A doua scrisoare-Logos

Maria-Eugenia Olaru

Bogat mult eram n srcie,

Cci nestatornic de-i slava lumii
i norocirea schimbtoare,
deasupra-I Inima cea mare
ce pentru noi, din ndurare,
vndut S-a dat, i lumii prins,
i judecat, i rstignit,
de marea-I Dragoste cuprins,
ne-a nlat prin firea Sa
durerea i-umilina s putem ierta.
De-i adncit-n sinea ei durerea,
Lumina de-i pe chip rsfrnt,
Va fi doar tain lacrima ascuns
i mngierea jertfei din Iubire sfnt.
Cci din surs iertarea de-nflorete
E mult mai blnd-n sinea ei Iubirea,
n linite i alinare tandr st zidirea,
i-i mngiere tainic-n adnc rostirea.