Geneza romanului.

Aproape nimic din scrierile

de început ale lui Vladimir Beşleagă nu prevesteau
metamorfozele narative din romanul care l-a consacrat.
În critica noastră s-a făcut mult caz de anticiparea unor
subiecte de roman în proza scurtă din volumaşul La fântâna
Leahului (1963). E adevărat, unele tehnici pot fi atestate în
Drumul visurilor, La fântâna Leahului, Glas de frunze, dar
acestea sunt utilizate cu inocenţă şi simplitate dezarmantă.
Copilăresc e şi fondul propriu-zis al volumului. Acesta nu
se deosebeşte cu mult de Zbânţuilă (1959), Vacanţa mea
(1959), Bufea (1962), Găluşca lui Iluşca (1963), dar şi
Vrei să zbori la lună? (1964), cărţi pentru copii mediocre,
puternic marcate de spiritul timpului şi care mai pot
prezenta interes doar pentru un istoric literar.
Zbor frânt, redactat în trei luni (aprilie-iunie 1965),
apare în Anno Domini 1966, în contextul altor romane,
între care: Povara bunătăţii noastre (1961-1967) de Ion
Druţă, Povestea cu cocoşul roşu (1966) de Vasile Vasilache,
Singur în faţa dragostei (1966) de Aureliu Busuioc, Podurile
(1966) de Ion Constantin Ciobanu, ultimul – un roman mai
puţin românesc, dar cu mare trecere în epocă. Explicaţia
acestei „rodnicii” trebuie căutată într-un complex de
fenomene, specifice perioadei dezgheţului hruşciovian, ce
venise cu întârziere şi pe scurt timp într-o lume totalitară

24
dominată de dogme, când orice noutate e privită cu mare
mefienţă. Noutatea romanelor (desigur, cu o anumită
defazare temporală) e reductibilă, într-o ultimă analiză, la
evitarea mai multor clişee, poncifuri ale literaturii oficiale,
suprapopulate de personaje „tipice”, „pozitive”, pătrunse
până în măduva oaselor de optimismul istoric.
Se pare că prima consemnare despre geneza
romanului Vladimir Beşleagă (Revista Moldova, 1968, nr.
8. pag. 11) o face într-o anchetă: „Ca orice autor la apariţia
primei sale cărţi (şi eu consider La fântâna Leahului prima
mea carte serioasă) se cuvenea să am o bucurie. Vai, n-am
avut-o, poate de aceea că manuscrisul a zăbovit prea mult
prin fel de fel de sertare sau că procesul de editare prea a
durat mult... Din contra, am prins imediat ură pe ea. Aşa
că... căutările mele s-au desfăşurat sub semnul negării,
distrugerii tuturor principiilor şi dexterităţilor pe care mi
le formasem, lucrând asupra acelor povestiri”.