Capitolul IT TEATRUL GREC. TRAGEDIA, PRIMI AUTORI TRAGIC] Geniul gree este creatorul a doud forme dramatice de baza: tragedia 5 comedia. Amandoua rezuma civilizatia greaca, atat in ce priveste simtul say de arta, cat si in ce priveste fondurile sale de gandire filozofica. 1, Tragedia @ Subiectele. Tragedia la greci— am vazut — Si ritualuri legate de viata lor religioasa. Totusi, ea idei si sentimente Teligioase; acestea au fost numai explorari ale naturii umane, in lupta ei dea se intel in cuprinsul existentei. fn afara de izvoarele mitologice, tragedia greaca si-a mai luat subiecte din legendele populare si nationale. Aceste legende aveau darul de ao apropia de continuturi umane intense, de framantari morale, de violente ale pasiunilor, de conflicte ale vointei, de eroisme ale simtirii si ale actiunii, de macerari indelungi ale intelepciunii ori ale unor experiente comune de viata. Eroii de legenda, pe lang incarnari ale unor fapte nationale grecesti, reprezentau deopotriva tipuri generale de wmanitate. De altminteri, legendele despre care e vorba aveau o stransa legatura cu religia nationala a Cetatilor grecesti. Prin felul cum puteau sa trezeasca in sufletul multimilor imaginea nedefinita dar profunda a unor zacdminte ancestrale, ele se bucurau de un prestigiu imens, de o autoritate morala inegalabila. b. Personajele, Majoritatea Personajelor din tragediile grecesti au trasaturi eroice. Sunt oameni cu dimensiuni sufletesti care ies din comun. Totusi, superioritatea care {i Caracterizeazé nu tinde si-i faca zei, ci si le lumineze si mal bine adancimile lor umane. Ce este croic in cle e mai ales forta lor morala de a primi in fafa loviturile si suferinyele Fezervate de viata. Conceptia tragica greaci, spre deosebire de cea epica, nu inzestra Pe eroi cu puteri iesite din comun, ci fi s-a nascut in cadrul unor Practici nu s-a marginit s4 exprime doar un punct de plecare, pentru intinse 14,Jeatrul grec. Tragedia. Frimit auton junea sa sufere si Sa se framante intocmai ca oamenii obisnuifi, sa cunoasca la fel ca acestia triumfuri gi infrangeri, sd resimta in luptele lor intime toate tribulatiile care pot insofi soarta noastr comuna. Dar, fic ca se afl pe culmi de triumf, fie sub apasarea infrangerilor, accsti croi igi pastreazd o notd de marefie simpla, de t puterca de lupté si de superioritate morala fare demi si czala, in stare si reflec a fapturii umane: : Era un consens unanim ca personajele tragice sa nu se ocupe cu Jucruri mici, gist apar doar in situatii capabile de a rezuma in cle fapte $i aspiratii generale mane. Nimic nu este intr-atat de puternic incat s4 poata distruge aceasta traditie Antoritatea ei se extinde chiar gi asupra personajelor secundare. Astfel, servitorul din piesele tragice este altceva decit sclavul dintr-o comedie; primul are fata de cel de al doilea o situatie etica superioara. Socialmente, desigur, el se situeaza fata ge celelalte personaje pe o treapta inferioara; insé nu e mai putin adevarat ca aceasta denivelare se raporta mai mult la o conditie ideala decat la una concreta. De altminter, tragedia greaca ne oferd un rar exemplu de rezistenté, fata de influenta pe care personajele de comedie — mult mai populare si mai de actualitate ~ ar fi putut s-o aib& fata de personajele sale. c. Teme si confinuturi. Tragedia greaca, date find regulile poetice de care trebuie sf asculte, nu prezinta prea multa varietate; are in schimb atitudine $i grandoare. Ea isi propune sane infatiseze pe eroul sau intr-o teribila inclestare cu o durere morala grea, cu o pasiune violenta, cu un destin necrutator. De aici, din aceasta situatie-cheie, deriva toate actiunile, starile sufletesti si conflictele puse in scena, in seria acestora, intélnim: lupte ale vointei rationale cu hotérarile implacabile ale destinului orb; conflicte dureroase, intense, de sentimente, de pasiuni sau de datorii ale constiintei ce trebuie indeplinite, altemari dramatice intre stari de bucurie si momente sfasietoare de nenorocire: crize de orgoliu, crime si ispasiri, lamentatii tulburatoare, prorociri incarcate de amenintari, blesteme, razbunari ale indivizilor ori ale justitici imanente. Pe toate acestea, simtim semnul necrutator al lui Nemesis, zei{a razbundrii, implacabila in hotararile ei. in general, lupta infajigatd in tragedia greacd este o hupta inegala. Ce poate face omul, fie el dotat cu puteri exceptionale, impotriva unei zeitati geloase de vointa si de rezolujiile ei? Pana la sfargit, omul va cidea invins. Ins& in c&derea lui el nu va fi niciodaté mizerabil, ci igi va pastra intotdeauna maretia si demnitatea. Prometeu, Oreste, Edip ~ ca 84 nu ne referim decat la acestia ~ sunt victimele unei vointe divine inversunate in a-i pierde; insd, totodatd, trebuie si recunoastem ca lupta pe care 0 dau ii face mari, c4 in edderea Jor exist putere umand si frumusefe etic’. injelegem, chiar dintr-o astfel de expunere sumara, ca aceste teme gi continuturi Puteau s alcdtuiascd un larg domeniu de explorare pentru poeti si dramaturgi. Ele ¢rau de naturd a pune in miscare atat nevoi meditative ale ratiunii, cat si porniri eae ale inimii; atat puterea de reflectic a indivizilor, cat si linia emotiva a r populare. Puteau, deopotriva, sa asocieze contraste, unind de pilda mila cu teroarea, adeziunea morala cu indignarea, respectul religios cu mandria patriotica.ae ‘aun climat de valori gi de tituil i $i Andi so ange ia parte de aproape la intinsa mare tensiune a ganel f amar sub actiunea carora ini ,S mol ire efecte de ordin are a CUNO jeosebire opera de predicatic " mae ae sod virca cl intriga. intrucat traged!a B! d. Intriga. \ntrucal i icate. Dimpotriva intri; mplicate Di i i intrigi complicate. | med int at foloseasel ne cI ta de mal multa putere side ia 7 ie cra mai simpli, cu ala putca ¢ cu cit intriga cl ‘mai multi maretic : wu ni Primit autori tragici nu dadea ii exista. Situal enorau putinia acestora de a al nodarile lor de evenim' cca ce climat patetic. C ‘ constituia gi cresterea Pn estora. pee oe stil si constituirea unel intrigi vor face ripet f : ‘i cturala, aca va continua si-si pastreze simplitatea sa struc Va progrese, tragedia gr bil si progreseze, fard insa ca prin aceasta s4 complice pune. in scena ee 7 ingeniouse si forteze inlantuirea evenimentelor. situatie, sa recurgai la combin: ase, Fie si in cea mai intens& tragedie greaca, desfagurarea momentelor va decurge - ir i i COSMIce Cud jntr-un mod linistit, demn, esential, unind in el 0 maiestate a naturi alta a naturi umane, ‘ e. Structura dramei. in tragedia primitiva, elementul coral era predominant, Mai tarziu, cand a inceput sa se constituie actiunea, a trebuit si se gaseasca mijlocul ca acest element coral sa se asocieze organic cu desfisurarea dramatic. Faptul a implicat multe greutati; el s-a rezolvat prin trecerea treptatd a corului in subordinea actunii dramatice. i Tragedia debuta printr-un prolog; acesta a evoluat de la forma monologat din Priele timp ale tragediei la forma dialogata de mai tarziu, upa epilog urmat inci praia = ieee ae aa 7 a Principale, numite episoade. Acestea erau incadrate in a este cAntece purta numele de parados: celelalte se numeau stasime. in general, erau trei i sen ; cpisoade; i i setuid ase substanja dame, UPN RSUl lor se innoda intiga, Parados-ul era cantec Jul avea caracter fara ca avesta 84-1 schimbe | diviziuns abe ac peripetiilor, aproape ca gi incau in scena nu interesay ente, ci prin posibilitatea acestora numim azi miscare dramatica se puterea lirica a textelor, ci o importanta Je pe care le pu atata prin innodarile si de7! dc accrea side a sustine un Jimnita la foarte putin. Interesul se mai mult decat prin continutul ej Mai tarziu, dnd cultivarea pe locul. Ele ¢ uni. Se cerea, og : , Oarer a “pisoadele destisurate anterio, i i Si admitem o& ini tie filozoficd deosebire s-a ligt eon deosebire de natur ‘bea Cd intre cele doud sectoare Sicrabil, . Deal eeele d independente de mersy| Mi i asa fel incat sy — cu timpul aceasth “ime-le, devenind a 5 1 totul » §-au transforma N intermedi; muzicale t in i i ‘ical: ‘icaleTeatrul grec. Tragedia, "rim! (——— Episoadele, adicd grupele de scene cuprinse intre doua stasime, alcatuiau corpul propriu-zis al dramei. Aveau infatisare variata, constand din tot ce trebuia sa realizeze tema si desfaigurarea actiuni monologuri, dialoguri, cantece episodice ale corului, dialoguri cu caracter liric intre actori gi cor, lamentatii etc. Dupa recitarea ultimului stasimon venea exodul, care cuprindea de fapt deznodamantul actiunii; de regula, acesta era sustinut de c&tre actori. La inceput, nu exista o proportic definita intre diferitele episoade. Unele putea fimai lungi, altele mai scurte, dup& cum cercau situatiile subjectului. Aceasta |ibertate - despre care putem socoti ci dadea tragediei si o nota de naturalete — s-a astrat pana tarziu, chiar si in opere ale lui Sofocle si Euripide. Cu timpul, catre cfarsitul perioadei clasice, cand in locul stasimon-ului care doar incetinea actiunea a aparut embolion-ul care 0 intrerupea efectiv, impartirea arbitrara a episoadelor a trebuit si dispara. In consecinta, episoadele au inceput s& aiba intinderi aproximativ egale, capatand totodata caracterul de unitati marcate ale actiuni Daca multé vreme episoadele au avut intinderi diferite, in schimb, in ce priveste numarul lor ca si numéarul stasimelor, s-a putut inregistra inca de la inceput teva mai mult& rigoare, Astfel, s-a stabilit prin uz c& numarul de patru stasime era cel mai convenabil. Rezulta, deci, c& drama trebuia sa aiba cinci unitati ale actiunii, adic un prolog si patru episoade. Prin autoritatea traditiei, aceste cinci unitati vor deveni cele cinci acte clasice, alcituind o regula de bazd, menita ca de acum jnainte si insoteasca in mod staruitor viata istoricd si viata universal a tragediei. Mai trebuie sd facem o precizare si in ce priveste structura fiecrui episod in parte. Practic vorbind, grecii n-au cunoscut ceea ce noi numim scenele unui act, adica portiunile de dialoguri cuprinse intre intrarea sau iesirea unuia sau mai multor personaje in scena. Totusi, presimtirea faptului au avut-o, cu mi jloace care poarta alt’ infatisare decat cele moderne, au si realizat-o. intr-adevar, in felul cum grecii alternau in drama vorba cu cantecul, cum intrerupeau dialogurile cu reflectii ale corifeului sau cum introduceau in mersul actiunii cdntece ale corului, putem sa recunoastem functionarea acelui simf intim de organizare, menit ca structurii generale a dramei s4-i subordoneze structurile locale ale fiecarui episod in parte. 2. Corul in economia ca gi in desfagurarea tragediei grecesti corul insemna 0 prezenta necesard, integranta. N-am putea infelege niciodata ce a insemnat tragedia greaca, atat ca forma de art4 cAt gi ca manifestare morala a cugetului antic, far a ne da seama de functiunile gi semnificaiile corului induntrului ei. in tragedia primitiva, corul avea un rol primordial. Cu timpul, aceasté Predominanta s-a stins; pana la sfargit corul a apus cu totul, nu ins inainte dea fi indeplinit in procesul reprezentatici tragice misiuni de mare insemnatate. Corul ditirambic numara cincizeci de membri, Corul tragic a inceput prin a avea un efectiv aseménator, Cu timpul, acest numar s-a redus, stabilizindu-se incu 1 aft —— gs cise aluri de OO in cetafeni care desi tiney) rul avea in ceremonig| < gi Furipide I tot E din vreme de ores So vert rect in serea ca mempbril Jui s deting) i cagia Hi, embrit | ni ait a aritia tui in reprezentatic, trebuia 93, ie pregatire pundnd accente la fel de nte, Gramele Imi Sofoc! persoane FI era reerutat itt sa alba ¥ aloare nota sact tale personal satenestt Pere ore ned pregariri mactunst © aten spun une Pe pe chntec ca $i pe dans “ou. De la Sofocle incoace, precise pe reciare. pe can indus de un sef numit corifeu. amd a aa acestuia, desemnat! sub num' fs asi doi adjunct! at j ei instruiti dinainte, ca iui, acestia crau 9 a tel i ayy sah membrii obisnmuifi at com se a goend de ofl re insis ab de conceptie de cat autorii, iar C ali de cone non 1 profesionisti, nuMIHT C horodidascal é : : sylor putea Sa varie7e. dupa cum cereau necesitatile dramelor coris : um e Jima Ini clasica, adiea linia capabila sa exprime cat mai de aproape j. acesta trebuia sa reprezinte o reuniune de barbati sau fatisarea lor; o reuniune, avand in totul Costar yunca moral a conan femei, cw nimic extraordinar in in Je une umanitati obisnuite. in cursul reprezentatiei, corul ramanea in orchestra, aproape de altar. De a pe scena doar dupa indicatiile actiunii, fie pentru a incadra mai de ele. fie pentru a compatimi cu cle sau dimpotriva a le ameninta. situatii exceptionale, corul igi pardsea locul. Cu simtul lor de au dat seama ca intrarile gi iesirile repetate ale corului ar fi putut ri — pean sa-i tulbure linia lui de simplitate arhitectonica si si shoseascé fara folos publicul anroane pec oar arare: ae Scené din Pheds cu Leni ; at de Teatut hy fy lul Principal, regia; Siva Craiova, 7 SNViu Purcarete ‘mies Homeay in 48,Featrul grec. Tragedia. Primii autori tragici. Evolutia corului se facea cu migcari ritmice, de mers muzical sau de dans. Frau doud feluri de dansuri: emmeleia, cw linic mobila gi grava, si hyporchema, cu un aer mai viu, mai usor, mai mult schiand caracterele dansului decat ilustrandu-le efectiv. Chorodidascalii Se strduiau ca linia gi inlntuirea gesturilor s& interpreteze cuvintele Erau folosite ca dansuri tragice in special emmeleile, Cand gustul tragic adevenit mai sever si cnd tragedia gi-a atins faza ci de plenitudine, rolul dansului s-a concentrat, limitandu-si expresia gi evolutiile lui exterioare, pentru ca in schimb si-si dea 0 confinere mai grava in adancime. Ca technica poetica, partile din text ce reveneau corului erau tratate in trei forme caracteristice: partile de recitat in versificatie iambic, partile care urmau sa fie declamate cu nota melodramatica in metru anapestic gi partile cantate in forme poetice, trebuind si exprime cat mai bine fondul lor liric. Se puteau distinge, in prezenta gi manifestarile corului, doua serii de functiuni: unele — cum am vazut — legate de realizarea gi intregirea artisticd a spectacolului, altele legate de actiunea din drama. Acestea din urma au dat si dau incd mult de lucru criticilor si cercetatorilor de specialitate. E greu ca in aceasta materie sa se vind cu o definitie precisa, deoarece rolul corului n-a stat pe loc, ci a evoluat in mod continuu. in orice caz, fie in forme directe fie in altele mai ocolite, corul era angajat siel in actiune. Aparea in economia dramei ca un personaj colectiv, marcand diferite faze ale actiunii, subliniind conflictele intime ale personajelor, amintind amenintarile ce pandesc oricdnd soarta omeneascé, traducdnd tulburarile pe care peripetiile dramei le puteau provoca in suflete. Prin interventiile sale, corul se facea interpretul opiniei publice, lua atitudini, dadea glas intelepciunii comune, aducea in climatul moral al actiunii semne de participare ori de refuz ale cugetului anonim. Reprezenta multimea, cu judecatile si cu sentimentele sale. Deopotriva, deslusind lectiile de viata ce se puteau desprinde din mersul actiunii, corul exprima sentimentele care trebuiau sd se nascé in constiinta omeneascé: justitia, moderatia, sobrietatea, cumpitarea, respectul de oameni, prefuirea pentru binefacerile pacii, cultul pentru zei etc. Nu exista o regula fixa in constituirea corului. Aceasta depindea de cerintele fiecdrei drame in parte $i de inten{iile pe care i le imprumuta autorul. Cand ~ spre exemplu —in Coeforele, Eschil a format corul din tovardsele Electrei sau in Antigona Sofocle |-a constituit din batrani grupati in jurul lui Creon, cei doi poeti au urmarit ca aceste coruri $4 coat in lumina psihologia personajelor si totodata s& aiba si ele partea lor de determinare in mersul actiunii. 3. Primii autori tragici fnainte de a se cristaliza sub pana marilor reprezentati, tragedia greacd a cunoscut incercarile prefigurative ale unci lungi serii de poeti. Dintre acestia, unul supra cdruia tradifia ateniand s-a oprit cu preferinfa, atribuindu-i insasi calitatea de inventator al tragediei, era Thespis, poet care dupa mirturiile lui Plutarch ar fi fost in plina maturitate literara catre jumatatea secolului al VI-lea Ch. 49°Ton Zamfirescu ra, Th tampinat 17! ca oameni Vil jativa $-a Fl a izbutit sa-$t impuna productiile stenta. Faptul de a materializg pe scena parea o indrazneala mpus, intai in gustul popular Dupa multe peregrinari prin {al Ja Atena. La inceput, acestea au int je aducc deal j personaje legendare $1 itor Totusi iii dare a tradi(t ialitaqn tator al tra cagilor recita de cele cuvenite ic nu confirm: neingaduita, 0 sf si apoi si in opinia ofic Lui Thespis, ca inven introducerca prologuli sia bt incredintate actorulur strate, nim fost reconstituite tribuite o seama de initiative: ntecele corului, desprinderea intaia folosire a mastii gcdici, ji sunt a te in cai corului, 4 autenticitatea lor; ce pare mai sau intocmite ulterior, fara scrupule de este plismuiri au totus un merit: acela de a 2 nee ne de poet precum $i numele catorva din operele sale § salvat de la uitare un nume de p : a caz pe care el le-a consolidat, Modificarile impuse de ve Lee ee cal piece committal Poe dia si aj s +s : ae ee si surbitont caatare de catre cetate Totusi, poporul, ps a cara siu pastra inca impresia de a fi dat el primele impulsuri si jnutun tragediei, continua s revendice asupra genului unele drepturi. Asa se daci luam ca sigure diferite marturii contemporane ~ de ce, in zilele de -a reprezentatiilor, Thespis isi imbraca actorii ca pentru scend, ii suia intr-un ul special si ii plimba pe toate strazile mai de seama ale cetatii Aproape tot atat de putin cunoscuti sunt si poetii tragici din generatia urmatoare aceleia a lui Thespis. Din generatia aceasta, sunt de amintit numele lui Choirilos, Pratinos si Frinichos. Prin acestia, tragedia a inceput sa iasa din faza ei de incerc&ri personale, pentru a deveni in schimb un gen constituit, cu tendinta de cultul public, de a deveni institutie. i i opera Jui Choirilos nu ni se mai pastreaza nici un fragment. Se cunoaste Paar cee an nn ama te, Des # yuptczecea Olimpiadd, c& a scris pe Itnpé traged es eee BA tragedii gi drame satirice, cA era dotat 1 c4 in cele citeva fragme . a Bmente lirice care ne-au rd pute recunoaste reale aptitudini poctice beiane Ce y | mai important nume din aceasta fazd ae ie Jui Frinichos. Este cel mai vechi dint ramaice mi s-au pastra my s-au pastral fragmente mai consister Alcest, Anteu sau Libienii, Dunaidele Troilos $1 Fen , Miletului si f rolurilor etc. Cat despre textele p: probabil, c ca acestea au cxactitate poctica. Insa, chiar si as ac cont explica di ve ull fantezie 9 Precursoare a tragediei grecesti este re autorii tragici, din ale cdrui texte oe i e en noud titluri: Egiptenii, cet Dinte acestea, doud sunt oe Hees sebire cunoscute: Caderea enicienti. Prima, repreze A ersi (5945Ch) ane ) Feprecentata curdnd dupa cucerirea Mj ; persi iCh.),a dui avatena pla acon ee Miletului de catre » Pundnd iTeatrul grec. Tragedia. Primii autori tragici Structura tragediilor lui Frinichos, judecand in raport cu progresele realizate ge urmasii si, era simpla gi rudimentara. Pe scen aparea un singur actor; rolul principal revenea corului Ca initiative mai indraznete avem compunerea de roluri feminine precum si hotararea de a sc folosi subiccte din istoria contemporana Unele din cantecele corului au devenit popularc, cea ce reprezentau un viu omagiu 'e care cugetul comun al Atenci il aducca poetului. Actiunea era mica, lipsita de fond filozofic, de conceptic cuprinzatoare gi de solemnitate. Predomina 0 nota lirica, elegiaca, in care latura emotiva gi patetica avea principalul cuvant Momentele de cea mai mare intensitate dramatic’ erau acelea in care un cor de femei desperate evoca dezastrele cetifii, ale armatei si ale populatiei. Nu exista incd o constiinta a mestesugului scenic, a intrarilor si iegirilor din scena, a gradarilor nocesare in mersul actiunii. Aceste lipsuri erau ins compensate prin simtire poetica, prin sinceritatea sentimentului, prin implicarca unor fonduri umane adevarate $i, in general, prin punerea tuturor acestora de a pune in migcare emotivitatea comuna. Ne aflam pe pragurile marii tragedii. Ideea acesteia s-a produs; procesul a inceput; copilaria genului apare acum ca un fapt implinit. Poezia lirica va ramane si mai departe, ca statutul ci bine definit; din ea, insd, s-a desprins un gen nou, cu o personalitate proprie, cu autonomia lui de necontestat: tragedia. Toate premisele sunt date pentru ca o mare evolutie s& inceapa, ducdnd astfel la maturitate una din formele cele mai substantiale in care constiinfa omeneascd si-a exprimat vreodata problemele, luptele si aspiratile ei. tacol realizat de Teatrul National Craiova, regia: Silviu Purcdrete. ‘Scena din Danaidele, specCapitolul 11 ESCHIL 1. Viata . Din cate cunoastem, viata celui care poarta denumirea de parintele tragediei e pe cai a ye atat de mareafa. a ae te aie Eleusis, localitate aflata la ° departare de douazeci de kilometri de Atena, in anul 525 i.Ch., dintr-o familie veche si nobild. Era fiul lui Euphorion, maestru de coruri, om dotat cu insusiri artistice. Atmosfera de la Eleusis, incarcata de imagini sacerdotale si de cultul national al misterelor religioase, i-a imprimat inc& din anii de copilarie un respect pios al adevarurilor divine si al legaturii acestora cu Soarta omeneasca. O legend spune cd odata, copil, adormind in gradina tatalui sau, zeul Dionisos i-a prevestit prin somn ca va ajunge Poet. Tineretea i-a fost incantata si totodata tulburata de lirica vechilor Poeti si mai cu seama de maretia limpede a scrierilor lui Homer. Cu linistea unei Precocitati adevarate, Eschil a simyit de timpuriu ca va trebuie sa faca Parte din familia Spirituala a acestora, $a compus-o singur Pentru a ji se Padurea de la Marathon 51 ne Persul cu pa Sa spuna singure daca jn “lala a fost eae 7 In teatru a debutat de tan; ae Al ar, Na vargt mai tarziu, cand trecuse de Patruzeci ¢ le ani, 8, care il cunosteau atat de bine, $1 sase de ani. Totusi, abia 4 dobandit prima sa incununare. in 521, la concursurile tragice a repurtat treisprezece victorii, ceca ce inseamna ca total cizeci si dows de piese premiate. La una din tetralogiile sale, si anume cea avi re faicea parte tragedia Persii, coreg a fost Pericle, ilustrul conducator de dit rziual Atenei, Cel mai important dintre triumfurile sale a fost cel din 458 cu Ht singura trilogie antica al cdrei text ni s-a pastrat in intregime 7 Cu trei ani inainte de moartea sa, Eschil a parasit Atena pentru a se duce in gicilia, unde si-a si dat sfarsitul. Nu se cunoaste adevaratul motiv al oe expatrieri Cercetitorii de specialitate au emis pe seama exilului sau voluntar di ne supozitii $i comentarii. Ce-a putut, oare, sd fie la mijloc? Nu este exclus ca batranul bard si se fi simfit ranit in orgoliul lui de catre succesele tanarului sau rival Sofocle si de preferinta pe care publicul incepuse s-o acorde acestuia, la concursurile dramatice. S-a mai spus cd asupra lui Eschil s-ar fi produs acuzatii de impietate si car fi fost si invinovatit de prabusirea amfiteatrului de lemn, in cursul uneia dintre reprezentatiile sale, In sférsit, e posibil ca Eschil sa fi fost atras in Sicilia de multimea admiratorilor pe care fi avea acolo precum si de conditiile de liniste si de lucru pe care i le asigura curtea din Siracuza. A incetat din viata la Gela, in anul 456/5 i.Ch., dupa ce i se jucase in aceasta localitate ultima sa tragedie, Etna. Legenda pretinde'c-ar fi murit intr-o imprejurare tragicomica: un vultur, luandu-i fruntea drept o stnci, i-a strivit-o, lasdnd sa cada pe ea de la o indltime o broascé festoasa; prin aceasta izbiturd, vulturul vroia s& sfarime carapacea prazii. Mormantul sau din Sicilia a devenit loc de cult si de pelerinaj pentru grecii de pretutindeni. Atenienii, in special, i-au inconjurat me- moria cu respect si veneratie. Caracterul lui, ca om, este identic cu acela ce se poate desprinde din operele sale. Eschil, preocupat de inaltimile filozofice si de liniile severe ale artei sale, trecea cu superioritate peste mizeriile obignuite ale vietii. Mai presus de sentimentele sale personale, el punea respectul de patrie si preocuparea de a 0 servi. Stia sA onoreze judecatile si drepturile multimii, fara ins a-si contopi personalitatea in manifestarile acesteia. Ceea ce avea ca putere de duiosie si de expresie afectiva punea, nu atat in comunicari directe cu oamenii, ci in fondurile $i cristalizarile umane ale operelor sale. Eschil nu era un om care sa fie iubit Pentru popularitatea sa; era inca facut sa fie admirat, cu o admiratie tacuta, adanca, simpli, de speta aceleia ce se cuvine eroilor morali si ganditorilor. 2. Opera Se crede ca Eschil ar fi compus in total nouazeci de tragedii. Dintre acestea, Ti's-au pastrat numai sapte. Cunoastem insa saptezeci si doua de titluri. Din celelalte, Sau mai putut salva doar unele fragmente izolate, mult prea putine si sporadice Pentru a le sacoti concludente. {n orice caz, e 0 mare fericire cA printre cele sapte Plese pastrate se afld toata trilogia Orestiei, unul din cele mai caracteristice $i mai 'mpunatoare monumente ale intregii literaturi antice.Jon Zamfiresct. inspirat din mituri, din legeng, a = au fost mai putine: do, rma au ay estea din UT” ar putea fi grupate i tatori ar pute? Pate dy Celelalte — care dupa diferifi eh ‘din razboiul Troici si de : s sin pa nl 2 . ceo sal st aerator din Fegenda lot acc ering poet pein cicluri ~ sau en special ale cetijilor Toba si ATE n simgirca sa de poet city diferite traditii, in special 4 sea ci atat il poe ine de aceca ca ala’ dreligios, temele mitice pare notorie; faptul i cerofunzime pe un fond Feligios in ga ozofica, Eschil se a in gandirea sa filozo! aracterizari capabile sf fixeze concepyig Enevoie acum, init dearer cant ei de idei si sentimente, SA vedem dramatic’ din opercle fui Eschil, cu fon aes confinutul aeestei opere. bineinteles in mod rezumativ, din ce se CO un er hiliene fara subiect Mitologi a. Pergii. Accasta e una din cele douitp i tha grecilor. Actiumea Se petrec sau legendar, ci cu subiect luat din ee vos formate din piese izolate, oy in Asia. Se crede ci drama seeing ye peografc’ suplinea $i compens, subiecte diferite unele de celelal te Den vorba de o apropiere nepracticatd ping stuneciin ies tae ae nance un imn de triumf, inchinat luptatorilor greci au Maslin si Salantin. Scena se petrece la Susa, capitala persilor, in faja mormantului lui Darius. Corul se compune din credinciosi, adica batranii cdrora regele Xerxes le-a incredintat guvernarea tarii pe timpul cat el urma sa se afle in expedite impotriva grecilor. Intai, vom face cunostinta cu nelinistea din spirite, cu ingnjorarea provocata de nevenirea de stiri de la oaste, cu teama comuna ca Xerxes incepand acest razboi si nu fi contrariat cumva vointa divina, cu visul plin Se prevestir triste al mamei sale Atossa si, prin toate acestea, cu emotia profunda seroma, esmiitea une catatofe. Dupi ce un mesager va face pe larg descricrea Ie, Pentru subiectele tragediilor i a si din istoria nationala a patric! sal toate acestea pu ; incherea or, i Persii de ca limpede si glorioasd a grecilor, « pr anh bs Descrie ‘a facut de mesa 4 aciunea dramatic, : i sai ‘4 inlervind cu o ea atindue aStfel pent + CU tOlby Boala d de pe campul de lupta mute ee © Sd readuca in fee a mesage ih Famatice intense. ica i care recity “Se din, Tecita faptele | Mormméant intro nobilaindurerare incearca Parca sa transforme lamentatia de suprafata intr-o suferinta de adanoime sau aceea in care corul de batrani cere nefericitului Xerxes sa dea socoteala de ceea cea facut. Interesul sta, pe de o parte intr-o succesiune vie $i incordata de tablouri, capabila si mulfumeasca mandria nationala a grecilor, si pe de alta parte in implicarea filozofici a unui oracol divin ce s-a implinit, ca si a unui orgoliu suprauman ce nu putea si riménd nepedepsit Privita in general, drama constituie un imn de slava inchinat soldatilor yictoriosi de la Salamina. Eschil ne ajuta s intelegem adevarata semnificatie istoricd pe care a avut-o ciocnirea dintre poporul grec si poporul persan. Departe de a insemna un simplu conflict local ca a luat proportiile unei lupte intre doua lumi, intre doua civilizatir, imac doua conceptii de viata. S-a spus cd aceasté biruintd agrecilor ar putea fi interpretata ca un triumf al culturii europene, cu respectul ei pentru fiinta omeneasca gi pentru forta imanenta a valorilor morale. Toata drama e strabatuta de un cald si patetic suflu patriotic, cu atat mai impresionant, cu cat in temeiurile sale religioase gasim compatimire si intelegere umana pentru soarta celor invinsi. Recunoastem in liniile cardinale ale piesei 0 judecata politica: Xerxes a facut greseala de a ataca pe greci in propria lor tara, acolo unde totul, pana si paméntul, avea sa lupte pentru ei. Descrierea luptei de la Salamina, moment de mare intensitate liricd si dramatica in desfasurarea piesei, poate fi socotita ca un imn universal, menit si cAnte, pe un infeles al tuturor popoarelor si al tuturor timpurilor, realitatea vie si adancd prin umanitatea ei - patria. b. Rugatoarele. Unii cercetatori de specialitate pretind c& aceasta traducere in limba romana, Rugatoarele, nu spune nimic. De aceea, propun ca titlu mai nimerit: Hiketidele. Epiptos si Danaos sunt frafi, descendenti din Epaphos, fiul lui lo. Cei cincizeci de fii ai primului sunt hotarati si ia in casitorie pe cele cincizeci de fiice ale celuilalt. Acestea, temandu-se de o situatie incestuoasa si neintelegdnd sa se cAsatoreasca prin constrangere, parasesc Egiptul si impreuna cu parintele lor vin 84 ceard azil regelui Argos, in Argolida. Regele le acorda ospitalitatea ceruta, insa cu greutate, dupa rugaminti indelungi din partea fugarelor si dupi ce a consultat in consecinté poporul. Un crainic venit din partea fiilor lui Egiptos ameninta pe greci cu razboiul, dacé Danaidele nu le sunt restituite. Regele respinge aceste ameninfari. Astfel, Danaos $i fiicele sale continua s& se bucure in Argos de legile ospitalitiqii, Piesa cuprinde o seama de dialoguri lirice in onoarea ospitalitatii si Se termina prin rugaciuni adresate zeilor pentru a ocroti Danaidele in luptele ce le asteapta inca. : Critica g-a stréduit $4 explice succesul rasunator de care s-a bucurat si aceasta drama, in lumea greacd. Nu este exclus ca s& fi existat si aici un substrat politic. Cu pufin inainte de reprezentarca piesei, atenienii incheiaser& un tratat de alianfa cu Argos, ceca ce aducea probabilitatea unui rizboi cu Egiptul. Nimic mal firesc, deci, ca in aluziile din piesa impotriva egiptenilor poporul si gaseascd o justificare a sentimentelor sale patriotic. Nu e mai putin adevarat, ins&, ci drama a putut saJon Zamfirescu fe al, La un moment dat, fecioarg, placa si prin fapte tindnd de fondul ei liric $i mor: ieeva, macnn pel implora pe Zeus sa pedepseasca pe vinovati, daca nu Pe care se Tevoltd sy, lipsa lor de masura, acel hybris, impotriva céruia ce! dint a fa fost dragbea insisi zeii. Ceea ce i-a indemnat pe fiii lui Egiptos la ae a stapaini Egiptul 3 nici dorinta de a-si asigura progenituri, ci o dorinta reapers Sovairea regely care scop trebuiau si stingd orice pretenfic aramurit ii neci de fiicg Argosului, Pelasgos, inainte de ale acorda protectie a7 Or a ame nu este slibiciune, ci o dezbatere de constiint4, in care Potarfirea regelui poate fi materiale se ajunge in mod treptat la motivari cane adicd a legii morale asupry privita ca o biruin(d a legii nescrise asupra celei scrise, celei civile. eee flam inc’ in pl Opera, privité in fntregul ei, ¢ simpla si arhaicd. Nu ne & Pa ea inca o lume primitiva, lari eer petp TE int gtoare in fta cvilizatci ce pomiri ancestral ev react cosmic, sfioasé stu termaowte Te Te inceput sa lumineze orizontul. Simyim, insé, cl nm Mak navigheze pe valuri contrat i va a 5 2 eee de nenoroci abitutasupra Labdacizilor Sublectl ei bat din ciclul legendelor tebane, priveste implinirea unei teribile prorociri: fi od le si Polinice vor sfarsi prin a se ucide unul pe altul. Cetatea este asediata de catre Polinice $i alti sase sefi, postafi fiecare in fata uneia dintre portile cetatii. Vedem pe Fteocle induntrul cetatii, dand socoteala concetatenilor sai de masurile de aparare pe care Je-a luat si certéndu-i aspru pentru momentele lor de slabiciune. Corul de femei exprima teama si chiar panica de care e cuprins populatia. Se fac pregatiri pentru atacul hotirdtor. Sub actiunea unei exaltari in revarsare, lupta fratricida se dezlantuie. Aflam dintr-o scurti relatare ca dezastrul s-a produs. Polinice este declarat inamicul cetafii si un crainic public nun’ interzicerea regal ca trupul lui sa fie ingropat. Antigona, sora celor doi frafi, se revolt impotriva acestei hotarari. Fara si se intimideze de ameninfarile crainicului, ea pleacd insotita de o parte din cor s indeplineasca ultimele indatoriri fafa de trupul neinsufletit al fratelui sau. sac epee a ee i unulimpottivaaltuin ae papel rate a Moartea celor doi frati, inarmafi dramatice ale aun, incepind ou actul de fe aie Che ad Etcocle, continuand cu spaima femei Se ices al meilor care formeazii corul, cu pregatirile de Juptd $i sf cu inc! P Peon a fratricida a celor doua victime. ‘Pala lumina a conflictului se proi , iE acestuia, vésim cheie tragih a tntrogs Proiecteazi asupra lui Eteocle. fn persoana Personajul lui Bteoe Bil actiuni,Eschil Fpl nege sau si demunte ca pe o forts dinafara si dusman: ci il accept, ca pe un ost constituit al existentct Pornirea fratricida a lui Btcocle ¢ ceruta de sentimentul nobil al devotiunii patriotice. Cine ar putea, in accasta devotiune, sa distinga precis ce este virtute si ce este crima? Cine stic daci sacrificiul nu s-a nascut din nevoia de a justifica fapte pe care umanitatea, in nesfargita ci framantare, aproape ca nu-si da faci trebuie sa le randuiasca printre valori sau printre negafil? Prin actul sau liber, in care n-a precupefit nimic ci a riscat totul, act in care cu vointa $1-a Juat raspunderea de a implini o hotarare a Destinului, Eteocle a salvat Teba. Critica jterari si filozofia culturii vad in aceasta un mesaj mai mare, de ordin umanitar, yeein cu acela ce se poate desprinde din mitul lui Prometeu. Si in aceasti tragedie, simfim in Eschil pe soldatul de totdeauna, stapanit de adoratia patrici si de amintirea glorioasa a luptei de la Marathon d. Prometeu inlantuit. Cu aceasta tragedie, Eschil ne reintroduce in lumea jegendara a Greciei. Ea facca parte ~ probabil ca a doua piesa - dintr-o trilogie cuprinzand mitul lui Prometeu, pentru care se crede ca Eschil si-ar fi luat prima inspiratie din Teogonia lui Hesiod. Ne infatiseazd supliciul impus de Zeus unui cu, care — fiindu-i mila de mizeria si ignoranta oamenilor ~ s-a gandit sjutor. in acest scop, a furat focul din cer, l-a adus pe pamant si la pus in mana oamenilor, ca pe un instrument al artei $i al tehnicii Subiectul tragedici, in liniile lui largi, este urmatorul: Zeus, furios de fapta titanului, a poruncit Fortei, Violentei si lui Hefaistos si-1 pedepseasca Prometeu econdus pe o sténca din muntii Caucaz si fixat de aceasta prin lanturi de fier. Dar inaltarile trebuie platite! Zeus este 0 divinitate geloasa si razbunatoare; el nu va ingddui cu usurinfa ca puterea lui s4 treacd in maini straine Fixarea vinovatului de stinca se face chiar pe scena, sub privirile spectatorilor. Nimfele, fiicele lui Ocean, vin sd-I consoleze. Vine si Ocean propundndu-i si medieze pe lang’ Zeus, pentru a-i obtine iertarea. Prometeu, mandru, constient in acelasi timp si de inflexibilitatea st4panului s4u, refuza, indiferent ce suferinte L-ar astepta inca. Are loc apoi intalnirca cu Io, fica lui Inachus, regele-fluviu. Acesteia, Prometeu ii reaminteste propriile ei suferinfe, ii infajiseaza in chip profetic si altele prin care va‘nai trebui s4 treacd, pentru ca in cele din urma si-i anunte c& va fi eliberaté de catre unul din descendenfii Nimfei (Hercule, fiul lui Zeus), cu care insotindu-se va duce pe Jume pe Epaphos Protestele gi blestemele lui Prometeu impotriva lui Zeus continua, Zuduitoare, intre ele se afla gi profetia ca intr-o zi tronul ii va fi rasturnat, de catre unul din proprii sai copii. Hermes, indeplinind un mandat al lui Zeus, il amenin{a ca acesta va dezhinjui impotriva lui fulgerele gi trasnetele sale daca nu 4a limpede pe fafa ce stic ca se va petrece: Prometeu, insa, ramane si acum tot impietrit in refuzul lui. Fulgercle yi trasnetele lui Zeus despici stanca, acoperind Pe titan sub daramaturile ci. Ca si in celelalte tragedii ale lui Eschil, actiunea se desfasoara fara intriga si Peripetii. Situatii dramatice propriu-zise se afla doar in prima si ultima scena a seamia di titan, Promet si le vina intrA tac, s 4 (PROMETEUS i vad antanguit pe mult? Dar, $4 nu 4 Herei, care a inga “re de momente Brave, mee rind cantece litice, le ex! yutcres teu. a Guline acest JOAN si prin Pac Ii Prone eo intreaga etapa " niusefe? atctice j cu igi ‘ tulharatoare Prin TTT gest PA gentrare i clocinta binefacerile pe in u; insd furia imj j! — pe cine altul mai vorbim de a sultati, numai, cinstcasca mal | totii! Asculta 4 i si cil int Cu sit i-am facut + repet ceva ce st Hi cum i-am at : " cen. 7 i vedeau, dar vedeau prost; gi, $i nie De secole $i secole, din starea de, 7 |. Pentru ca nu stiau Sa-§i u stiau SA se slujeasca nici de se Deel i ca furnicile prin nici de tamplarie, era siliti si traiasca Say Scania iz su mie ase, sipate pe sub pamant, Nu deosebeau, dup aah 7 vighuni intuneco2s?, notimpuri ale florilor, ale fructelor on. a al stone de promoroacd, sau erau anotimpuri ale florior lor o k vratelo Fi putere de judecati ei se zbateau la intamplare, pana in “nomen cand iam facut s& observe rasaritul si ~ceea ce de fapt ie st mat) greu pentru puterea lor de cunoastere ~apusul astrelor. Pentru ci, am lescoperit cea mai frumoasa dintre stiinfe, aceea a numerelor; am intocmit combinati de litere si am fixat memoria, mama stiintelor, sufletul vietii. Eu, cel dintai, am pus vitele sub jug, pentru ca astfel stapanite si vind in ajutorul omului,, se-| scutcasca de atatea munci penibile, Prin mine, depringi acum sa primeasci ‘raul, armasari splendizi au fost inhimati la carele din cortegiile luxoase ale, vamenilor. Nici unul altul, ca mine, n-a inventat aceste vase ce pot brazda| (alc. Ge vaetrsurlinaripat ae vslsior. Nefercitce sunt! Dupa atita geniu cheltuit pentru a veni in aj : . think hspor EGG aiid celor muritori pentru mine insumi, it Simi curme aceasta durere in care ma zbat. Intalnirea lui Prometeu o 4 510 Semnificatie flozofica, De lo 5-4 indrapostin 7 ane, Pe i *eivilizaict HAE Pg din orgol sau . no fae dit OP a stanca. $i (ONS aceasta! AT lel care crau rel ivi si industrios!- u lo, c | ‘aci pe ling’ rara ei frumusete Poetica, inchide in Keone tie Arcinat pe ant dusmania de moarte ©-ucis din ordinal | Sut de ochi, so urma fre. fo etanstonmaté inj ae Here, care o fupareste necyn ee 58 in ; a chil i ASCH 0 geand de thingy Suferinfelo hinuri, mintes it a Iui Argus, conti ns oS Spai Tometeu, in judecat < ima d¢ An ntiNUa s.9 tun, ca si privirea de uNceasca, privireEScnie Simtim, in drama acestei femei obligate sa raticeasca halucinant pentru a ispasi 0 vind fara nume, un simbol al eternei alergari umane, in cdutarea ei de tarmuri ori de solutii salutare. Cine altul avea sa fie mai sensibil la apelurile ei decat tocmai Prometeu, acest pricten al umanita{ii, titanul in razboire cu Zeus pentru a scoate pe oameni din intunecimile nestiintci? Drama lui Prometeu stiruicste inca in dezbaterea poctilor, a filozofilor, a istoricilor, a cercetatorilor in genere. Ce crima a comis Prometeu? Aceasta intrebare a muneit si continua sé munceasca mingile omenesti. I-a iubit pe oameni, i-a iubit — poate — mai mult decat acestia meritau. De fapt, si nu spunem cA s-ar putea iubi, yreodata, prea mult! Prometeu vede departe, neimpresionandu-se de limitele gi de criteriile tematoare ale infelepciunii prudente. E puternic, si prin clarviziunea sa, ca si prin capacitatea lui de a ierta, De pieptul lui puternic, fulgerele lui Zeus se izbesc neputincioase. Mai bine sa piard in chinuri si sub blesteme, decat sa cedeze stapanului din Olimp! La frumusetea poetica a acestui mit, se adauga multele intelesuri pe care le poate deschide in diferite directii ale gandirii gi ale interpretarii, Intre zei si oameni, Prometeu a ales pe oameni; putine legende sau mituri au izbutit vreodata si ‘infatiseze, mai sugestiv, puterea in crestere a mintii omenesti, chemarea fiintei umane catre inaltimile creatiei, precum gsi datoria acesteia de a-si intelege misiunea, strivind prejudecatile si privind cu hotarare inainte. Nu gasim, in aceasta drama, insusi mesajul de lupta si de progres al umanitatii? Indiferent de unghiurile sub care s-a privit drama lui Prometeu, ce e cert ¢ cA toti poetii si comentatorii ei au sesizat in ea aceeasi semnificatie moral; lupta spiritului liber cu tirania; mai precis: acel spirit liber, care chiar si in mijlocul furtunilor stie s4 ramana curajos si inflexibil. SF. Orestia, Sub acest nume generic, cuprindem trilogia formata din dramele: Agamemnon, Choeforele si Eumenidele. Este singura trilogie din Antichitate care ni S-a pastrat in intregime. Critica, prin multe din condeiele ei autorizate, o numara intre operele universale de cea mai mare insemnitate. Schlegel, de pilda, vede in ea ,,unul din poemele sublime, la care s-a putut inalfa vreodata mintea omeneasca“. Din nefericire, nici aceasta opera n-a scApat in totul de ravagiile timpului: Proteu, drama satiricd despre care se stic precis ca insofea aceasta trilogie, s-a pierdut fara urma. Se crede ci Orestia a fost reprezentata si premiata la concursul din 458 i.Ch., deci cu doi ani inainte de moartea poetului, In cazul acesta, explicatia cd Eschil s-ar fi exilat din cauza unor decepfii suferite ca autor dramatic din partea publicului atenian se anuleaza. Actiunea cuprinsa in Orestia infajiseaza ultimele episoade din legenda Pelopizilor. Atreu, stramogul de la care incepe desfasurarea evenimentelor, si-a alungat fratele, pe Thiest, pe de o parte invinovatindu-l de incest si pe de alta parte urmarind s& nu mai impart cu el coroana cetatii Argos. Dupa catva timp, Thiest a Tevenit in cetate, ca supliant, Atreu erau obligat si-I primeasca; altminteri, ar fi Comis o impietate. Continuandu-si insa planul, la aga-zisul ospat de impacate i-a dat si manance din carnea propriilor sai fii. Thiest, innebunit de durere, a izbucnit intr-un blestem cumplit: din generafie in generatie, tofi urmasii nelegiuitului stu frate s& se ucida intre ei. 59a a! eee blestem avea sa fie Agamemno, Primul asupra caruia s¢ va rev desfasurarea actiunil cuprince 5) rimu am pr fiul lui Atreu, Cu acestea, intram P 4. gasim preambulul actiunii pe Care g trilogia a in aceasta prima drama, g4' i Agamemno an Argos, cu 0 teras@ a palatulyj lu vor dezvolta celclalte d iati publica din Ca pus de Climnestra ¢% ob. Scena reprezinta 0 pia ‘Agamemnon eae desaaare al focurilor, ne serve semnal nor lungi ani de insomnie si dg ~~ a totodata aluzii la dezordinije ama aa sfarsit, og ae gi vestea mult asteptata a sosit: Troia a cazut gi invingatorii se reintorc in patrie, Corul, format din batranii incredintati cu paza cetatii, se bucura, Curand, insa, acelasi cor se va intrista, auzind din gura crainiculuj cate nenorociri le-a fost dat grecilor s4 indure la : Spamemnon, ful lui Atreu Teintoarcerea lor pe mare, nenorociri culminand By beer snort Tisipirea flotei si cu disparitia lui Menelaos, Sosirea ni Agamemnon are loc cu mare los se afla si Casandra, tanara si frumoasa aceea ale carei prorociri ne vor face s4 simtim lantul sroaznicelor nenorociri ce Se pregatesc. Scena Prevestirii e tulburatoare. Ea ne va zgudui cu ataét mai mult, cu cat stim ca incertidunile vutorului pot sa Producd in sufletele omenesti Mari decat faptele ce se rezentului, neesé a lui Apollon, lanul ei, insa, era 2 Sub indemnurile Stu Epis Dainte de Bist, Avea sa-l omoare. * Producerea f. 7 Amos tong na Oducerea faptului, intr-o MMIC, atmogpertlAte si de Presimtiri Mis Morenci inet de primate Meepand si se constituie sh Morgenstern (Clitennesy, a ee Cle rept; ¥ Gheorghe (Agamemnon) in Oreanah Solemn gp ib Corul ficuse reflectii Teatrul National Craiova, spectacat qe P° NS: iudecang 4 orvite la soarta acelora Silviu Purcérete * Sti ny, a ‘Upa Cricigi. : “Parente, am fi gala 60Eschil CORUL: Oamenii, cu tofii, nu inceteaz& niciodatd de-a dori fericirea. Nici unul, din aceia pe care soarta i-a ales, nu-i inchide acesteia poarta, spunandu-i Nu intra aici! Priviti, de pilda, la fiul lui Atreu! Zeii i-au pus la picioare cetatea lui Priam; s-a reintors in patrie; |-a sarbatorit pana si cerul. Dar, vai! cine stie dacd nu va trebui si ispiscasci virsarea unui sdnge stramosesc, dacd nu va trebui si pliteascd prin moartca sa mori petrecute inainte? Ei bine, in fata unor asemenea hotarari, care muritor va mai putea spune cd s-a ndscut sub 0 stea fericita?” Pentru moment, Clitemnestra nu se araté muncité de remuscari. Pare chiar gata s se glorifice pentru crima faptuita. in ochii fiicei sale, incearca s4 apara ca 0 mandatara a zeitelor Dike (Justitia) si Ate (Pierzania). De fapt, felul salbatic cum exultd de asasinatele sale ne-o prezinta ca pe-o criminala de rand. Candoarea incrima si lipsa de remuscare fac parc din ea o sora mai varstnicd cu Lady Macbeth, eroina lui Shakespeare. Ameninfirile corului n-o clintesc: dimpotriva, dand la o parte orice tacere, se pune sub ocrotirea bratului lui Egist si igi proclama tare adulterul cu acesta. Catre sfarsit, Egist vrea si pedepseasca aspru pe batranii care ii cer socoteala. Clitemnestra il opreste, obligdndu-I sa nu le ia in seam amenintarile. $i asa a curs destul singe! Corul, retragandu-se, roaga cerul sa-1 aduca in cetate pe Oreste. Personajul care imprumuta acestei piese principala ei intensitate dramatica este Clitemnestra. S-o privim, mai cu seam, in lumina replicilor pe care le da corului de batrani, atunci cand acesta incearca s-o mustre pentru faptele sale: .CLITEMNESTRA: ...in ce alt chip, trebuind si ma razbun impotriva unui dusman despre care s-ar fi crezut ca-mi este scump, puteam sa-l atrag intr-o cursa sigur, din care sa stiu bine cd mu avea cum sd mai scape? De mult, vechea mea urd isi torcea in tacere planul ci. in sfargit, a venit si ziua asteptata. Dusmanul a sosit, acolo unde il asteptam; totul era pregatit. Nu tagaduiesc nimic; nu putea nici sa fuga, nici s4 se ascunda. L-am infasurat intr-un val minunat, intocmai cum prinzi pestele, fara scApare, intr-o plasa. L-am lovit de doud ori; tot de dou ori a gemut. Genunchii lui s-au indoit; a cazut. O a treia Jovitura, ofranda zeilor subpamAnteni, pazitori ai mortilor, i-a prabusit sufletul in Infern. Sangele lui m-a improgcat: o dulce rou a mortii, ale carei picdturi mi-au bucurat sufletul, aga cum ploaia cazuta din cer bucura pamantul, cand trebuic ca seminjele sa incolfeasca, lata, prin urmare, ce am facut! Batrani, fie cA aceasta va place sau nu, cu sunt mandra c-am facut-o! Mustrarea corului, c4 prea sfideaza totul, o lasi rece. Continua, la fel de Nesovaitoare, chiar gi in faja ameninfarii cd va plati aceast moarte cu propria-i moarte. Prin gesturile Clitemnestrei, Eschil ne infatiseaza din ce se poate compune 0 Bteseald omeneasca. in tragediile sale mai de inceput, se simfea oarecum 0Ton Zamft! ca demarcatie intre pacatul propriu-2is $! ae prin suferinta, Aici, ins, accasté disci ie sterge. Grescala si suferinta mers eaity fia po © stransa unitate, Eschil, prin Trig etic ne ajuti si-iinfelegem filorofia. MINT un pacat nu este atat de simplu pe cat PATS adevirat cf in cl se afta numai Nerr oricand, in plimada lui mat inet element. tindnd de fea omencaseds © Te 1, pe care mu ni le-am putut stapant de ser del heintelese sau neimpartasite, de react 7 oc, de hotare — atat de greu de jegitima aparar A legitima ap ¢ si nedreptate. Mana statomnicit ~ intre dreptat — am crede a gine adevarul si justitia este de fapt o mana firava. Ca sa devii bun, e nevoie de o lupta continua; oamenti au incd de Maia Morgenstern (Clemnesta ‘i tmuncit, pana a ajunge la st€panirea acestor Angel Rababoc (Oreste in Orestia la c fi st Teatrul National Craiova, spectacol de virtuti. Clitemnestra constitule in aceas isis Punarete privinta 0 dovad’ vie. in sufletul ei, fortele binelwi si fortele raului isi fac parca echilibru, stav pe aceeasi linie orizontala. Tocmai in acest echilibru, si al personajului Facut din wrasaturi contradictorii — femeie geloasa, femeie adultera, femeit pasionaté, mama aprigd — personajul Clitemnestrei exprima in unitatea h multiplicitatea vietii si a simfirii umane. intaia oara, intr-o tragedie greaca, iubireg Joaca un rol preponderent. Critica se intreaba daca Eschil nu urmeazi aici luc inva imtim tragicul situati 5i isi cdstigase celebritatea in lumea greaca ¢ iubirea in evolutia ei intima, ci ne lasa s-0 te exterioare la care da nastere. Agamemnon, cea mai Jungé dintre tra; Dar, ca si Homer, Eschil nu urmarest deducem din unele gediile care ne-au rimas de la Clitemne strei, : Purtdtoarele de libay i 5 } Soe iuni). Rugaciunea) » flul lui Agamemnon, seEschil Clitemnestra isi trimisese sclavele si faca libatiuni pe morméntul regelui. Cei doi frati Se {ntalnesc gi se recunose, Sub indemnul oracolelor, ei hotarasc sa razbune moartea tatdlui lor. Se inteleg cum sd procedeze. in cuvinte patetice, rostite intr-o 1, invoca spiritul lui Agamemnon pentru a le veni in ajutor, asa incat frdt si fie desivarsita. intr-o credinfa primitiva a grecilor, mortul avea puterea si-si ajute urmasii, cénd acestia puncau la cale 0 razbunare dreapta. Oreste igi face aparifia in palat, dandu-se drept un calator venit s4 anunte moartea Iui Oreste. La aceasta veste, Clitemnestra igi ascunde bucuria sub 0 poza de resemnare ticuta. {nsarcineaza pe Ciliciana, fosta doicd a lui Oreste, s transmita stirea lui Egist. Cand acesta intra in scena, precipitandu-se cu bucurie sa afle confirmarea stirii, Oreste il izbegte de moarte. Atrasa de strigatele lui Egist, Clitemnestra fncearca sd opreasca braful fiului sau. Scena care are loc intre mama si fin este si inspaimantatoare, si sublima. Dezlantuiti, mama si fiul intra in palat, in vreme ce corul celebreaza in le sale puterea implacabila care a vrut $1 a pus in migcare toata aceasta fatalitate. Putin dupa aceasta portile se vor deschide si vom vedea corpul i) insangerat al Clitemnestrei zicand langa acela al lui Egist. Oreste vine in scend, ca sa-si justifice crima. insa mintea lui, grav tulburata, se rataceste. Are impresia ca este inconjurat de Furii (Erinii), ca acestea cer ca la randul lui si fie si el pedepsit. Eriniile sunt imbracate in negru gi au trupurile pline de serpi incolaciti. Corul se intreaba: cand, oare, se va potoli aceasta neinfranta cursa a razbunarii? Oreste, pentru a-si gsi linistea cere azil in templul de la Delfi, templul zeului care i-a Uciderea Clitemnestrei condus mana a face din el un paricid. (Muzeul arheologic Atena) ‘Actiunea, in aceasta pies’, ¢ Ite, In scena intalnirii dintre Electra si Oreste, Eschil edeul dramatic al recunoasterii. O succesiune Jor doi frafi, pregatirea complotului, explicatia ja Clitemnestrei, tulburarea lui Oreste cand Se vede asaltat de Furi — imprumuti pies miscare, adancime si un patetism tragic. Un moment cu deosebire caracteristic este acela in care Furiile, excitate de Producerea acestui lant de crime, forfeaz4 porfile Infernului, navalesc cu impetuozitate tragicé 1 apar in scend intondnd un imn lugubru, in care fiecare sunet si fiecare accent ar fine parca si afirme c& existé 0 predestinare spre durere a spefei umane. cantecel mai marcata decat in celela foloseste pentru prima oara proc Putemica de scene — regiisirea ce dintre mama si fiu, omorarca Jui Egist $1ei Ne est joa a drame! ly tragica * Or cheia a interioar® a lui Oreste de lupt te una dintre cele maj ita es! ami Laun moment dat, Oresty atone ice jntrebandu-se: ,¢ 0 ¥ E ul s-o om0r?*, ng ~-a pus in discutie * este doar un instrument jn fapta lui s-a ivit $i rea unei razbunar| deci, nu mal orb al fatalitajus Jecat implini : Heeya este de o morald primitiva, bi doar de o slabiciune, de o eclips4 a vointei; onstiinta lui c4 lumina, al crude, cerute Nu putem vo de o teama, ee situatia ne spune ca in C Oreste a pornit sa se fe m Hos intrebarea amintita cuprinde in e@ Nadas se elementele problemei morale, nu ins& resimtita surd, sub forma unui sentiment primar, ci formulata in termeni limpeay de judecaté rationala. Legaturile de strafund biologic si de morala fatalisté au jnceput si cedeze, in favoarea constiintei individuale. Se desemneaza puterea dea soferi pentru un ideal. Destinul n-a putut si fie infrant; dar nu e mai putin adevarat) 4 impotriva lui a putut sd se ridice un glas: glasul omului, care si in executarea ordin divin inca se straduieste sa fie raspunzator de fapta sa; intr-un cuvant,| a] omului in care si-a facut drum intrebarea. i 3 = ie Ss o = a E z = 2 B 8 & E 2 8 B |, care nu-l slabes 7 "i au fost adormite de catre Ap un pas. Pentru mome = Dar umbra Clitemnestrei se ri 4 Sa vind in ajutorul victimei rrandu-le totodatd c& s-au Lasat adormi » Pentru a excita mania Furiilor, Problema d omuciderei 4 4 fines de HepIuN privat familia) cédea in sarcina Celel maj oe 4propiate rud recilor, esi, fr8 ca prin acenst : _ ‘mand in mijlocul se : en so a Se mits osvituae, in moment ce ej i iio Org unele ce aveau in inst ICizilor? 4 Sarcina loy USI cra ucipg Mor? Ores i a Panicé, nelinisti de ie ry sitea parizie, eal Trebuia, adi Ste nu mai putea fi rizbundtoh Ohusteli face, "Secu ae yop eS" Pedepsie eqn nt VINA Zeitele Erini, ca USteHii mo, nsta ina le trim: , ca 64 Tale unite eu tor atimite boli, stiri pai eeeee atatea secatuiri ale ‘e lu mai avea Mpur si purtitor