prim-plan se află personajul
principal, puternic conturat, compoziţie
Pașoptism, Nuvela istorică:
Alexandru Lapusneanul, Costache Negruzzi
I Contextualizare
Pașoptismul desemnează perioada și
ideologia din preajma Revoluției din 1848.
 lupta pentru independența,
 unitatea și
 modernizareaȚărilor
Române.
Revista Dacia literară, apărută la Iași în 1840, care,
prin nume, reîntregește ființa națională.
Articolul Introducție scris de Mihail
Kogălniceanu reprezintă
 programul pașoptismului literar, dar și
 manifestul romantismului românesc.
Astfel, autorul evidențiează următoarele idei:
1. Necesitatea literaturii originale, naționale,
unitare,
2. Renunțarea la traduceri,
3. Realizarea unei limbi unitare.
4. Cel mai important aspect este însă inspiratia
din folclor, natura patriei si istoria
nationala.
II Cuprins
1. Incadrare în pașoptism prin două
trăsături
Nuvela Alexandru Lăpușneanul de Costache
Negruzzi a apărut chiar în primul număr al revistei
Dacia literară, în 1840, la Iași. Este o operă
reprezentativă pentru perioada pașoptismului
 prin tematica istorică,
 prin coexistența curentelor literare
(arderea etapelor),
 prin crearea unei limbi literare unitare.
 Prin străduința de a întemeia specia
nuvelei (scriitorii pașoptiști aveau
conștiința de întemeietori ai literaturii
române) face ca textul să fie un
exemplu inegalat de nuvelă, având:
conflicte puternice, ireconciliabile;în
riguroasă, naratorul este în general
obiectiv.
A. Inspirația din istorie:
În primul rând, textul se inspiră din faptele
reale, istorice,
 consemnate în Letopiseţul lui
Grigore Ureche (deşi autorul face
trimiteri in notele de subsol către
Miron Costin).
 Pentru a avea credibilitate în faţa
cititorilor, apar exprimări precum
„zice hronica”.
 Sunt reale anumite personaje,
 totuşi, autorul aduce si schimbări, în
funcţie de intentiile estetice. Deşi , în
realitate, boierul Moțoc nu mai este
prezent la a doua domnie, autorul îl
păstrează, pentru că are nevoie de un
tip al boierului intrigant, trădător,
reprezentativ pentru curtile feudale.
De asemenea, şi Stroici si Spancioc
pieriseră în Polonia datorită
uneltirilor domnului, dar în nuvelă ei
sunt cei care asigură atât echilibrul,
în opoziție cu boierul Moțoc, cât si
mâna destinului prin care va pieri
AL. Prin urmare, autorul se
inspiră din fapte istorice, dar le
transfigurează artistic într-o operă
literară ficțională.
B. Coexistența curentelor literare
În al doilea rând, pașoptismul arde etapele,
coexistând mai multe curente literare. Astfel, nuvela
aparţine romantismului, păstrând însă şi elemente
de clasicism si prefigurând şi realismul.
Este romantică prin:
- Inspiraţia istorică,
- Personajul excepțional în situaţii
excepţionale. L este înfăţişat într-o ipostază
demonică, cu manifestări uneori patologice,
fiind, în acelaşi timp, monstruos şi tragic.
Călinescu surprinde cel mai bine figura lui
romantică: „genialoid, plin de contradicţii,
un monstru moral[…]”.
1
 - Construcția personajelor în antiteză
(angelic – demonic, boieri patrioți-boieri
trădători)
- Culoarea locală (descrieri ale
vestimentației, ale interioarelor pentru a
evoca atmosfera acelor vremuri.
Elementele de clasicism sunt:
- Construcția riguroasă,
- Gradația conflictului
- Echilibru la nivelul limbajului: intre
arhaisme, neologisme, regionalisme
- Caracterul moralizator al finalului.
Elemente de realism:
- Tehnica detaliului semnificativ
- Crearea, pt prima data în literatura română a
personajului colectiv „norodul”.
2. Tema în două scene
Tema este de inspirație istorică, și anume
evocarea unei pagini din istoria natională, a
doua domnie a voievodului Alexandru
Lăpusneanu. Viziunea asupra lumii este însă
tributară romantismului, deoarece interesul
autorului este atras nu atât de relațiile politico-
sociale ale vremii, cât de destinul excepțional
acestui domnitor tiranic.
Două secvențe importante pentru temă sunt
întoarcerea voievodului în țară (prin care textul se
ancorează în istorie) și discursul de la biserică.
1. Întoarcerea în țară
Prima scenă surprinde revenirea lui L în
ţară .
 Fără a fi un adevărat patriot, el aduce armată
străină, turci şi oaste de strânsură, să-şi
recucerească tronul pierdut prin trădarea
boierilor (avea chiar alianţa turcilor).
 Toate acestea sunt rezumate pe scurt, în
incipit, de un narator - cronicar. Lăpușneanu
este întâmpinat de patru boieri care îi cer să
se întoarcă, iar el refuză.
 Detaliile însă conferă viaţă personajelor.
Boierii „se închinară până la pământ, fără a-i
săruta poala după obicei”. Prin acest gest
boierii nu-l recunosc domn.
 L îşi disimulează, deocamdată
nemulţumirea: „silindu-se a zâmbi”. Moţoc
îi cere să se întoarcă, „norodul nu te vrea,
nici te iubeşte şi măria ta să te întorci
înapoi...”.
 L izbucneşte de data aceasta cu toată mânia
şi violenţa, iar fizionomia îi trădează ura,
accentuată prin comparaţia: „a cărui ochi
scânteieră ca un fulger”.
 Răspunde cu fraze memorabile, care îi
accentuează hotărârea: „Dacă voi nu mă
vreţi, eu vă vreu, răspunse L a cărui ochi
scânteieră ca un fulger şi dacă voi nu mă
iubiţi, eu vă iubesc pre voi şi voi merge ori
cu voia, ori fără voia voastră. Să mă-torc?
Mai degrabă-şi va întoarce Dunărea cursul
îndărăpt. A! Nu mă vrea ţara? Nu mă vreţi
voi, cum înţăleg?”.
2. Discursul din biserică
O altă scenă importantă pentru temă este scena
din biserică,
 prin care se face trecerea de la realitatea
istorică la legendar. Domnitorul cheamă
boierii pe care îi asuprea în biserică pentru a
le propune împăcarea.
 Descrierea vestimentaţiei este semnificativă,
pe lângă culoarea locală, „pompa
domnească” şi „coroana Paleologilor”
sugerează puterea absolută pe care şi-o
arogă L.
 Însă, un alt detaliu al fizionomiei, pus în
evidenţă în momentul în care a sărutat
moaştele sfântului, sugerează demonismul şi
trecerea în legendă: „Spun că în minutul
acela el era foarte galben la faţă şi că racla
sfântului ar fi tresărit”.
3. Elemente de structura si compoziție
a. Naratorul/perspectiva narativă
O importanta trăsătură a nuvelei este
obiectivitatea naratorului. În general, și în această
nuvelă
 naratorul este obiectiv,
 relatând la persoana a III-a.
 Totusi, uneori naratorul se implică
subiectiv, mai ales când îsi judecă
personajul: „deşănţată cuvântare”, „urâtul
lui caracter”.
2
 b. Subiectul şi conflictele III. Incheiere
Nuvela are in centru un conflict puternic, În concluzie, această nuvela istorică rămâne
politic, între domnitor care vrea să-și recapete un model de neegalat in literatura romana,
tronul și să se răzbune și boierii care îl trădaseră. accentuând rolul de întemeietori al scriitorilor
Conflicte secundare: Ruxanda-Lăpușneanu, paşoptişti. A fost urmată de alte nuvele istorice,
Moțoc-AL precum A. Odobescu, Doamna Chiajna. Mihnea
Subiectul este construit echilibrat, iar etapele Vodă cel Rău.
acțiunii se suprapun celor patru părți ale nuvelei.
 Expozitiunea: are ca motto ”Daca voi nu
mă vreti, eu va vreu...’, și surprinde
întoarcerea lui vodă.
 Intriga, tot partea I, se contureaza în
discuția cu boierii si consta in hotărârea lui
vodă de a-și redobândi tronul si de a se
răzbuna pe boieri.
 Desfășurarea acțiunii este cuprinsă în
partea a doua, având ca motto „Ai sa dai
samă, Doamnă!...”: Lăpusneanu, reîntors la
tron, asupreste boierii, luandu-le moșiile,
arzân-du-le cetatile si omorându-i. Domnita
Ruxanda, impresionata, ii cere sa înceteze
actele de cruzime
 În punctul culminant III („Capul lui
Motoc vrem...”),voda isi cere iertare
boierilor si ii cheama la un ospăț de
împăcare, unde, insa, ii macelareste si face o
piramida din cele 47 de capete. Motoc este
dat pe mâna poporului, iar Stroici si
Spancioc se refugiaza in Polonia.
 Deznodamantul IV esențializat prin„De
ma voi scula, pre multi am sa popesc si
eu...”, îl surprinde pe vodă peste câtiva ani,
bolnav, pe moarte. Acesta se călugăreste,
dupa care ameninta din nou cu moartea.
Îndemnată de mitropolit, ajutată de boierii
fugari care se reîntorc, D Ruxanda il
otravește, speriata de amenințările lui voda .
Ca discurs, fiecare parte incepe cu un scurt
rezumat după care urmeaza o scena dialogată, in
care personajele sunt surprinse in confruntare
directă, ca intr-o piesă de teatru. Nicolae Iorga
numeste aceasta opera „o mare naratiune istorică
dramatizată”. Mottourile, elemente de
paratextualitate, reprezintă o replică esențială a unui
personaj.