ASICISMUL FRANCEZ (IV)

CORNEILLE

1. Date biografice

n lni Pierre Corneille

prezint nimic ie_it din comun. S-a náscut la
nu

zua de 6 iunie 1606. Aparinea unei vechi familii burgheze, din a_a-numita
Mahlesse de robe", cu aezari statornice în Haute-Normandie, cu tradiii _i cu un
mintat sentiment al importantei ei sociale. Prinii lui erau oameni
respectai,
nánd la prestigiul _i blazonul lor moral, într-o form pe cât de simpl _i de
qparent, pe atât de susinut _i de orgolioas în fond.
egal in
intre 1615 _i 1622 a urmat la iezuii. Pentru formaia lui
spiritual aveau s
ie ani hotrâtori. I_i va aminti de ei întotdeauna, cu pietate _i
recuno_tin. Dintre
premiile dobândite, unul 1-a impresionat îndeosebi: cel de retoric, pentru traducerea
in versuri franceze unui
a
fragment
din Pharsalia lui Lucan. In 1624, pe baza
Studiilor lui de årept, e
primit ca avocat al Parlamentului din Rouen. Se pare ins
ca u era de
loc un orator si c pledoaria nu-1 interesa. In 1628 cumpr dou
arCin de magistrat: ,avocat al regelui la sediul apelor _i al p dur1lor i 1a
1tatea Frantei. Avea s rmân în aceste sarcini pân la l650, cand va
TEnunta la ele de bunvoie.
n aebutat ca autor dramatic în 1629, cu Mélite, o comedie modest, Scris in
mprejurri
in 1635, o 1lirice de ordin personal. Succesul obinut i-a dat
imboldul s
continue
din
gupul Pr
deno celor pia
cinci
de incercare: reprezentarea tragediei Médée. A tcut parte
d (împreun cu l'Estoile, Colletet, Rotrou, Boisrobert), mica brigad
de poeti planul de crea ie
instituitá ede Richelieu,
Richelieu, cu scopul de a traduce în practic
dramatic
ramaticz înt
Cmit de acesta', Premiera Cid-ului, în 1636,
îi aduce gloria. Dn

dramhaurg
I Voltaire relat condi iilor puse de pretenn1le de
Si de doctrinar a Z a Ca poetul se supunea cu greu grupul din cauza ca
nu
1638, Corneille påràsit coarda
a de
i
voia s- ardinalului. Intre anii 1637 si
de energie, de
unterioard

dere la concer p o e z i i , s p i r i t u a l i z a t e " , lipsite

expresie dinamic.
dinamica
P u a unei
 oameni de
c u n o a S C a

va începe
s tre însusi
de cctre însu_i Richhelieu.
accast clip din ci incitai La
muli
htere, favorii
ai vremii,
da la
iveal noi
capodopere:
Horace
ce
(1640), Cinnaintervale
rclativ
scurte va

Poveucte (1643).
In 1647 cste
ales
membru i
al Academiei
Franceze, (164 dupi ce
suferise dou
csecuri.
Pertharite
în
prealabil insucccsului crit cu
sufcrit cu Pertharite, Corneille
In 1652, din
teatrul. Isi
cauza

la puncto ediic
pune
de Opere pe carc
o batränee
o

puin feri
puin
o va

bätrânete
feriscit.
însoi de pårse_t
,examene" ,
ani grei; 1 se anun si
.discursuri".
Stråbate
supraintendentului Fouquet, Stucoo a scio Reia scrisul
1658, la îndemnul
nentru scenå în
impresia c
însã era
steaua lui s-ar fi reaprins. Faptul îns era numai repurtt de
publicului. Vortrecáts.uTm2
Oedipe dã
mai în atenia i simpatia pul treca
Racine-sunt
Alti autori-Quinault,
ce mai descurajatoare pentru poet. În 1674 o
ua
Sialte insuccese din ce în å Suréna,
are loc retragerea definitiv.
Poetul lupt cu mari amrciuni de familie, se zbate cu lipsuri material, n
de teatru, chiar cele de succes, nu-i aduceau beneficii. Este o epoc tn1e9ele
nu puteau tri doar din produsul serisului lor. Surse mai sigure puteau s fiepoeti d
Densia de la rege sau de la Richelieu, patronajul diferiilor demnitari si aristoo
piesele mici de agrement monden i dedicaiile. Corneille, care toatä viat oCrat L i,
ramas cu anume trsäturi de a
provinci1al, nu avea spirit facut pentru asemenea piese
si dedicati, cu atât mai
puin pentru o domesticitate seniorial sau alta. Stângácile
lui contineau în ele un amestec
de timiditate i
complex, greu de caracterizat, de orgoliu _i modestie,
independen.
Moartea lui, svr_it în 1684, a trecut aproape neobservat.
2.Omul
Viuta lui Cormeille este
matic, ca linear. Începând din 1629, data debutului su dr
se confund succesiunea
cu
lui nu reflectá
evenimente operelor. Omul îns este complex. Creaa
in schimb ne ie_ite din
dezváluie tot timpul o comun, la care poetul s fi participat cu ia net:
opsihologie i de pzitor con_tiin puternic, un mare
de
In cáutátor al
colegiul iezuit,in prima sa valorilor, un pasionat
mare sentiment de sin
sentimc
sionat al ideii
1dein militante.
abornos, perspicace. Ca ctap de instrucie, se struitor.
stráluceascá. Trebuie så avocat nu strluci; a dovedise un c strduit sä
intelectualá sigurá i admitem îns c bnuim c nici nu
in toate
acele i metod de
o
gåndire
formaia lui juridic
juriaica i-a dat o struct
constructiile sale. A adusstatornic,
aplecarea spre elociná, în teatrul
trsturi
pest fort
le vom g
le ga*
care vom

Fizice_te un om bine forta de

era rul su, ana aceast form
sau, din
naie

totu_i, înfai_area lui fácut, cu trsturiargumentare, nota 10ta de

de robustete,
rodus stilul
ratoric.

su. Anume marcate,

manifestri läsa_i s transpar adevrata Cxprimând
nu
exprimänd
vitalitate;

siguran _i
devin mai tärziu. sig tate aaspir
sufragile. Frecventa preferinte din
ntindere _i calitate
întindere SP
Tinea så fie
acceptatoctatea
tinerete ni-l arat altfel
societatea bun
bun din
ni-l
arata decat decât avex
sã-iobtina
în Rouen, aspira, parc,
etatea femeilor asphrd
societatea Ccesul

464 s se admire suc

_ii sa
 fe as
asupraPrcelei mai
c l a s i c ,

tragedici
de tip
condi ia trei i: unitatea.
unitafi: unitatea de :
a c e a s t a fixa

_i mai
delicate
dintre cele
pericole, ca _i într.
hune ctiune.
substan iale

cà intr-o tragedic pot

aprca
mai
multe

totul este
ca acestca ss se
o

înlnuie omedie mai mult

inlanmedie.

de intrig; trebui ss stråns,

puncte
derivand
se.
ce va se
obstacole sau
din altele.
Cere ca tot pronriaCacã petreac: in.
in cursul
necesitate uncle moment; dup a-i
cu

drame så poat fi
prev zut
din primul
câteodat c totu_i în aceaaTesie:
pretins
expresie: ,$á-si uniait
r dãcinile in primul act". S-a fie consecvent e Co
dea o definiie
limpede i nici Sa t postulárilor
nu ar fi izbutit s oarecum co
Corneille procedeaz
Asupra unitäii
de timp, sale
ca grecil nu ineau integral la
la C unn anurr
an
gral
spirit de acomodare.
uniti. Poetica lui
Demonstreaza

Aristotel, în capitolul al V-lea, o mentioneaz: aplicarea aceste

vag. putând s dea na_tere la interpretri diferite: ,Tragedia se strduieste mod
in fuga,
.
ral s se înscrie într-o rotire
epopeea este ilimitat
a soarelui i
în timp". Nu arareori pentru a se
sa n-o dep_easc prea
respecta mult,
gene
n gene.
cu or pe când

aceast,regul", s-a ajuns la inadvertene grave. Citeaz o situaie din ice pre
lui Euripide: Teseu parcurge câteva leghe cu armata sa, d lupte, câstiokSuplian
se intoarce la locul de plecare, toate acestea in victor
rastimpul în care corul ae
rostit un pasaj de treizeci de versuri. de
Concluzia lui Comeille îngduie destula libertate:
S-o las pe seama
,...A_ vrea ca durata actiuni
imaginaiei spectatorilor, _i snu determin vreodat
din moment ce subiectul nu
ne-ar cere-o".
timpul neecar
Unitatea de loc procur
poetului
printr-o cazuistic subtil. Corneille prilejul
de a
încle_tarea ei dogmatic evita
infati_at formal, nici la Aristotel consider c,regula" nu apare propriu-zis,
unitate nu fost a
_i nici la Horaiu. De aici deduce c aceastä
gândit în mod
expres, ci
timp.I se va cuveni deci a
reie_it prin consecin din unitatea de
In acela_i
regim.
practica juridic se
aamite, pentru motive recurge la ceea
ce numim
similare, _i ficiuni de teatru. în fictiuni de drept, put
ráspunde,textual: ,..un loc de ce ar consta
acestea? Corncu
apartamentul teatru
acele al lui Cleopatrei, nici acela al (ficiunea scenic, n.n.) care niCi
S-ar desfacePhocas, al
Leontinei Rodogunei în piesele
piesele cu.
cu acela_i nume.
diferite ori al
Pulcheriei în Hérac acela
heriei în Héraclius, ci o sal din care
privilegu:fiecare
prezumat cá
apartamente...".
personaj, din cele careReclam pentru ru acestea din urm i u
vorbe_te în trebuie acestea pe scen, så
Comeille subliniaz: cele ca _i cum s-ar în vorbeasca
din teatru
secret, s

acelea pe anumite
gsi propria
care le convenii, iatdou, reguli", prOpria sa camer..
îrns de
c pentru a timp i _i de
de eeoD
loc, au de scop
loc, ss climine
el
s devin nume_te au le con
minime. Pe ,fictiuni de teatru". le aplica e nevo nevoie de alte conve
cåt cu putint, Se ttinde totu_i dinun ca acestea
De c bine ca
trece prin treiexemplu, în Cid: decalajui
alajul dintre durata aciunil
pericole,
maurilor, în actul dar fr Rodrigue se bate
al
1I-lea, nu ca unul s excesiv cu don Sancho,
,d e r r

468
apare în
decurg,cunecesi
rgå,cu
posibil tate"
Gomez,
prevederile necesitate" din cel din an
cu maurii, cu don
redent,
prece
i av e n i r e
 zenta iei så se red
reduc.
c. Faptul apr«
ntatie
d u r a t ar e p r e z e n t a i e i

Faptul
c e r e a
iativ de anvergur
ca orice iniiativ
anvcrgura
rca ca o
aparca
s Se
sa
victoric a luiui
viclonc
eraîn bun se
Aristotel,
ordi local. sprijine pe o ArIstotel,
Vremii

rlns
Procesulî n parte de
autoritate clasicá Asistm spiritul
proceform rcalist.
conveniciEliminarca dacá seautoritate
--

refor
-
o
la
iritului francez. O reclama, fär din teatru po0ate spune aa
rafionale

s u b l i m ä r i
a
umaniste, dar deopotriv i o îndoial, o doctrin
necesitatc structurii
doctriná de scoalá corespundea
geniuhui na ional _i de afirmarca lui in syoalá
forme proprii.intimá, tinánd de maturizarea isi de

urnna. D e De fapt, întreaga practica a teatrului clasic Avem dovada în

u raionalism.
In francez ceea ce va
în contexte atestá
secolul
i urmátor, difcrenta
diferite dar cu dintre
realism

n tor, Lessing _i Diderot vor aduce în

asC accastä privintá inteles
torii. Aplicarea,regulilo pe deasupra dermonstratii
nerempv a impune un nou atâtor situaii
dificile _i ilogisme
i n e r e n t e

primat tragediei, intreine

al va
tiei isi al
construciei al armoniei
climat desevere, Va crea un
un mare
sentimental
ropriu pentru studiul de sentimente _i caractere. rigori _i de concentrare

Corneille, în evoluia sa, a ramas credincios

principiilor din tinerete. Le-a
dincit, S-a strduit s le ineleaga limitele, s-a intrebat asupra raporturilor lor
posibile
Tealitatea, a inut s
le dea adevár _i1
Simplitate. Le-a imprimat o linie severá
adesca solemn, dar fara artificil i pedanterie. Rigoarea lui are meritul de a mufi
scolastic; în dosul ei pulseaz, cu viziune just _i cu hotrâre, idei de libertate i de
creatie original. Era un spirit activ, energic, novator, menit s propage in jurul su
Jumini i sufluri regeneratoare.
Asupra unor puncte din acest sistem se pot ridica obiectii generale.
primul rând, la voina personajelor. Corneille o concepe
ca pe o
Ne gândim, în
forma ei de la inceput.
trsturimplacabil _i neschimb toare. Rmâne tottimpul în lucrurilor; când
NU 1a Seama la obstacole, nu le implic în calculul
le prevede, nu
De aici, fatalitatea
singur soluie este s le înfrunte.
Ou_i acestea apar, de m i j c
sau victoria. Celelalte
posibiliti -valori
O 0 2 m i n t e l o r extreme: e_ecul
cum nu ar intra
în registrele viei.
Onpromisuri utile se elimin, ca _i -

extraordinare
subiectele s aib mreii
conditia ca
TCIerim, mai dcparte, la
împreiur ri ie_ite din comun. E drept, COrnei.c
så triumfc
unor tate veracitare
CrOl asupra sa exprime
a

istoric întrebuin at seam

comand stáruitor ca lcgenda sau faptul de sesizat i mai eu
in
demarcafiu greu u_urn
Chestiunca îns e delicat; exist în ca

din situaii
eroice s se
alunece cu
drept vrtutr
tápânit. Nu este exclus ca proclamându-se

unele cu altele,
intolerante
Situs
Situatii brutale de
energie,
monstruoas confundându-se

rev rs ri comentarule
c o m e n t a r i l e
sale
sale

trásåturi, Careîn realitate erau poate mai multAdese

ásáturi
Adesea
-

pân i
pand
în
in
rol
secundar.
Ce-l

vanitoase în întrea"ga
ga lor lor
manifestare.
manifestare.

c acord
iubirii
doar un
dramatice.
S-a spus

Supra Cid-uhs:
inPa Cid-ului orneille -
declara
surs de situa ii c o n v e n t i o n a l ,
deo
iubirca ca e

intereseaz
c in
iubirca nu e în sine, ci
amenin a
s devin

C h e
rece,

Chestiunea,
în
s
genere,
in gencre,
t

luipiese
i u n e a ,
nu

asemenea condiii sentimentul

operi.
acoperi. In
diferitele

artificialitate s o mai
poat poat ac doctrinar.

cu
modula ii

prea
pe care arta
nu
" o a r c c u m pe
gam
vast ,

limpede. Corneille poetul dezminte

e cântat peo
pe
469
comedii, tragicomedi, t r a g e d i i - i u b i r e a
 adev rat, putând s func ioneze i sa vibreze pän la cap t. Bnu poete

8. Eroul cornelian

Totul în drama cornelian - aciune, conflict sufletesc _i moral. mes

viat -

mi_care de resortul eroic al personajelor. Constatm la sajultede

este pus în
din ele stpânire de sine, energie conduså cu raiune spre un scop determinat
Eroul se define_te prin virtutea _i prin puterea sa de voin. In faa unor situati
grele, multe venite din afar cu o for ca aceea a destinului din tragediaanticd
singura dezlegare la care se poate a_tepta este cea obinut prin voin. Se a
întotdeauna în faa unor situai dificile, nea_teptate. Rodrigue trebuie s doboar
în duel pe tatl iubitei sale. Augustus cople_e_te de binefaceri tocmai pe acela
care ii punea la cale asasinarea; Cornelia salveaz viaa aceluia care îî ucisese
sotul; Cleopatra cere celor doi îndrgostii s omoare pe femeia pe care o ubesc,
S.a.m.d. Eroul cornelian le înfrunt necrutor. Nu e strin de rezervele pe car
le-ar cere prudena, buna reputaie, raiunea practic, distincia obi_nuit între
_i r u; _tie îns c acestea sunt categorii peste care la nevoie poate sa uea
bit
_i s aspire la glor
pentru ca mai presus de orice trebuie s-_i apere onoarea
Intelesul acesteia este în primul rând de ordin interior; închide în ea o nevoie de
 ld ue
inálnmei
drumul spl
drums

implic în primul rånd viaa

gåseprudente, motive puse cu
imráfulgerri, nu judeci
nd strafurnelieni 1Si î_i riscuri,
nzáaltele.
Eroilmult . d Eron gsesc cu atat mai
cornelieni

mult
dreptate în contradiciile ce-i afinitate
mai
înelepciune
itate unii fafat dede
unele
i cát
voluptate o nevoie dea se afirma, deîmpresoar pe fiecare. Träiesc
dau
altsi, z

ori îns _i în cruzim sau în crim. Inpreferin în actjuni înalte,

cu
c us u p r e m ä

nanitare, uneor

aceast
si datorie devine ceva mai
mult decât un lumin, conflictul
nlre form de întelegere a vieii, intr cu sens de
dintres e r

principiu de sistem
cxprimao
asuper
rioritii umane. Nu e de ajuns ca eroul så întâmpineîntr-0 tablá deluptei,
asprimile
simbol
valorie
S
n e c e s
s cunoasc
ratiunea care ii cere marele su efort.
dac
considera c eroii lui Corneille sunt numai
Amgre_i îns
am

raordinare, nu _i oameni obi_nuii. Intr-adevr, poetul i-a celebrat cu fäpturi

peVirtuo_i; dar nu mai puin ne-a zugrvit strálucire
_i o umanitate de un grad mai coborát,
ránd in ea fpturi mediocre, întrigani i frico_i, oameni ri
nu sau oameni sub
sinánirea unor complexe de inferioritate. In lupta lor sublim, eroii totu_i raioneazá,
dezbat cu ei în_i_i _i cu împrejurrile, ceea ce înseamn c nu sunt strini de
problemele i îndoielile obi_nuite ale oamenilor. Chimne _i Rodrigue sunt doi tineri
care sufer; btrânul Horace e tat, pân în fundul sufletului; Curiace, fie i in
momentul teribilei încle_tri, r mâne logodnicul; în Polyeucte exist ascultarea oarbá
a celui recent convertit, dar _i puternice legturi cu voluptile vieii i ale iubirni.
caracterul
S-a aratat adesea c firea burghez a lui Corneille contrasta cu
patetic al operei sale. De aici, diferite supoziii, printre care i aceea cáeroismu
sale. ei st
Onelian nu era doar o trstur specific atribuit de poet personajelor conformae prn
ca atare,
sentimente
leX epocii
de sentimente comune cavalerism
ideile despre
stoicismul iezuite, ca i prin
Tonoare cre_tin practicat _colile
de Ariosto. Ideea, tire_te,
traducerile din
rspândite prin scrierile lui d'Urfé _i impietate, s-l recucem
pe
deopotriv _i o
ie respins; ar fi îns greseal ,
literatura epoci.
Corneill la reteaua de locuri comune din exista aspecte
de
amoralism :

lu
Corneille ar i al
Diferiticercettori' susin c lapoet al lui precursor
Schopenhauer

cornelien
pesimism capabile s fac din aces cercettorii amintiji un -
dac erou
ummanut ,

sche. Rmâne de an
vázut patriei on audale
-
afirm
cercet torii
onoarei, a
patriei
ori a
teudale

tradi iei, a sentimente

lupt intotdeaunat de Uz
yi nobil a
adesea
criteri latr-adevàr,
nu

dar
nu _i
paradoxal

st pânit lupti,
i
pentru orgoliulJOr
o rem,
personal,
punct pentru
care

insevu

Opipinia,
nia, oricum, ne pare la un cauzele
le
pân

padivinzub
d a t o r i e i ,

extrem , d i v i n i z e a z à

pare CxConeille se
s e m u l

toati
n u n a

mputea s spunem c eroii pun

lepunscufcr
C o r n e i l l e

morale,
sub
cu
t e r v o a r e

t îndoial le socotesc impera noL S le Cba

cuprindà
p e r a t i v e

s le bratuhun

încât

intr-o ierarhiede valori, nu într I n t r - a t â t a tàrie

a

intreaga

dar s pun
indeajuns ca în slujba lor
 1 0 .S t i l u l

zis, puterea de redare

mai bine

Silullui
Corneille- poetic -

are tot atâtea

mul imea tuaiilor de via puse în joc.
s
ca luie vie, natural, sesizant, se realizeaz
13/
nfe

In
comed
comunicarca
fecte, cu apropieri VIZibile de vorbirea obi_nuitä. Cand are
cu
simplitate,
devine colorat, intens, se incarcá de imagini pitoresti,
a r ic à u t a r i

deosebite,
fapte
relevat mantie a demnittii. Pentru examinarea sentimentului grav
evoc rii o
ut de registre, de la efuziunea liric din Imitation de
foloseste oscar întreagå
scar
cat de pasional pe att de stpånitä in dialogul
Jésus-Christ
pân la sobrietatea pe
Pauline. De la stilul simplu din comedii pân la cel sublim
Polyeucte _i
ultimdintre toate trepteleintermediare, fr a lsa vreodat o
Corneille trece prin
din tragedii
discontinuitate.
sau
impresie de gol Are linie,tinut
excelen rigoare dramatic.
Poezia lui Corneille exprim prin a personajelor
s reliefeze energia ideilor, a situatiilor _i
Coard, simetrie. Izbute_te dialectic. Antitezele, sub
forma lapidar in
conflictul lor
ce-i stau fat în fa în Monologurile _i tiradele
vn cu o
Care ne sänt înfti_ate, capt via _i elocven. ceva: 0 acune, o

aram., Toate au de justificat

argumentaie strâns, btut în Stulul prn care
sunt

intim, o hot râre.

o dezbatere
materiale
une, O Conceptie moral , care
condenseazà

o gandire ca_t1ge
redate are în el for i mi_care. Exprim de maxime,
în stare sa
immense in formulri pregnante, cu
rezonan
intre in
ssd intre
în deprinderile
deprin
scurte,
cu u_urin,
intr-o dat adeziunea comun , s fie memorate

re_tiale
firegti ale judeci. De exemplu:
L o p e , E l ACE
intra n
_.a.
el desdén de Moreto; î n s e m n t a t e ,
întrucat
acuma vor
joc _i esene,
mai mare na ionala, din ceea ce dooee doctrina france nu
De o _i împrumuturilc
din crca ia
sunt
numai aspecte,
nume_te tradiia gauloise. în mul imca
ei de farse
arse. Do
De la
O bun parte
din vechca Fran tr ia
de balci contemporan ,
fareoau-y
sa
fabliau-ui
scena
putea sasä
scenariul de
solidaritate spiritual, ulea
pe
la arc solidaritate spirituala
medieval _i pân continuitate i deopotrivã o
mare
închizándin
popor dea.
reprezinte o
mare
prCcum _i
darul unui intreg
satir, sim deobserva ie
comedia italian, increa unica
nica
ca imagina ie, Fa de
glum.
lucruri serioase
cu aenul dejoci potolit, mai pánditerv
o not mai
farsa francez
aducea în ca are, mai
spontaneitate, dramatic din
întelesuri din proverbe nee
si
vieii, transplantând în joc
apropiat de realitile cu intuitie nre
implicaii de care Moli re s-a apropiat
motive etice.
Sunt trsturi i
aceste farse din texte sau colecii anumite; e vorba de o onen
nåtrunz toare. Nu lua
care o descopereau în amintiri ale comunitä 1, în circulatia oral in
colectiv, pe
intrinseci ale unor valor
toate cu caracter de perpetuari
forme nationale de umor,
de In copilrie, de c te ori putuse, îi urmrise pe
via.
intrate in deprinderi generale
estradele lor de la Pont-Neuf sau pe scena de la Hötel de Bourgogne pe Gautier
Garguille, pe Gros-Guillaume, pe Brunscambille, pe Turlupin _i pe alti ,farsori"
ai
vremii, iar mai târziu, în drumurile prin provincia francez, avusese prilejul s-_i confime
aceste iniieri, s le simt _i mai mult autenticitatea. Le Médecin malgré lui, Le
Mariage foré, George Dandin, Monsieur de Pourceaugnac, Le Malade
imaginaire, ca s nu amintim decât despre acestea -î_i trag seva din fabliaur ca
-

Le Vilain mire (Medicul

äran) _i De celui qui enferme sa fame en une tor (Despre
acela care i-a închis nevasta într-un
turn) sau din farse despre care Rabelais animd
in Pantagruel c le-a vzut
jucate la Montpellier, pe când i_i fcea acolo studiie
medicina. Notám, pe
marginca acestora, un fapt caracteristic. Detractorii poc
-au infierat aceste
farse, pe motivul c le-ar fi scris pentru a procura diverus nte
paironulu regal. In realitate crau cât se poate de molièresti, ca ton, ca
Inlenie, ca rezonantá >pi*
popular. Pe unele le-a scris în epoca în care Luy
impotriva lui, cu sprijinul
când regele se declara conformi_tilor de la curte. Molière, într-adevar, er
satisfácut. I_i pltea totodat _i o mic riv
acelora care socoteau c rzbunare teatrul tragt
_i in romanul superioritate literar
nu poate exista decat în
ista decât in
din respect sentimental, când îi vedea obligati ca o dat cu t*
plaude; e
pentru protocol. regele sa ap
 CLASICISMUL FRANCEZ
FANEZ (Vi)
(VI)
MOLIÈRE
1. Aspecte biografice

Viata lui Molière a fost

via de munc incordat _i de druire
o
,.
ide. Incontestabil, poetul a avut geniu,
dar nimic din sclipirile _i intuitiile lá unej
inteligene nu ar fi ajuns la adevruri _i cristalizare fr voina lui lui
lui
cunoaste. de a sonda adânc în realitatea uman _i de a neîncetatá
páirunde în esena lucriri.
(

prin ordinea necrutoare a gândirii

raionale.
Lsm la o
parte mulimea de legende, de anecdote _i de
lungul vremii pe seama lui. Ne oprim, chiar dac supozii brodate des
culoarea i pitorescul su, doar
prin aceasta am srci
capitolul e
asupra faptelor care se cunosc cu
Copilul Jean-Baptiste,fiul tapierului parizian Jean certitudine
Saint-Honoré, s-a nscut în ziua de l5 ianuarie 1622. A Poquelin din rue
crescut în acest mediu
burghez, printre oameni cumsecade, a cror
vor fi adeseori evocate în robustee de spirit _i ale cror virtui
zece ani. 0a doua
operele lui. I_i pierde mama
pe câând avea abia vârsta de
c aceste
soie a tatlui su va înceta _i ea curând
din via.
dolii, cu frmântarea lor inerent în Presupunem
atmosfera
viitorului poet. Tatl, doritor de a-i familial, nu au mas
far urmri în sufletul
onorabil, i-a dat putina s-_i fac asigura situaie burgheza
iezuitilor Clermont; la instrucia bune condiii. A fost elev în colegnu
în
inaintea lui drumul Orléans, în anii urmtori, si-a luat
deschis spre cariere licena în drept. Aved
plus, titlul de
,,valet-tapissier promittoare: avocat, procuror, noa
du roi" pe care
prelungirea pe numele fiului a sarcinii tatl su îl
cumprase, o
da
Cu
ín barou, dar de, ,tapiter
fárá ca aceasta
s-l intereseze.
ordinar" al curii regale. >-a
la Palatul de
Justiie;
constituie clientelá. In
nu se
prcocupa nici
Proasptul
s se afirme în
avocat venea uo rareorn

sd-si
scurt timp o va aceast cariera,
Tânárul _i psri
Poquelin
irezistibil. Perrault ne se va
îndrepta spre teatru.pentru totdeauna.
asigur c tapiterul a primit Era în joc o atracp
atrac ie demonica,

cu ieplcere.
vestea cu ed
Din ceea ce

526 neplcere.
 Molière
Teatrul lui
4.

tr featrul francez, seara de 24

Octombric 1658 marcheazá o datá
pentil. Molière dobândca întâia autorizare de ajuca în
memorabila
fata curi. Reprezentaia
loc la
Luvru salle de -

Gardes în prezena regelui _i a -

a3 avut
de Corneille
reginei-mame. In
Nicomède
p r o g r a m : N
i o fars proprie, Le Docteur amoureur (Doctorul
indrgostit). La data aceea, nimeni nu bnuia adevrata personalitate a marelui
Farsa de
co
la urm a dezlänfuit aplauze. De aici, trei semne de bunávointá
Tecal: titlul de Troupe de Monsieur permisiunea ca aceasta s joace în sala de la
Petit Bourbon, împrind-o astfel cu italienii _i cu baletul curii, _i o subvenie de
7000 de livre.
De la început, Troupe de Monsieur s-a impus. Teatrul francez î_i constituia
prin ea un punct de sprijin. Curând, în 1660, un moment de panic. Din ordinul lui
sieur Ratobon, intendentul principal al stabilimentelor regale, sala de la Petit
funcionau adevrat
Bourbon a fost drâmat. Nu putem _ti cu precizie ce intenii cu

in dosul acestei m suri. Criza îns a fost învins . Trupa lui Molière va primi

de a juca la Palais- Royal. tot in

denumirea de Troupe Royale _i, în plus, dreptul
ani, pån la moartea lui,.
alternare cu italienii. Suntem în 1661. Timp de doisprezece
de a-i dest _ura în intregime
Oliere va avea aici câmpul su de lucru _i putina
fr un moment
de odihn , în care Moiière
Elul. Este o perioad intens , febril, aib sub
trebuiau s tie ve_nic prezent, s
autor-actor-director,
pla lui calitate, mai complex i
mai tecund moment din
Pvirea lui totul, s sustinå ritmul celui curtL divertismente de

Patronajul regal
il obliga så asigure includ traditi
1 d eatrului francez. cerea ca
în prelucrarile sale s
marcle public îi clasica l obligau
s u r c e ereatiaa
C g a t u r a lui cu cultura
simtul s u de art _i m ultimele lor
amänunte
Culul popular: actor il lega jpana
de
voca ia lui
ape treptele ei înalte;
/ Gaultier, Guillaume i
Gullannm
lor jovialá
mutra
cu
/ Unde,
Bourgogne
de
mândru Hôtel
dio, Scapin.
fvatele rogelu.
fiatele
glumetului regelu.
urlupin /D deau cu tifla
denumire
oficialá pentru
Monsieur:

431
 ncez
de viata sufleteasc _i material a scenei. In teatrul su, Molière rspundea tuhiwe
acestor chemri, cu pasiune _i turor
presimiri superioare.
in 1673, moartea prematur lui Molière a frânt
a
viaa teatrului.
conductorul, disprea dintr-o dat totul. Trupa nu mai era în msur s Dispränd se sustinä
singur. Sala de la Palais-Royal a fost închis. Dup un timp avea s fie
Jui Lulli pentru a întemeia acolo atribuit
Opera. Inventarul decoruri, mobile, costume-a
-

fost transferat din ordin regal teatrului din strada Mazarin

întemeiat de actorii de la
du Marais, dup lichidarea acestuia.
Trupa Molière, trebuind s-_i gseasc un
lui
adapost nou, s-aîndreptat spre formaiile existente. Nu mai dispunea nici de un
Tepertoriu anumit. Legislaia vremii prevedea c din momentul publicrii ei, opera
intra in patrimoniul
public. La data aceea, din piesele lui Molière doar Bolnavul
inchipuil nu vzuse înc lumina tiparului. Au urmae ani fr strlucire, mai mult de
Vegelare. Abia în 1679 avea s se înregistreze un reviriment.
unui eveniment
Faptul s-a datora
care a fácut vâlv în opinia vremii: plecarea lui Champmeslé de la
Hotel de
Bourgogne _i apropierca ei de trupa lui Molière. Ii aducea ca zestre, pe
làngá talentul _i reputaia ci, repertoriul lui Racine.
lui Molière a avut o cxisten
eatrul
Jui este fundamental .
scurt; îns - vom vedea- însemntatea
 18. Stilul dramatic

stilul lui Molière îi confirm _i i întrege_te opera.

Puristii, exegeii, gramaticienii _i diferii doctrinari 1-au adus obiectii.
Unele din
acestea poart semnaturi mari: La Bruyère, Fénelon, în
parte chiar _i Boileau, i
nvinovteau c scrie în grab, sub febra unei viei agitate, trecând
peste conditiile
de räbdare, de meticulozitate _i de finee pe care arta condeiului le presupune
intotdeauna. Ne sunt semnalate, cu aceea_i not critic, înc multe alte trsäturi:
expresii incorecte, galimatii, simplificri excesive, rostiri de jargon, abateri de la
reguli, amestecuri arbitrare de versuri cu proz, termeni vulgari, inegalitäi de tinutä
Ins nu acesta este unghiul sub care în cazul de fa trebuie s privim lucrurile,
Molière a scris pentru teatru; mai precis: nu pentru cititorul izolat, putând s deguste
textul în lini_te _i pe îndelete, ci pentru publicul febril, cu strile lui emotive i
reaciile lui spontane. Era firesc deci ca _i în conformarea stilului s procedeze cu
acelea_i criterii ca în constituirea personajelor. Pentru ca pe scen aceste personaje
lor. In comedie,
Sa poat fi autentice, trebuie ca autorul s se retrag în dosul
mai direct decât în oricare alt form dramatic . Molière, eu
aceastã lege e
vorbesc în limba lor: fiecare în
ntunia lui de artist, a înteles bine faptul. Personajele
cu condiia lui sufleteasc _i social, cu
meseria,
aport cu firea, cu vârsta, cu
Eliante folosesc o limb
în e pus. Célimène _i
a i a din mersul aciunii
care
se cufund în formule
Trissotin _i Vadius
nata, cu elegan _i finete salonard ;
585
 de grai0zitai
înc rcate
pcaantc, sofla lain izbun
lui Jourdain
lain 1zbucneye
izbucn ne_te impotriva
pretenioase,
acestuia cu bun-sim
în cuvinte simple,
ecte, purtând în
dirccte,
inorle
împot
ooChenergie
trezire la scunde
realitatc; Tartuffe î_i ascunde ipocrizia în
msurat, limpedc,dulcegárii
de
un limbaj sobru, msurat
gospodäreasc
întrebuin caz
mistice; raisonneur-ii
de mijloc pecntru carc pledcaz ; apostrofcle no.
pe care
demn..ca
Dom Loui
demn,
i geometria linici rostite in perioadc capabile s le imOm Louis
le face fiului su Dom
Juan
de
sunt
chemare la ordinc; valcii, în limbaiulineputer imprime putere
lor pitoresc
_i înelesuri sentenioase de libertäi, unele tinând e
de firca lor
lor oresc
antrenant, î_i îngduie tot felul
me_te_ugului.
vulgará, altl
fãcând parte din abilitile
cu Salturi repezi de la un gen l
in totul, acestamestec viu i colorat, a altul, ou
forme culte, cu mule
fraze concepute mai
mult pentru afi
,

alternari de forme populare i

exterioara, creeaza 0 impresie puternic de
în toate directiilemi_car
vorbite, cu verva lui interioar I
Fenomenul comic se instituie în plin, traie_te, scanteiaz
scena, se propag în sal, produce contagiune. In aceast atmosfer, imnurisz e
se topesc, dispar într-o via
de ansamblu, cuvintele, expresiile, metaforele
inträ
intr-un circuit general a crui raiune de a fi este efectul dramatic. Multe din verr
surile
poetului, din expresiile personajelor, din sentinele acestora, din cuvintele despirit,
din caracterizrile date unor situaii au intrat în vorbirea comun, au cptat circulatie
de proverbe, au devenit msuri universale de judecat , s-au transformat in valori
curente de vorbire spiritual.
Stilul lui Molière trebuie situat _i îneles în mi_carea general a procesului
comic, nu analizat scolastic, cu criterii siIstematice ori academice. Este - cum s-a
spus adesea - stilul prin excelen al comediei.

19. Privire final

Opera dramatic a lui Molière rmâne un capitol deschis.

In epoca sa, aceast fost tint
oper a deatacuri; îndat dup moartea poeun.
acestea incetat. Deducem c crau
au
îndreptate mai mult împotriva omului dca
impotriva scrierilor sale. P_irca acestora în posteritate s-a fcut de la sine.
Moliere nu a încctat de a fi Nicioud
actual. De la început, comediile sale au fost in
marea literaturá a lumii. Toate secolele plCLasupra
care au urmat au inut spun
lor cuvántul.
Faptul s-a produs nu într-un cor de sa-yi hateri
_i interpretri corespunztoare. admiraie monocorda, ci
pr
Secolul al XVIII-lea, prin pana lui Voltaire, i-a recunoscut lui eritul

de a fi scos o
comedia din haos, dându-i
un statut artistic SI moral; era pe
nlanul
lanul

creaiei comice o realizare ca aceea _i moral, Acelas

Acela
secol îns _i-a obtinut de Corneille pentru a
pus _i întrebarea dac
pentru ca in schimb s se dedice adesea poetul nu a nriu-z5
oriu-zis,

din unor forme de sacrificata

elegan manienza ierizat

viaa de lume a
timpului su.
de _i rafinan
 In secolulalXIX-lea, universalitatea operei era de fapt pe
in însufleire: deplin constituit. în
ethe declara
cu ,,
Molière este atât de mare, încât de câte ori il
1825,
încer o nou uimire". Stendhal, cu o not oarecum reticent, considera c
citesc
esc

atâta satirîn comediile sale, încât e greu ca râsul

folie râsel. Balzac regret din ele s mai
vescl. c 0amenii nu au destul poat
fif un
un
raiciilc putere intrinsec de a-si
noa_te viciile sau erorile, ru_inndu-se de ele
_i încercând s _i le corecteze;
rcuata ar fi cu putin
dac
aceasta ar
-

încheie marele
romancier a r putca sá
morala lui Molière,
acest ,legislator sublim", temeiuri adevrate pentru gseasc în
constituirea
unei
societperfecte. Paginile pe care i le-a dedicat Sainte-Beuve
riticul declar c îl ,,iube_te cu sinceritate, din toat inima". rásun ca un

Opera acestuia îi
are ca 0 garanie împotriva multora din vicile posibile ale spiritului; ne
previne
Smnatriva ipocriziei, a fanatismului, a intoleranei; dezvluie rutatea, spiritul sectar _i
u CE Se pot adposti în dosul unor m_ti puritane; se întreab dac trebuie s
admire aceast umanitate gata s se sfä_ie singur _i gata sse idolatrizeze, dispus
adesea s uite ,,din ce materie e fcut"; ne d satisfacia de a-l vedea amendánd
formele afectate _i artificiale ale expresiei; _i conchide: ,...a iubi pe Molière înseamn
ate feri _i de falsele sclipiri ale spiritului, i de tiina pedant; înseamn a iubi säntatea
si justetea mini, la alii _i la tine însui*".
Dar secolul al XIX-lea a întreinut asupra lui Molière _i o greeal de optic,
privindu-i opera prea mult prin prisma unor judeci _i clasificri de _coalã. Autorul
dacã putem spune a_a - a fost sechestrat de _coli, de universit i, de catedre, de
manuale, de tratate, de teze de doctorat. De aici, ierarhia aceea perpetuat în toate
manualele, devenit oarecunm schem de învare mecanic : farse, comedii-balet,
Conedii de moravuri, comedii de caracter; de asemenea, tendina de a se minimal1za
cEie dintai în favoarea celor din urm . Aceast concep ie i-a f cut drum i in

la fondul lor intelectual;

r.S-a spus: comediile lui Molière trebuie srmân
vorbite au în ele destul putere pentru a exprima adev rul gåndit de poet; se
rpoate renun a deci la partea de ceremonie. Comedia Francez a inut så imprime o
Le
Cea linie de austeritate: L'Amour médecin, Le Bourgeois gentilhomme,
Male ca s nu amintim decât despre acestea -
au fost aduse pe
maginaire -

SCen francez fr întregirile lor fcute din muzic, mai i pantomim.

balet
lui Molière într-un modIndeprteaz
larg.
COlul
din ce în ce nostru prive_te
mai mult problema
ierarhia amintit ; în orice caz, o reduce la proporiile ei
contimat unor reguli
idactice. Moliere, într-adev r, lui raionalä, s-a
cu structura
Dri
si geniului propriu.
ascultat de impulsurile i
inteniile
Era
ncipii; dar nu mai puin a
sentimentului care
så-i ti r mas stråin.

Fondpoet, poate c nu Cxistá domeniu al

fanteziile, sà resimt pitorescul
Fondul sáu
euforau grav nu-I impiedica s guste bucuriile tot
lui ingândurate 1i
uforic al viei, sá dea râsului s u pe lâng semnificatiile si coregrafici
r i c t
aa
l , c u mae_trii
atatea expansiuni ale fericirii imediate. Cu Lully _i de simtireaartistic . Nimic nu
spirit de simire
colaborat nu ca me_te_ug
doar g de
a e teatru, ci _i în spirit
teatru, ci aranjament
aceleade invenie i
aiîmpiedi crede c în prile încânt ri estetice,
Poate împiedica de
poate a
produc totu_i
Scenic
SCeni
SCenic menite nrin ca
lor burlesc s
i i v e r t i s m e n t u l
 lui Moliere, cu simul su pentru Cez
afla _i contribuia
nu se
umos, cu fantezia
cuvintelo.
deschiså, cu nevoia lui
de
aic miscärii. Deci, dac
a include in magia poetic a
cuvintelor adausurilele mursc
vrem sä-l gasim pe Molière, nu tre
Tumai in Tartuffe, în Le Misanthrope sau in Les Femmes savr buie sá-l cátán
Si in farscie sale.
savantes, Ci deopotr
Tat ce S-a putut investiga pana in prezent prin stuudiu istoric, critic sa1 Gias
a Si tot ce in decurs de trei secole s-a putut experimenta Tmatuc
iumii, confirm c arta lui Molière este
pe scenele de de t.
teatru a
oart pe care mai
presus de orice iia
nspirat-o fenomenul practic de teatru, cu nevoile lui
imediate _i cu
structurale. Fr vocaia de actor, frfebra imnlicatila
manifestrii de teatru, fär cantacmi
ae fiecare
clip cu publicul, fr scara intim de
ar atacurile contemporanilor, fr vreuna dincontradictii acestei profesiun
ale
acestea _i fr toate la un loc.
puterea aceeamiraculoas a poetului de a
oT ar i rmas mut, ori s-ar descoperi pe om _si de a expr1ma viaia
fi canalizat în direcii asupra crora fi fr folos
incercam supozitii. ar s

De aceea sá nu
hu am
facem din aceast
oper motiv de speculaii. De asemenc.
ca_uga nimic absolutizând
ac Aristotan, de Tereniu sau de admiraia noastr, situându-l pe Moliere mal
gasi toatá
viaa, Shakespeare, ori proclamând ca in opci" u putem

doctrina toat
întelepciunea uman, toat sfera sfera posibil a râsului, to
creatiei comice. Lui Molière, ca _i lui posiolla un nu
cu
i se cuvine
rilualuri _i beatitudini, ci unul simplu, Shakespeare, iddin
Cu care,
din VIeli
curgerile ei naturale, pdinu e r e a operei lui real, izvorândmereu acactual .
puterea operei lui de a rama
de a r mâne

20.
Contemporanii ui n0
 CAPITOLUL XVIII

CLASICISMUL FRANCEZ (V
RACINE

1.Preliminarii

Concille fusese o revelaie. Piesele lui produseser

conceptia _i in pract
în concernt
revoluie. Totu_i, public
o adevarata
de tcatru de pån atunci care il
atâtea ori, incepea sa
manifeste i At
semne de oboseal
aclamase de
ca în teatrul dramatic s apará _i eroi care s tie mai oameni mai aproape
nede
datoriei sau ale onoarei _i ratiunile i
nasiunile obi_nuite, împletind în asprimile inimn.
misiunea care o va îndeplini Racine.
Este pe
Cei doi poei rmân diferii, de_i atät unul cat i celälalt exprim deonotriv
epoca lor i genul cruiai s-au devotat. In via, inerente ale acesteia au pus intre
ei distante, posteritatea îns i-a reunit. Sunt deopotriv de mari; au reprezentat in
spiritualitatea vremii funciuni la fel de necesare; il explicm pe unul prin celälait
integrarea lor s-a înscris de mult între faptele mari ale culturii. Contemporanii au
simtit c in fata lor nu puteau veni oricum, cu sumare sau judeci ci cu acte snobe,
severe
responsabile de opiune intelectual.
_i La Bruyère,
în scrierile sale, a
cristalizat accast
situaie cu fort _i ptrundere. Racine poate a mai fost ubi.
Corneille ins
trebuie oricând admirat. S-a spus: putem întelege mult din cetd
ul
trebuie
a
cuprins in Iphigénie _i
Athalie; dar, neaprat, drumul spre aceast ineicg
s treac prin Le Cid _i Polyeucte.
2. Viata

Jean Racine s-a

náscut la milie

burghezá,
ani. In casa
0arecum înnobilat.
A rmas orfan de
Ferté-Milon,
on, în 1639. Provene dintr-o
varsta de patru
bunicilor sái ambii pårin in
colegiul Beauvais, dinspre tat studinle

dovedind de la alâ avut oo copilrie trist. copilrie

a
i-a început: aparte
trista. y 0ar
început aptitudini
aptitudini crturare
o
crturre_ti_i
febrilitate

592
 s a r c i

c ar e g c l e uncle

de le întreinea i intenia
der i Racine cu janseni_ti,
dogrevar de
ca
a
rea
legturile pe c a r e
privit
c uo
cu
ochi
o istoric a
istorie stirii de la
Port-Royal. Nici
o clip dizgraia nu
scrie o
nivit
a dea totu_i, cu fectiunca pe care o purta regelui _i cu sensibilitatea
Racine,
Racinc.

totali;

ufleteste ca pe o catastrof .
fost resimfit-o
a
mult ^i-a dat sfår_itul, relativ devreme, in
ani. ares,de ficat I-a chinuit
ränit , a i
O boal de vreme.
În testamentul su, scris
21 aprilie
21 aprilie 1699
1699. an cerut s fie cu un înainte, a
noaptea a
cimitirul de la Port-Royal-des-Champs, lâng groapa lui Hamon,
inmormânta
inmorOfesor.
ostul s u
profesor.
Evenimente ulterioare, legate de lupte i persecuii religioase,
lui pmânte_ti s fie transferate într-o cript la Saint-tienne-
alu
t Ca rm_iele
r m _i ele
f cut.
ca

du-Mont.

fa a poetului
3. Adev rata
Privit de la distan, s-ar putea spune c în viata lui Racine exist aspecte
_i de beneficiar al epocii. La acestea s-ar
canformiste, de împcare cu sine

seam de trásäturi personale, toate de natur s lase îndoieli asupra

adãuga _i o

caracterului s u.
Sã amintim, într-o sumar înf i_are, câteva din acestea.
A fost om de curte. Locuia într-un apartament din incinta palatului de la
Versailles, acela_i care mai târziu avea s fie atribuit unei prinese de sânge, domni_oara
de Charolais. I se acordase favoarea de a pätrunde în încperile regelui fr s fie
anuntat. Detinea titlurile de gentilom de camer _i de consilier-secretar al regelui.
Inainte de a ajunge aici, adresase flaterii elegante întâi lui Mazarin, apoi tànrul rege.
Când monarhul avea insomnie, era chemat la patul acestuia ca s-i fac lectur i
Sã-1 tin de urât. Lua parte la recep ii _i vân tori ale cur i, ocupa un loc protocolar in
Suita regal; st pânea stilul perfectului curtezan, bucurându-se în sinea sa i arunci
Cand atragea priviri admirative, _i când stârnea porniri invidioase.
A mai practicat
ani din via.
ACraturii, propriu-zis, i-a dat doar cincisprezece cealalt fr
d douá cariere, dintre care una în marginea literaturii adev rate, iar
de a-_i afirnma în
Cgatur cu aceasta. Teatrul i-a oferit, pe lâng posibilitatea
aceca de a-i pune în valoarea
ncontestabil geniul crcator si vocaia, _i pe
manifest ri mondene _i de a-_i marca
C a de spirit, arta de a fi în centrul unor cu greu s i se aduc critici. Nu
forme rafinate ale actualitii. Suporta
at aIn contemporani cu Simpatie
mai pronun at ,
in C
apropic de autorii dramatici
o

CAt tot ce putea s

resimt , mai mult pentru
prieteneasc . Pentru Corneille,
Sal Molière poart principala
amiciie". In ruptura cu
era,o rece dobândirea notoriet ii s
vin: a arcn elor,
Vinã: ca anume
ner bdare
ambiii
febril în
_i o
le promitea roluri în
at simpatia actorilor,
treac înainteaj
treaca
Pieselntea prieteniei. Pentru a-_i câ_tiga
feminine, fr
s rezulte limpede
dac
piesele lui Viitoare.
viitoare A beneficiat de graii marile interprete
ale rolurilorlui
Vreod h
n r a f i a n d _i pasionat.
i
Dou dintre
 6. Poetulp

Racine este excele

prin un teatru al
Teatrul lui pasiunilor omene_ti. Între
se reliefeaz
câtevase reli într-un mod aparte: afectiunea matern, ambiia, iubirea.
mam,
dem Racine atinge perfeciuni. Poetul nu e
gr virea dragostei tributar
CCstca,.

in Peste tot în lume, în toate cpocile _i în toate trile,

dei sau etichete.
T e u n e im o o d e

hesc copiii la fel. Artificile nevoii de a pläcca, inerente amoului

mamele i_i i
ganc sunt excluse cu desvâr_ire. Poetul se supune acestui adevár _i il redá
7art . În teatrul sãu, dragostea de mam nu mai e släbiciune, ci devine virtute. O
senzual

Cu
arzân continuu, frå ca vreodat ceva s-o poat stinge.
lac r
Clutemnestre _i Andromaque sunt p0ate cele mai patetice încarnri ale iubirii
materne, din câcâte au fost transpuse vreodat, pe scena de teatru. Orice li s-ar ofer
din tot ce cuprinde i poate promite viaa, cele dou femei r mân ireductibile; nu
adus-o lume.
pot dori altceva decät fptura scump pe
care au pe
iaresc altceva,
nu

Clytemnestre, soia regelui, are

toat mreia rangullui _i toat siguranta
fiicei sale s-a ab tut pericolul de a
nersonificrii ei dominatoare. Dar când asupra
Innebunit de durere _i de revolt, î_i prse_te
i sacrificat, devine dintr-o dat alta.
argumentele patriei _i ale cultului; amenin, blestem. Nimic
orgoliul, respinge
nimic de melodram ! Incepe s-_i deteste soul pe care pân atunci il
retoric,
sentimente pân la porniri
adorase. I se înfi_eaz justiiar; îl ur_te; duce aceste s lbatice. Nu-_1
cu gesturi aproape
de fiar. Ii cuprinde fiica în brate, aprând-o
fiina ei toat, rostul de a f+, sensul
apará numai fiica; î_i apr sângele, carnea,
toate acestea
USEnic al existenei sale. Regele, patria, armata, cultul zeilor, virtuple -

a forei naturale din

sentimentului ei fr margini _i
*yerg, palide, minore, în faa
care izbucne_te.
materne. Nu e regin,
ci capav.
Andromaque ilustreaz un alt chip al pasiunii
în firea ei s blesteme; trebuie s
Nu implore. Nu e
c amenina; trebuie s Trebuie s-_i salveze fiul;
totodat
Compátimire înduplece suflete.
_i s amintirea
Ira credincioas _i s nu profaneze
C $a-_i apere virtutea de femeie sunt farmecul s u regese innobilat prin
sotul Ort. Armele ei în
aceast lupt
Pyrrhus. Virtutea
iat -

dir
durere _i dragost« c a r e i-o pune
la picioare îndemnul s
Puteruragostea pátima_ pe de farmecul su, îi va da
f când-o con_tient feminin s-au
lerioar care,
Ses literatura lumii
castitatea _i cochet ria
lujeasc
intäniea
de
de el. Rareori în
Rar mai morala.
intâlnitîntr-o: asociere mai delicat , mai emo ionant ,
poate deveni la fel de
tiranic _i de fatal
ca i
In viziunea lui Racine,
,
ubirea pasional.
ea
 lon Zanfirescu

faptul pânä
la un
punct.
Acceptând s-sisa-si sacrifice
i
_i
i l u s t r e a z

cai
sa ca om
ca
Agamcmnon
purtat
nbiiaia
de ambi ege, totodat s
l sa cealalt: inter
interesul natin sup
sce
_i
i i una, $i
cealalt :
intr-adevár,
consträngatoare
a
fnca,
douá fortc,
cxpresiv , atunci când poctul
atunci o va
greclor
S i v o i n j az c i l o r . Cxpresiv ,
trece
dcvinc _i mai în pe searn
Trásatura

Agrippine i Athalic alctuiesc

Athalic
accastá privin modele
cugc
se
feminin.

manifest
printr-o lorin arz toar. de a Comanda
dorin
arz toaro

dintr-o vol.
rioar, ci dintr-0 voluptate tainic,
clasie
comanda, nu însá
Ambipia lor
o
cauzá
superioar ,
å, inexplicahilkdin
pentru
simi ascultate. Agrippine
ascultate.
Agrippine vrea s
devotamcnt

aceca
de a
comanda

Athalie, regin
_i de a se simi
crim, se înver_uneaz
rin crim.
prin
înver_uneaz
s-_i asigure pe pástreze pute
ii scap, obiectivele lor difer, în realitate, se cone aceea y
care

urpat-0. Aparent, nd. Amand

de impulsuri inconstienta..
: vor
intre inuta så
raicsc sub o tensiune egal,
ctänáni, fár obstacole i fr contradic i. Atät Agrippine cat stpanea
nu se gândese ca vreodat s-i porunceasc i lor însele: insist Athalie
otu_i s comanda
celorlalti. Judecata lor e limitat: una regreta puterea, cealalt vrea s n-oepiardä
far ca in acestea s produc vreo motivare, sa implice vreun scop al vietii

Tatiune a societii.
Racine le iîmprumut calitai sutleteti corespunzatoare cu energia ne ears
e
vor trebui s-o manifeste: îndrzneal, autoritate, voin viril, abilitate politicã nuter
de a merge eventual pån la crim i la riscul vieii. Las îns _i porti deschise
pentru ca natura lor feminin s se poat afírma. i anume: Agrippine se demassä
prin diferite imprudene înainte de constituirea propriu-zis a succesului scontat.
prin neräbdarea de a trece la abuzuri, o dat puterea obinut; la Atahelie avem
cTedina ei in vise, temeri superstiioase, anume neprevederi, toate de natur s-9
descopere adversarilor ei _i s-o piard.
Dar pasiunea creia Racine îi va consacra cea mai mare întindere în operd s
este iubirea. In zugrvirea
acesteia, poetul stpâneste o palet bogat, se dovedtg
deopotrivá pictor _i psiholog. Observ,
vast: de la
nuana u_oar, abia
ptrunde, analizeaz. Se mi_ca pe i gISTu
De atátea ori, în înfiorat, pân la dezlnuirea ptima_a is
aptul e frecvent chiar zugrvirea iubirii, s-a alunecat în mode, cli_ee,
li_ee, locuri comune.

stiluri, coli. Dovadá:

în manifestri fnîn ele
mari ale literaturii, închizând ele epatl
epac.
închizau alant, am
pastoral (sec. XVII), amorul cavaleresc (sec. XVI-XVI),
amo
romantic, _.a. Toate suntamorul raional (drama burgheza), l, am a m o r u l

hez ), amorul senzual.

sångelui, înainte de a forme în care vorbe_temai mult
mai mui u autia
imaginaia
decâtputerca
decât plori
descoperi tumultul
convenia cuprinsá în ele. omenesc ne lor esc ne izbesc
SC
afect rt
afect rile

din Racine a g si la
el
ni

grandilocvena
dramele sale
de mai târziu a evitat accast
tendima*are
ndint. Vom Zugr vit in

deine puterea de a romanticilor. Amorui

imbatrani vreodat P
ni l-a
acilo care
de a
nu

seam, poart Pe rmâne mereu viu, u, actual.

Are
V I r t u t e a

m ac

i
i u

capacitatea ilui de a
pe el
întipriri a man, ne
red ,
ne

dezläntuire pasional. de
a l ä

as deveni tiranic, maipermanena

orb
ol deca
ord _i mai
man ;
 Admitem tara rezerve Racine a studiat _i a
c
in analizele _i judecäile re de
exprimat cupreferin
prefe personaje
feminine.
Totu_i nu trebuieie s rmânem cu
s aici, aceast
a d e s e a .

impresia c
constatare va reveni
inimalizat p sonajele masculine. Avem în poetul ar fi ignorat
ntá in manualele de _coal _1 de aici fa o
imagine care a trecut cu
în
opinia
mulh

comport corect ri, comun. Oricum, chestiuneaprea

E drept, o seam de roluri masCuline nu au
relieful, patetismul _i
celor feminine. Xipharès, Bajazet, Hippolyte, Assuérus- toi
fosforescenta
loelegant,
ant, afectuoas, în felul su delicat, pe alocuri lásând ace_tia au în eionot
sufleteasc. Antiochus e nefericit,
iube_te, fr ndejde; îns
impresia de släbiciune
cCen îi mic_oreaz personalitatea _i faptul c
produce în sal un sentiment desuspiná pe
Pvrhus este excesiv: brutal in unele rácealá.
momente, nobil
dragoste. Britannicus, poate, apare prea druit cu _i catifelat în declaraiile de
ceva din asprimea necesar însu_iri; i se mic_oreaz astfel
aceste trsturi
personajului tragic. Socotim totu_i c mcar în
erau necesare. Nu parte
le-a gandit ca atare. Ne
proveneau dintr-o elaborare
subsidiar; poetul
explicm prin ele de ce brbaii în cauz erau atât de iubii;
si prin contrast, de ce puteau s
intr-o i mai
pun caracterul aprig al personajelor feminine
pronuntat lumin.
Dar întâlnim
_i personaje masculine în a cror
Cu studiu
_i ptrundere. psihologie Racine procedeaz
Ne
referim mai întâi la Oreste. Pentru un semn de
uDite
strive_te în el tot: demnitate, raiune, sentimente graie din partea femeii
scumpe; consimte s devin
ga_ul unui rege pe care îl respect. Dragostea 1-a îmbolnvit suflete_te. Gândul
a nta _i la destinul lui îi produce panic, i-a devenit povar.
Pasiunea sa îl
dant, eo situaie ca aceea a eroului din tragedia lui Eschil, urmrit deurmre_te
Erini. Il
m in ghearele unci fataliti; totodat descoperim în el un cuget
descumpnit,
pulsivitate stranie, o dezordine adânc, în stare s-l împing spre orice nebunie,
azvarle in orice prpastic. Un zbucium uria_, neavând parc alt rost decât sa-l
daCat mai tragic cu putint: o crim inutil, o dragoste pierdut, o mnte råtacita
pentru totdeauna.
Ne
oprim_i asemenea asupra lui Mithridate. Personajul studiat
atátariatentie
de e cu tot
i perspicacitate. In vârst crepuscular, devine rivalul sentimental al
cupropriului
cu violentá.
sáu fiu. Intr-un fel eodios. Ca îndrgostit îi pierde cumptul. Procedeazå
Il stapånese släbiciuni
chinuita.
chinuitoare: Are
o autoritate brutal, respingtoare.
anbà
Confirm Eelos, bánuitor, suspicios. Recurge la laacte mici, josnice, ca sà
meschin rie _i
hestánálucrurilor pe care le bânuiegte. Ajunge atrocitji din
nestpânire. Deopotrivá, personajul treze_te în noi _i un alt sentiment, in genere
greu de caracte incà sà resimta
íntelegere, compätimire, îngândurare. Ar vrea
atea CTizat:
voluptat vieti, a dragostei, a pasiunii triumfâtoare. A fost un cuget brav; voina
lui de cuceritor, Avand în
r, ca om de rzboaie, i-a imprimat noblete _i patriotism.
minte acacest
inte
tea, btrnetea ei ii pare nedreapt, il face
s sufere.

Indrägostirea
Ca
cu renunrile
lui târzie îi rscole_te sufletul, amintirile; îi aduce în fa viaa Cu
 lon zun ase cu
dureroase
cu cat aproape n
ca u
nu le ppresim De-a
mai
cu atat lor
dureroase,
asupra
legile ci
reflecteze

vreodat
så
ca
ncvoia ca vreou revclator, punând
nd în paralel
paralel pe Mithric ne
sim isc
Studiul
devine i
mai
Ptá deoscbirel
revclator,

dcoscbire! Racir
în fond, cât deoscbire! Racine då
D.hridate
cu
Nérond
Aparcnt,
situa ii
asem nätoare;

adev rnul vârstei _i psihologiei lor. Si un

unul Fiecaruia din
ficcruia
_i altul
capricios, senzual,vorbese
personaje
aceste
dou
ca
suverani. Dar unul este tânr,
tânr.
o iubesc
femeii pecare crimei; il ucidepe
Britannicus cu usuris
uriná, d crud _i
Nu czit în faa ázbuna.
despotic.
iubit de Junie.
Mithridate, unare,
dimpotriv, iube_te cu reaciile
omului várstnic
pentru c
e
acest sentiment si simte c
se terme de nu i
în mod surd, s-ar
in sinca sa,
prea ofa
inca, aceasta 1-ar
cuveni. Dac totu_i
soarta i 1-ar ingadui
favoare avieti,
il transpune. Prins de aceast heta Vvietij
fericire.Fie _i un surs
al Monimei
clipele etie, înn clipele
cât este de bätrân i chipul. Numo
cum îi arat
acclca c gata s uite onorat personajul, acordand. mai
mai
noate fi pentru el o cliberare. Racine l-a l-1-0.
Ne referim mai departe la personajele feminine. In opera lui
ui Racine
Racine, acestea
sunt primordiale. Din unsprezece tragedii cate a seris, _ase au în primul rol o f
Andromaque, Bérénice, Phèdre, Esther, Athalie, Iphigénie; alte trei tracedis
Britannicus, Bajazet, Mithridate -ar putea sa poarte, respectiv, tot titluri fom:
iemi-
nine: 4grippine, Roxane, Monime.
Faptul nu este întâmpltor. Explicaia lui ne-o d opera îns_i. Avänd la
indemán psihologia feminin, poetul putea s redea mai viu, mai sesizant,
triumfil
sentimentului asupra raiunii. In sufletul feminin, släbiciunea natural este mai vizibil
Femeile, cu bogätia lor instinctual, las mai
vointei. Trebuie s inem seama,
u_or ca afectivitatea streac înaintea
deopotriv, de chipul _i de graiul în care Racine se
preocupa så scoat la iveal fapte din strfundurile sufletului
acolo mobilitatea omenesc, surprinzâad
intim, disimularea, încruci_rile de iubire _i ur, oscilaiile între
devotament _i ambiie, înlocuirea
judecii cu stri emotive, violentele reie_1te dn
panicá i släbiciune. Or, în sufletul feminin
acestea pot avea un mediu mai
o
rezonantá mai vie. Racine s-a simit înclinat s aduc propnu
sau pe scen nu glorni, victo
rezistente, cât maí cu seam înfrângeri. E vorba
din cedarea de nefericirile ce por uc urge
noastrá în faa pasiunilor, atunci când acestea ajung s se
Viata _i cu morala. coniu
Teatrul lui Racine
sufletul ferminin. ne înfáti_caz diferite forme pe care le in
poate lua u
latá mai întái
Phedre. Manifestárile
iubirea senzual. Ne-o Roxane.
acestei iubiri sunt prezint: reprezint:
Hermione, Eriphile,
Nu
ingáduie ca i alt element brutale. Instinctul dicteaz, dominator.

aduca partea de contribuie lacoresponden intelectual, o atn

o -

a t e moral -s - i

pentru suntiubii
frumusetea lor fizic. Inapropierea dintre dousuflete. Ba un glas al
cárnii. Oricând o totul parc se roste_te
distrugere furtun st gata s
roste_te cu
cu vehemena ide

mai
devin får
putea-o reine. margini. izbucneasc. OO dat
îneac tot ce întâlne_te data dezlnuit,
a puterie
c nu
ar

Trece cu cale. Nimic par

_te în calc
onoare, datorie brutalitate
iltate peste orice sentimente: mil ,
demnitat

moral, respect sine _i de altii. senu

de sine um cum

aliu. Faptele epetrec

ae
606
se
pe
 Racine
de aceast ubire cu
chemrile ei
dincolo

sul merge
Procesul
crescând
mer O dat necrutluioareåtoare
asprimile cu nu ar
Nevoia cesjune capt proporii se
constituic
mai exista
_i nimi
nimic.
uie distrus. Se întinde o obscdante. Tot ce ar incerr o
atmosfer dede
opunátred

Se a_az crispare tulburc, latidics

fatidic, a r încerca sá i se
face
apari ia.
impresia c iubiro
cã
iubirca i moartea se
în care
in
spectrul morii
spectru
råscolit ,
furtunaräsc singur meovartea mai
iscolit, singur leag
rtuna
poatc aducc ireductibil; in
Oresteså-l. pe Pyrrhus, Eriphile, cu
oresfe singurä pe altaru lini_tire. o
Hermione i cere lui
altarul pe care urma s resemnarca pe carc i-a dat-oat-o deznádejdea,
Baijazet nu o iubea a_a cumfie sacrificatá lphigénie; Roxane, deznádejdea,
SUie
se

descoper

ar direct pe crezuse päná atunci, íl ucide; cánd

Hippolyte, dar cheam
asupra sa rzbunarea tatálui. Phedre
ni-

ata aCestor eroine se aseamán:

ubire slbatic, din
erime. Fiecare îns î_i are
Comit crime. Fie sub
impulsuri geloase.
de rege, inr,
personalitatea sa bine
mândr si fericit de fiina sa; e definit. Hermione
rmione ee fiicá
fiicá
reoliul principes, Phedre
ei de rnitnu numai in iubire, ci _iin
orgo
iube_te cu
pasiunea
maturitatea frumuseii ei fizice; Eriphile, bastard i intolerant a femeii
ajunsá in
earival, _i ca fiicde rege, captiv, ur_te
Roxane, fptur de serai, are inpe Iphigénie i
coreligionarele sale cruz1mea oriental _i ambiana ei lucid. plus fa de
Nu mai putin, Racine a
zugrvit _i iubirea nobil, spiritualizat, în suflete femi-
nine adpostind sentimente caste
_i generoase. Monime, Bérénice,
toate împrumut iubirii sensuri calde Iphigénie, Junie;
_i elevate. Sunt fäpturi bune, devotate,
de sacrificiu,
preocupându-se înainte de orice de fericirea celor crora le druiesc capabile
iubirea lor. Iphigénie consimte s se
sacrifice pentru gloria tatlui su; Bérénice se
desparte fericirea pe care o visa, înelegând astfel s
de
Monime ii destinuie lui apere tronul lui Titus;
Xipharès iubirea ei adevrat numai atunci când
lu Mithridate se va simi dezlegat de promisiunea fcut acestuia. In toatprinatinudinea
moartea

lor exist
rectitudine sufleteasc _i moral, nu sub form sentenioas i cu exaltri
o
Eroice ca la
Corneille, ci cu simplitate _i discreie, cuo tandree pe cât de profund
OC tacutá pe atât de dureroas, cu un ptrunztor sim feminin al situainlor, cu
0anta pasional pe care evenimentcle o pot trezi în cugetele virginale, in stärit
uCrea acestor cugete delicate, atât de fragile în faa vieii, de a înfrunta totu_i
Cu
tárie marile examene ale
suferinei.
loate sunt fete tinere îndrgostite. Dar _i acestea, întocmai ca surorile lor
a t e de iubirea instinctual , nu pot fi confundate una cu alta. Junie se indreapta

sufleteste spre în voie lâng este

s poata plângeBritannicus;
mi_cat de nefericirile acestuia; refuz
el. Iphigénie: început prin a resimi admiraie
un tron ca
pentru
sale aspre cu o resemnare aproape
mi Achille. Monime rspunde soartei dar când ia în mân
Cunencentrând sub form de tãcere o suferint uria_; i-a refuzat-o,
Cupa de otrav, a_teptând s gseasc
unirea care viaa
în moarte pe

indepline_te
Din
gestul cu strigte de bucurie.
ce intr în complexitatea
sufletcasc a fiinei omeneti,
Racine s-a

CCea Accentul sau

oprit al la aciuni decisive.
ales asupra faptelor menite s conduc uman momentele ei
cade Cca ce simplu, violent, esenial,
e
marcând din fiinta
 licitate, ccruzime, Sacrinlcu. Sunt;
sa
extreme, de intalil

ambi ie, ur, curaj,

duplicitate,
ruzim

viaa ri pot
ori pot adu.
aduce sentimentelAment
e caree.
iubire,
prin e_ecul
lor asigur
Pasiun
moartea.
triumful s u lui sunt oameni. ile nu
sufletcle pe care ausuntni_
prin eroii
creat fipuri;
pus stán categori
Racine nu a sufletele ne.

cxpresia capätatá
prin
viaa i vecin tate
abstracte;

sã-_i aduc
au

personajelc
intr-o atat
de sträns

artifici, conven ii, stri _i senti10,

c.

destinul lor, poepoetulCa

de nesfär_ite

andaccesori
aceata,
obligat s le
dezbrace
sâ se avänte în lupt
aproane aol
trebuie
un atlet
intocmai cum
substan a, sutlul lor aparte, individualitatea dualitatea, caracteru
icpersonajeleintal ite în aonic
nu le-a
luat
Intr-adev r, situaile i
arabil al fiecruia.
ca poeul S-a oprit asupra unor anue.
ar putea s ne dea impresia me
oner tinere crora diferite împrejuräri le tulbur dreptul la fericire, femei îndrág
categori
fete gostite
schema e neconcludent .
regi violeni, _.a. In realitate,
lucrurile decât le-ar explica. Hermione nu încarneaz gelozia, asault( ar
r zbun toare,
deforma
si

sau Néron ambiia; nici o clip acpsto.

nici Pyrrhus nu reprezint violena personaj
individualitatea pentru a deschide drum unei generalizri sana
nu-si prsesc
ar fi adus pe scena de teatru nu atät fi
Taine a fãcut afirmaia c Racine
umane propriu-zise, cât mai degrab vicii i Virtui. Critica modern respinge east

opinie. Eroii lui Racine sunt personaliti,

nu tipuri, simboluri sau scheme. Fantul ei
autorul i-a ferit de elemente realiste constituie o dovad în plus. Realismul tragic isi
are optica sa aparte. Nu-l preocup micile constrângeri ale vietii de toate zilele.
acea mulime de fapte obi_nuite care, a_ezându-l pe individ într-un grup _i într-
epoc, ajung s-i defineasc un destin mediu, ci îl intereseaz marile fataliti.
acelea care î_i aleg victimele

7.0 paralel: Corneille-Racine

Racine
In constituirea i desvâr_irea tragediei clasice franceze, Corneille i Iatratar
sunt douá coloane. Forta întâlnirii lor const, fire_te, i în ceea ce au våzul_i
in comun, precum _i în postulrile lor contrarii, acelea între care s-a puuutproua?
O Sintezá.

Corneille tinca s fie _i un teoretician. A struit ca paralel cu desf urare. micr

câteva
operei sale de scriitor
tratate
sintegreze un sistem. In acest scop aa into
întocmit
punct,i toate

asupra tragediei,
cuprinzánd atât dezbateri doctrinare câtprefete,
numeroase ,,examene" pune LaRacm i Racine,

_i chestiuni de tehnic drania re trage agedie

preocuparca în
în general, ci
acest sens e cu mult mai
mic. Poetul a dezbaut critice

despre tragcdiile sale. mult

eseuri

pledoarii, polemici, pamflete, justificri Prefetele saledeerau mal mntate impo

ai a c u r i l e î n d r e p t a t eî m p o t t

lui de câtre
contemporani.
inspirate atacu
-

n i d e princp

Doar din când in când apar _i cno banalit i deco.

notm îns c acestea erau
mai mult locuri
comune, paraia
 Racine nu inspira din reguli
se
Anta
l u i
R a c

speculaii eoretice, _i
din posibilitäti
Ai de a intelege, d ea

lile lui Coneilleerau

in
interioare, din preferintote personale
reie_it din struinte a

complicate, coninutul lor eroic _i

p r o p r i i

stufoase, evenimente cxterioarc lovituri de

intrga
stut

romanesc implice
tcatru; ale lui Racinc
erjoriza aplica,unitil
inieriorizate. Racine sunt simple
sunt
Corneille din
greu; în con_tiinta:
obligaic academicá, matcria
Se
nea cu artistic
destule rândduri va încerca miCi pstra
in destule
în
sa
împotriva tragedilor lui li
lor rezerve,
proles
SI
proteste

lor, lsând
i naive
totu_i impresia c
poate stratageme de evada din
a
s t r ä n s o a r c a

le-a
a alilui Aristotel il las lini_tit; i l-a
respectat. Pe Racine, sisternul
sistemul
riguros
integrat ca i cum ar fi ie_it din
Jui elaborare. propria
Corneille acorda mi_cri1 _i gesturilor însemnti
fr acestea aciunea ar fi tost primordiale; avea credinta
ingreunat sau chiar întrerupt în desfasurarea
Racine, dimpotriva, le recun0^tea doar o
funciune minim. Mai mult decat
atata: aveaconvingerea ca evenimentele exterioare _i
de natur s dilueze aciunea, împr_tiind-o în
abundena de mi_cári sunt
agitaii sterile.
Corneille vedea omul a_a cum socotea c ar trebui s fie; Racine
zugrve_te a_a cum este. ni-
La Corneille, rolurile
principale sunt atribuite personajelor în care sentimentul
datoriei triumf asupra pasiunilor. La Racine,
puterea pasional primeaz; aproape
intotdeauna îi împinge pe eroii si în dezastru.
La
Corneille, sentimentele se nasc din dram; la Racine, sentimentele
construiesc ele drama. La cel dintâi, tragicul
plutea în afara omului; la cellalt,
ragicul se afl în om. Corneille punea veracitatea situaiilor pe un
LOTUl era ca
plan secundar,
faptele reprezentate s impun, s aibä mreie i frumusee, s
nOioneze prin strlucirea _i nota lor vibrant, s seduc pe spectatori. La Racine,
wimentele nu sunt decât ocazii pentru funcionarea aciuni; o provoac, o intrein,
prccipitá înspre un deznodmânt, dar nu o constituie propru-zis.
Corneille urmrca ca pasiunea înfrânt s îngenunche în faa datoriei: pentru
casta ii trebuiau brae puternice _i cugete virile, ca acelea ale lui Rodrigue, Horace
sau
Polyeucte, regul,
dezlpasionale de principali
eroii si sunt brbai. Racine, ca s întp_eze

dezlántuiri ireductibile, se va sluji mai cu seam

poenul latin;
de personaje feminine
Racine reeditesaz
nod gi moralistul Corneille perpetua maxima
l
nodern arta lui
Euripide. ce izbuteau s-_i înfrângsläbiciunile omene_ti, ie_eu
Eroii lui Corneille,
dindrdrama prin dup
Care trecuser fericiti, plini de via;
eroii lui Racine, cedand pasiunilor
pher sa
Pier sau î_i
pierd mintea. adev rat?
Care din aceste douá feluri de a concepe poemul tragic este mai cornelan
Trehu Tragicul
Trebu
exclusiv d
este exel
ste
admitem c adev r exist
în ambele conceptii.
form, un singur stil:sublimul
o singur expresie, o singur
IStare
cel racinian îns, muzical, cu acorauri pe o
modulatii, poate fi exprimat mai
ra iuni, al u
Scar man s a , plin de închin pe altarele
de armonii. Eroii lui
Corneille se
a