Copila diafana barbatului sotie. Plapanda libelula, in mana lui paroasa, E cruda ca lastarul de crin si chiparoasa. Ea-l place ca e teafar si dur-si om de treaba, Nu sovaie, nu-ntarzie, nu-ntreaba. Porneste drept nainte si-ajunge tinta drept, E raspicat si intelept. Stradania si munca lui aspra pentru tine Fac zilele sa-ti fie mai mari si mai pline. I s-au zdrobit genunchii si i s-a frant spinarea, Sa-si merite si blidul gustos si sarutarea. Din fundul marii zmulge-n sirag margaritare Pentru grumazul zveltei si chipesei fecioare. Din noapte ia ciorchinii de stele si scantei Pentru bratari, paftale, inele si cercei, Luceferii de aur din piatra seaca-i scoate, Muscat de coltii stancii si sangerand in coate. E jertfa lui de sine, aprinsa de-o idee. Ideea, ca si lupta si pasinea-i tot femeie.
Sint toate ale tale si toate pentru tine.
De nu, atuncea pentru cine? Caci darurile toate aduse tie t-is, Primind in schimb o floare, fragilului tau suras. Faptura de petala si de bob de roua, Da-i zilnic dimineata o bucurie noua, Ofranda de rasplata e poezia lui, O alta mai suava si mai cinstita, nu-i.