Alexandru Lpuneanul

nuvel istoric

In istoria literaturii romane se disting trei mari etape care au determinat evolutia
acesteia: perioada pasoptista, epoca junimista si perioada interbelica. Intre anii 18301860, mai precis, in preajma revolutiei de la 1848 asistam la crearea unui climat necesar
modernizarii lit romane prin deschiderea catre Occident.
Perioada pasoptista este scena unor evenimente decisive pentru soarta natiunii
noastre, cum ar fi Revolutia de la 1848 si Unirea Principatelor, un loc tot mai important
in cadrul vietii spirituale ocupand literatura care incepe sa se diferentieze treptat de
celelalte domenii ale activitatii culturale. Scriitori importanti ai epocii, V. Alecsandri, M.
Kogalniceanu, N. Balcescu sau Dimitrie Bolintineanu sunt, in primul rand, luptatori
pentru crearea unei constiinte nationale puternice in randul maselor largi de oameni.
Preocupati de probleme ideologice si implicati in viata politica, scriitorii pasoptisti trec
peste orice divergente si adopta o pozitie monolitica in domeniul cultural. Un rol esential
in stabilirea unei directii unitare revine revistei ,,Dacia literara,, aparuta la Iasi, sub
redactia lui M. Kogalniceanu, in colaborare cu C. Negruzii si V. Alecsandri. Desi cenzura
a suprimat publicatia numai dupa 3 nr, programul enuntat in paginile ei a corespuns atat
de precis aspiratiilor momentului, incat s-a fixat in constiinta publica si a devenit linie
directoare pentru evolutia lit romane.
Ca mentor al generatiei pasoptiste in general si al revistei in special, Kogalniceanu
publica in primul nr articolul-program Introductie, considerat manifestul literar al
romantismului romanesc. Articolul debuteaza cu un mare omagiu adus initiatorilor presei
romanesti, Heliade Radulescu si Gh. Asachi si continua cu exprimarea intentiei de a le
duce mai departe opera, intregindu-le preocuparile, dar evitandu-le erorile. Dupa cum o
arata si titlul, revista isi propune sa se adreseze locuitorilor din toate provincile in care se
vorbeste limba romana si sa devina un repertoriu general al lit romanesti.
Marile merit al revistei consta in promovarea sustinuta a directiei nationale si populare in
literatura. Daca predecesorii incurajasera deopotriva creatiile originale si traducerile,
,,Dacia literara,, afirma ca originalitatea este ,,insusirea cea mai pretioasa a unei
literaturi,, si descurajeaza imitatiile. Punctul de vedere al lui Kogalniceanu este ferm: ,,
Dorul imitaiei s-a fcut la noi o manie primejdioas, pentru c omoar n noi duhul
naional. () Traduciile nu fac o literaturfiind ngrijorat de srcia literaturii romne,
ale crei opere se puteau numra pe degete. Ion Heliade Rdulescu lansase un apel
ncurajator ctre tinerii scriitori: Scriei, biei, orice, numai scriei! Interpretnd
ndemnul din punct de vedere cantitativ, multe publicaii ale epocii au ncurajat o
literatur mediocr, adesea imitat dup creaii siropoase occidentale, pervertind gustul
public. M. Koglniceanu avertizeaz asupra pericolului unei astfel de literaturi, care
elimin criteriul estetic si considera originalitatea ca fiind nsuirea cea mai preioas a
unei literaturi motiv pentru care combate traducerile care nu fac o literatur i
imitaia care omoar n noi duhul naional. Koglniceanu nu respingea traducerile din
principiu (a tradus el nsui), dar considera c acestea nu trebuiau s covreasc
literatura original, i, mai ales, nu trebuia tlmcit orice, indiferent de calitate. n
concepia lui era legitim a traduce i adapta orict, ns nu n detrimentul creativitii
autohtone, atrage atentia asupra abuzurilor si asupra maniei primejdioase de a imita fara

discernamant. Direct legat de dezvoltarea romantismului romanesc este apelul adresat

scriitorilor de a se inspira din realitatea autohtona indicandu-le sursele principale; istoria,
noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile
noastre destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa putem gais si la noi sujeturi de scris
fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii.,,
Un alt punct programatic precizeaza ca revista va lupta pentru constituirea unei limbi si a
unei literaturi comune tuturor romanilor si insista asupra ,,unei atitudini critice obiective
si constructive.,,Critica noastra va fi nepartimitoare, vom critica cartea, iar nu persoana.,,
O creatie ce reflecta dezideratele literaturii pasoptiste este ,,Al. Lapusneanul,, de C.
Negruzzi, prima nuvel istoric din literatura romn, publicat n perioada paoptist, n
primul numr al revistei Daciei literare, cu titlul originar Scene istorice din cronicile
Moldaviei. (1840) Nuvela ilustreaz dou dintre cele patru idei formulate de
Koglniceanu n articolul program Introducie: promovarea unei literaturi originale i
necesitatea inspiraiei din istoria naional. In literatura se vorbeste despre aceasta specie
o data cu aparitia nuvelei Al. Lapusneanu. Coexistena elementelor romantice cu
elemente clasice ntr-o oper literar este o trstur a literaturii paoptiste. Ulterior,
nuvela a fost inclus n ciclul Fragmente istorice, din volumul Pcatele tinereilor.
Privita in ansamblu, opera se situeaza la confluenta a trei curente literare majore,
clasicismul, realismul si romantismul.
In primul rand, opera literar Alexandru Lpuneanul este o nuvel istoric de
factur romantic, o specie epic n proz, cu o construcie riguroas, avnd un fir narativ
central. Intriga este una concis, perspectiva narativ este una obiectiv, iar faptele,
verosimile. Personajele sunt relativ puine, caracterizate succint, gravitnd n jurul
personajului principal,
Romantismul este vizibil in tema si in viziunea autorului asupra personajului
principal, construit din contraste, valorificand procedul antiteza angelic demonic, prin
autorul urmarind destinul sinuos al domnitorului, de la ipostaza de conducator, aflat in
culmea gloriei si a puterii, la aceea de om terorizat de apropierea mortii, respectarea culorii
epocii . Dezvoltandu-se in perioada romantica istorica, opera reconstituie o peoca din trecut
transfigurand realitatea ilustrata de documente in fictiune.
In al doilea rand, este o nuvel istoric pentru c este inspirat din trecutul istoric.
Totodata, elementele romantice se mpletesc cu cele clasice: echilibrul compoziiei,
construcia simetric, aspectul verosimil al faptelor, caracterul obiectiv al naraiunii.
Interesul pentru culoarea local deschide drumul observaiei realiste a cadrului prin
tehnica detaliului, semnificativ fiind caracterul pictural al unor scene, fiind o remarcabila
confirmare a justetei manifestului estetic al romantismului romanesc, inclus in art
Introductie. Amestecul genurilor literare asigura tensiunea dramatica a povestirii; de
pilda, finalul nuvelei este extrem de tensionat prin aglomerarea faptelor: Lapusneanu
refuza cu violenta sa se calugareasca, ameninta sa-si ucida fiul, Ruxanda este sfatuita de
boieri sa-si otraveasca sotul si, in fine, isi fac aparitia cei doi boieri fugari, dusmanii
inversunati ai voievodului. La dramatismul nuvelei contribuie si replicile memorabile; nu
numai ca Lapusneanu are o moarte cumplita, dar ea este insotita de cuvintele justitiare ale
ucigasilor: invata sa mori...! Lapusneanu se construieste, in primul rand, prin replici si
actiune, adica prin metode preluate din arta dramatica.

Valoarea nuvelei este sustinuta prin afirmaia lui G. Clinescu: nuvela istoric
Alexandru Lpuneanul ar fi devenit o scriere celebr ca i Hamlet dac ar fi avut n
ajutor prestigiul unei limbi universale.
Considerat ntemeietorul nuvelei istorice romneti i primul scriitor care valorific
ntr-o creaie literar cronicile moldoveneti, conform esteticii romantice a contextului
literar pasoptist, scriitorul Costache Negruzi declar ca izvor al nuvelei Letopiseul rii
Moldovei de Miron Costin, de unde preia pentru episodul omorrii lui Mooc care fusese
decapitat in Polonia, impreuna cu alti boieri pentru uneltire din nuvel, i se atribuie screna
uciderii boierului Batite Veveli cu acordul domnitorului Alexandru, fiul lui Ilia, iar scena
de razvratire a maselor populare ce pretind, in nuvela, capul lui Motoc, s-a petrecut in
realitate in timpul domniei lui Ilias-Voda. Asadar chipuri, fapte si intamplari, unele
abatandu-se de la adevarul istoric, dar contribuind la sporirea dramatismului constructiei
epice., Abaterile de la realitate consemnate in cronici se dovedesc creatoare in planul
constructiei ce castiga prin imbinarea unor scene demne de relevat.
Se impune astfel o disociere intre adevarul istoric retinut in cronici si fictiunea
artistica ce infatiseaza chipuri memorabile si intamplari menite sa impresioneze.
Personalitatea domnitorului Alexandru Lpuneanul ns, e conturat n Letopiseul
rii Moldovei de Grigore Ureche. Tot din cronica lui Ureche preia scene, fapte, replici,
precum mottoul primei i ultimei pri, desi, potrivit cronicii lui Ureche boierul Motoc s-a
refugiat in Polonia impreuna cu Stefan Tomsa, toate contribuind la dramatismul
constructiei epice. Naratorul ii confera inviere fizica, pentru a-l ucide moral si fizic si
pentru a-i atribui un sf pe masura lipsei lui de caracter. Fiind un text artistic, autorul
apeleaya la veridicitatea evenimentelor.
Scriitorul se detaeaz de realitatea istoric prin apelul la ficiune i prin viziunea
romantic asupra istoriei. Astfel, din evenimentele consemnate de cronicar, autorul preia
mprejurrile venirii lui Lpuneanul la a doua domnie, solia boierilor trimis de Toma
pentru a-i mpiedica ntoarcerea, uciderea celor 47 de boieri, arderea cetilor Moldovei,
boala, clugrirea i moartea prin otrvire a domnitorului. Negruzzi omite sau modific
unele fapte istorice precum decapitarea lui Mooc la Liov, dar aciunea nuvelei se pstreaz
n limitele verosimilului. Astfel scriitorul apare in ipostaza unui etnograf folosind detalii
vestimentare, arhitecturale, descrierea cutumelor, a mentalitatilor epocii medievale. Uneori
recurge la licente istorice sau preia unele expresii folosite chiar de cronicari.
Adeseori cititorul poate confunda persoana, personalitatea istoric i personajul
literar. Personajul ilustreaz un tip uman, iar existena sa se datoreaz viziunii autorului
care e n conformitate cu ideologia paoptist. Persoana sau personalitatea istoric e
consemnat n cronici sau lucrri tiinifice. Spre exemplu, vornicul Mooc, postelnicul
Veveri i sptarul Spancioc fugiser la Liov i nu mai triau n a doua domnie a lui
Lpuneanu. Ca personaje, ele ilustreaz tipuri umane, precum boierul trdtor i
linguitor, boierii cu iubire de moie, autorul atribuindu-le alte destine i profiluri
psihologice.
Tema, de natura istorica, reprezinta evocarea unei perioade zbuciumate din istoria
Moldovei la mijlocul secolului al XVI-lea, a doua domnie a lui Lpuneanul (1564 -1569),
lupta pentru impunerea autoritii domneti i consecinele deinerii puterii unui domnitor
tiran, intr-o perioada istorica in care luptele pentru tron insemnau varsare de sange.

Moldova celei de-a doua jumatati a sec alXVI-lea devine un spatiu fictional in care
guvernarea unui domnitor tiran pentru care obisnuinta de a ucide, la inceput pentru a se
razbuna, devine patima si placere.
Titlul-sit in centrul atentiei personajul principal si eponim, reprezentand forma
articulata a numelui care da culoarea epocii-arhaism morfologic.
Constructia nuvelei este simetrica, incipitul reprezentand intrarea in viata
Moldovei a voievodului i finalul, iesirea lui din viata tarii, prin moartea tragica aflata sub
semnul blestemului, ambele remarcandu-se prin sobrietate, iar stilul lapidar se aseamn cu
cel cronicresc. Paragraful iniial rezum evenimentele care motiveaz revenirea la tron a
lui Lpuneanul i atitudinea lui vindicativ. Frazele finale relateaz sfritul tiranului n
mod concis, lapidar i obiectiv, iar portretul votiv susine verosimilitatea: Acest fel fu
sfritul lui Alexandru Lpuneanul, care ls o pat de snge n istoria Moldaviei. La
monastirea Slatina, zidit de el, unde e ngropat, se vede i astzi portretul lui i al familiei
sale.
Actiunea este prezentata, intr-un crescendo dramatic, care sporeste in intensitate, urmarind
regulile echilibrului si simetriei compozitionale, fiecare conflict pregatind si grabind
deznodamantul.
Discursul narativ are o constructie riguroasa, echilibrata, clasica prin evoluia gradat
a subiectului epic, prin dramatizarea scenelor prin dialog, prin armonia si echilibrul celor
patru pri, precedate de cte un motto rezumativ, care amintete de modul n care se
construiesc piesele de teatru, unde fiecrui moment al subiectului i corespunde cte un act.
Nuvela are o structura specifica fiind alcatuita din 4 episoade i fiecare dintre acestea se
deschide printr-un motto n care se sintetizeaz principalele coordonate ale aciunii din acel
episod, atrage atentia asupra faptelor esentiale avand functie constativa sau anticipativa,
marcand si devoltarea gradata si tensionata a faptelor intr-o inlantuire liniara din care se
pot desprinde si momentele subiectului. Caracterul dramatic al textulul este asigurat de
rolul capitolelor n ansamblul textului, asemenea unei piese de teatru, de realizarea scenic
a secvenelor narative, de utilizarea predominant a dialogului.
Naraiunea i descrierea sunt reduse, avnd rolul de a crea suspansul sau de a anticipa
aciunea, aa cum apare descrierea romantic a cetii Hotinului.
Partea I Dac voi nu m vrei, eu v vreu.. reprezinta rspunsul dat de Lpuneanul
soliei care i ceruse s se ntoarc napoi pentru c norodul nu l vreacuvintele ascunzand o
amenintare subtila si anticipeaza atitudinea sa fata de boieri, ; partea a II a Ai s dai
sam, Doamn! ameninarea vduvei cu 5 copii care o critic pe domnia Ruxandra c
nu-i oprete soul de la omoruri, considerand-o complice la crimele infaptuite de L.; partea
a III-a Capul lui Mooc, vrem! dorina poporului care-l condamn pe Mooc pentru
toate nemulumirile; partea a IV-a - De m voi scula, pre muli am s popesc i eu. ameninarea rostit de Lpuneanul aflat pe patul morii.Intr-un moment de luciditate
ameninta cu moartea pe toti cei care-i considera vinovati de acest complot.
Principiul de compozitie este cel cronologic, singura abatere este secv retrospectiva din cap
II in care apare evocat destinul urmasilor lui Petru Rares, episod incheiat cu motivatia
casatoriei lui L cu domnita Ruxandra. .Tehnica narativa-inlantuirea
Evolutia firului narativ este luniara, respectand succesiunea cronologica a evenimentelor.
Fiecare capitol reprezinta un moment al subiectului.

Capitolul I cuprinde expoziiunea i intriga. Lpuneanul se ntoarce la tronul

Moldovei cu sprijin turcesc in 1564 i e ntmpinat la Tecuci de solia lui tefan Toma,
format din: Mooc, Veveri, Spancioc i Stroici. Intriga reprezinta hotararea domnitorului
de a-si relua tronuli dorinta de razbunare fata de boierii tradatori. Impresia de veridicitate
este sustinuta si prin precizia plasarii actiunii in timp, a doua domnie a lui L si in spatiu,
Moldova.
Timpul i spaiul aciunii sunt astfel precizate i confer verosimilitate naraiunii. n
primele trei pri evenimentele se desfoar ndat dup revenirea la tron, iar n ultima
parte, patru ani mai trziu, se prezint moartea domnitorului. Spatiul ales alc un decor
romantic, cortul din dumbrava de la Tecuci, palatul domnesc din Iasi, mitropolia, curtea
domneasca din cetatea Hotinului.
Evenimentele declansate de reluarea tronului de Al. Lapusneanul prezentate n partea
a doua a nuvelei constituie desfurarea aciunii. Lpuneanul i reia tronul, Toma fuge
n Muntenia, domnitorul incendiaz toate cetile cu excepia Hotinului pentru a distruge
averile boiereti sau chiar omoar boieri, desfiinteaza armata pamanteana. Domnia
Ruxanda intervine pentru a-l ruga s nceteze omorurile, iar Lpuneanul i promite un
leac de fric.
Partea a III-a cuprinde mai multe scene romantice, prin caracterul memorabil sau
exceptional, printre care i punctul culminant al aciunii: piramida fcut din 47 de
capete boiereti. Lpuneanul particip la slujba de la biseric, apoi ine un discurs
ndemnndu-i pe boieri la mpcare i la un osp, incercand sa-i convinga pe boierii
prezenti in biserica se sinceritatea intentiilor sale: ,,Sa traim de acum in pace, iubindu-ne ca
niste frati,, Ospatul organizat la palat este un semn al impacarii. Dup ce spiritele se
ncing, ncepe mcelul. Boierii vor fi ucii, iar din capetele lor va face o piramid cu
capetele celor 47 de boieri ucisi, asezati dup rangul fiecrui boier, era leacul de fric
pentru domnia Ruxanda. Mooc e dat pe mna mulimii care l va omor.
Ultima parte a nuvelei prezint deznodmntul, moartea tiranului prin otrvire.
Dup patru ani de cumplite evenimente, Lpuneanul se retrage n cetatea Hotinului.
Bolnav de friguri, ,,de lingoare,, si simtindu-se la ,,usa mormantului,, domnitorul este
clugrit, cerandu-i mitropolitului iertarea pacatelor. Totodata promite ca, daca va scapa de
boala, se va calugari la manastirea Slatina. Cnd i revine, amenin s-i ucid pe toi,
inclusiv pe propriu-i fiu. Doamna Ruxanda accept sfatul boierilor de a-l otrvi. Cei care
svresc aceste act sunt Spancioc i Stroici. Conceput binar, in doua trepte narative,
deynodamantul are accente cronicaresti: ,,Astfel fel fu farsitul lui Al. L care lasa o pata de
sange in istoria Moldovei.,,
Un alt element specific speciei nuvela este conflictul complex care pune n lumin
personalitatea puternic a personajului principal. Natura conflictului este de esen
psihologic i social. Conflictul psihologic vizeaz cele dou aspecte ale personajului:
Principalul conflict exterior este de ordin politic si social si privete relaia antitetic dintre
Lpuneanu i boieri, pe de o parte, pe de alt parte Lpuneanu Doamna Ruxanda. n
cadrul conflictului cu boierii se individualizeaz nfruntrile cu Mooc, apoi grupul
Spancioc-Stroici. Impunerea autoritatii domnesti in fata boierilor a constituit in sec al XVIlea un factor de progres, dar mijloacele alese de L sunt sangeroase, caracteristice tiranului
feudal. Actele personajului sunt motivate psihologic: cruzimea devine expresia dorintei de
razbunare pentru tradarea boierilor in prima sa domnie. Exista si un conflictsecundar intre

domnitor si Motoc, boierul care il tradase si care particularizeaza dorinta de razbunare a

domnitorului, fiind anuntat in I cap si in cap al III-lea.
Caracteristic prozei de factura romantica, conflictele exterioare plaseaza
personajele intr-o relatie de antiteza. Din acest punct de vedere se poate vorbi despre
conflictul dintre Lpuneanul si Doamna Ruxanda din cap II, dar si conflctul
iNTERIOR: Lapusneanul, Ruxanda Doamna de natura morala.
Astfel, Negruzzi exceleaza in folosirea antitezei. Pe de o parte, sunt plasate n
opoziie personaje, nu numai cele principale, ci i personajele episodice: Spancioc i
Stroici se detaeaz de Mooc prin refuzul lor de a-l sluji pe Lpuneanul i prin rolul lor
important n eliminarea din scaunul Moldovei domnului tiran. Pe de alt parte, putem
vorbi i despre scene antitetice: absenta din cronica lui Ureche, scena discursului lui
Lpuneanul de la biseric este o ficiune a lui Negruzzi cu scopul de a sublinia cruzimea
mcelului de la osp din scena imediat urmtoare.
Personajul principal
Naratiunea istorica aduce in prezent viata de la jum sec al XVI-lea, cu scene, cu
rasturnari de situatii, cu fapte iesite din comun dar si cu eroi exceptionali. Din galeria de
personaje atestate documentar se desprind unele personaje principale, Al. Lapusneanul,
altele secundare ca Motoc sau doamna Ruxanda, episodice precum Spancioc si Stroici si
personaje figuranti, boierii fara nume, slugile si calugarii.
Autorul ne propune prin figura domnitorului Alexandru Lpuneanul, actantul
nuvelei cu acelasi nume, un personaj romantic, excepional, care acioneaz n situaii
excepionale, precum scena uciderii boierilor sau a pedepsirii lui Mooc, un personaj plat
deoarece este construit dupa o singura dominanta, egal cu sine insusi pe parcursul intregii
desfasurari a actiunii, complex si contradictoriu. Prima nuvel istoric din literatura romn
nu aduce n faa contemporanilor un model de patriotism, ci un antimodel de conductor, al
carui portret complex este realizat progresiv, completandu-se cu fiecare secventa a epicului.
De fapt, personajul ascunde o viata interioara bogata in care se intalnesc cinicul, tiranul,
ambitiosul, diplomatul, ipocritul, violentul, disimulantul si susceptibilul.
El ntruchipeaz tipul domnitorului tiran i crud, construit din contraste i are o
psihologie complex, caliti i defecte puternice, un damnat romantic (G. Clinescu).
Daca la inceput emana forta, inteligenta si autoritate despotica, la sfarsit se prabuseste
ramane un biet trup omenesc ce se lupta cu moartea. (G. Calinescu)sadica . Treptat
dorinta lui de razbunare devine placere de a ucide, frica de a nu pierde tronul devine
obsesie ce-i intuneca ratiunea, iar suferinta altora devine un prilej de satisfactie.
Personajului i este evideniat o trstur esenial creia i se subordoneaz altele,
secundare. Astfel, n goana dup putere, Lpuneanul se dovedete a fi crud, hotrt,
viclean, disimulat, inteligent, bun psiholog, abil politic, fiind totodat puternic
individualizat i memorabil, dorina de putere cumulat cu setea de rzbunare datorit
trdrii din prima domnie; abilitate politic; inteligen i viclenie; tenacitate i hotrre de
neclintit; disimulant; bun cunosctor al psihologiei umane; impulsivitate, temperament
violent, cruzime diabolic. Domnitorul este tipul barbatului puternic atat fizic, cat si moral,
instinctele fiind ascunse in structura moralitatii. Aspectul sau impozant pretinde respectful
superioritatii. Pierzand domnia din cauza complotului boierilor, el isi stabileste o strategie

de lupta pentru redobandirea autoritatii. Capacitatea de a reveni in acelasi cadru istoric, de

a impune alte conditii face din el modelul neinvinsului de la prima batalie.
Personaj excepional, Lpuneanul este construit n spiritul esteticii romantice, din
caliti i din defecte, iar situaiile excepionale n care se afl sunt menite s-i demonstreze
felul su de a fi, un inadaptat voluntar intr-un univers insuficient in suficienta sa. Poate fi
generos deoarece recunoaste calitatile unor vrajmasi pe care ii apreciaza, cu doamna
Ruxanda d dovad de falsitate i disimulare, cand isi saruta si imbratiseaza sotia, fiind
cuceritor, ca mai apoi sa devina violent si sa treaca de la apelative ,, frumoasa mea
doamna,, la ,,muiere nesocotita,, ( Se cstorise cu ea ca s atrag inimile norodului n
mintea cruia era nc vie amintirea lui Rare, de impulsivitate i violen (- Muiere
nesocotit! strig Lpuneanul srind drept n picioare, i mna lui, prin deprindere, se
rzm pe junghiul din cingtoarea sa; dar ndat stpnindu-se se plec, i rdicnd pe
Ruxanda de jos[]), viclenie i duplicitate cnd i promite leacul de fric ( oferindu-i n
schimb piramida de 47 de capete ale boierilor), cruzime, bucurndu- se de spaima ei cnd
lein Femeia tot femeie, zise Lpuneanul zmbind; n loc s se bucure, ea se sparie.
El este caracterizat direct de ctre narator sau alte personaje, dar i indirect, prin
fapte, limbaj, comportament, relaiile cu alte personaje, gesturi, atitudine, vestimentaie.
Fora excepional a personajului domin relaiile cu celelalte personaje, care sunt
manipulate de domnitor. Sugestiv pentru catacterizarea personajului este motto-ul primului
capitol, ,,Daca voi nu ma vreti, eu va vreau,, care reflecta atitutinea autoritara si ambitia de
a se impune, ignora vointa si opozitia poporului. Reintoarcerea lui in Moldova cu ajutor
turcesc demonstreaza abilitatea politica, inteligenta, influent ape care o detine, deoarece a
ales sa sacrifice poporul pentru interesul personal. In cap II personajul este caracterizat din
perspective naratorului ,,nu avusese vrese a dezvalui uratul sau character,, conturandu-se
tipul domnitorului tiran care le induce boierilor o teama permanenta din perspective
razbunarii. Fiecare aparitie a lui Lapusneanu provoaca frica, teama, nesiguranta in randul
celor apropiati, fiind recunoscut pentru cruzime si consecventa.
Faptele si atitidinile domnitorului revenit la domnie dezvaluie si alte trasaturi:
autoritate, nechibzuinta, o cruzime extrema, aduna toata puterea in mainile sale, inducand
teroare in momentul cand pune capetele boierilor ucisi in poarta curtii domnesti. Scena
constituie si un prilej pentru autor de a pune in antiteza pe domnitor, care intruchipeaza
tipul demonic, adresandu-se la inceput cu respect si supunere, insa faptele sale contrazic
aceasta aparenta, dovedind disimulare, impulsivitate si violent si domnita Ruxanda, tipul
angelic, care manifesta bunatate, supunere, respect, sinceritate si afectiune, respecta
adevarul si dreptatea, dovedind dreptate in abordarea problemei. Portretul domnitorului
este potentat si prin antiteya cu tinerii boieri, Stroici si Spancioc ,,pre buni patriti,,
O alta secventa ilustrativa este scena discursului din biserica din cap III, prilej pentru
autor de a valorifica si alte mijl de caracterizare a personajului: relatia cu celelalte
perosnaje si vestimentatia. Lapusneanu pregateste in detaliu aparitia sa, jucand rolul
conducatorului drept si cinstit, care isi regret faptele si propune impacarea cu boierii si
poporul. Vestimentatia fastuoasa si impunatoare este specifica momentului. In timpul
slujbei este apparent patruns de semnificatia religioasa a momentului, smerit, gesturile sale
sugerand acest lucru ,,face cruce, se inchina la icoane,, iar ipocrizia sa se evidentiaza printro sugestiva interventie divina ,, racla tresare,,.In timpul discursului nu sta printer oameni ci
urca in strana pentru a domina cu privirea, pentru a-si arata indirect autorutatea.

Discursul dovedeste inteligenta diabolica, sfidand divinitatea, mintind in biserica,

abilitate, cunoaste psihologia oamenilor, mai ales a poporului, de accea este convingator.
Prin trimiterile la textul biblic el manipuleaza poporul, creand o imagine despre sine
pozitiva. Finalul, modul in care personajul isi gaseste sfarsitul devine expresia deplina a
modului in care acesta intelege sa isi asume conditia. Domnitorul Moldovei ajunge la un
sfarsit existential determinat de boieri, de mitropolit, de sotia sa Ruxandra, in raport cu a
carei individualitate s-a aflat intr-o pronuntata antiteza, in mod specific romantic si in
spiritul propriei sale personalitati. Fiind otravit de aceasta, el nu mai are nicio o putere
asupra propriului destin, moartea sa devenind o fatalitate. Episodul final al nuvelei poarta
cu sine un tragism romantic, incheiat in mod pozitiv, prin inlaturarea elementului negativ.
Astfel, asemenea unei proiectii, a unei singure imagini, personajul inglobeaza prin
evolutia sa, prin atitudinile sale, prin idei si actiuni, intr-o transpunere metaforica, evolutia,
atitudinea, ideile si actiunile unei intregi epoci.
a. de ctre narator Rdea; muchii i se suceau n rsul acesta i ochii lui hojma clipeau.
b. de alte personaje: Crud i cumplit este omul acesta.(mitropolitul Teofan), sngele
cel pngrit al unui tiran ca tine(Spancioc).
c)autocaracterizarea : n-a fi un ntru de frunte, cnd m-a ncrede n tine?
Indirect
a. prin fapte, prin comportament( inteligen, abilitate, disimulare, sadism, cruzime);
b. prin limbaj, replicile sale fiind memorabile ( Dac voi nu m vrei, eu v vreu[]i
dac voi nu m iubii, eu v iubesc pre voi i voi merge cu voia ori fr voia voastr., De
m voi scula, pre muli am s popesc i eu, Proti, dar muli!.
Mimica a carui ochi scanteiara ca un fulger dezvaluie fondul moral al personajului,
impulsivitatea si amenintarea indirect la adresa boierilor. Limbajul jicnitor ,,Ticalosul acela
de Tomsa,, arata pornirea manioasa a perosnajului, revolta sa fata de atitudinea boierilor,
aratandu-le indirect ca sunt tradatori, lipsiti de verticalitate morala, interesati doar de
privilegiile perosnale, nu si de soarta tarii. Din dialogul cu Motoc se remarca inteligenta
diabolica a domnitorului, dar si planul cinic pe care il alcatuieste, intentia de a-l sacrifice pe
Motoc pentru a potoli multimea. Totodata autorul valorifica antiteza pentru a surprinde si
alte insusiri ale domnitorului, viclean, hotarat si ambitios, agresiv, pierde orice urma de
incredere in boierii tarii, in comparatie cu Motoc care este las si lingusitor, ascunde
adevaratele intentii, oportunist si accepta umilinta.
c. prin relaiile cu celelalte personaje, cu doamna Ruxanda, cu vornicul Mooc, cu
Spancioc i Stroici.
Domnitorul Alexandru Lpuneanul este: personajul principal al nuvelei nfiat n
evoluia sa( prezent fiind n toate momentele aciunii); personaj excepional, construit
n spiritul esteticii romantic.
Avnd capacitatea de a ne surprinde ntr-un mod convingtor, Lpuneanul este un
personaj rotund, spre deosebire de celelalte personaje individuale, plate, construite n
jurul unei idei sau caliti.
In cap II personajul este caracterizat direct de catre narator
Totodata, personajul este caracterizat si in relatia cu Doamna Ruxanda un personaj
secundar, de tip romantic, construit n antitez cu Lpuneanul: blndee cruzime,
caracter slab caracter tare. Ea nu acioneaz din voin proprie nici cnd i cere
domnitorului s nceteze cu omorurile, nici cnd l otrvete.

Boierul Mooc reprezint tipul boierului trdtor, viclean, la, intrigant. Nu urmrete
dect propriile interese. De aceea l trdase pe Lpuneanul n prima lui domnie, iar la
ntoarcerea acestuia, l linguete. Este la n faa primejdiei, ncercnd s-l conving pe
domnitor s nu-l dea pe mna mulimii.
Personajele episodice, Spancioc i Stroici au rol justiiar. Ei reprezint boierimea
tnr, iubitoare de patrie, dar sunt i cei care o sftuiesc pe domnia Ruxanda s-i
otrveasc soul, asistnd apoi la ultimele clipe ale domnitorului.
In relatie cu domnitorul apare si personajul colectiv, mulimea razvratita, apare
pentru prima dat n literatur romn. Psihologia mulimii este surprins n mod realist si
fin: credulitate, impulsivitate, iritabilitate, urmarite in mod deosebit in cap III. Ea venise
fr s tie pentru ce au venit i ce vrea. La nceput gloata pare nehotrt, nu se atepta ca
domnitorul s-i ntrebe ce vor, apoi cer ntr-un glas capul lui Mooc. Arta naratorului const
n surprinderea gradat a strilor psihologice ale mulimii.
In concluzie, consider ca Al. Lapusneanu, modelul uman promovat de C. Negruzzi,
este cel al tiranului, al despotului, al fiintei al carei substrat are menirea de a promova
numai raul, demonicul si infernalul, prefigurandu-se ca individualitate ce reflecta, prin
atitudinea si predestinarea sa, expresia fatalitatii si a incercarii de a o rationaliza.
Naratorul este omniscient, sobru, detaat, predominant obiectiv, extradiegetic, ns
pe alocuri subiectiv, de ex cand denumeste discursul lui L in biserica ,,denat cuvntare,,
sau cand foloseste epitete de caracterizare precum: tiran, curtezan, mielul boier,,. Se
observa tendinta de obiectivare a perspectivei narative, in sensul sustinerii verosimilitatii
intamplarilor prezentate, naraiunea se realizeaz la persoana a III-a, cu focalizare zero,
viziunea dindrt. Ea se desfoar linear, cronologic, prin nlnuirea secvenelor
narative. Naratiunea dinamica se intersecteaza cu dialogul care ii confera dramatism
(dialogul cu boierii, la inceput, dialogul cu d-na Ruxanda, cel cu Motoc inainte de a-l preda
multimii si cel cu mitropolitul), subliniind si conflictul dintre domnitor si boieri. Este
valorificata si descrierea de tip tablou, in descrierea salii de oaspeti si a comesenilor, a
ceremonialului si ospatului domnesc, si descrierea de tip portret, cea a doamnei Ruxanda.
In ceea ce priveste registrul stilistic, se remarca stilul sobru, dar nu lipsit de
elemente lexicale, expresii populare ( mulimea rmas cu gura cscat), regionalisme
(clipal), care asigura autenticitate intamplarilor povestite, circumscrise unei anumite
perioade istorice si unei anumite zone geografice, dar i neologisme care conserv forma
de secol XIX i constituie chiar figuri de stil, precum comparaia, acest din urm cuvnt
fu ca o schinteie electrics. Impreuna cu elementele de vestimentatie sau a
ceremonialului legat de ospatul domnesc, ele ajuta la reconstituirea epocii Stilul narativ se
remarc prin concizie, (formularea concisa a replicilor), sobrietate, claritate, echilibru ntre
termenii arhaici i neologici, simplitatea topicii. Fol procedee specifice textului dramatic:
prezentarea intrarii si iesirii personajului din ,,scena,, precizari legate de ton, mimica,
gestica.
Printre modalitile narrii amintim relatarea prin care evenimentele sunt prezentate
rezumativ sau panoramic, dar i prezentarea, cum ar fi scena uciderii celor 47 de boiari.
Prezena naratorului se face simit prin topica afectiv: aceast denat
cuvntare, ticlosul boier, nenorocitul domn. Acestea au rolul de a caracteriza direct
personajele. Limbajul personajelor este i el un mijloc de caracterizare i concentreaz

atitudini, red trsturi n mod indirect, prin replici memorabile, cum e cea dat de
Lpuneanul soliei care voia s-l mpiedice a intra n ar: Dac voi nu m vrei, eu v
vreu.i dac voi nu m iubii, eu v iubesc pre voi i voi merge ori cu voia, ori fr voia
voastr. S m-ntorc? Mai degrab-i va ntoarce Dunrea cursul ndrpt.
In opinia mea, avand in vedere ca nuvela a fost scrisa in prima perioada pasoptista, a
carei literatura se caracterizeaza prin coexistenta curentelor, opera Al. Lapusneanul va
reprezenta reintoarcere spre trecut, crearea unui personaj exceptional, preferinta pentru
scene tari si rasturnari de situatie.
In concluzie, consider ca nuvela este punctul de plecare al dezvoltarii prozei
nuvelistice despre care G. Calinescu afirma ,,...ar fi devenit o scriere celebra ca si hamlet,
daca lit romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale.,,

10

Termenul de nuvel vine din franuzescul nouvelle i nseamn noutate.

Nuvela este specia genului epic n proz, cu un singur fir narativ, urmrind un conflict
unic, concentrat; personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, n funcie de
contribuia lor la desfurarea aciunii. Nuvela prezint fapte ntr-un singur conflict, cu o
intrig riguros construit, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului dect pe
aciune. Realatia narator-personaj tinde spre obiectivare si naratorul nu se implica in
relatarea subiectului, detasandu-se de personaje;
Timpul si spatiul sunt clar determinate, conferind verosimilitate textului;
In nuvela modul de expunere dominant este naratiunea. Apar, de asemenea, descrierea,
dialogul si monologul;
Raportul realitate-fictiune
Realitatea: -tema operei e una istoric, bazata pe evenimente veridice; cea de-a doua
domnie a lui Lapusneanul
-timpul petrecerii evenimentelor e cel istoric, veridic, obiectiv 1564-1569;
-coordonatele spatiale, obiective ale textului sunt respectate: intampinarea la Braila,
crutarea cetatii Hotinului si incendierea celorlalte cetati;
-amintirea numelui real al domnitorului, schimbat la urcarea pe tron de catre boierii
pribegi din Petrea Stolnicul in Alexandru Lapusneanul;
-anumite fapte ale personajului sunt atestate istoric: inlaturarea lui Tomsa, casatoria cu dna Ruxanda, arderea cetatilor, uciderea celor 47 de boieri, cererea de a fi calugarit inainte
de moarte, uciderea prin otravire;
-anumite replici sunt preluate din letopiset, ca de ex primul moto;
-existenta unor personaje confirmate istoric: Ruxanda Doamna, Motoc Vornicul,
postelnicul Veverita, Spancioc Spatarul, mitropolitul Teofan;
Fictiune:
-moartea vornicului Motoc, ce se pare ca fusese ucis la Liov, in Polonia, impreuna cu
boierii Spancioc si Veverita;
-contextul uciderii celor 47 de boieri la acel pspat nu e autentificat;
-numirea urmasului la tron, a fiului Bogdan e inlocuita printr-o prigonire a acestuia pe
patul mortii;
-numele sub care e calugarit e Paisie si nu Pahomie, cum precizeaza Letopisetul;
-prezenta boierilor tradatori Spancioc si Stroici la moartea domnitorului nu e certificata
istoric; acestia murisera in urma cu cativa ani in Polonia, impreuna cu Voda Tomsa;
-boierul Stroici e o inventie;
Elemente romantice:
-teme i motive: inspiraia din istoria naional; valorificarea unei teme istorice
-existena personajului excepional pus n mprejurri excepionale, ilustrand un destin de
exceptie, dand dovada de o vointa inflexibila in a concentra puterea in mainile sale.
-prezena personajului colectiv;
-culoarea local-existena unei descrieri de natur referitoare la cetatea Hotinului vzut n
lumina crepuscular; mut i pustie ca un mormnt de urie, cu valurile Nistrului ce se izbeau
regulat de stncoasele ei coaste, sure i goale, n lumina crepusculu; limbaj inspirat din cronic:
folosete arhaisme, regionalisme care fixeaza atmosfera epocii si dau culoare locala,sustinuta

11

totodata si prin reconstituirea documentara a epocii, arta descrierii si a dialogului. Autorul se

adreseaza unui receptor contemporan caruia trebuie sa ii induca viziunea trecutului indepartat al
istoriei narate.
-existena unor scene innd de recuzita romantic precum otrvirile, privelitea sngeroas a
piramidei de capete, ospatul transformat in macel, piramida facuta din capetele celor 47 de boieri
omorati, otravirea lui L, moartea sa in chinuri groaznice, reactiile sale, scena din biserica.
-existena antitezelor si valorificarea acestora in caracterizarea personajelor (ntre tiranul
Lpuneanul i angelica doamna Ruxanda, boierul Mooc - trdtor, Spancioc i Stroici patrioi). personaj exceptional surprins in situatii de exceptie
Personajul romantic este impatimit, revolutionar, indragostit, meditativ, bolnav, selenar,
bulversat, adeseori nebun, dar mai ales inegal in comportare, extremist, dilematic etc.
-amestecul genurilor literare: tensiunea dramatica a povestirii; de pilda, finalul nuvelei este
extrem de tensionat prin aglomerarea faptelor: Lapusneanu refuza cu violenta rasa calugareasca,
ameninta sa-si ucida fiul, Ruxanda este sfatuita de boieri sa-si otraveasca sotul si, in fine, isi fac
aparitia cei doi boieri fugari, dusmanii inversunati ai voievodului. La dramatismul nuvelei
contribuie si replicile memorabile; nu numai ca Lapusneanu are o moarte cumplita, dar ea este
insotita de cuvintele justitiare ale ucigasilor: invata sa mori...! Lapusneanu se construieste, in
primul rand, prin replici si actiune, adica prin metode preluate din arta dramatica;
Realismul:
-atenia acordat detaliilor vestimentare i referitoare la decoruri are rolul de a anticipa
evenimentele, semnificativa este secventa din biserica unde, departe de a fi smerit Lapusneanul
vine mbracat cu multa pompa, avnd zalele care sugereaza macelul ce va urma.
-obiectivitatea viziunii, vocea auctorial aprnd doar de puine ori pe parcursul evenimentelor
cu opinii personale;
-stil sobru si impersonal
-culoarea locala (arhaisme fonetice-pre, sama, vreu, scanteir si lexicale: dulama, zobon,
semantice: a popi=a ucide, prost=om simplu, fara rang.
-sursele de inspiratie, viziunea auctoriala, caracterul scenic conferit de concizie, motourile
anticipative.
-preocuparea pentru realizarea unor tipologii umane pentru sondaj
Clasicismul:
-simetria i echilibrul compoziiei; sobr, echilibrat, ntr-o arhitectonic
organizat n patru capitole, fiecare purtnd un motto care exprim ideea substanei epice,
elemente de paratextualitate. Cele patru capitole urmeaz un echilibru clasic, cci alterneaz
conflictele i procedeele de expunere
-concizia i rigoarea unor exprimri care capt uneori caracter de sentin de tipul: proti, dar
muli;
-valoarea, fiind singura nuvela istorica, neegalata pana azi, ,,care ar fi putu sta alaturi de
Hamlet , daca ar fi avut prestigiul unei lb international,, (G.Calinescu)
-Sentimentele nobile cu care sunt inzestrate personajele, valorile morale si limbajul elevat
personajele literare pot fi: clasice, caractere, romantice, excepionale n situaii
excepionale, construite n antitez, realiste, tipuri, identificabile n realitate; n
funcie de complexitatea personajelor, E.M. Forster le consider plate- construite n
jurul unei idei sau caliti, putnd fi prezentate ntr-o singur fraz, recognoscibil n orice

12

situaie narativ- i personaje rotunde- surprind cititorul cu reacii imprevizibile,

devenind memorabile prin gesturi i fapte- ; dup capacitatea de transformare,
personajele sunt: dinamice, statice; personajul mai poate fi individual, colectiv; cnd
personajul este o individualitate care devine un model, o culme a unor trsturi morale, se
numete caracter).

13