colul clasic

2. Ambian a literar

Teatrulfrancez din
s 7 din. secolul al XVIl-lca
dezvoltat într-o
s-a
ambiant literar
Teatrulibtut
de idei, opinii _i curentc
diferitc. li putem másura însemnätatea
at, straorele
bogaumai prinmare. num r de scriitori _i opcre carci s-au
dcdicat, ci _i prin felul
_i cristalizat în
cristalizat cl multe din aspcctcle,
cum
a
rezumat scmnificaile _i mesajcle
acestei ambian e.

O prim viata litcrar a secolului este cea corespunztoare domniei

perioad : în
I Ial-XII
Ludovic
l c a _i anilor de minorat al viitorului ,,Rege-Soare". Din Italia isi
lui
drum
e form
forme de conceti. Cavalerul-poet Marini, cu stilul sáu pretenios
anume

fact a t Cll alambic rile _i metaforele lui ingenioasc, stârne_te aplauze _i adeziuni.
lui _i faptul ca regenta, Maria de Médicis, era de originá italian.
Xre dc partea
Deopotriv, rzbteau ecouri i din Spania, dovadá: subiectul din Cid-ul lui Corneille,

nersonajul Don Juan din piesa lui Moliere i dupå cum vom vedea multe altele.
-

din Germania, unele din acestea cu aluzii i intentii

Nu lipseau nici anume patrunderi
reformate. Atmosfera, în genere, nu se deosebe_te mult de
din secolul al cea

libertate. Aristotel e preuit, e consultat, e citat ca

XVI-lea. Struie în ea o not de
constrâns s-i respecte ad litteram doctrina.
autoritate; nimeni iîns nu se simte
lui Malherbe: purificarea limbii, frânarea
Contau de asemenea _i strduinele
elementuluipopular, supravegherea tendinei pedante, stilul nobil, disciplinarea
elegant, selectareacätorva
versificaiei, eliminarea locuiunilor provinciale, pronunia îns ca autorului lor si se
seama de ele, fär
Titmuri reprezentative _.a.; se inea
Nu întâlnim înc preferine
Tecunoasc propriu-zis vreo autoritate de legislator.
marcate pentru un gen sau altul. Toate genurile
tragic, comic, burlesc - i au
-

un peisaj la fel
de
lor. Scriitorii vremii ne înfji_eaz
Eprezentantii _i partizanii La un loc, sunt muli:
gânditori de seam : Descartes, Pascal.
variat. Li se altur _i sau înc in devenire
Corneille), altii în ascensiune
uniinapogeu (Régnier, Rotrou, în stâr_it,fr
aparte.
vreun relietst ruitor
VOere, La Fontaine, Boileau, Racine) _i altii,
un mecenat
îns s exercite în mi_carea literar
nu se gåndca de a-i adresa
LNu a l a din partea poeilor
exist inc, în protocolul vremii, vreo obligaie literare o putere ca pe acea
care

manifest rii
omagii. Richelicu nu avca _i asupra de exemplu, a trebuit
ca pana

detine in treburile de stat. In chestiunca Cid-ului,

o9de

in cel din urm s accepte verdictul opinic1 publice. clasicismului

-

cuprinde
constituie esenta Monarhul
Nonarhul
Oa doua perioad - de fapt cca c a r c Ludovic al
Ludovic
NIV-lea.
al XTV-lea.
propriu-zis
lui a incepea
începea
ssa sse
e

d e stat,
propriu-zis
PIneledouá decenii din
n guvernarca
g u v e r n a r c a
absolutisnm,
ca în viafa de
stat,
din perioada
S monarhia sunt ín : otcoz .
nonarhia Ceva de de
libertate

întâlnim spiritul
t e o r c t i c i a n

un t
petreac acum _i în literaturá. Nu mai
Boileau
decat un

pare
ai u
mat
lt
mult
Francez

anterioar;,i locul lui caz ,regulile",

- , , l e g i s l a t o r u l " .
Academia
interpreteaza

iterar; este dac poate se p u n c a_a hot rârile

ci exprim
sau

la tåcere
t cecre
alle

sentinte, une criterii de judecatGustul

r e d u c e randoarc, sa
adesca, tonul,
; anului d grano
existe

inspiraia, pinia, vointa regal. s

suveran
s
nobil ,
linia
påreri, are valoare de lege. Cerc se
p streze 403

No
 uria_e, pe
care clînsu_i venea sa arboreze
estei
scene scene cand masca
se sdie, când
cestei
când pe
p
aceca a unui prin de balet
cstc unui
împrat
etilul
-

d e t r a g e o

în carestilul trebuia s fie regele.

Momcntul

preocuparca suveran a trecut.

semnificaii, pe langa acclca
alte
c o p es aiba
pe carc le putca Arta
vin militani; isi propun teze, pledeaz gåsi în ca însási.
pcntru cle, atac undce
rioadc, ficcare cu înfäti_arc ci distinctá, cazul.
S c r i n t o r n i

reiperio.
Accste

stau
tr säturi Este fondul carc le
justitica _i lc asigurá
comune. totu_i pe un fond
unitate de stil _i
de cultur : secolul clasic. integrarea íntr-o
Mention m hai
mai întâi legtura
Antichitatea. Spiritul cu
Mcn
continuäsàfi i Grecii _i latinii sunt priv drept marile modele umanist al Rena_terii
de umanitate. Cu
a am pDutea înlocui -în
a l t e tina, in arta, in
literaturá i în filozofie
-directivele
ndire? Cum am putea sa dam creaiei literare o
or de
rilc clasice? In ce mod un scritor nou ar putea arhitecturá, altfel decát
urman.
s-_i înceap ucenicia
i exercite vocaia, fara a-i alege dintre antici un mentor, un
Si s - i exercite

spirit tutelar?
Racine il arepe Euripide, Boileaujpe Horaiu, La Fontaine pe Esop, _i
lat Terentiu _i Menandru, Fènelon pe Lucian, La Bruyère pe Teofrast; Fedru, Molière
_.a.m.d.
Derorul mitologic e la ordinea Zilei. De altminteri, zeii nu apar ca simboluri. ca
leaorii sau ca ornamentaii numai în scrierile poeilor; îi celebreaz deopotriv
nictori, sculptori, muz1iCienii i astronomiu, ace_tia din urm in denumirea planetelor.
in ce msur aceast Antichitate, într-atât de evocat, era cu adevrat
_i
cunoscut? Problema are nuane delicate; S-ar putea spune c dezbaterea asupra
ei nu este înc încheiat. Exegeii se întreab: dintre cele dou secole, al XVI-Hea
sialVIl-lea, care s-a apropiat mai mult de esena, de înelesurile i contextualitatea
culturii antice? Destule preri opineaz pentru cel dintâi. Secolul al XVI-lea

dcscoperea în cultura clasic un domeniu de libertate i o postulare puternicã a

1OC umane, ceea ce îi ddea argumente vii în lupta lui cu scolastica i celelalte
Comstrangeri medievale; secolul al XVII-lea i-a ridicat altare, aproape beatif+când-o.
Decolul al XVI-lea s-a preocupat s cunoasc întreaga civilizaie antic, s-1

econstituie chipul _i mi_carea, s-o înteleag în perspectiv istoric, s-o

sesizeze in
eritele ei direcii de manifestare; secolul al XVII-lea a procedat mai mult pe
de
01ioteci, nu _i pe _antiere arheologice sau în cuprinsul altor categori
sgi. Secolul al XVI-lea afirm mai departe susintorii temei aminhte
avut
tpasunea erudiici, a studiului pentru studiu; secolul al XVll-lea a suatat
cu
adevr pe Platon, pe Aristotel, Demostene, pe Plutarh, îns în bun parte
pe
preocucuparea ca in doctrina acestora s gseasc temeiuri pentru
deificarea

monarhiei contemporane.
Seco u cre_tin. Implicaiile acestet
apar lim pastreazá in manifest rile sale o linie gândire laic.
mpede _i în literatur. Functioncaz, totodat, _i direcii de
Felul cum aceste dou tendine au putut s coexiste i s se întreptrund este
caracter
teristic. Cultul entru Antichitatca pgân nu întâmpin
din partea
bisericii

piedici sau În alte ri catolice pania, Italia),

m surile de
cenzurarea

lerelor luateYonciuni.
în urma duseser la steriliz r1
ori la

de la Trento (1545)
1d conciliului
405
 program anum a cror art s fi
format.un
rezultat
mateanterior. Descartes îi public Discursul din aplicarea unor idei
armulate premiera Cid-ului. Boilcau va da
t e o r i it o r m u l a t e a n t

_i
an cu la ivealasupra Metodei în 1637,
creaia clasica se constituise mai Arta poetic în 1674,
i na c c l a i .

in care crea care

epoca
dicá intr-0
uritate. Adev rul e c accasta creatic a demult _i se afla
inina înch izând în ca o întrcagá
plina
constat dintr-o literatur deacum
actiune, contcxtualitate a cpocii _i idei
cuprinsul ei spirite tutelare, nu atåtreprezentând
de
SI
i Boilcau
Descartes
sunt în
o
definit i_carea prin ceea ce exista în ca mai legislatori,
ca
S n t c z a ,

care au
ca
ánditori
cat

maiai cara
caracteristic,
sincronic,mai
determinant,
c
Descartes (1596-1650)
are
ontingente cu literatura prin ceea ce e mai
d si mai constitutiv în sistemul sâu de simplu,
mai pro
mai pr gândire. Filozofiei scolastice
obscur , complicat, de tip cazuistic- îi
opune idei limpezi, bazate
-

stin
narea evidenei. Adevrul
functionarea evider
proclamá Descartes este -
pe
credin. Descoperirea lui e posibil printr-o facultate ce st în
independent de
putina tuturor
etinca, Acesteia i se mai poate spune: bunul-sim; este proprietatea de a sesiza
ranui
eea ce este evident, oferindu-se în mod neprefcut con_tiinei noaste. Concluziile
Tatfiuni. cu tot ce poate decurge din ele, au valabilitate universal. Certitudinea
matematic descinde nu din autoritatea lui Euclid, ci din funcionarea raiuni. Prima
certitudine, din care apoi pot s derive i celelalte, este aceasta: gándim. Ne putem
indoi de orice, nu îns _i de faptul c ne îndoim, deci c gândim. De aici, celebra
EXIom cartezian: ,gândesc, deci exist"
Literatura clasicilor este îmbibat de spirit cartezian. Îl gásim la morali_ti, in
Satrele i epistolele lui Boileau, în oratoria religioas a lui Bossuet _i Bourdaloue, in

mul epstolar, in ambiana general de lume. In ce prive_te creaia dramatic

a vietii
uvOm recunoa_te cu forme pe
deplin constituite în tragedile lui Comeille i Racine,
ca i in
comediile lui Molière.
Valoarea dominant e ra iunea. Dar preciz m: nu o ra iune dogmatizanta, cl o
n e Cu aptitudini intuitive, capabil s discearn prin cutare, s procedeze din
succesive, operate in
Tt aproape, s conclud selectiv prin limpeziri
"aterialul confuz procurat de simuri.
reclam dominate. ordine,
bun-simt,Dac verosimilitate. Va pleda pentru
Casictrebuic
Gtea c pasiunile
A influenta acestora devine anarhic
egoistá, fiinta
clarobscurul umaná decade din prestigiul
in clarohea
n ei necesar.
vom gsi
Evit strile tutburi

cele lirice _i contemplative. Nu

In acest teatru aspiratii4 latei; la fel
titanism specula ii asupra necunoscutului, implica i
pe
nagice, plutiri in vis metafizic , cotituri senza ionale,
deznodäminte

late.
i într-un cadru
de noiuni

evidente, de Dimpotriv,
claritate,
judea i linigtite,
totul ap rca va
fundamentale. Repetm:
cu nu vom

spune c toate de
dar gândirea
sentimente
le-a sa
confirmat.

Conceptia acestea
unelecartezian
ori,Unele din
Descartes;
provin de la
onsidera c imagina ia
surse de
_i sensibilitatea pot
fi

un acestea de ordin grav, fundamenta

407
 Istoria
u n i v e P s u

lit Jancez
lon
Z a m f î i

m a i mul i
r e s c u

literari.Uniid
-

Unii dintr acesi doctrinari

latiniz
alXVII-lea
-1687), p poet
o c t latiniza
num r

on
critic
I c _i_i toteol
( 1 6 2 1 - 1 6 8 7 ) ,

Secolul Rapin _i asupra opere lor poetilor vech

A r i s t o t e l sí
René
asupra

atitudinc
savant .
hui Poeticii
neCare
careili
il filozofului gr

in
Reflec ii
asupra

cu
revist
în revist « cu egal consid
st ruin nume_te ,J asupra

tr
t re
eccu
usse
c

René Le Boserare
opre_tc
se ai
mai întâi intâi
Quintiliar
Quintil
Cicero i_i
moderni ce
dupä lui
Cicero
metodä",
alc
în ainte
CVIêvedi bibliotecii
literatur

pus
i i n t e m e i c t o r i i

din Chartro
clocin
despre
canonic,
unul
dintre
in stirii
m n stirii
S
Saai
innt
t--J
Jaan
n din hartres,
Cha înccarcá inn
s t a b i l a " C C a r c á

f
1680), superiorul
lui
Descartes sã
så stabileasc
Descartes punti d
um a
ccle din Aristotel yi
hui
intre filozofia
dou
doctrine.
reprezentativ
pentru spiritul epoci
entru spiritul epocii est
intre cele mai
toate, cea concretizat artpoéique
în L'art poétique, poemcu le
can 1
Ins între

O gsim aici trebuie

meste
-

(1631-1711).
precizeazå
Boileau Poetul
dator s evite emfaza c
-

se
poetic ee dator evite emfaza
filozofice.
didactice i
scânteie de geniu.
Scrisul
nii. Se ia atiudu
a raiunii. atitudine
burlewc
s aib _i o
linia sobr i esen ial
edia
impotr
sunt obiecte
urmánd
intotdeauna
dramatice
-

tragedia, comedia --

sunt
obiectivul
miracolului cre_tin.
Speciile
deopotriv sufletesti: nrine- i virtui
presupune
atentii speciale.
Creaia poetic mediocritatea,
se lupte este
c ruia trebuie s diferitele program
adversar împotriva c re
în circula ie de
rame
puse
Din multimea opiniilor lor just, eliminir
scrieri de poetic, Boileau extrage partea
manifeste _i I_i expune pr
de efecte i absurditatea.elaborarea
exagerärile, nota pedant, cutarea stricd
pitoresc al poeziei cu
intr-o form simpl, îmbinând
jocul
contextualitara
lui nu-i aparineau exclusiv; f ceau parte din
ratiunii. tdeile ei suietst
imitarea Antichitii, natura uman cu permanenele
epocii: studiul _i a_a cum 1S-aspus
de cuvânt al epocii, _i deopotriv,
ratiunea. Un purttor
mod fericit: o ,,con_tiin a clasicismului".
în mod constant ca leitmotive ale întregil demoisu
Trei nofiuni apreau nu are
m a im u i l t e

puncte de sprijin ale doctrinei:raiune, natur, bun-simt. Raiunea n a n .

cái, Ci una Singurá. Bunul-simt e grav; cu el nu se glume_te. In ce prive A n t i c h i a x e z

nu trcbuie sá ne deprtmE fundamental s se ia camo ert. de ca. uan

intrucát sentimentele i ideile exprimate de clasici au în ele adevar p e r p e t u a r luna

A
mita pe clasici nu înscamn reluarea acelora_i subiecte, clpo este
general
nume mod de
gândire i de procedare. Interescaz ceca ce ce a d e v a r u

manent in natura oamenilor. Trebuie s se urm reasc . simplitatea,

strálucirea _i artificiul. Italienii au cu
_i spaniolii, ignorând aceast regul, n burl 7n burksul

exaltatá, în detrimentul
motiv cá acesta se abate observaiei lini_tite _i profunde.
R
mri buto
bufonc.

de la linia naturii,
Icform ri

sánátos este acela care se recurgând la dcemele

elesuntpercue
sunt
prea multe
menine în limitele adevrului. EXu
CresulBar
evenimente falsific intero t linie

tümpul s se respecte realitatea;

anuleaz
cere ca tot puine anu.
ca pu ine
prea
linia de mijloc (leJuste milieu). Ace
I Daniel
juste "
Mornet, Histoire de la Paris,
1924.
192*.

littérature et dela
la pense
pensée eJrançaise,

jrd
 dat; se ajunge la ca prin cxerciiuí
indelung, prin studierea
seofer dntr-o
dat :

hservarca
ea fapte faptelor, prin perfecion
gustului.
l nu voie treac. In comic, înDemnitatc, másur: iatáanticilor,
oetul nu a
p o e t u l
nu are
oroare, nevoie, conditii c
care

Poctul trcb
trebuie s deprindá månuirca
Poctul

,artificiuluideopotrivá,
nobicfe.
peste
de de

ctilisi cnsibil, discret, cu intuitic

stil
faculta obscrvate s isccarn påtrunzátoarc, agrcabil"
p d i c a c c a f a c u l t a t e

dt

e l e m c n t e l o r

valoroase de
capahilá ca in
pe cele
cele
mulfimca

g lui Boilcau cuprindca i puncte discutabile. Nc anodine.

Doctrina

contingcntcc i
eatia de teatru. Atribuia regulilor o înscmnátatc referim la cele

al deD mult
A e e ln d e a l
Sance"', propus scritorilor i oamenilor de aproape absolutá.
Ilitere in general
o convenie decât o vocaie.
par
mai
Implica raiune,
voint, så
u t c a construcie usa la cap t cu simt de ordine, in totul o sensibilitate rece i discipliná,
stapanit, nu si elan sau putere creatoar. A pstra întotdeauna linia de mijlo

la sterilizarea imaginaiei, la
monotonia ori uniformizarea
unei bunc pri din expresiei,
la Constrångerea unei personalitatea autorului. Câmpul lirismului
astfel micsorat. S-a spus ca Boileau s-ar fi
stråduit s îneleagá numai
apärea
mul latin alal lui Horaiu, nu _i pe cel grec al lui Pindar. Nu admite ca vreodat
smul latin lui
a s se Subordoneze sentimentului. Ràmäne cartezian - judec, msoar,
Traru
Cumpne_te, cere så se mearga din treapt în treapt, s se evite intuiia - chiar _i

in gTÄvirea dezbaterilor pasionale. Intre VIZIunea autorului dramatic _i aceea a

moralistului aproape c nu t cea deosebire. Nu contest, într-adevr, c uneori

emotivitate: ,...adesea, o dezordine
dezordinea putea s solicite o mai vie
ar
aceast ipostaz, teoreticianul recomanda
rumoas este un efect de art"; totu_i, i în
o dezordine cutat, artistic, rezultând cu voin din procedee raionale.
secol. A luat din
Limitele lui Boileau nu sunt numai ale lui, ci ale întregului
s-a apropiat în egal
msur
Ciasicismul antic cadrul, demnitatea statuar, metoda; nu
a
Ge tiorul poetic în sine. A considerat c a raiona
corect e tot ce trebuie pentru
S cäldura intim, inetab1hu
IE DIne. Aplicat în mod strict, poezia _i-ar pierde misterul,
adev r
vocaii superioare, cpta
ecuta insá prin prelucrarea unor cugete _i
pulere clasic. Secolul su nu i-a refuzat o asemenea confirmare

4. Un ideal de umanitate: P'honnête homme

catrul clasic francez, ca de altminteri întreaga crea ie literar a secolului.
mme

umanitate:l'honnète homme:"
uartá pecetea a unui ideal
specific de O impuneau
Se ralizant înnoitoare.
o not
n Secolul predominase fomme de suzeranitate
ame suzeranitate
anterior,
al XVI-lea,
junile lichidarea Evului Mediu, înl turarea a înc unor

cep iuni nu redau

aceste acce de
In traducere: bun-cuviint, conven ie, cerint . In cazul de fat îns, în viaa de lume s a u
0
uvina, politete<
oarecare

n tulin Situatiei
situaiei. Este vorba mai mult decât de o
ceva
gåndire,
stil general
de
un
comportare,

gesturi, noiunca
hodalitate estetic, p upune
ne
in _i form de
cauz o
româneasc :
omul de

a0á, omulcazul de
cumsecad
o
dispoziie
itie spiritual a epocii.
fat trebuie sp"
s folosim
francez .
denumirea
Traducerea

sensule
red
e, omul cinstit, omuldelume_.a.
nu
 5. Saloanele literare

direct sau indirect.au

rect
de societate care
putut så
creaia
intre manifest rile

literar epocii se
a
înscriu _i saloanele.

t a c u s e r a ca viaa
de lume, str uci.
strälucit început
intiuentea
Räzboaiele religioase înc di
s e c o l u l u i al
XVI-lea, s rämán timp de patru in ceat. 0deceni
parte a va reveni. Socictatol
In Cca
prima
gustul acestei Viefi a francez simte
restabilit ,
ca
Au loc dese reuniuni în care sniri
a sã-si regscasc un echilibru.
de n i .
ritele cultivae
conversa iei, a schimbului
isi pot acorda
în voie plácerea
cuvinte, a
rafinamentului eleganei turnat in f
monden, a
forme
ie
sever
galanterie,
jocului de sunt de cel mai bun gust. de
Nu întotdeauna lucrurile perfect
sau graioase. cu aluzii insidioace
indoiclnice,
adesea _i divertismentele
spiritual; aflm ecouri din scandalurile mai mari sau mai mi
indiscrete la fapte din culise, cu
Conteaz ins tr s turile predominante, Vom s1
asa-numita,,société polie".
ci in genere oameni instmi
aceste reuniuni nu
doar figuri din patura aristocratica,
autori consacrai sau alii în devenire. Sa
talente scriitorice_ti, oameni de _tiun,
pretuite mai cu seam
delect rile spiritului. Se fac lecturi din autori cunoscuti sa
autori noi. Se discut crile recent aprute, premierele de teatru. Se ia atitudine
zilei. Sunt puse în discuie prerile _i hotrárie
fa de mi_crile de idei la ordinea
Academiei. E de rigoare ca totul s se petreac
într-un ton potrivit. Nu plac nici
dezbaterile de _coal, nici interveniile sau disputele pedante. Conteaz, desigu
ca expunerile s capteze, s creee
puterea de argumentare; principalul îns e
suverana,g
climat de seducie spiritual. Politetea pare cuvânt de ordine, condiie
anume, politee in gest, în ton, în stilul general de manifestare; politee, deopo
in alegerea cuvântului, în formularea propozitiei, în înlnuirea judecilor, in nuanji
areade
inteniei. Nu era necesar s se vin de fiecare dat cu idei ori sugestil no
evna
rigoare ins ca întotdeauna lucrurile cunoscute s fie exprimate cu arta,*

sugestive, s plac.
litera
Seria marilor saloane a fost deschis cu acela care în istoria 1610

perpetuat, sub denumirea: Hôtel de Rambouillet. Timp de cincizeci u a n d e n

1660), aici s-a dat tonul bunului-simt, al conversaiei inteligente, al inic nului'a tàs
pentru lucrurile spiritului _i ale culturii. Întemeietoarea i
alonului
stapaiDamboul
ouillet

Catherine de chiz de RamDucesade

Vivonne, devenit prin cstorie marchiza. m o d ed
l *
Consemnárile contemporanilor o privesc cu stim i adu
Montpensier, ,Ja Grande Mademoiselle" (1627-1693), o s ste mou p o e t ,academich

onestitate, de întelepciune, de blândete", Segrais

(1624-1701),
l l o a r e ,o s p i t a l i e r d

unul din
obi_nuiii salonului, precizcaz: .e bun, amabila, Dinev oare,0p
Stapin

Ceca ce fcea farmecul prin

salonului c c înuntrul lui toi se simo A o n e s ts e

casei imprima o
atmosfer obiectiv: fr bisericute _i
care
ajungea s conduc situaiile decurgea dintr-un
admiauflctese
ro su
l i p s i t
afectare
d ea f t e c t a r e

intemeia pe o
instructie îngrijit, pe un sentiment de culturd
 6. Pre iozitatea

literaturii de cctre
rii deviaa monden
tre
asupra S-a nsc
în felul de a gândi
exercitat
Din influenta reflexe bogate a
o stare
de spirit cu
a secolului alXv sCTie _i de
pre iozitatca,
Fenomenul ocupa prima parte
d Se legad
a vorbi al epocii. in saloane i Concepfia moral propus

aproape cu
stilul practicat
1 honnête homme.
sale, prefiozitatea _i literaturif
a adus limbii
Prin multe din manifestrile servicil importante. Pe multi c
franceze in general,
_i civilizaiei unuisa
în viaa de lume a stimulat formarea
putem spune
oprit de pe panta liceniozitii;
i-a vocabularul cu nuane noi si a picit
ment al stilului, al expresiei
rafinate; a îmbogait
accente inedite.
in rezonana cuvintelor
Politeea în moravuri, la începu
Ins adesea msura nu a mai fost pstrat.
va cpta form afectat _i artificioas.
semn solid de sociabilitate _i echilibru,

Ceea ce înainte fusese mijloc de apropiere, de comunicare, de strängere a raporturlor

Cei atny
sOCiale, acum dimpotriv tinde s devin surs de singularizri _i izolare.
de aceast mod vor socoti c trebuie s vorbeasc într-alt fel decât cel m

distins
de
Charles Marguetel de Saint-Denis, senior de Saint-Évremond (16167-10 i t
militar i
scriitorfrancez, rmas credincios regelui in timpul Frondei: a cultivat literci secolul
de indráznealá, de satirfin
_i de indiferentism religios, anuntând pe acela al
urmätoT. noo
2 deliere
Marie-Mudeleine Pioche de la emeie

inspiratoure a lui Ia Vergne, contes de La Fayette (1634-1693), 2 c e s ed eC l e e a

Rochefoucauld, autoare printre altele a

3 romanulu Cete
agTeabil

Philhppe-Emmanuel,
si solicitat, autor de Serisori marchiz de Coulanges (163 1-1716).om de spirit yi
4 Marie de _i Memorii scrise
Rabutin-Chantal, marchiz deîntr-un
Sévigné
stil facil _i comun francez

(1626-1696), ilustra
e p i s t o l i e r

vigné (1626-1696), ilusrd

 Doctrina academic

arin transformarea unui cenaciu al mai multor oameni de litere in

aurantã in
savant
Situtre
investit
vest cu girul statului, a luat fiin Academia Francez. Fapul
petrecea din voina lui Richelieu, pe de o parte pentru ca statul _i autoritatea
s
s~-_i întreasc dreptul de control asupra activitii literare, pe de alt parte
a se institui un for care s procedeze la purificarea limbii, la constinuirea
gramaticii franceze _i la elaborarea dicionarului.
Formaia, privit de la distan, prca heteroclit: scritori de profesie, burghezi
mit din famili cunoscute, seniori în genere din mica nobilime, laici i ecleziasac;

415
 10n LamjiresCu ISCiSmul Jrancez
toti îns se simteau stpânii de sentimente comune în ce nril
limbii naionale. Afl m dintr-un memoriu al al lui veste apårarea i
lui E
desvâr_irea Faret,
francez - se precizcaz în mcmoriu- numr înc multe imperfeciuni
însrcinat
redacteze proiectul de statut al noii instituii, de la ce premise searcina .
se se
pleca. Limb
Lin
limbii naionale de clementele barbarc cc-au invadat-o ar fi pentru
pentru cl
întrcaga
motiv de fericire; limba francez, superioar altor limbi vorbite, cstc ga ibertararea
Clibea
chema jará un
succead latinei, a_a cum în Antichitate aceasta a urmat celei ol
eforturi _i pân acum, dar deocamdat acestea nu au reu_it decât in- -au Sacut
ecat în parte sá
a vorbirii
in lumin adev rata putere i elocven franceze. Se arat, mai puná
ce calit ti va trebui s întruneasc un academiCian: nu atâtatat eruditie depane
erudiie, elocint
imaginaie, cât un sentimentjust i delicat al limbii, capabil s descopere, sádit
så discearn
_i s judece fenomenele acesteia.
Academia î_i propunea s elimine din limb balastul adus de vorbirea tnl..
de moda afectat i ignorant a curtenilor, de gustul discutabil al scriitorilor algará
de pedanteria amvoanelor ori a catedrelor. De aiC1, propunerea de a se intoe. medioci.
OCmi
vocabulare speciale, ierarhizate pe genuri, oarecum i pe grade de instrucie: Dentmi
genurile sublime, pentru cele mediocre _i pentru genurile inferioare sau comice
Ne surprinde c un spirit echilibrat ca Faret putea sa subscrie o
asemenea
ormitate; din fericire, Academia s-a pronunat din primul moment împotrivae
In msura în care preocuprile de limb trebuiau s se
întregeasc cu
preocupri general-literare, creaia dramatic avea s fie _i ea larg reprezentat.
Inc în primul an de activitate al instituiei, între comunicrile rostite au figura
teme de teatru, unele direct cu acest titlu, altele indirect: Boisrobert:. Pour la défene
du théátre (In aprarea
teatrului); Godeau: Contre l'eloquence (lmpotriv
elocintei); Colletet: De l'imitation des anciens (Despre imitarea anticilo), $.a.
Ins primul moment bine
marcat, interesând de aproape istoria teatrului francez.
este cel putin în
mi_care de Cid-ul lui Cormeille. Faptele merit s fie aminte. u
interesante în sine _i, deopotriv, sunt revelatoare
ca document de epoca.
Succesul rásuntor al Cid-ului a stârmit
mpotriva poetului victorios se tes cabale _i
gelozii, invidii, complexe de nic iontate
råal
acestora era conspiratii. Un inspirator din umo
însu_i marcle Richelieu. Motivele sunt unele priveau fapte
din politica
tárii; altele aveau caracter complexe: ama hi Coneille
era evocatá personal.
Spania _i erau exaltate tradiiile
Felul cum în drama
Luiti
0arecum polit:a
dus de cardinal cavalere_ti contrazicea 0arce
impotriva acestei tri. Il indispuneau _i alte printre
at
simpatia arátatá dramei de ctre lucru moral a

regina
morali

duelului a_a cum Ana de Austria _i justinea

reiegea o Sta
stare
din
personalá de nemultumire: desf_urarea aciunii. Deopotriva,
i Conta

sub impresia unor Richelieu, cl însu_i cu veleitji de matic matic, înci

insuccese în accastdirectie, suporta cu autorurea alto

greu c o n s a c r a r e aa l t o r a

Lupta astfel dezlnuit durat

a
greu dezbater

literar a vremii.
Semnalul 1-a dat _ase luni în _ir,constituind princip
Cid, într-un spirit de Georges de Scudéryprin prin Observation
osnznd
zându-,

Corneille a pus aceast fanfaronad _i de vanitate ristocratic. Rspu.

aristocratica.
ie_ire pe seama invidiei. arb Sãarbitreze

Academia este son

 CLASICISMUL FRANCEz (11)
TEATRE, ACTORI, PUBLIC

Bourgogne,
Théâtre du Maraio
teatre: Hôtel de
1.Primele
teatrul francez stagneazz.
a secolului al XVI-lca, azá, în unele 1.

in a doua jum tate

chiar a regresat.
privinte
vesele, acelca care asigurasera pana atunci reprezentes
Confreriile si asociaiile mai ales cel din provincie. nium
actualitatea. Totu_i, publicul, rea
dramatice, i_i pierd deveniser deprinderi: îi
renune la serviciile lor. Acestea ii curau
dispus så
deocamdat greu de înlocuit cu altele. Vom asista, de aceea
momente delectabile,
succesive. Din societile amintite încep s se desprindä miei
la cáteva prefaceri
formatii, adev rate nuclee actorice_ti, dispuse
s întreprind turnee în tar si s
Pentru moment, nu dispuneau decat
pormeasc activitäi dramatice pe cont propriu.
tot de repertoriile lor vechi, bineîneles cu unele corectri profane de rigoare:mistere
moralitti, farse. Nu mai aveau, propriu-zis, mentalitatea de confrerii; iniiativa lo
le obliga s tind spre una nou, de asociaii formate din actorii profesioniti.
Dar aceste repertorii sunt la captul puterilor. Era greu ca ele s mai poal
rezi curiozitatea comun. Atenia se îndreapt spre tragedie. Jodelle, Garnier, Jean
dc Taille crau autorii
despre care se vorbea, în special. Publicul instruit din prov
ar ii vrut Så-1 vad
reprezentai. Noii actori îsi dãdeau seama c genul ie p
ofer o solutie utilá pentru afirmarca lor. Se iveau înc dificultai, au
atcasté directie nici nu
Vor avea l0c
pregátirea artistic de rigoare, nici inventarul ae su aielk:
totu_i cáteva încercri. Se renunt la
Sunt elininate
unele párti pasajele corului, se ru VTur

afinitáti deosebite. Astfel, dificile, pentru care se bnuia c publicul t

în 1593, Valleran
o u e n .

Strasbourgi Le Conte putea

langres s
Jodelle. Faptul meritáreprezinte, pe lâng
niese a
lui
s fie obi_nuitele drame bibi
retinut,
a teptaind

Semnalele din
metropolá, provincia francez Departe de a rämanc P i n i g i a t i a

marca o atitudine, în orice

420
 Teatre, actori, public
Miscarea i
Eara întretinut de trupele ambulante
atmosfera

de actori
conteaza.
stea nu aveau un repertoriu dciinit,
Acestea

Orascle
ora_ele trii,
întreinca îns profesionisti ideca teatrului,
pstrau
legåtura
cu

lor. Dintre
presimeau oarecum
transformrile apropiat, asezau
ederea este trupe, unclc au
devenit notorii.
p r e m

de Kobert Guérin _i de Thomas

Poirier, Menionm
Sa si frontierele: formaia lui David Florice lasupranumit La Vallée.
conduse

cele
a luiCharles Chautron (1595) _i a lui Jean Florian (1615) laBasel in Elvetia
_.a.(16041
Cateodat

Strasbourg
acest timp, la Paris au loc nesiar_ite háruieli între tabra
nedievale _i tabra noitoare. Prima, reprezentat prin rmasá incá la
se
drtmicea s-_i pstreze monopolul dobändit prin actul Confreria Pasiunii,
din 1548: cealaltá
nnd de un sediu permanent, se mulfumea cu scene
ned
edinte particulare, cu lecturi in cercuri de prieteni _i cuimprovizate în colegii
tipriri sporadice de
texte. Ctre sfâr_itul secolului se parea cá ambele tabere sunt epuizate.
wwemuri, repertoriul medieval î_i pierdea relieful _i necesitatea. Neexistând Dep_it de
un altul
care s umple imediat golul produs, s-a putut crede un
timp c în Frana
creaia
dramatic era un capitol încheiat.
ins, cu toat lipsa lui de utilare _i de confort scenic, teatrul de la Hôtel de
Bourgogne a continuat s funcioneze. Stpânii slii - crora li se interzisese s
mai reprezinte mistere o negociau, închiriind-o
-

pentru reprezentaii sporadice

unor trupe locale sau strine
(din Anglia, Spania, Italia, Olanda).
Notm înc un fapt caracteristic. Iezuii, într-o încercare de a salva ceva din
poziiile atât de ameninate ale teatrului religios, î_i intensific manifestarea. La
eprezentaile pe care le organizau în colegii invitau notabili ai vremi, punând
accentul nu atât pe apartenena lor social, aristocrai sau burghezi, càt pe gradul
Or de instruc ie. Reprezent rile lor, în genere, se men ineau în conceptia medieval ;

ncludeau ins în acestea _i elemente umaniste, capabile oarecum ca în fondul lor

ac0Cmoraliti _i mistere s deschid ferestre înspre tragedia modern. Fapul avea
nu numai la Paris, ci _i în mai multe centre din provincie. lui Valleran Le
n 99, sala de
la Hôtel de Bourgogne este închiriat de trupa ideea de
f Conte, un om de actiune, nu atât de înzestrat ca actor cât pasionat pentru
un comédien ordinaire" al regelui. Fara
organizator. Purta titlul de
int la Paris o
activitate susinut.
rupe turnecle din a dezvoltat _i
tar _i str in tate, de
in 11613, prin conducerea companiei
a tost pre luatà

"OBpari|ia lui fr urm , Bellerose.

sub numele de
ierre lle Messier, actor care va deveni celebru în epoc tfost o
Pierre bund pepinier
de
actorul c a
rupa lui Valleran Le Conte interescaz si prin aceea
sceneifranceze
moderne rançois
Fr.

actori. Printre ctitori ai CGuern (in timpul

i câiva
Vautrel, Huguesace_tu
Robert
figureaz alte torma ii
sprijinit i
G a u l t i e r - G a r g u i l l e ) ,

Guérin (mai târziu: colaborator,

a Husson

gloriei:
8loriei: iros-Guillaum
aume).
Ca
îndrum tor _i
Mathieu
Le
Febvre
i Claude

actorice_ti alui la Porte (nume

toricesti. (numele
adev rat.

Supranumit Longueval).
 intâlnim din când usiclSmul Jrancez
în când la Paris i alte
trupe, amenintând s
,,comedienii regelui". Una din acestea purta denumirea: så
de M.eclipseze
ameninånd eclipseze pe
d'Orange. I_i câ_tigase oarecare reputaie la Lille _i în Troupe le pe
avea Charles le Noir; Olanda. ConducrgPrince
Olanda
reputaia îns ii cra asigurat de Mondorv
care a
marele tragedian. La Paris, la Hötel de Bourgogne, va deveni
ajucat în câteva
1625). Trupa s-a destrmat întâi prin plecarea lui Mondory si anoirânduri
n 2
(1622.
protectorului princiar. S-au petrecut i incidente, uneori violente. 0antea
temându-se ca situaia lor de privilegiu s nu fie
litat,
periclitat,
,,Comedienii
s-au
regelui
aceste trupe la acte ostile _i la intentri de dedat fatá
procese.
Un alt teatru, funcionând paralel cu cel de la Hötel de
al unei tradiii, este teatrul du Marais'. A Bourgogne, titular
funcionat aproape trei sferturi de ere
între anii 1600 i 1673. Confrerii Pasiunii, în baza
dreptului lor de in schinmh monopol,
unei redevene substaniale, au îngáduit unei
trupe de actori s-i a_eze cortul
Hotel d'Argent. Dup un timp, aceast
trup care avea în fruntea ei pe Mondor
-

(1578-1651) _i-a mutat sediul într-o sal de joc cu mingea, în strada

Vieille-du-Temple, cartierul du Marais. Din aceast clip, acest al doilea teatru va
deveni un concurent serios al celui de la Hôtel de
din existena acestui teatru,
Bourgogne. Principalul moment
punctul su de glorie, a fost reprezentarea Cid-ului
într-o sear din decembrie 1636. Prin
desfiinare, actorii vor lua dou drumur:. un
spre Hôtel de Bourgogne, alii spre teatrul lui Molière.
Guillaume de Gilberts, supranumit
Mondory (1594-1652) care a fost suile
comedienilor de la teatrul du Marais, e socotit
drept primul mare actor iranc:
Pärinii lui îl destinaser s urmeze dreptul; la vârsta de
teatrul. In 1612il gsim _aisprezece ani insa aic
fcându-_i ucenicia în trupa lui Valleran Le Conte. In lo
1S1 intemeiazã o trup
proprie, dar numai pentru puin vreme. In 1630, revune
teatru, de ast dat pentru a nu-l mai
prsi _i a-i da strlucire. Aveau s
Convingá, så îndemne, s creeze în jurul lui o atmosfer de
emulane
bucura de
preuirea _i prietenia unor spirite superioare ale epociu: arustiMaire
Scudéry, Corneille. Elogiile Balza spue
cá era contemporanilor sunt unanime. Despre Joc
adânc, interiorizat, puternic, scânteind de linatt
sobrietate. In 1634 un ordin inteligen
al regelui Ludovic al XIII-lea i-a
_i als
aceasta in urma unor destraa
ma_inaiuni
departe de a se descuraja, _i-a reluat
de culise _i calcule
personale. D ca d e
1zbutind
buná bucatá de activitatea ca de la început, 12ou
vreme s dea scenei
franceze freamt _i
stralueu
2. Corifeii
scenei. Condiia actorului
Incepánd din 1628, teatrul de la Hôtel de a c p tat caracter
permanen. Se afla în centrul Bourgogne a capaconst nstdera

drept prima scen din atentiei generale. Mult fi r e m e va

vre
co
perpetuand

metropol. Trupa lui de actori -

de tapt P*
I Mai exact: teatrul ncetijenti
din Le Marais (cartier
prin uz i
tradiie: du Marais. al Parisului); totu_i,
i, folosi forma
vom folosi
vom
 00009

00090000oo

1638. Gravur din Pratice di fabricar.scene e macchine de Sabbattini.

Decor de teatru,

cea întemeiat de Valleran Le Conte -

se bucura de protecia lui

nErfectionànd pe
de Royale". A
ndovic al XIII-lea _i purta titlul mågulitor, privilegiat, ,,Troupe
anului 1680.
functionat pån în preajma
format o pleiad întreag de actori, între
Acest teatru are _i meritul de a fi
întemeietori _i dttori de msur
care unii vor deveni nume de autoritate, adevrai

inconceptia francez de joc dramatic.

în 1670), este socotit printre
PierTe Le Messier, supranumit Bellerose (mort
înlime i prestignu. Apare
rimil actori francezi care au dat acestei profesiuni
cu oarecare severitate, il socotea
4UESea in märturiile contemporanilor. Scarron,
prere. Exist îns _i opinii care i
de aceea_i
ea afectar"; Tallemant' este ca judec1le negative
de fi delicat si armonios. Nu este exclus
011azá tiina a
sprijinindu-se pe gustul
unei

din anume resentimente; muli

actori,
Pn i ochi ri protestul
su împotrivajocuu
Par ain publicul vremii, vedeau cu
existau alte repertorii
data aceea nu
farse, pentru c la
mo e p u t prinajuca vocatia în roluri de conceptie _i de raspunaerc, Ina
S u i t e ; _i-a definit îns
Cuana din repertoriul cornelian: Le Menteur, Cinna. Tallemant
-
atat de
sa.
Nicole Gassot, soia Acest
s e c u n d a t cu talent de bun comedian "
din Paris. cu
Sever în mai înc rcat
apreci vedea în ea pe ,,cca
- drum un suflu nou,

Cuplu a ut ca în
s-_i fac
teatrul vremii traduc tor
de

membru al Academiei,
francez, din I559).
François Tallemant (1620-1693):
literator
lui Amyot
altminterimediocrualVieilor paralele de
Plutarh (dup
aceea a
423
Neron din Britannicus, Ilus du

In cele mai multe cazuri, actorii triau în condi i mediocre. Rareori, chia
administrându-l cu chibzuin, venitul profesional putea s procure o stare ceva
mai bun. Erau nevoii s joace în sli improprii, neaerisite, neluminate, lipsite de
orice confort. Retetele se realizau cu greu. Multi spectatori înelegeau så nu
pläteasc, la nevoie recurgeau la violene
pentru a ptrunde în sala de reprezena
Personalul de serviciu era o raritate. Nu arareori însisi conductorii trupelor caau
nevoii s fac serviciul la intrare. Chiria slii adesea era fabuloas. Conren
sa speculeze
nteiegeau
in
situaia _i s-_i
vând scump,,vadul". Fiscul, mar u
eama

provincie, era de-a dreptul ruintor.

Titlul de ..comedieni ai regelur ard
gener

onoriic, materialmente vorbind,

implica pentru cei în cauz mai multsa n
avantaje. Biserica privea breasla
cu Ostilitate. actorilor cu neprietenie, cateouad
Publicul mare, _i el, i m p r e s u

cá actori sunt lása cåteodat purtat de

se
libertini, ctriesc din expediente, prejudeca n
SOCIetatii, femeile nu au
cá c meseria o nu i
Situatile obi_nuite ale victii. onestitate, c trebuie vzui nuna
Cen ,

Or, adevrul nu este

acesta. E gr
426
 \cez

aIHIPINUN

Hotel de
Bourgogne. Gravur de Abraham Bosse, 1634. In extremitti: upur
convenionale de francez (stânga) si spaniol (dreapta): în centru, de la stange a
dreapta: Turlupin, Gaultier-Garguille,
Gros-Guillaume _i soia lul.
1oti ace_tia sunt bufoni francezi; au
stilul lor aparte, maniera de joc,nld area
inventiv1talea proprie. Nu este
îns mnai putin adevrat c italienii le-au fost
Au invátat de la ei s L
intcnsifice miscarea si s-o apropie de dalc, sa alteme

rostirea Cu cantece, sá
umple scena de volubilitate si bun at
verva Cuvantului cu
aceca a dispoziic, au
intinereascá farsa veche medieval mi_crii. Datorit acestor eicu C O n s t
T ru
u i r e a

Comediei propriu-Z1sc si astfel s întind

punt S
 5. Comedia Francez

Suntem în 1680. Teatrul du Marais se desfiin ase. De la Hôtel de

principala actri
tinua s se zbat
plecase. Formaia
în dificult i.
lui Molière,
Teatrul din Paris -
cu tot revirimenthsl.
am putea spune tcatrulf.
Bourntit,gogne,con
trul francezn
genere-p rea în derut. Intervine ordinul regal din 21 octombrie 16R0
1680, cu scopul
de a se redresa situaia. Cele dou trupe ramase in fiina sunt unite într-una sinn
Acesta este actul de na_tere al Comediei Franceze, instituie care de acum in
neincetat, va fi prima scen naional a Franei. Primea o dotare de 1200 nte,
anual, o dat cu privilegiul exclusiv de a reprezenta comedii _i tragedii. Deocarmda
se acorda calitatea de societari doar unui numr limitat de actori; acestora insáli
garantau anume imuniti _i li se fixa un statut social cert. Aveau o denumire oficalk
.Comédiens Ordinaires du Rof".
La început, noua companie a jucat în sala din strada
Guénégaud. Au trebuit
Sã se mute de aici, la cererea unor foruri academice care nu admiteau s aibá
comedieni în vecinätatea lor imediat. A trecut în strada Fossés-Saint-Germain
(astzi rue de l'Ancienne Comédie) unde va rmâne în 1687 pân în 1770, in sala
construit de arhitectul d'Orbay. Noua cldire a fost inaugurat în
ziua de 18aprilne
1689 prin reprezentarea Fedrei de Racine. Instituia purta acum titlul ei definirv
Théâtre de la Comédie-Française.
De fapt, noul teatru nu a
putut beneficia în totul de monopolul care ii eraateru
formal. A avut de înfruntat dou concurente, fiecare cu armele,
sus a
îndreptirile ei: teatrul italian _i teatrul de bâlci (Théâtre de la Foire). Lupta

432
 adese cu manifestri regretabile de intoleran.
manifes

persecuii pornite _i întreinute Faptele

ccesjuni
stransa,
de
asprä,stráa

aspr, adev rate succesiuni

de
petrecute
cenelor mai mici. In seria acestora avem de numrat:
teatrul oficial
i m p o t r i v

nzur ri de
nan la mutilarea lor, autorizári de joc doar sabotri, excluderi,
pentru piese cu un
interzicerea textului vorbit cu reducerea reprezentaiei
personaj,
ingur persPentru evoluia artei dramatice în Frana, aceast
sngur

pantormim ,
la simplá
panto ozitive; fr ea, la adpostul unui privilegiu regal, într-o concuren a avut
si
um ri
dogmal putea s gscasc epoc în care nota
destule puncte de sprijin, nu ar fi fost exclus ca suflulei
stagneze, prizonier
conveniei sau vreunei infaturi aristocratice.
s
6. Teatrul italian _i teatrul de bâlci
Trina de italieni a fost adus în Frana în 1645, din iniiativa Mariei de Médicis.
Aveain fruntea ei pe napolitanul T1brio Fiurelli (1618-1696), celebrul Scaramouche.
La inceput a fost instalat la Petit-Bourbon. In 1660 a fost transferat la Palais-
Royal, unde trebuia s alterneze folosirea slii cu trupa lui Molière. Trupa primeao
pensiune de 15.000 de livre i avea dreptul s poarte titlul de ,Comédiens ltaliens
Ordinaires du Rof". In 1673 _i-a mutat sediul la teatrul Guénégaud. ^apte ani mai
tárziu, în 1680, s-a instalat definitiv la Hôtel de Bourgogne, cu drept de proprietate
asupra acestuia.
La început, trupa juca în limba italian . Fiurelli, conduc torul trupei, aducea
Scaramuccio. Este variant a Cpitanului din
o
din Italia tradiia personajului
Commedia dell'arte: fanfaron, läudros, la_, salvându-se întotdeauna cu fuga, pn
la urm învins _i cufundat în ridicol. Era îmbrcat în negru de sus _i pân jos. I_i
buza
spräncenele în parantez; mustaa îi aluneca u_or în jos; de sub
csena barb. Se acompania adesea
l sa s se prelungeasc un fir insinuant de
IOara rolur1, cu nume
chitar, de care nu se desprtea niciodat . Actorul juca _i alte
n îns agil i câteodat ingenios;
Cumstan: Pasquariello, valetul gurmand, beiv, umor i
mincinos, interesat, dar întotdeauna cu
auino, servitor intrigant, urmau în genere
linia a n
pinteneal de minte. Piesele din repertoriul companiei sà se
canavaua lor
läsând ca pe
dell arte: personaje _i actiuni tipice,
acá d nesfär_it verv
actoriceasc .
dezvolte Biancoleli, italienii
mprovizaii _i s se
abile ale lui Domenico

1063, prin interventiile _i pledoariile în limba francez .

Citam a i n t e
au autorizarea de a juca _i Mercure
n u t din partea regelui (Matroana din Efes), Arlequin
im La Matrone d'Éphèse în lun).
S-au adresat
Rale Cercári: împ rat piese
lune (Arlechin,
empereur dans la nu atât pentru
Si unor uin du Fresny,
Regnard -,
i n t e rcala
unor scriitori france eZ1: Fatonville, s-_i poat
în care
scheme de actiune
opriu-zise cât pentru scenarii sau
se inte eau.
cânteceles improvizaiile obi_nuite. de la Comedia
Francez

a c e s t e i a cu
siguran
conflictul i rivalitatea cu rupa atacurile
re timp, la formula celebr ,
formul

Italienii, parte
alienii, departe de
d a se lsa intimida i,
r spundeau

E m o m e n t u l
în care vorlansa
e _i cu îndrzneli provocatoare.
433
 cismul jrancez
on Lan/iresl

Castigat ridendo more

devenità
deviz a
comedici:

de anunarca piesei La .Scandalul,

andalut
Fausse prude (Fal in
sa forma
dezlän uità
fost
soti. viru li
la doamna de Ma
a

spus c
sc fãccau aluzii
supårarca
indecentc

de
intcrzicere
accstuia, actul
ntcnon,
On, sotia secretá sa
din
Umarea:
169 at
a Bourgogne
1Hotcl Bou
otcl de de
darde
cxpulzarca actorilor itali
datä in
ast alte
i
condiii
dat decae
în alte conditii
decát cele
G91, puner
decenii, in 1716, antc
moment istoric
din viata teatrului francez. erioare si it
in hupta dat de italieni pentru a-_i pastra scena _i
accente patctice. Trebuie s privim taptul nu numai prin prisma publicu au
cxtat
ci _i sub accca a pasiunii artistice. Italienii nu ar fi putut s tm
fictului de w
interior icilei gsie
ce le din numeroase direci, fär susineri
veneau din
mestesugului lor. Au contat întotdeauna pe sentimentele unei din f
VTemi; e vorba i de amatorii superficiali ai jocului de
bune pri din
_i concetti quodl din ipblie
deopotriv _i de spectatorii mai profunzi, dispu_i s
caracteristic de teatru. Fomaia de oper le interzicea pretuiasc un et-ar,a
stil _io
a compensa aceast pierdere, sporeau fastul cân sintercaleze
costumelor i al pentiT
riscul ruinri. Foloseau panouri, avnd înscrise pe ele textele decorurilor.
pe care
voie s le rosteasc. Alteori îi antrenau actorii
dar cu texte noi, adaptate la
pe spectatori s cânte în cor arii nuavat
chiar condiia draconic de a
situaile din piesa reprezentat. Izbuteau uneoricuno:
sin
juca piese doar cu un Singur
devenit proverbial. In piesa
Arlequin personaj. Citmm Un caz
toate cele trei acte erau Deucalion, printr-un adevärat tur de iun
ins dou~zeci de
susinute de un singur
personaj vorbitor; în jurul lui evoua
urm fiind in afara
personaje mute, însoite un papagal _i de Polichinelle, i
de
interdiciei amintite. ace_ia
O alt
concurent, împotriva creia Comedia Francez
actiunea, este cea venit din
partea
_i-a îndreptat deopomvi
Mediu. teatrului de bålci.
Spectacolele se ddeau în aer liber, în barci Instituia e veche: data din Evu
unprovizate. Primvara aveau loc la bâlciul
sau sub pânze de cort pe
esti
Saint-Laurent. Iniial, din cartierul
Saint-Gemain; vara, la nu
reprezentaiile constau din demonstrat ru
funambule_ti: acrobaii, echilibri_ti, mentar.

animale _.a. Maí

târziu, scamatori, mânctori de säbii i_i iae fläc dresn."
parade de figuri ilariante. atraciilor acrobatice li se vor emanione
adevárate piese Intr-o faz mai aduga jocu
literare. Mânuitorii de nouîntâlnim chiarr _iiI incereaanlar
încercri mai consnt
dintre ei, Jean Brioché ppu_i se bucurau de s atipopula l
Imprumuta marionetelor
pline de verv _i
(1567-16..?),
sale
le aluri _i
a fost celebru în toat
cclcbru in toa puter
C u v a n t u l u i

initiative ca ale
iniiative Vii. Discursunile"

prilejul unui turneu,veselie, creau în masa publicului stri actorilor vi In "

Elvefi,

lui le erau greu s admitBrioché a fost

c ppu_ile pot avea un novirea
mecanis,de cont
contagiune.
dePvrajitorie. Judecton
arestat sub torie.Ju
påpu_ile pot aveaînvinovirea mi_crile lorpt
u
seama unor
intervenii satanice. un
mecanism
1 In
traducere:
celehru nnatl Râzândl înde
70-1697
 cticate în
comedia de bâlci s-au
D i nt e x t e l ep r a c t i c a

pástrat doar
dateaz din 1678: Les farces de l'amour et de lapuine. Cele mai
clesistice
ei). Apartincau
Apar ineau unui teatru condus de magie (Farsele
magiei genuu, Alard _i
Vandrebeck.
s ia l e m a g i e i ) .

naiv, trmpletiri actiune schematizat. De îi corespunde o

Cinfunn îm de replici crude cu fapt, actiunea
mi_cári
pentru

parade antrenante,acrobatice,
pretext
t
Sele, saluri c. cene de dans,
periculo.
tumbe
intrári _i ie_iri
C o m o t o a s cd i n s c e n a

ilor de bâlci era cât se poate de

C a d r u l r e p r e z e n t a i i l o r

simplu; întotdcauna însáin

Cadnlfmosfer
lorse
crea
atmosfer

picioare,_i
febril. Spectatorii de ränd se
inghesuiau in
Ruypáindspaiul barcii pân, la blocarea lui. ,Lojile" erau rezervate negustorilor
u T lto,

nind Spa mai genero_i.

oenerosi. DDeasupra intrrii, pe un fel de balcon, se fceau strigári
atorilor
loc
paradele de actori cu scopul de a atrage public.
Saveau
Cánd
italienii au început s întreasc trupele de bâlci, succesul acestora a
nare
deveniti maj mare. Ajutorul era substanial: stil de joc, procedee de scen, instructori
teatru _i actori propriu-zi_i. De asemenea, le inspira i un gust de mai mult
abilitate: incepänd de laîncadrarea cu personal a trupei, continuând cu repertoriile
s teTminand cu amenajarea slii (parter, loji, balcoane, scen).
Mult vreme, nemulumirea celor de la Comedie s-a manifestat surd. Când
insdi succesele acestor ,forains s-au accentuat, conflictul a izbucnit fäi_. Ca _i
a talienii, lupta s-a prelungit, cunoscând momente intense. Comedienii oficiali
cmeau så nu se dea piese pe mâna,saltimbancilor". La provocare, ace_tia räspund
u strángere rândurilor. Au loc plângeri, deschideri de procese, descinderi
70litiene_ti, devalizri puse la cale, interdictii _i alte msuri arbitrare. De fiecare
ak, napstuiii dovedeau c pot s renasc din propria lor cenu_. Publicul, excitat
da
0e lupta inceput, pe de o parte de orgoliul de a nule inea parte. Susinui
1 , pe de alt parte de pasiunea meseriei lor, ,les forains" gåseau mijloace
Se de a dejuca aciunea adversarilor. Parlamentul, la un moment dat, a
reprezenta numai paradc. Supunându-se, avea sjoace scene izolare
s cu
texte în i cu puina
a_a fel potrivite, încât unul lâng altul, bineineles alt
Magi natie a pectatorilor, s poat reface linia aciunii interzise. Un caz: la ce
t 1ecur gea
Un actor-cel autonza
Vorbegee ad Conditiei de a se rosti numai monologuri?
orbea, alti aspundeau prin semne sau simulau cîi rspund la ureche,
acesta imed rostea monologul
"lat proclama cu glas tare. Sau: actorul î_i fiind singur pe
imediat scena; venea interlocutorul su, care, date replici.
putea sa.
suPulea
lel, cu sá-i dea replica; faptul se repeta de câte se
ori trebuiau
fr ca

Amal ssáeseocoluri teriale dar nu cu tieri în text, dialogul complicitate morala

reconstituia,

Mnal
treaca
materiale
nu oficial . Spectatorii, în
actorii,
Maji
se
Se a
amuzau
Zicerea
mult de aceste
icial. Spo le încurajau.
stratageme _i
4
e acest tarziu, în secolul al a
conflictului,
stratageme

gen aveau xVIII-lea, intr-o

ctap
mai ingenioa.
Notåm, eau ssa
m, în acei
casta
devenind i mai
se înmultecasc,
lupt , înc un moment

ingenoAlard Sent
caracteristic. A l a r d in o ivp

orizonturi
de

noi pentr
unva

eK,coasociai la conducerea unei trupe, în utarea de

435
 leare, actort, publi
blic
practicate în comedia de
bâlci s-au
xtele
pineateaz din 1678: Les farces de l'amour påstrat doar puine. Cele mai
et de la
caracte
abirii
magiei). Aparineau
ale
unui teatru condus (Farsele
de Alard magie (Farsele
naiv, ingenuu, orespundeo
îi
aciune schematizat.
ncmatizat
_i
andrcbeck
De fapt,
Vandrebeck.
tinutmult pretext pentru împletiri replici crude
de
aiimult ericuloase, scene de dans,
mi_cári acrobatice,aciunca
cu
parade antrenante, intrári tumbe
eramai.

z0omotoase din scen , _i ie_iri

nnt0asc a tatiilor de bâlci era cât se
Cadrul reprezenta iilor

Cadnul rep fer fcbril. poate de simplu; întotdeauna insá

in
ul lor se c r e a
atmosfe
Spectatorii de rånd se
inghesuiau in picioare,
harcii pân la blocarea lui. ,Lojile" erau rezervate
cupanuorilor mai genero_i. Deasupra intrri, pe un fel de negustorilor i
specta
balcon, se fåceau strigári
de actori cu scopul de a
locparadele atrage public.
Siaveau
Când italienii au început sa întreasc trupele de bâlci, succesul acestora a
t ci mai mare. Ajutorul era substanial:
devenit
stil de joc, procedee de scen, instructori
it teatru i actori propriu-ZI_l. De asemenea, le inspira i un gust de mai mult

crhilitate: începând de la încadrarea cu personala trupei, continuând cu repertorile

si terminand cu amenajarea sálii (parter, loji, balcoane, scen).
Mult vreme, nemultumirea celor de la Comedie S-a manifestat surd. Când
insä succesele acestor ,forains" s-au accentuat, conflictul a izbucnit fi_. Ca i
cCu italienii, lupta s-a prelungit, cunoscând momente intense. Comedienii oficiali
cereau sanu se dea piese pe mâna,saltimbancilor". La provocare, ace_tia räspund
descinderi
C Strängere rândurilor. Au loc plângeri, deschideri de procese, De ftiecare
msuri arbitrare.
poitiene_ti, devalizri puse la cale, interdicii _i alte Pubicul, excitar
, tapåstuiii dovedeau c pot s renasc din propria lor cenu_. ae a
de lupta început, le tinea parte. Sustinui pe de o parte de orgoliul nu
miyloace
lor, ,les forains" gåseau dat, a
, p e de alt parte de pasiunea meseriei Parlamentul, la un moment
mgenioase de a dejuca aciunea adversarilor. scene 1zolate
hotkrát cá poreprezentanumai parade. Supunându-se, aveas joace i cu puin
altul, bineinteles
a_a fel potrivite, încât unul lâng
Cu texte in la ce
Un alt eaz: interzise.
magin a spectatorilor, poat s reface linia actiunii
Un a c t o r -
cel
autorizat

monologuri?
Curgea, în fata condiici de a se rosti numai
,Ceilal i ii ráspundeau prin s e m n e sau simulau
actorul
c i_i
îi rrostc
spund la ureche,
pe

nologul,
monole
rostea

a Ce acesta Sau:
actorul î_iare, fiind singur pe

dupá are imediat proclama cu glas tare.

care párásea sau,
interlocutorul
care,
date replei
imediat
SUena, putea sá-i dea scena; venea trebuiau
tärd c a
encta de
de câte
cac
se repeta
ori
reconstitua,

Astfel,
Mmal scu ocoluri materiale dar nu cu tieri în text, dialogul
replica; faptul
în
se
complicitate
morala

mal s Spectator
Uget se treacá peste interzicerea oficial .
incurajau.

actorii, se amuzau mult de aceste

s t r a l a g e n e a

i le conflictului,
c o n f l i c t u l u ,
strata

stratageme

Mai tàrzi într-o alt

ctap
ctap aa
de acest
v á d u v a

Ase
Cest - I e a ,într-o
u,în secolul al XVIII-lea, ingenioas. i
mai Alard
d e o r i z o n t u r inoipentru
gen aveau in devenind _i caracteristic.
dus s s e înmultcasc,
se
Notam, în aceast
ace înc un
moment

ndrebeck, coasSociai
drebeen lupt,
la conducere unei trupe,
în
c utarca
435
 cu Guyenet
întreprinderea lor, au închciat un acord
de
cOlaborarc
petrecut în primii ani adirect
s-a
yenet, directonu
Faptul
Academiei Regale de Muzic .
acord î_i împrumutau reciproc
clemenecolul ecolului al
XVIII-lea. In baza accstui
reprezenta iile lor de
divertismcnt: cäntárefi, dansatori,
costh miilo
midecoruri
COu
jloace
pentru
cra accla pe
Carc il raccau
dieniis ,,de la
comcdienii
Ins pasul mai important
cclcbrului Biancolelli,
va cpta astfel putinta
s-_i foire"
Dominique, fiul
într-un cadru sporit,
mai spectaculos, cu desfá_oare
dialoguri _i pärtia90are
áarti cantatc.
arlechinadele
Si acest fapt avea s indispun pe comedienii oficiali. Fac ntervenii pentr
s-ar spune c ,les f
,les pentry
ca acordul cu Opera s fic desfiin at. Aparent
forains"-a
Una din acestea: aveau sau
stratageme.
resemnat. In realitate inventaunoi textele interzise uzunare
interzise;, lalaunare
mentul
care erau
înscrise cu litere mari
rolurile înf _urate, pe ma
spectatorilor;
imediat dupá aceasta, prin
oportun le desf_urau în faa invizibile
särme pe cät cu putin
abile, erau coborâte din bolta scenei, pe ur
Actorii aveau grij s execute gesturile cât mai
figurau replicile. v,
în a_a fel, încât s dea impresiarit
care
pe
lipsa rostirii. Le cadenau ului
alexandrin _iastfel
compensánd s includ în elocvena mi_crii ideea din textul absent. În tevtela pe
voie s le rosteasc
föloseau _i forma versificat , _i proza. Nu tinea si
care aveau
se orientau dup intuiia momentului, temperatura sälii
aplice uniform un sistem; cunoscute improvizau cuvinte noi. Pentm
de joc a actorilor. Pe arii
dispoziia d dea întotdeauna rezultate sigure:
antrenarea slii dispuneau de un procedeu care
cu discreie printre spectatori, provoca
protagonistul slii, ajutat de gagi_ti diseminai
s se cânte în cor anumite cuplete.
E u_or s ne închipuim cu cât plcere publicul
de scen îl b tea un arlechin sau comper,
primea s intoneze, în tactul pe care pe
endormie... Comme un coucou que
cuplete ca acestea: ,Réveillez-vous, belle
l'amour presse.. La faridondaine,la farindodon.."
nou stratagema
Succesultrupelor de bâlci se aflau mereu în cre_tere. Fiecare închirind
era salutat i primit de public cu satisfacie. În 1713, J. B. Constantini,
cu conaucclce
Loatá suprafata de la Saint-Germain, a instalat patru trupe, fiecare
CI. Se lac pai importanti _i ca repertoriu: astfel, în repertoriul uneia din ele,
de
condusá de fiica lui Vandrebeck, gsim _i o pies de Lesage: Arlequln
Serendib. Cele mai gustate erau piesele presrate cu cântecele (arie1tancle
poate vorbi încá de ceca ce am înelege prin.oper comic"; îns, oric
tendinte se definesc. Din 1715 incepe s apar pe afi_e indicaia: , Vaute
dá din ce în ce mai mult atenie decorurilor _i costumelor. Sceneat
perfectionári, de la estrada de scânduri se tinde înspre o scen turnant . Intre
între
mayini, cu inventar tehnic, in rudiment chiar _i cu un fel de plac turn;muzicali
ant.
timp, întreprinderea de oper a lui Guyenet dând faliment, aic
personaiueaSsc ac
actoricesc avea s
îndrepte spre trupele de bâlci, bucuroase
se sgs
riei.
mai mult libertate de joc, mai multe aplauze, mai mult plåcere a *
 le criz. Regentul, cedand
1718,un u n moment unui val de
trului oficial,
dispunea suspendareaa presiuni venite din
parteatcatrulu

celebrat
celebra
fostcu fast,
reprezentaiilor
pe îns_i scena de la
de la
Saint-Germain
toria"
jeniis-au
a
in derut; îns,
aflat în.
revenindu-_i, vor Palais-Royal. Câteva luni,
fi din nou
arCe, ca în vremurile
rce,
ca
de început, la vechile
lor estrade: dinîn aren. Se vor
aive de marionete _.a. Totul era nou
acrobatii,
r e i n t o s

jocuri
nologuri, s-_i regáscasc
celeodádea imboldul reziste, înfrunte administraia, s
s s
indraznee,. sreia firul unei tradiii.
publicul, ceea
strecoare în texte aluzii
Cu doi ani înainte,
în1716, se petrecuse înc un
eveniment: revenirea
Apäreau in corpor
Apircau
oarecum ca
triumftori, chemai de italienilor.
Riccoboni (1674-1753). Era un vechi regent. Conductorul lor
Louis-André
era

sub numele de Lelio, specializat în roluri de

comedian, cunoscut în teatru
re fradusese în italiene_te mai muite indrgostit. Il pretuia pe Molière, din
comedi. ^i-a
ine nomade, dar fr prea mare succes, întrucät început cariera în fruntea unei
He finut mai înalt. Faptul îl va îndemna italienii nu agreau
genul comic
calahora mai mult vreme cu Dominique, s-_i încerce norocul la Paris. Aici va
in Franta pån în 1729. Avem de la el împrind cu acesta succesele. A rmas
_i dou opere publicate: o
intitulat Nouveau Théätre italien
(2 vol.,
colectie de piese
(1743). Dar de ast dat italienii nu vor mai1728) _i réformation du théátre
La
numai in italiene_te; între atinge strälucirea din trecut. Jucau
timp, publicul
slii, cu cortina artistic pedezobi_nuise
se s mai guste acest
Nici renovarea gen.
pasäre fenix, nu mai izbutea s care era
pictat în mod simbolic o
produc
tradiional, care altdat stârnise valuri de impresie
o deosebitä. Repertoriul lor
Con_tieni de e_ecul lor, caut soluii plcere, perimase.
se
de redresare. Un timp
1ar esc o alian actorii de la Comedia Francez,
cu
se
prea c

ainileze pe ,forains".în 1721 trec la o manevr invers: pentru ca impreuna sa

eTUl Saint-Laurent, pe un vechi vad al estradelor de bälci,instaleaz

se
in ndejdeasompruos
ca vor
capta în favoarea lor amintirea
predecesorilor. Dar _i aceast încereare rämas a
Ou. Moartea ducelui de Orléans, marele lor protector, avea sa le
lovitur. Párásesc a_eza dea ica
arasesc a_ezarea de la Saint-Laurent; saltimbancii vor rmâne din nou
singurii stpâni aici,* în casa lor,
Viata rupelor italiene sfär_it.publicului.
ca in Franaajutainu vaîncluadeîncsimpatia Secolul al XVIl-lea
inegistreaz, cu manifestri care nu sunt lipsite de inter
7.Publicul
In p yi-d
a
decenii ale secolului al XVIl-lea publeul
parteaAristoe
Partea sa dodOua-trei
sa de merit în definirea _i constituirea teatrului clasie trancez.
le-ar ti purut
purtt
ti
taptul le-ar Vencau
faptul

drept Aristocratii.
Bourgogne,
în gencro nu frecventau
Hôtel de etiheter
o de la regulile
scdere a
dar nobili tineri, prestigiului lorsocial _io
abatere
aten ia,
punindaurevum
sfidând, atrågând
nautragia
Olli tineri apoi
pe acelaeneri, dar în manier libertin ,
Pe in care

acela_i plan de agrement cu tavo

spectacolul de
teatru
 a publicului, aceea nents
pân dimineata. Partea cca mai substaniala tru
actorii fãceau sforarea lor adevärat, era alcatuit din populaia de mil care în fond
a Parisului
si, unde era cazul, a ora_elor de provincie. Adugm- lui z
nota ni
cu nota
vivace si în fond sincer - zgomotoas,
publicul din parter: militari, ucenici de notari r dar
i, basochieni,
n2ii servitori ai aristocrailor, disponibili de pe stráz1, muli din ace_tia negändind
biletul de intrare. Tarifele erau populare: u-se
vreodat s-_i plteasc cinci cet
intrarea la parter, zece locul în loj. Erau fixate prin ordonan poliieneasc. Mai
târziu, aceste tarife aveau s sporeasc. Este de discutat dac
preurile modice
în vedere comoditate pentru publicul doritor de instrucie _i de
aveau o
divertisment
sau exprimau mai degrab o lips de consideraie din partea autoritilor fat de
acest gen de manifestri.
La începutul secolului se ddeau reprezentaii numai de dou ori pe sptmân;
curând îns avea s se mai adauge o zi. Spectacolele începeau la orele dou
dup-amiaz; cu timpul regula a fost prsit, lsându-se teatrelor libertatea s
hotrasc dup necesiti.
Intre actori _i public existau de regul comunic ri afabile _i spontane. Se
respectau _i înelegeau s-_i vin în ajutor. Actorii se strduiau ca în spectacolelc
lor sá existe
puncte de satisfacie pentru toate categoriile lor de spectatori. De ac
de
exemplul, acele prologuri comice, rostite de regul nu de actori oarecarc, i de
catre insu_i
protagonistul trupei. De aici, de asemenea, strduina actorilo le a
Juca insufleit cu pasiunca artei _i a
meste_ugului lor, _i doar în al doica ndcare
cu

intentie lucrativ. La rândul lui, publicul îsi iubea actorii, le druia aplauzele
aveau nevoie, ddca
uc n
spectacolului important, se afla adesea de partea ac
luptele lor cu autoritatea.