mă să plec!... elegi hestrarea întregirii noastre it de păsărele-albastre, et doar de bestie turbată, gerează-obrajii şi te muşcă ori încerci s-o-nchizi în cuşcă iciorul patului s-o legi?...
hii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
mai cer nimic!... hicit dia întregirii noastre s-a sfârşit ericirea-mprovizată ne-avântăm tot mai departe decât iluzia că ne-am iubit manechine cu suflete de vată, -ntr-o vitrină cu geamurile sparte?...
hii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
doar mi-e dat să-ţi mai sărut, a întregirii noastre din trecut, -acum n-a mai rămas nimic alsă frescă-n mozaic, nişte gheare de bestie turbată ează două imagini omeneşti!... noşti?... - i le-aminteşti!