Hey, numele meu e Amy și asta e singura amintire...cu El...REGELE INIMII MELE.

____
"Ne întâlnim pentru prima dată, dar inima îmi spune că te cunoaște de o eternitate..."
Era o seară liniștită de septembrie, cerul era îmbrăcat într-o haină plină cu stropi de lumină,
iar Luna îmi era confidentă.....
Mă plimbam pe străzile pustii ale Busanului, era o liniște asurzitoare, doar vântul m-ai
spunea din când în când câte o poveste.Lacrimile cerului îmi alinau sufletul, iar foșnetul
frunzelor împreună cu stropii ce se scufundau în eternul, nimicitorul și toxicul sărut al
asfaltului cu inima de gheață, îmi cântau lin, un cântec de leagăn asemenea celui pe care-l
auzeam în fiecare seară , înainte de a adormi, acel cântec lin ce răsuna în încăperea
minusculă în care dormeam în nopțile călduroase ale verii pe care le petreceam alături de
bunici și de îngerul cu glas duios pe care îl numeam cu mândrie "mamă".
Mă îndrept cu pași mărunți spre magazin pentru a-mi cumpăra ceva de mâncare. Au trecut
doi ani de la moartea alor mei, doi ani în care doar am suferit, doi ani în care nimănui nu i-a
păsat dacă sunt mort sau dacă mai trăiesc....Din nou eram căzut pe gânduri îndepărtate,
astfel încât nu am văzut mașina ce se îndrepta cu viteză spre corpul meu care încremenise
pe șosea " A venit timpul să ne revedem" îmi spusesem eu în gând , privind spre cerul ce
lăcrima neîncetat....
X: Dă-te de acolo! îmi spune o voce necunoscută mie, eram prea nerăbdător să-mi revăd
părinții, nu contează dacă tre să mor ca să-i pot vedea, oricum nu-i pasă nimănui dacă
trăiesc , atunci de ce le-ar păsa dacă mor? Lumina farurilor îmi evidenția întregul corp.
Impactul era aproape. Am închis ochii și după mi-am spus: " Așteptați-mă, ne vom revedea
în curând..."
_____
Povestea noastră nu există și nu va exista vreodată,căci sentimentele noastre-s captive în
colivia realității...
_____
"Inima nu cere voie când sau de cine să se îndrăgostească…"