i las-m s plec!... Tu nu-nelegi C-n orchestrarea ntregirii noastre Nu-i ciripit de psrele-albastre, Ci-i rcnet doar de bestie turbat, Ce-i sngereaz-obrajii i te muc De cte ori ncerci s-o-nchizi n cuc Sau de piciorul patului s-o legi?...
D-mi ochii-i plni, s-i mai srut o dat,
i nu-i mai cer nimic!... Tu n-ai ghicit C melodia ntregirii noastre s-a sfrit i toat fericirea-mprovizat Cu care ne-avntm tot mai departe N-a fost dect iluzia c ne-am iubit Ca dou manechine cu suflete de vat, Pstrate-ntr-o vitrin cu geamurile sparte?...
D-mi ochii-i plni, s-i mai srut o dat,
C-atta doar mi-e dat s-i mai srut, n cinstea ntregirii noastre din trecut,
Din care-acum n-a mai rmas nimic
Dect o fals fresc-n mozaic, Pe care nite gheare de bestie turbat nsngereaz dou imagini omeneti!... Nu le cunoti?... ncearc i-ai s i le-amintet!