Perioada pasoptista

Ca si cronologie, pasoptismul (perioada pasoptista) se incardreaza in perioada 1829-1830 si

1860. In aceasta perioada, literatura se dezvolta in toate domeniile fiind promovate specii
literare noi. Se pune baza dupa dezvoltarea bibliotecilor, pe infiintarea de teatre in care se vor
juca atat comedii cat si dramele vremii. Scolile pun baza pe materii de studiu ce va dezovolta
omul in spirit autohton. Datorita faptului ca tinerii erau incurajati cu burse, ei vor pleca la
studiu in marile capitale europene, cele mai populare fiind Paris si Viena. De acolo, sunt
imprumutate doua forme de manifestare ideologica, romantismul si clasicismul, curente
ideologice si literar opuse, care insa, in spatiul romanesc vor exista.
Mihail Kogalniceanu va incerca o orientare a literaturii romane autohtone spre autenticitate,
spre valoare, incercand sa diminueze lucrarile straine ce ajungeau la noi in forma tradusa si
de multe ori eronate. In acest sens va incerca initierea unei reiste numita “Dacia literara” in
care sa incurajeze unificarea limbii si literaturii romane.

Reprezentanti

Reprezentanti ai pasoptismului sunt Gherghe Asachi, George Baritiu, Ion Eliade Radulescu,
Vasile Alecsandri, Nicolae Balcescu, poetii vacaresti, Andrei Muresanu, Grigore
Alecsandrescu.
Dacia literara, cu toate ca este o inovatie in epoca, nu va avea o viata lunga. Va fi publicata in
3 numere ianuarie-februarie, martie-aprilie, mai-iunie, fiind interzisa de regim.

Mihail Kogalniceanu sustinte necesitatea uei aplicatii pur literare unui articol “introductie”,
manifestarea literara ce deschide primul numar al revistei. Numele revistei este sugestiv,
pornind astfel de la vatra etnogenezei spre unificarea poporului roman in limba si literatura.
In incipitul articolului se dezvolta prin analiza publicatiile vremii din cele trei tari romane.
“Foaia inimii” supliment al gazetei “Transilvania” este surprinsa ca facand parte dintr-o zona
cu mari probleme politice de aceea nu reuseste sa se ocupe de altceva decat de social si de
politica. Numeste de asemenea pe Ion Eliade Radulescu care se ocupa de curierul romanesc,
la randul lui neinteresat de problemele limbii si literaturii. Ultima publicatie analizata este
Albina romanilor condusa de Gheorghe Asache, avand specific local “Albina este prea
moldoveneasca, Curierul, cu dreptate poate, nu prea ne baga in seama, Foaia inimii din
pricina unor greutati deosebite, nu este in putinta de a avea imparasire de inaintirile
intelectuale ce se fac in ambele principaturi.”
Kogalnicenu isi defineste revista Dacia literara ca fiind o publicatie ce va parasi poltiica si
viata sociala ocupandu-se astfel numai de literatura. “O foaie, dar, care, parasind politica, s-ar
indeletnici numai cu literatura nationala, o foaie care, facand abnegatie de loc, ar fi numai o
foaie romaneasca si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile romanesti, fie din orice parte a
Daciei, numai sa fie bune, aceasta foaie, zic, ar implini o mare lipsa in literatura noastra. O
asemenea foaie ne vom sili a sa fie DACIA LITERARA.”

Va da un caracter pur literar revistei datorita intentiei de a cuprinde in paginile ei doar operele
literare originale si capabile de a face parte din literatura unei natii. In speranta unificarii
graiului si a literaturii din toate regiunile romanesti, Kogalniceanu isi defineste revista ca un
repertoriu general. asadar, foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturii romanesti, in
care, ca intr-o oglinda, se vor vedea scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, banateni,
bucovineni, fiestecare cu ideile sale.
In opozitie, cu spiritul literaturii originale sunt prezentate traducerile. Dorul imitatie s-a facut
la noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national. Operele traduse sunt
condamnate pentru ca nu apartin spiritului autohton sunt realizate interpretari proaste ale
continuturilor si in final, o literatura nu se poate baza pe opere traduse din alte literaturi.
Traductiile insa, nu fac o literatura. Noi vom prigoni cat vom putea aceasta manie ucigatoare
a gustului original.

Pentru a surprinde valoarea unei opere, Kogalniceanu impune anumite principii de critica
literara, dusmani ai arbitraliului “vom critica cartea, iar nu persoana”. Se vor impune cele trei
mari teme romantice pe baza carora literatura pasoptista si cea care va urma se va dezvolta:
istoria, natura si folclorul: “Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari
sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa
putem gasi si la noi sujeturi de scris. Pentru o buna organizare in functionarea publicatiei sunt
organizate in 4 sectiuni.