, continua sa-i confirme frumusetea poetica si universalele ei adevaruri filozofice. 3. Eschil, parintele $i renovatorul tragediei Tragedia, ca gen dramatic, exista $i jnainte de Eschil. Acesta, insa, i-a constituit arhitectura ei durabild, i-a stabilit reguli de baza, a aratat ce anume fonduri umane “Trilogia lui Eschil fi api vreme ce unul e pe cale de disparific, cckilalt se afirma cu putere. Faptul e Pentru epoca ervica a istoriei grecesti. _.,. De ee, anume, Eriniile urmére Sivarsit nelegiuiri la fel de mari, Eriniile ap’ Clitemnestrei nu le privegte, deoarece soful pe ca Sia ucis mama, adicd ruda de sfinge cea mai atriathatului se ardtau neinduplecate. 7 ; u sub protectia lor pe Oreste, sprijind noua oranduire a Apollon si Atena, in masura in care ia C A noua ore Patriarhatului, Verdictul Areopagitilor, prin care Oreste dobandeste lertarca oamenilor cat sipe aceea 4 2eilor, inseamna de fapt victoria patriarhatului asupra matriarhatului, Eriniile, invinse acum de ii cei noi, igi vor schimba vechile lor funcfiuni, trebuind si intre cu o alti mentalitate in Nba noi carr geet 'yjba noii ordini instituite in lume. a luptei dintre matriarhat si patriarhat, in ste privit ca find caracteristic ca o ilustrare dramatica numai pe Oreste, nu gi pe Clitemnestra Amindoi, doar, au ar ca niste aparditoare demonice ale matriarhatului. Crima re -aucis nu-i cra rudd de sdnge. Oreste, in schimb, apropiat’, Era o erima grava, fata de care legileTon Zam/" i, i t, a dat ea si, in sfarsit, a ¢ forta dramatic’. ¢ uate din mitologie, legeng; hitienc se sprilin’ PY fn complexe, spectaculoase, o | eve’ eni unice, concentrate conflict puternic sau al ung) icatii sau finalitati religioase, fund uman; dar, pentru q aloare dramatic, ¢ tru ca reprezentar, tice, Pe? ea Jufit prac! puteau fi tratate in pieselor pe scena sa capet Subicctele dramet ese’ Hin sau din 1stone Nu cauta cu dinad " en a peripett! variate; preferintcle lot c| ul inti eamburele Ut cuprinzand in tesatura lor intima so nor imp catastrofe violente, ambele puse sub oi wan, PO cestei conce| i a e cuvinic, fondul ac i immprumn ae dus pe scena de tcatru $1 at se imp! « divina implacabila , - ea ou artis ne izbesc prin simplitatea lor. Actiuneg accs! expunerea faptclor $1 ladeznodamant. ‘Ave dea face re putem recunoaste, deopotriva, 0 singura idee, un i a e acestea sui tment, o singura situatte, 0 singura desfasurare. Toat nt in singur sentiment, ¢ ae oat oe | inlannait it | dezvoltate, inca | fel inlantuite, gi in aga fe e, in ; fictn sy-nc si simtim, pana la modul patetic $ sublim, cu dublu sentiment: unul de mila si altul de admiratie. Cel dintai, pentru durerile la care viata il poate supune pe om: celalalt, pentru maretia Ja care faptura umana se poate ridica in lupta 2 cu intr-adevar, acel fapt unic despre care aminteam mal sus ¢ de natura sa » fata divinitatii, obligandu-I sa lupte, s4 sufere si sa dovedeasca de morala este in stare. Situatia adusa pe scena cuprinde in ea 0 mare concentrare pasionala, spectatorul trebuie s& simta pe de o parte cum i se strange inima de. parte cum spiritul lui se putea ridica la inaltimi meditative. Cu ® cra mai putin incarcaté de fapte, cu atat severitatea de linie a ui devenea mai impresionanta, 4 centrul { putea sa fic a trebuia raporta Din primul moment, e limitat se margineste la mn singur eV eniment. in ca aw soart jecarei tragedii eschili Asim oi i ics —— ‘ chiliene, gasim 0 Imagine puternica, tulburatoare. Pann fi 5 ~ alege din legendele asupra carora s-a oprit un fapt Cc doua on propriu: intai pet Ati: I . U putinta Ree a ilucra cs poesia implicatit divine, ae Mustra conceptia dramatica i e " mnon, la inceput victorios, aparand a tea a poetului. De : imp dupa sce si usistinen Superb in carul lui triumfal, cna: Orey ‘ ise vai A nie Fl i, cu mainile pline de sdnge, wat cadavrul insangeral © ale LUI Byigt oF 4 sdnge, arata ae Moh ult pena 2. tl mamel sale ete, In fond i Poporului din Argos nr 4 . ili sum ‘i Produce aceg gi » Crama eschiliana nu avea © Ch cong ulre tragica insa p : cuprinsa - ee vorba de imagini-cheie in dosul : “el surda, © lume ' UNS C4 faye si 4 nme subterang ficutd lee: . bay, * OHMESIVE, Ig SNL gi say Bandease, ale aCesten . stea s% i Driv, Sd fie aduse in scend, cu. , CU Beniul gg 8Ceasta, geniul practi¢ U teoretic, Nevo, : dupa DB un in rosty 21 putea ay CAEOTS Spectaty tilutive din facia. ulive, f 1, cu ine “astfel: trebuiau gasiteSerre Avea la indemAna bogatia stufoasa de fapte pe care i-o ofereau legendele; in aceasta a definit linii esentiale, a stabilit ierarhii si a pus organizare, ajungand astfel la compunerea trilogiilor. Tragedia, in concepftia lui Eschil, trebuia sa fie un spectacol amply, cladit pe o idee superioara, capabila s4 puna stapanire inalta pe mintile si inimile spectatorilor. Totul trebuia in aga fel conceput si realizat, inca sa impuna: ideca filozofica, haina lirica, muzica, dansul gi punerea in scena. Poet, mai presus de orice, Eschil infelegea ca fiecare element cuprins in complexitatea spectacolului sa fic la indltimea artei sale poetice. N-a modificat fondul epic al legendelor; fiind legat de traditii religioase, faptul ar fi putut si capete in ochii lui proportii de impietate. insd n-a luat din aceste legende decat lucruri esentiale, capabile sa raspunda conceptiei lui filozofice, intentiei dramatice si mestesugului sdu scenic, constind in a crea convergenta deplina in jurul unui fapt unic. Totul in Persii, de pilda, trebuia s4 puna in lumina caderea fatala a orgoliului uman; oricare scend din Cei sapte impotriva Tebei trebuia sa arate puterea dublului blestem ce plutea asupra fiilor lui Edip; intreaga actiune din Choefore era in asa fel aleasa si condusa, incAt s4 reias cd nu se savarsea, o crima obisnuita, din simpla razbunare omeneasci, ci 0 crima sacra, ordonata de vointa unui zeu. Cum am mai spus, conceptia dramatica a lui Eschil si stilul general al pieselor sale, ambele bazate pe simplitate si concentrare, nu comporta peripetii amanuntite si lovituri de teatru. Totusi, evenimentele reprezentate pe scena trebuiau sa emotioneze, si starneasca reactii vii, si puna in miscare puterea pasionala a publicului. Eschil — cu intuitia sa de poet tragic si cu simtul sau de teatru — isi dadea seama cA trebuiau evitate situatiile reci sau lancezinde si ca era necesar ca in orice scend sa se gaseasca fapte de natura a pune sufletul omenesc intr-o stare de vibratie ori de asteptare. Nu era vorba sa caute efecte propriu-zise, dar nu ¢ mai putin adevarat cd trebuiau facute pregatiri, ci anume evenimente trebuiau conduse gradat, cA trebuia creata in suflete o febrilitate emotiva. S4 ne gandim, anume, la primele scene din Agamemnon. Sosirea regelui era necesard, cdci fara ca nu se putea incepe actiunea care sa conduca la implinirea teribilelor blesteme; inainte ins4 de a se produce, poetul a pus acele scene de neliniste, de agteptare ingrijorata, capabile s satisfaca dintr-o dati o seama de necesita{i dramatice: s4 redea atmosfera din cetate, sa se incunostinteze asupra celor ce se petreceau in palat, s4 anunfe oarecum situatia de fatalitate ce avea sa urmeze intoarcerii triumfale a regelui gi, deopotriva, si creeze in psihologia Spectatorilor o situafie emotiva de tensiune gi asteptare, Elementele plastice gi muzicale intregeau jocul dramatic. La multumirea Spiritului, trebuia s4 se adauge gi accea a simjurilor. S-ar putea spune ca Eschil, inainte de a incepe s4-si compund propriu-zis piescle, le-a vazut si le-a auzit. De aici, organizarea lor sculptural gi muzicala, organizare cuprinsa nu numai in dialoguri Si miscari, dar gi in conceptia dramatica insagi. Plastic vorbind, natura subiectelor, Sobrietatea tratarii si tragismul personajelor, fiecare in parte ca gi toate la un loc,ara. Tot asa, Hrismnul Profung a INE ZiSa yp. nao « diel, mal Ung nara ore ead naturald a me constituite, cu forms’ F crea 0 NEC ca existau melodi ; aor 7 aim putea spunea cf ext ropriv-zise. Existau insa Titmyy, atmosfere melodice. vate din (raze 17 oe ie dupa natura situatiei in joc cing contururi precise, facul sore stati lirice gt 54 ia : aaafaltunul plese ; capabile sa puncteze s cium, Cal aly expresive, ¢ s oj rug : lestem A scla al unel Ml 7 are Siebel J une invocatit, cand ace! at wrt rn einen 5 oe eae nd al unei suferinte sa strigat de razbunare, e sau Completip, anexe, refren anga text, ca nigte iricd aceste ritinuri nu raméncau pe eae dramei, din structura sa lirica, jar sul ; ri / cna are de inovatii de constructie dramatica. Eschil, jugam o sean La acestea, adaugan imea rea acestora puteau intelegand ca lungimea gi repeta i a limtat monotogurile,infelegind of Ant sia perfectionat dialogul, condit stanjeneasca actiunea; in oo dramatice. A sporit numarul interpret ee ee vata introdusd de rivalul su mai tanar, Sofocle. jy a vatia in it i eee Sane niet ca intindere interventiile corului; in schimb, raport cu vechea tragedie, Es ann pierdea astfel in supiad clus in reteaua dramatica a actiunil. Cee pier alata ere ii atribui rol activ, integrant, trebuind sj castiga ins in adancime. Eschil ii atribuia un A “er di exprime cu autoritate si cu patrundere vointa poporului. Potrivit cu hecesitatile acirunti, corul era cand familiar, cand amenintator. Era pus sa ia parte la pasiunile personajelor, fie compatimindu-le, fie certandu-le, fie indemnandu-le la revolta, fie - dimpotriva - sfatuindu-le la liniste, prudenta si intelepciune. De asemenea, ‘ot corul rostea invocdrile ciitre zei. Nici un alt Poet tragic, ca Eschil, n-a dat Corulu atéta putere si autoritate in a exprii i si pus prada in actiune, conducand-o astfel g € strofe sj antistrofe, lasand in pici implicau in reprezen textului si al situa(it dint per un deznodamant, A suprimat epodele) ; ‘oare doar pe cea de la urma $1 ajutand este! Ca miscarea altemantd a Sentimentelor si culmineze in ultimele momente. Personajele pe care Eschil le aduce in scenaauo. Psihologie legata de conceptia Cramnulicd a poctului gi de Structura pe cai a i i t Te acesta o da tragedii a vorba de actiunj Concentrate, limitandu. viruaioes saerueke§ pure, ce nce a -Se adesea la cateva fraze si trasaturi de ; ‘amp propic ieri ama vatactere, oj doar unul menit 54 puna in I rine ete Te re penal tus Eschil angajate cuny ‘ lumina linii de for nam vazut intro act) 1a. In genere, Personajele incordata, abrupra 4. Totul, in Manifestay % nitean toca prin ent SHUatle puternicg, jn Care 84 4 profi Asics il ed 0 Idee, ¢ Condusa di ne. Tn ‘on ct desuferitp lor, m, ee Un sentiment adane, in Vointa lor, citim 0 one eae ta ¢ domina e a jadics oa Pa pinetese POMmat, in ale Care} a iene np E8C i : . hil nu ge Opreste fa CAKE ing; Personale; Caractere|e PE Care ni fe i Cctul evita tor CC-ar api Croilor i fae Siueaza graya lor inclestare C oe! pe Care nimic ~ nici eh A lar Sufcringa 68 moEschil afunde sumay mult in durerea lor, traind-o cu o atat mai vie intensitate. Aceasta imaginatie rela obsedant, in diferite feluri, acele idei dominante care le intretin starea pasionala, facandu-i 8 se afunde in durere gi in suferinté pana la exasperare, prin propria $1 crescanda lor iritatic. In genere, croii se framant& mult, resimt intens drama existenfet Niciodata, insi,-fie cu ci ingigi fie cu alfii, nu discuta motivele acestet framantari. Afirma, fara sd gi justifice; se exalt, fara ca la aceasta si-i impinga ceva dinafara; merg inspre tinta lor fatala, fara a exista imprejurare sau judecata in stare sd-i opreascd. N-au nevoie de justificari sau demonstratii prin fapte: migcarea lor se realizeaza prin adancimea gi patetismul durerii. Resimt si traiesc tragicul, ca pe insusi modul lor firesc de existenta. Nu se raspandesc in actiuni multiple; aproape ca toate personajele sustin o singura a actiune. Cu toate acestea, fiecare personaj isi are individualitatea sa aparte. Pe plan dramatic, Eschil infatiseaza cu preferinta trasaturile de grandoare si de putere omeneasca; pentru exprimarea slabiciunilor, el recurge aproape de regula la modurile lirice, ceea ce face ca manifestarile unora dintre personajele sale s4 semene cu acelea ale corului. Nu ni s-au mai pastrat din toata opera lui Eschil decat sapte tragedii. Sunt totusi destule, pentru a ne comunica prin ele un intreg univers moral; ne pun in lumina o gama de sentimente esentiale, cuprinzand atat sfera slabiciunilor umane cat si pe aceea a virtutilor. Poetul ne-a zugravit, de pilda, si energia cu inaltime moral in ea a lui Prometeu, ca si dezlantuirea de violenta a lui Eteocle; si ura adultera a Clitemnestrei, ca i adancile simtiri fraterne ale Antigonei gi Ismenei; si pomnirea de fanatism intunecos din sufletul lui Oreste, ca $i indurarile blande, pline de mila mangaietoare, ale Oceanidelor, N-am avea deci dreptul s4 spunem ca Eschil n-a cunoscut sau nu s-a preocupat sé cunoasca sufletul omenesc. Ce trebuie insa sé precizam ¢ ca spiritul su, ca $i intreaga sa conceptie tragica, l-au determinat sa infatiseze drama omeneasca in aspectul ei grav, necrutator si teribil, nu si in laturile ei de cuprindert line, dulci si delicate. Eschi] nu se impresioneazd de conditiile exterioare ale personajelor sale. Acestor conditii le da doar o important minimé, atata cat sa satisfacd schema actiunii si unele clemente inerente de situare locala. Faptul ca Xerxes sau ca Agamemnon sunt capete jncoronate il intereseaza Putin. Ce-l conduce insa pe poet, in construirea personajelor, ¢ confinutul dramatic. Mai, presus de orice, aceste personaje sunt ceca cc le cerca sa fie semnificatia dramatica incare erau cuprinse. Limba pe care Eschil o folosegte in dramele sale se conjuga strains cu conceptia sa dramaticé, Elemente epice se impletesc cu elemente lirice, acestea din urma predominand, Poctul asociaza strdns, atat pentru ritmul lor mai dramatic, cat si pentru capacitatea lor de 4 exprima mai viu idei filozofice, aproape pana la confundare, stilul liric cu stilul dramatic. Ca ton general, nu este o deosebire prea sensibila intre vorbirea din dialoguri si cea din partile cntate ale dramelor. Totul ne aminteste inet ~bineinteles pe un plan diferentiat — de tradipiile ditirambice. Forfa desoripav merg' mana in mana cu invocarea patetica a sentimentelor, Imaginile care i se aduna !n 69Lampe . es . | Ton juminand situatiile ca niste fulge, de metafore, de imagini sintey, reprezentare cat niste intrep,,. tcrea $i nobletea sentimentyhy i i violent, minte in mod surd izbucnesc apol VIOle" » in schi im abunden{a Comparatiile sunt rare, In schimb, are . puiere de ca si de detalii caractcristice, valoran ree econ, 7 Miscarca frazelor subliniaza concentral it cuvintelor. — ~ , tatea cuvin , ae a A ‘a si solemmit + de o stint ated inaltimea inaginitr, coed ‘ crechil, de 0 arti ca $ Se poate vorbi deopo , actica sonoritat A o parte, prac leg i cuvintelor, indrazneli mari. Fe res He alta parte, igi da Seam, ee tatea gi ingeniozitatea cuvan W ee lui. Iubeste cuvintele may ee er presus de muzica gt aa are le pune in ele aceste, . ai , i e Ci 4 cA nimic nu poate fi mat piv” j entuziasmul p' ae om) ae 4 rin pasiunea § : ‘etii fel si cu inlantuir; numai in masura'D atl as exprime sensul tragic al vietii. La * ditiramt / ii dau putinta sa cuprinda $1 S! Poetul, stipanit de reminiscente, ditirambicg de cuvinte in propozitiuni st faze. ‘ er teptate, opozitii indraznete; niciodat, foloseste enumerari largi, imperechert ncentrarii $i mai cu seama a maretig ins. nu se abate de la regula conciziel, a CO! insa, s tragice prin simplitate. lozofice si tragice, limba lui Eschil prin excelenta ulata pe valori fil , 7 a I Rate firi suplete, fara jocuri de umbre si de lumini. Tocmai acestez im $ ne autoriza si vedem in ea prototipul universal al limbii tragice. 4. Gandirea filozoficd Pe langa frumusetea lirica si intensitatea ei dramatica, creatia eschiliana n smpune deopotriva si prin fondul sau filozofic. Acesta sta in stransa corelatie cw substratul ci religios. Eschil nu gandeste separat despre vointa zeilor si despre pastunile umane, ci asaza intre ele legaturi fatale si divine. Eschil ¢ un filozof, dar nu in sensul in care ti numim filozofi pe Pitagora, pe ae pe Parmenide sau pe Heraclit, ci intr-un sens aparte, dominat de poezie $ ‘ 7 Hosrgbinidiamane ae Cei amintiti mai sus aveau in filozofia lor 0 dominanti sunt ici, fizica, logica, teoria Cunoasterii; la Eschil, linia de gandire¢ e » el n-a ramas in form praabeabia n ¢ uri superioare, Scofand in lumina idei asupré i este guvernati lumea. mane. Cu alte cuvinte, 1 1c pe care le-o imprim, un destin de nepatruns, cal » Ci intensitatea dramat; ita Credinta intr-Eschil conflictul ce se nagte intre acest destin si omul care s-a ridicat la treapta constiintei; raportat in termeni de filozofie Sistematica, acest conflict ne poate duce cu mintea la opozifia de ssenfe dintre relativ si absolut. Aceasta e, de fapt, atitudinea tragica! Ea se naste din curajul omului de a infrunta puterile nevazute si fatidice ale vointei divine; consté din lupta Pe care trebuic s-o dea congtiinta trezita la lumina adevarului, pentru a-si obtine libertatea morala, Substanja sufleteasca a tragismului e facuta din suferinta, ceea ce fi si imprumuti nota sa dramatic4. GAndirea lui Eschil Se sprijina pe fonduri luate din credintele populare. in centrul acestora, se afl& nofiunea de fatalitate: exista hotarari divine, carora nici o vointé umana nu Ii se poate opune. Viata omeneasca este efemera. Soarta, i ca, chiar cand avem impresia c-am cladit-o cu soliditate, poate capita transformari nebanuite. Nu este exclus si se dirame intr-o singura clipa ceea ce am construit indelung, cu truda. Omul trebuie sa stie cd totul poate fi precar: averea, gloria, puterea, fericirea. Nimic mai neinfelept decat s4 alunece in trufia succesului, din moment ce orice reusiti se poate schimba repede in nenorocire. De la Homer incoace, aproape ca nu fusese poet grec care sa nu se fi lasat stapanit de asemenea ganduri; practicdndu-le, Eschil nu facea altceva decat sa se ralieze si el la o lunga traditie nationala a lumii grecesti. Eschil era un initiat al misterelor de la Eleusis, ceea ce a contribuit ca intreaga lui atitudine de viata s aiba profunde determinari si rezonante religioase. Pentru poetul nostru, zeii nu formeaza o lume aparte; dimpotriva, ei se amesteca direct in viata oamenilor, ii pun pe acestia la incercare, ii fac executorii oracolelor lor divine. Pusi in fata zeilor, oamenii se afl in situatia de-a incerca un sentiment de neant. Nu le pot abate hotararile, nu pot evita suferinta la care vointa acestora tine s4-i supuna; pot insa s4 lupte, fie cu un instinct surd al fortei lor morale, fie cu indemnul mai luminat al constiintei lor in dezvoltare. Visele oamenilor sunt avertismente care le vin din sfere inalte. Mortii n-au parasit umanitatea din care au facut parte; din mormintele lor, ei continua sa vorbeasca. Imprecatiile, in masura in care sunt mesaje ale destinului, au in ele o putere tainicd de care trebuie si ne temem. Adesea, zeitatile sunt geloase si vindicative. Valoarea si maretia umana trezesc invidia zeilor $i pornirea lor de razbunare. Gasim aceasta idee la toti inteleptii greci din secolul al VJ-lea 7.Ch.; nici unul, insd, n-a subliniat-o atat de dramatic ca Eschil. Eschil n-are aplecari speculative; subtilitatea gi problematica dezbaterilor metafizice ii sunt str4ine, mai bine zis indiferente; filozofia lui n-are nimic analitic in ea. Pentru el, fatalitatea nu este un concept, o categorie, un raport de forte sau de situatii, ci o credinfa, pe care o traiegte viu, ca pe o iluminare, cu 0 inclinatie aproape extatica. Moira ~ aceast4 personificare a Destinului, putere capabila s& comande nu numai oamenilor ci si zeilor - impune tuturor o soart& de neinlaturat. Influenfa divina in viata oamenilor este atat de mare, incat ca nu poate fi determinat&. Vointa zeilor se face cunoscuta in moduri diferite. Uneori ea se manifesta direct, prin porunci implacabile; alteori, se afirma prin avertismente mistice, prin oracole, prin vise, toate acestea faicand ca substanta lor s& se feasa dintr-o semiobscuritate misterioasaEschil conflictul amet intre acest destin $i omul care s-a ri raportat in terment de filozofic sistematica, acest conflict ni la opozitia ee Soon dintre relativ si absolut. Accasta ¢, de Ea se naste din curajul omului de a infrunta puterile nevaz, divine; consti din lupta pe care trebuie s-0 dea congtiinta trezité la lumi adevarului, pentru a-si obtine libertatea morala Substanta sufl a lumina 4 din suferinta tisit ae Sufleteasca a tragismului e aa are it pera ce ii $i imprumut nota sa dramaticd. jandirea lui Es ijina : centrul acestora, se aflé notiunea de rate ioe on credintele populare. in . . . 7 fate: exista hotarari divine, cdrora nici o vointa ee nu li Se poate opune. Viata omeneasca este efemera. Soarta, si ea, chiar cand avem impresia c-am cladit-o cu soliditate, poate capata transformari nebanuite. Nu este exclus si se darame intr-o singura clipa ceea ce am construit indelung, cu truda Omul trebuie sa stie c& totul poate fi precar: averea, gloria, puterea, fericirea, Nimic mai ncinfelept decat sa alunece in trufia succesului, din moment ce orice reusiti se poate schimba repede in nenorocire. De la Homer incoace, aproape ca nu fusese poet grec care sd nu se fi lasat stapanit de asemenea ganduri; practicandu-le, Eschil nu facea altceva decat sa se ralieze si el la o lunga traditie nationala a lumii grecesti. Eschil era un initiat al misterelor de la Eleusis, ceea ce a contribuit ca intreaga lui atitudine de viat si aiba profunde determinari si rezonante religioase. Pentru poetul nostru, zeii nu formeazi o lume aparte; dimpotriva, ei se amesteca direct in viata oamenilor, ii pun pe acestia la incercare, fi fac executorii oracolelor lor divine. Pusi in fata zeilor, oamenii se afla in situatia de-a incerca un sentiment de neant. Nu le pot abate hotararile, nu pot evita suferinta la care vointa acestora tine sa-i supuna: pot insa sA lupte, fie cu un instinct surd al fortei lor morale, fie cu indemnul mai luminat al constiintei lor in dezvoltare. Visele oamenilor sunt avertismente care le vin din sfere inalte. Mortii n-au parasit umanitatea din care au facut parte; din mormintele lor, ei continua s& vorbeasca. Imprecatiile, in masura in care sunt mesaje ale destinului, au in ele o putere tainica de care trebuie si ne temem. Adesea, zeitatile sunt geloase si vindicative. Valoarea si miaretia umana trezesc invidia zeilor si pornirea lor de rizbunare. Gasim aceasta idee la toti infeleptii greci din secolul al VI-lea 7.Ch.; nici unul, insa, n-a subliniat-o atat de dramatic ca Eschil. Eschil n-are aplecari speculative; subtilitatea gi problematica dezbaterilor metafizice indiferente; filozofia lui n-are nimic analitic in ea. Pentru el, fatalitatea nu este un concept, 0 categorie, un raport de forte sau de situatii, cio credinfa, pe care 0 trdicgte viu, ca pe O iluminare, cu 0 inclinafie aproape extatice. Moira — aceasta personificare a Destinului, putere capabila si comande - numa oamenilor ci si zeilor ~ impune tuturor 0 soarta de neinlaturat. Influenta vn i viata oamenilor este att de mare, incft ca nu poate fi determinata. Vointa zeilor se face cunoscuta in moduri diferite. Uncori ea se manifesta | direct, prin porunct implacabile; alteori, se afirma prin avertismente mistice, prin oracole, prin ae toate acestea ficdnd ca substanfa lor sa se teasi dintr-o semiobscuritate mistenio; "1 t la treapta constiintei; ‘© poate duce cu mintea fapt, atitudinea tragica! ute $i fatidice ale vointei ii sunt straine, mai bineTon Zamfirescl ji nu le pot patron, eee ‘ rai a tele s-au produs, cu nota lor 4 jn intentia lor, dar pe care Je recunose atunc! aeey or alozofie ide teologie g izbucnire inevitabila. Aceasta contopire camer Fl traiesc fantail ‘ dar nu-gi pot da seama g ¢ forte dinauntru ro si in dramele 82 sihologia poctului transpare $110 Ii : cafla sub inclestarea lor patetica, us in migcare, © duitoare, creeaza mane cuprins intr. simt porunca lor sure int puternice, 7gu claritate de ce se produc, dinafara le-au inspirat. Dram t H : ! dar fondul lor ra climat de mare tensiune moral ritati si misterc. c oarbe ale fatalitatil, cl oamenj nu sunt totugi instrument re libertate Ie comunica ceca ce putem numi sensy| tind sa-gi cucereasca propria lor constiinta. Actiu 1 ea, Deciziile divine nu se implinese in ei in m pasiv, ci printr-o framantare surda, de mari profunzimi intime, framantare ce po; fiprivité.caun drum inspre libertatea constiintei sau chiar ca o implinire a acestei, in aceasta framantare este si ethos si logos, adicd si o simtire din adane subconstiente a valorilor morale, ca $i 0 indrazneala lucida. a constiinte. ; vrea cliberata indoiala lui Oreste, hotararea lui Eteocle. rizvratirea D: a ca sa nu Juam decat pe acestea — sunt acte in care sisim, int i aiclas nusterioasa inlantuire, atat o acceptare fatala a hotararil divin app 5 totodg ee Judecatii. Dramatismul lui Eschil di oro diving Cat SLO Prezenta V dione euce in forme sensibile; 0 data cu ee de a transpung acest 5 ox ° rea i i ‘apt ¢ de natura sa le sporeasca si maretia eee filozofic al pieselor, si fatidica. Viata econdusa ce mijloace au Pt cle Iui Eschil su 1a si filozofica, patetica invaluire de obscut Personajele Ini Eschil carora lupta si aspirafa lor sp! tragic al existenfel Toti acestia Jor are intotdeauna ceva eroic ir Cuget creator, ‘ ideea d 0 in teat 4 de fatalitate gi Ul lui Rech j ate si cy Sper *8chil gj acee; . * Perpetue il $iideea deo, neve’ 4° Belo: ; SHimele arin Me de lungu) de Creditate a ctime; Zl€ a Zeilor fats / veche: Baohit D lume: unui Tany intreg d Mel. Aceasta crj ta de oameni, oe schil aj "UME DoEzie: e le pe, < ima nly PULEFE de batman PoCziCi Si a filopor ee tll: Copii este capabili triste}, fe € Uneo, “!SCoata in evid ZOfiej populare ii platese penta mod 1, ne. Videnga fi Brecest: ; omunigse M Prezinté og no dtamatiog sh ideea era i e x ‘andu-} ; ‘ingrozitoare. ardere fatid inca cuo rard nn burs U 5 alteor} ica, proiecta Pre Sonajel ” © Pune s& insote: om T ales asca in Tept victime,Istoria Universala a Teatrului Apollon de Belvedere. (Muzeul Vatican, Roma). Apollon din Veies, arti etrusca. Statueta din teracotd ce impodobea templul din Portonaccio la Véies. Inceputul sec. Vi.Ch, Muzeul Villa Giulia, Roma Melpomene, muza tragedici. (Muzeul Vatican, Roma).re Dar fatalitatea nu vine numai de la sine: ea este dezlanquita si de oameni adica de vointa sau de pornirile acestora, fn toate dramele lui Eschil, mai bine oe jn multe din actele personajelor sale, simtim semnele gi implicatiile starii de hy- bris. Aceasta inseamna trufic, orgoliu nemasurat, depagiri de limite cu incalcarea justitiet $1 a legilor, fapta hedreapta savarsita sub actiunca unei arogante morale sau a unei prea mari inerederi in sine impingi de hybris, oamenii alearga singuri in calea propriilor lor nenorociri: prezenta lui aduce cu sine vertigiul, picrderea echilibrului sufletese si pana la sfargit catastrofa fizica unité cu cea morala, In substratul sau, gandirea tragica a lui Eschil ¢ stapanita de un sentiment sever al existentei. Cateodata el izbucneste in maxime ca acestea: ,,O, nimicnicie a lucrurilor omenesti, ajunge o simpli umbra, ca bucuria sa fie sfaramata!“; ,,Zeus a dat aceasta lege: stiinta se plateste cu pretul durerii*; sau: »cine, in afara de zei, este de-a pururi fara suferinte?* Dar nu intotdeauna zeitétile sunt crude $i razbunatoare Eschil ni le infatiseaza si in situatii in care acestea dovedesc accente de compasiune si de intelegere fata de suferinta sau de aspiratia omeneasca. Prometeu inlantuit. de pilda, pe langa inclestarea dintre Zeus si generosul Titan, prietenul umanitatii, lasa sa se intrevada in departare gi posibilitatea unei impacari. Faptul, insa, ¢ mai vizibil ca oriunde in Orestia. Dupa toata acea cascada de blesteme si nefericiri - crime, adultere, paricide, tulburari tragice ale mintii — la staruintele lui Apollon vedem ca Furiile se transforma in Eumenide, ca Atena ia apararea victimei, ca aceasta igi reia prin isp&sire cursul vietii. Astfel, prin toata devenirea lor, faptele sunt aduse intr-o situatie mai senina, lasand sa se intrevada inaintea lor un viitor de creatie si de impacare. 5. Insemnatatea lui Eschil Figura lui Eschil, ca o forta $i insemnatate poetica, poate sta alaturi de aceea a lui Homer. Aga cum unul a creat epopcea, celalalt a creat tragedia. Concepua eschiliand asupra operei dramatice a fixat canoanele genului. Orice se va serie de- acum inainte jn tcatru va trebui, intr-un fel sau altul, sa tind seama de bazele puse de cAtre Eschil. In curand, Sofocle si Buripide vor aduce tragediei modificari man; in esen{4, insd, creafia acestora sc va inspira si va starut pe liniile de forta fixate de catre marele lor inaintag. / — La influenta Jiterara exercitata de catre Eschil trebuie si adaugam si pe cea morald. Aceasta este tot alat de vie gi de semnificativa ca gi cealal . in atmosfera trayediilor Jui Eschil, respiram un aer tare, Poctul iubeste situatiile mari, am putea spune excesiv de mari. In lupta lor necrujatoare cu destinul, eroit lui cad, sunt invingi. Insa in aceasta cddere exist’ o nesfarsita miaretic, 0 rara Noblete; eroji amintiti nu cad inainte de a fi luptat si, mai cu seama, fara ca in drama creaté de cdderea lor sé nu se iveascd la orizontul indepartat zorile unet Tegenerari salutare. Exaltarea pe care pot si ne-o produca in cugete situatiile tari din tragediile lui Eschil, departe de ane rataci, dimpotriva, ne situeaza moralmenteEEE Jon Zamfirescu intr-un climat de energie, avand in manifestarile ci o nota de mare demnitg, Poetul consacra virtutea curajului, Concetatenilor sai, pe care fi crede la fel 4 piosi si simpli ca el, le cere sa-si infraneze orgoliu] nemasurat, sa puna cap, luptelor fratricide, sa-si cladeasca viata pe adevarul simtirii leale. In ce Prive, viata publica, aceasta trebuie sa insemne, dreptate, ordine, credinta, patric, pe care 0 resimtim atunci cand luam contact cu situatij eschiliene, nu ramane doar 0 zguduire a a fiintei noastre sufletesti, ci se continuay © nota de eroism superior in vecinatatea careia viata cu faptele ci dobandeste py si inaltime. intelegem, astfel, cd sufletul omenesc poate dispune de. enery nebanuite. Si sub apasarea blestemelor, ca $1 sub incercuirea fortclor mei-my decat el, acest suflet poate inca sa lupte, sa nadajduiasca, sa-s1 apere nevoiad eliberare. Faptul ca stie si sufere, cA poate primi durerea fara ca aceasta si ingenunche in intregime aspiratia, trebuie sa ne inseninezc. El ne dov edesteq faptura omeneasca ¢ capabila de eforturi care pot s-o faca mare. | In spiritul acestor invataminte, dramele Jui Eschil lumineaza mileniiley | Teroarea tragic niste nepieritoare lectii de filozofie morala.Capitolul IV SOFOCLE 1. Viata Sofocle, al doiiea in seria marilor poeti tragici ai Atenei, a trait intre anii 406-406 i.Ch., ocupand astfel cu viata $i personalitatea lui tot acest secol memorabil. in fiinta sa gisim o personificare a geniului atenian, in ceea ce acesta avea mai fecund, mai armonios, mai plin de euritmiile gandirii si ale sensibilitatii. Dintre toti scriitori greci care au trait in aceasta epoca, el, Sofocle, este poate acela in care s-au reflectat cele mai multe trasaturi si ecouri ale hegemoniei ateniene. A avut fericirea de a trai in epoca de plenitudine a Atenei, cunoscand de aproape roadele glorioase ale conducerilor lui Pericle si Cimon. N-a fost crutat, insa. nici de dureri. Expeditia nefericita din Sicilia l-a obligat sa ia parte la un inceput de declin al Atenei. Se apropia pe atunci de varsta de gaizeci de ani si se afla in plina putere de creatie poetica. Nu este exclus ca presimtirea acestui declin sa-l fi impresionat profund, intarindu-i acel sentiment, de care sunt patrunse atatea din operele sale, ca fericirea umani e precara si inselatoare. Totusi, de marea durere a fost crutat; Sofocle a murit inainte de prabusirea finala a cetatii pe care a iubit-o $i a pretuit-o ca putini alti. Sofocle s-a nascut la Colonos, 0 localitate modesta din apropierea Atenei. Se tragea dintr-o familie instarita. Tatal, Sofilos, era armurier si avea in serviciul sau sclavi. N-a precupetit nimic pentru ca fiul su s& primeasca o instructiune bogata, multilateral: muzicd, gimnastica, literatura, filozofie. Prinsa pe un fond sufletesc bun, stapanit in mod natural de simtirea valorilor nationale, aceasta pregatire serioasé nu va intarzia sa dea roade. Maturizandu-se, Sofocle se va lega cu atat mai mult de viata cetatii sale, ajungand s4-si conformeze un suflet pe masura acestcia. I] vom vedea patruns de manifestarile literare ale timpului, participand cu insufletire la serbarile publice, frecventand palestre, luand parte la concursuri gimnastice si, deopotriva, familiarizandu-se cu poetii ce exprimaserd mai sugestiv traditia nationala. Marturii 79ton Zanes gol, uns cu undelen, mina, £00 © S A A de la Sala or wei intonand pe FT innatigen7’, dupa TUPla Ce ry pilot id peg contemporane nt k Ic entei sale. conducand © ra intcligenta ii atrage jolesceny , ~ a arca " ny fuinga tat vig’ ati incd de timpuriu, un incepy eee il Sofocle se va urca pe scena, f, ae fie pentru a interpreta he se spunea Ca Tivaliza, 5 gplendoare a adolescents + Fell eum impletea tl a concetatenilor si a intari, atuncl cal in fata mint ea travestit in fata un rol femin penini ay eal acdhil Thamyris, celebrul chitarist despr in plin ul victone simpatia st ineredere: nd tind f ndin Nausicd, ¢ carui cantece de popularitate ec sc V ev acelea ale muzelor dine Ca fel de a fi, si ca atituc ‘ rsonifica spiritul atic pr generala de viata, Se asemana mult ou Polo n echilibru $1 seninatate protund,. de indoiala, dar in orice caz fara a-i da Proportii de : vtabea traditiile cetatii, Te simtea sufletesy, neliniste sau de sfasiere interioara bogat in continuy necesitatea; trecutul fi parea mat plin, mai armontos, mat b¢ g Ur} morale, decat Viitorul. Fondul sau de simtire era un fond religios. Mai mult deca a se intreba asupra naturii lucrurilor, simfea nevoia si se bucure de privelistile armoniei universale, sa traiascd o inedntare facutd din tot atatea vecinatati poetice casi rationale. Prin dragostea sa de trecut, s-a legat de legendele nationale grecestj . cu filozofia sa umana si cu gustul sdu artistic, a stiut sa gaseasca in acesteg \_partea lor nobila semnificativa, in stare s se adreseze atat unei ordini rationale g g mn cal $1 aspiratiilor poetice ale sufletului. : in 4 il . . ceput sa se prezinte la concursurile dramatice la varsta relativ tanara de Gouazeci $i opt de ani. invatase me: ici 7 { ‘stesugul tragediei de |; “ac ce ra cu treizeci de ani mai varstnic. fn activi pear oe care jntocmai ca acesta, pel nu ignorind sentimentul mtim ins 14 Publica, f i 41051 strate. Cale LiAh colo Me 4 facut CUl parte ¢ demas 0 “2 SE Buvey demnnitgs Patriotic, a U iNcetinit pj vetint Niciodata, in *** luat neincetat nder un ¢ ati Cale cares @ incre an HE reat ia masa e cotati, in neze 108 rind 7 h ‘Ost desemnat dificareg ne4 Publicé Celora a COnstitutiei, 5 < "© Propuneau Ps i aM, of ” toate aceste te eVota ‘ Stele de cumpang. a. ad Uublice 5 ad > S0L0¢| barbay Ocle 80Sofocle Ca om, in intimitatea sa sufleteasca, viat ; viata sa publica. A avut satisfactii, dar nu i-au lipsit nici amaraciunile. Adeseori jnima lui de tata a fost tulburata de certuri urate intre fiii sai. El personal a suferit mult din cauza iubirii. Cand in anii sai de batrAnete s-a simtit cliberat de chemarile si tiraniile ei, a salutat faptul ca pe o izbavire. Ecoul acestor framantari tacute va razbate adesea in coneeptia asupra dramei gi in psihologia pe care o va atribui personajclor sale. Prin avertismentul pe care i |-a dat ciocnirea cu unele dintre Iucrurile dure ale vietii, a ajuns la 0 cunoastere supla a realitatii, cunoastere in care spiritual senin al fondului sau natural se imbina armonios, intr-o rara unitate spirituala, cu 0 ugsoara unda de amaraciune. Si in viata ca si in opera sa, Sofocle a ramas credincios traditiei, fara a cadea jnsa in superstitia acesteia, Spirit inzestrat cu infelepciune $i masur’, Sofocle stie s& pastreze acel echilibru delicat prin care sufletul si trupul reugesc sA traiasca in puna intelegere. Spectacolul magnific al universului, pe care il considera ca fiind comandat de forte superioare, ii stapanea sufletul si ii incanta gandirea. Aceasta j-a dat putinta s&-si pastreze integritatea mintald pana in ultima clipa a vietii. O anecdota pretinde ca, tradus in fata judecatii de catre fiul s4u, care ii cerea punerea sub interdictie, Sofocle s-a aparat singur, recitand judecatorilor pasaje din opera sa compusa recent, Edip la Colonos. Ce dovada mai buna ca aceasta ca se afla inca in plinatatea puterilor sale intelectuale? Sofocle s-a stins in varsti de nouazeci de ani, lasand in lumea greaca impresia unui om fericit. Dupa moarte, numele si morméntul sau au devenit obiecte de cult Pe sanctuarul ridicat in onoarea sa, atenienii aduceau jertfe anuale, intocmal ca pe sanctuarul unui erou. Se spune ca pe mormant i s-ar fi sculptat o sirena, drept simbol al puterii de incantare cuprinsa in poezia sa. 2. Opera Dupé unele mérturil vechi — intre care cea mat caracteristica este aceea a criticului alexandrin Aristofan din Bizanj — Sofocle ar fi compus 0 suta douazect §) trei de piese, unele tragedii, altele drame satirice. Se poate ca aceasta cifrd si fic exacté, desi o confirmare definitiva in acest sens ne lipseste. Si in opera lui Sofocle, timpul a facut ravagii mari, Ni s-au mai putut pastra din ea doar sapte lagedii intregi, precum gi cateva fragmente din celelalte piese Cum ins’ toate aceste tragedii salvate sunt capodopere, pulen avea impresia ca cle catuiesc un material suficient, pentru a deslusi conceptia de teatru a poctului st pentru a identifica elementele ci reprezentative. {ntrucat traditia tetralogiilor incepea sa slabeasca, nemaiavand ca in timpul lui f hil putere de lege, ¢ greu sa se Stabileasca daca tragediile pastrate se incadrau in tetralogii sau crau construct independente. Mai multe pareri de specialitate inclind si creada ca trageditle in chestiune au fost scrise de catre Sofocle in a doua parte @ vietii sale si cd au fost Concepute ca opere individuale. 8iTon Zamfirescu tagul sau, si-a luat Subic ; snainta! inain ; in lumea gy, si Eschil, macstrul $4 care circulau intocmai ca gi Es Sofocle, intoc! ; Teac; At gi din ciclurile epices ciclul troian (ex. Filocie avat din legendele eae ein ta Colonies, Amigond © cla olan en fleck ae i“ a to certitudine e ca Solo la el. e teme au dezbaty; hen ' ‘ an mult libertate decat a geal pastrat, ce ae ni cele sapte tragedii te desfagurarile lor? cestei opere, ¢ neve, se devin sa a erates propriu-zisa regitit-o. Dupa trageqy a sc ee rasta episoade nee adapostite de UNchiy iv Ey feast sabe tin ti tui Edip, Eteocle $1 Polinicg intamplata lui Edip, fice! “a ae ntre timp, si I Edin, teoce Fon lor Creon, fratele mamei a TTebei pe rand, ci rman fiecare. spec aeecee eae avand pee ips ee eee pea cial fiek luase in c&satorie, vine cu razboi pe fi. dy i de altul. Creon, ca rudy da, Eteocle si Polinice cad strapungi unul ta lor fratricida, 0 F aa oe a familiei domnitoare, urmeaz: > CG ronul Tebei. fn aceasta Calitate, 4 ii un erou al cetatii, i aca trupul lui Eteocle sa i se faci funeralii ca ve ca ah ae a 7 a ia Polinice drept pedeapsa Postuma pentru ip 5 ee : Bae x ‘ingropat. hrana fiarelor $i pasarilor de Prada. i ee a i i Topriu-zisa a piesei. Din acest punct, incepe actiunea Prop Antigona, dand ascultare datoriilor ei de Polinice sa raman > CU indltime ‘ REON: Ty Singura, dintre tebani, vezi astfe] lucrurile Cn GON Tosi le vad ca mi '¢; dar, pentry ati fie pe Plac, ei ny Spun nimic, re a Nu rogesti Cand incerej 54 8andesti altfel decat toti Ceilaltia ; vil oe ae fio Tugine a Cinsti pe acela cy Care sunt © un sange 5 "4 de-un san, BC CU tine gi 4 it ting ANTIGONA eau nase 8 ne s Cela care a murit tinandy-j Piept? CREON ‘ $1 aceeag; mam§ Pe unul injosin pe Celalalt? ‘ange de aCeastat tit gj Pe un ticg ob, Alos, celal, x » dar legite hu alt o para? UN Saf : t aceleagi Pentru toti. Casi treapty CU cel ray, ° © Pot fj bune 8] nentOOCIE CREON: Vrajmasul, chiar si mort, mi-e tot vrajmas. ANTIGONA: M-am nascut sa aduc in lume iubire, nu ura", Regele, continuand sa fie furios, pronunta impotriva ei sentinta fatala. Nimic nu-l indupleca: nici rugdmintile Antigonei gi nici durerea fiului siu Hemon, logodnicul acesteia. Antigona se va sinucide. Tiresias, prorocul, cere regelui sa revina asupra hotararilor sale, amintindu-i ca resturile din cadavrul lui Polinice, raspandite de cAini si pasari, pangaresc altarele sfinte, Regele refuzd gi insulta pe prorocul care prin spusele sale i-a sporit nelinigtea. Acesta, retragandu-se, anunta o mare nenorocire. Cuprins de infricogare, Creon se indupleca, ordona ca trupul lui Polinice sa fie ingropat, se precipita la pestera unde inchisese pe Antigona cu gindul s-o elibereze. Aici, ins’, giseste pe Hemon luandu-si viata pe trupul neinsufletit al iubitei sale. Euridice, sotia lui Creon, neputand suporta durerea de a-si fi pierdut fiul, isi pune capat zilelor, blestemandu-si sotul. Creon, coplesit de aceasta cascada de nefericiri, ingenunche langa cele doua trupuri scumpe. Ramas singur, va trebui sa-si ispaseasca trufia si cruzimea, intelegand la ce consecinte fatale poate impinge infruntarea legilor naturii si ale zeilor. ‘Antigona in fafa lui Creon, (Picturd pe 0 amforé British Museum, Londra) vPersonajul Antigonei cristalizeaza in el principalele aplecari ale poetului. E hevoie, deci, s4 ne oprim asupra lui mai mult decat asupra celorlalte, incercand a-1 infelege in trasdturile lui constitutive. Preferinta pe care grecii au acordat-o intotdeauna acestei piese se datoreste, in primul rand, personajului feminin de la care isi trage si numele. Infatisarea Antigonei are in ea o demnitate statuara; personajul parca s-a coborat, incamandu-se, de pe friza Pantenonului. Frumusejea fecioarei ¢ simpla, calma, de © blanda si in acelasi timp patrunzatoare miretie. In nota masurata a gesturilor eiTon Zamfirescu ~ co figura muncita, brazdata de ° min; jnsd, staruicste 0 voinfa imper urbabig , intregeste armonia $i nobleys, exist putere si amplitudine. Nu ar dureroasa; in dosul acestei linisti, d imbrcdmintea, facut din draperii hungi gi simetrice, intregii atitudini ar in actul sau, Antigona nu mai recurge | d otodata, incdreat de semnificatii. Gaseste eee martirajul! Sub acoperng si-si infrunte destinul si eventual sa art ili, sfideazé 0 seama de legi a acestora, mupe barierele sacrosancte @ ‘ a we a Creon, gelos de autoriatg societatit simu se teme de on puterea ou sprijinul cetatii, el sprig regala si temandu-se s4 nu-$' 5 © 7 . J veiditatea si egoismul acestei autoritati. eae si generos ont my se impresioneaz’ de rigorile autoritaqii. Singura, fara m a leciy indemnurile intime ale cugetului, infrunta pe rege gio data cu aces' n 28 ag de prejudecati statale. Vede in decizia regelui 9 nelegiuire, si aeeaeta € de ajung pentru a protesta fara fricd impotriva ei. 0 data ce-a luat hotararea, nimic n-o mm impiedica de a o aduce la indeplinire: nici amenintarile crude ale lui Creon si nig, interventiile calde, iubitoare ale surorii ei, Ismena. Filozofia pe care o putem deduce din actele Antigonei are in ea accente cg anunta pe acelea ale filozofiei platoniciene. Ne aflam, oarecum, pe un plan de »idei pure“, Antigona se sacrifica pentru legi care nu sunt scrise pe hartie, ci tin de permanenta constiintei umane. Aproape cd nici n-o vedem lupténd; merge la moarte, drept, ca din datorie. Aceasta fi di o dimensiune aproape supraomeneasca. Atune) cand declara: ,m-am nascut ca si aduc in lume iubire, nu ura‘ — are in vedere datona ei fata de fratele séu mort, mai mult decat sentimentul sau de dragoste f de Hemon. Intreaga ei viata s-a fesut din devotament pentru ai mangéiat batranetea nefericita a tatalui sau orb. A ja ajutorul zeilor. Faptul € noy ma ci suficiente temeturi cu cary i. Ani, in sir, incercat, intre zidurile Tebei, fara ezitarile, slabiciunile “ar spune ~ ¢ mai puternica in ea d cl nu © strain: ori regrete mai pute lecat sentimentul. a de iubire. Adevarul ¢ c& incercarile lt € $i le-a impus ea singura i-au cerut ct ajul datoriei este Totusi, inima Antigon “are aU supus-o Viala fond una dit i o relic vie ir Cea Mai frumoaga, Stauresat srimoase cer ale teal " 4 Statuilor idiag ¢; 8a Anti ii atuinl : Mi Fidias gi ale elevilor sa oe impane lcd Piney C4 $i prin aprign a1... at Pare o statuie vi ich umai umanitatea dj i Pee 1 stéruinta in Virtute es te a dato we a4 umanitatea, pj er Intr-un subject simplu, poet a—_ 2 ipetii di Ol astiut sa scoata peripe{t dramatice, fiecare din acestea unind un continut psihologic cu unul filozofic. Succesiunea scenelor trezeste in sufletul s : : tate i 4 de sentimente bogata si nobila, pectatorului o gama t a in care admiratia altemcaza cu teama, mila si simpatia CU indignarea. Corul, in cAntece de o rar& frumusete poctica, da fundalul moral al actiunti, interpretand in legatura cu accasta fic vointa divinitatii, fie adevarurile legilor omenesti , b. Electra. Tema acestei drame, luata dintr-o legenda mult raspandita in lumea greaca, scamana cu cea intalnita in Orestia lui Eschil. Oreste, pentru a razhuna moartea tatalui sau, Agamemnon, ucide pe Clitemnestra, mama sa, Pprecum gi pe Egist, amantul acesteia. Este vorba deci de razbunare impotriva crimei $i adulterului, prin paricid. Dar asemanarea amintita ¢ numai intamplatoare, nu si identitate. Pe cand in drama lui Eschil initiativa actiunii i rolul principal apartineau lui Oreste, in drama lui Sofocle acestea trec pe seama Electrei. Aici, Oreste este doar bratul care loveste: creierul si sufletul faptului sunt intrupate in Electra. Oreste procedeaza fara ezitari; nu-si mai consulta cu neliniste constiinta. Aceasta face ca aparitia Furiilor s& nu mai fie necesara. Are de implinit cu fermitate doud misiuni: s4 razbune pe tatal su $i s4 arate oamenilor felul cum zeii inteleg s4 pedepseasca impietatea. Oreste nu sufera, nu pare chinuit; rolul sau este atat de bine definit, incat orice indoiala ar fi de prisos. Atentia principala a poetului poarta asupra Electrei. Aceasta apare ca o alta Antigona, dupa cum sora sa, Chrysotemis, ni se infatigeaza ca o alta Ismena. Punerea in lumina a caracterelor, prin zugravirea de firi contrastante, este un procedeu scump lui Sofocle. Antigona nu se sperie de moarte, ba chiar o doreste, in vreme ce Electra vrea sa traiasca; prima are o tristete profunda care o face stapana pe gesturile ei largi si calme, in vreme ce cealalta ni se dezvaluie ca o natura violenta $i pasionala. Ismena — ne amintim — refuza si secondeze pe Anugona in acnunea ci, Chrysotemis, ins4, judeca in aceeasi nota cu Electra, si la indemnurile vii ale acesteta este gata s-o ajute. Aceasta distribuire de roluri si de situatii seamana in paralelismul ei cu simetria atitudinilor statuare de pe frontonurile templelor, fapt varactenistic artei grecesti din secolul al V-lea, in drama Jui Eschil, Oreste era impins la crima expiatorie in mod fatal, de Cale 0 vointé exterioaré, cAreia nu i se putea opune; in drama lui Sofocle, Electra este condusa de cétre sentimente umane, in care principalul cuvant il define oroarea Sé pentru o mand de cage simte cA trebuie 84 se desparta, pe care moralmente nu Mal poate s-o recunoasca. Aceste sentimente, ele in primul rand, pregatese in Sufletul tinere) fernei teribila ei hotérare; de asemenea, afectiunea pentru tratele Pe care i] impinge Ja crimé asociaza la gandurile ci de justitie sanguinara o nota de duiogie gi de prajic feminina. © Trahinienele. Aceasta piesa a dat yi da incd mult de lucru comentatorilor lui Sofocle. Nu se stic dacd este o opera de Unerefe sau una de batrinete a poetului. “4 Pretins, pe alocuri, cd s-ar putea ca ca nicl sd nu apartind acestuia. Ceeste insa Sigur e c& in raport cu celelalte piese ¢ mai slab, atat prin actiunea pusa in scena, Qsde la tinerele fete dino. i ajclor. Ba isi rage nerd chinurile si moarte Trill cue eremscordl$ ib ectul piesci pune cloasa a sofici sale, Dei, it, rans care forma con a ie catre dragostct |-a facut s4 imbrace 9 tun, Hercule, provocate re aten ou SAU, acca’ : Pentru a se asigura de fi i 308. ului Ness - tr centaur orana. Soful 8a a imbibata de singele j-ar fi o contemp u fatala, otravita $i in ye voina ca gi Cl Sofocle isi prezin i ii, asigurandu-sj ayy, avea copii, asigurandu-sj ay? 7 mai mult pentru Fi cilitate si ezitari. Cand 3 Paty iubeste: s-a chsatorit cu Fins eie facuta din do intrebe, de la cine 4 ¢, tea domestica. Fiinfa ¢ oe infidelitatea sotului, stn desp ; ine $4 : By i nu tie pe ape dureroasa prin nelinistile : itare, apro’ ima ezitare, 4 procedeze. Max sfaturi, cum sa proce lercule tu are atunci cand fi trimite lui Hi nica fatald. Singurul ei gest form = de asura era lipsita de energie volumara aed acesta trideaza de fapt in ce mi cide, Are o bunatate pe care i-a fo ar eek Paraseste scena pentru a sc a roprii, nu izbuteste sa evite ee aN ; a Anca pie stevit ate ata de Iole, rivala sa, nu are nici o VIOLENES 5 poate insa sale faca ar vats viata, incat sufleteste o resimte o Pornite wat be te sels anes ajuns ined sé cunoasca pees) dureri, dl a oa aa lasa de dorit, mai cu seam, prin faptul ca nu gasim img eee ruil si he putem concentra atentia. Rolul Dejanig _ aa WA a vimcauts actele acesteia nu reflecta o vointa fermay eo ierai in ce priveste pe Hercule, acesta nu apare decat spre sfarsitl piesei, pentru a muri. La acesta, mult mai interesant decat actiunea Propriu-zisip care 0 desfasoara este zbuciumul pe care il simtim tot timpul in suferintele fizace $1 morale. @ Filoctet. Piesa a fost Teprezentata Sofocle depasise varsta de optzeci de ani, cunoscuta, ale carej ef Euripide ay tratat ¢ tw in lumea greaca pentru intaia oara in 409 1.Ch., caal Subiectul ei se trage dintr-o legend mente principale apar in Iliada si in Odiseea, Eschilj 1 €1 acest subiect; avem astfel inca o dovada de Popularitate d ; ermine pe Celilalt deg ume » Tefuza 94 Plece din insula i Pasionata, po 4u tratat ACeasté Je 4 $1 in 4Celagi limp cea mai i nu- Mai poate ga a I dine, Desti ul a fin 84-8) iva € reintoarce j n care a fo nda 'N operele lor, Sofocle j-a dit ia athitecturg, Tecii se afla intr } | ; € care s-au purtatl ate ironia; caja. , “I ae Vind in aj » Cela care g fost ai pri it eau aati cad pol nd N ajutory] Semenilor Sai. Prgonit, ‘ocmai cen acela este mai chemat # a eeeen. Cati sorti de izbanda va avea misiunea pe care si-au luat-o Ulise si Neoptolem pe linga marele exilat? Filoctet este omul cel mai darz ce-a aparut vreodata pe scena greact. Vointa tui — facuta din ura, manic gi resentiment — este neinduplecata. Are in minte, Vil $1 sesizante, toate jignirile gi amardciunile cclor zece ani de exil. Cum ar putea sd uite c& trebuia sa rman {intuit pe insula, in vreme ce la orizont pe intinsul marii, vedea atata corabii indreptandu-sc spre pamantul sau natal? Aproape ca-i este chiar rusine c-au trecut atétia ani, fara si-gi poata lua razbunarea fircasca. Conflictul astfel deschis, lasat si se poarte numai intre cei trei interlocutori, nu putea ajunge la capat. Ca si dobandeasci 0 iesire, era nevoie de o interventic superioara a zeilor, Deux ex machina. Abia cand se va infatiga Hercule, comunicandu-i ca e voinfa lui Zeus sé mearga la Troia, sa se razboiasca si s4 ucida pe jubitul Elenei, Filoctet se indupleca. Felul cum isi ia ramas bun de la insula Lemnos, pe care si-a petrecut exilul, are in el accente de un lirism patrunzator: FILOCTET: Sa mergem! Dar, mai intai, sa salut aceste locuri pe care le parasesc. Raméneti cu bine, tu, locuintd care m-ai adapostit, voi, nimfe ale campiilor umede, tu, barbateasca framAntare a marii, si tu, promontoriu, unde adesea in pestera mea stropii valurilor mi-au inmuiat fata si unde, de atatea ori, cand durerea ma rascolea, muntele Hermaeos imi intorcea ecoul gemAnd al glasului meu! si pe voi, fantana si izvoare liciene, va parasesc astazi, desi n-as fi crezut ca aceasta ar mai fi cu putinta! Adio, pamant din Lemnos, inconjurat de valuri. Trimiteti-ma si ajutati-ma s navighez cu bine spre locuri unde ma cheama Destinul, sfaturile prietenilor si divinitatea suprema, caci ea este aceea care a voit totul!“ Actiunea nu are peripetii; singurele peripetii sunt acelea care se desprind din zugravirea si ciocnirea caracterelor. Filoctet e torturat de suferinte morale si fizice; lupta lui interioara are marefie tragica, gandul la salvarea Greciei, care in cele din urma va atarna greu in hotararca sa, da intregului proces si 0 nota patetica. Trebuia darul lui Sofocle, ca dintr-un dialog simplu, fara actiuni spectaculoase, sa se realizeze totusi momente de dramatism intens. / oo e. Ajax. $i in aceasta piesa, Sofocle se arata dominat de imagini din Niada. Ajax, unul din eroii scumpi grecilor, s¢ considera umilit ca anmele lui Ahile au fost decernate altuia decat lui. Furios, jura sa se rizbune impotriva grecilor. Minerva, ca pedeaps4 pentru un asemenea mod de a judeca, ii ia dintr-o data judecata, {1 vedem pe Ajax razboindu-se cu niste mizerabile turme de vite, pe care in orbirea sa le-a luat drept 0 tabard dusmana. Revenindu-si in fire si dandu-si Seama de faptele sale, Ajax se simte jntr-atat de umilit si de rusinat, incat nu mai i ipa i isi i imte totusi ca viata are Poate g _ {n clipa in care isi pune capat zilelor, si isi ca via ee de 0 poezie miscatoare. Pret. Regretele lui pentru lumina pe care 0 paraseste sunt