Alexandru Lăpuşneanul

de Costache Negruzzi
(nuvelă romantică)

Contribuţia revistei I. Context istoric

„Dacia literară” la - prima jumătate de secolului al XIX-lea: mişcări revoluţionare ȋn ȋntreaga
dezvoltarea culturii şi Europă
literaturii romȃne - idealurile revoluţionarilor de pretutindeni: ȋndepartarea ultimelor structuri
feudaliste, impunerea structurilor economice de tip capitalist, eliberarea naţională,
unirea provinciilor istorice, accesul la educatie si cultura
- ȋn Ţările Romȃne, idealurile paşoptiste (ale revoluţionarilor de la ’48):
eliberarea de sub dominaţie otomană şi habsburgică, unirea principatelor,
ȋmproprietărirea ţăranilor, accesul la educaţie şi cultură pentru oamenii obişnuiţi,
toate acestea reprezentȃnd idealul „deşteptării naţionale” şi al „propăşirii”
(progresului)
- deşi mişcările revoluţionare au fost ȋnăbuşite, evoluţia şi ȋmplinirea
idealurilor nu au putut fi oprite: unirea Moldovei cu Ţara Romȃnească,
recunoscută de marile puteri ale Europei, a dus treptat la ȋmplinirea celorlalte
obiective: reforma agrară, reforma ȋnvăţămȃntului, Războiul de
Independenţă(1877)

II. ‘’Dacia literara’’

-ianuarie 1840 – primul număr al revistei apare la Iaşi, realizatorii acesteia
fiind ȋn acelaşi timp oameni de cultură şi revoluţionari;
- după 3 numere, apariţia revistei a fost interzisă de autorităţile care au intuit
potenţialul revoluţionar al acestei reviste care promova o unificare culturală a
romȃnilor de pretutindeni, aşa cum reiese din numele publicaţiei;
- articolul editorial „Introducţie”, semnat de Mihail Kogalniceanu, vorbeşte
despre obiectivele revistei :
a. o literatură comună pentru romȃnii de pretutindeni : „Un
repertoriu general al literaturii noastre”, ȋn care să se regăsească romȃnii din toate
provinciile istorice;
b. o literatură originală care să combată inflaţia de traduceri şi
imitaţii: „Traducţiile nu fac o literatură”;
c. formulează pentru prima data ȋn cultura romȃna principiul
estetic şi necesitatea criticii literare ȋn impunerea acestuia: „Orice producţii,
numai să fie bune”, „Vom critica cartea, iar nu autorul” ; realizatorii revistei ȋşi
propun să editeze o revistă exclusiv culturală, ferită de interesele politice;
d. manifestul romantismului romȃnesc: autorul le sugerează
tinerilor scriitori surse de inspiraţie ce asigură originalitatea: folclorul, istoria şi
natura patriei; acestea sunt, ȋn acelaşi timp, şi temele predilecte ale romantismului,
ceea ce face ca ȋndemnul lui Kogălniceanu să fie, de fapt, primul „manifest
literar” romȃnesc.

1. Definiţia nuvelei Nuvela - specia genului epic, în proză, de dimensiuni medii

- un singur fir epic şi un număr redus de personaje, bine conturate
- un conflict puternic
- acţiunea prezentată cronologic
Trăsături - cel mai reprezentativ episod din viaţa protagonistului
- accentul pe conturarea portretului protagonistului
- narator obiectiv, omniscient şi detaşat
1
 stil concis şi sobru
2. Ipoteză (a) Nuvela „Alexandru Lăpuşneanul” de Costache Negruzzi - reprezentativă
pentru perioada paşoptistă,
Publicare - publicată în primul număr al revistei „Dacia literară”, în 1840,
- temă istorică: un moment reprezentativ din istoria zbuciumată a Moldovei
Tematică medievale - a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanu, revenit la tronul
Moldovei pentru a se răzbuna pe boierii care îl îndepărtaseră de la domnie + tema
răzbunării.
- eclectismul specific literaturii pașoptiste: nuvelă romantică pe o
Ipoteză (b) construcție riguroasă, clasică, dar având și elemente realiste și chiar
naturaliste.
3. Arg.I : constructie - compoziţie riguroasă, clasică
riguroasă, clasică - fiecare dintre cele patru părţi - precedată de câte un motto - câte un moment
important al subiectului.
Partea I„Dacă voi nu mă - prima parte- mottoul „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau” – expoziţiunea –
vreţi, eu vă vreau” – personaje, cronotop
expozițiunea și intriga intriga dorinţa nestrămutată a lui Lăpuşneanu de a reveni la domnia Moldovei-
Partea a II-a „Ai să dai solia boierilor
sama, Doamnă”- - partea a doua - mottoul „Ai să dai sama, Doamnă”
desfășurarea acțiunii desfăşurarea acţiunii - sângeroasa răzbunare, promisiunea făcută doamnei
Ruxanda
Partea a III-a „Capul lui - partea a treia - mottoul „Capul lui Moţoc vrem”
Moţoc vrem”- punctul punctul culminant - trei scene majore: discursul voievodului în biserică, măcelul
culminant celor patruzeci şi şapte de boieri şi linşarea lui Moţoc de către mulţime
- ultima parte - mottoul „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu”
Partea a IV-a „De mă voi deznodământul - călugărirea voievodului pe patul de moarte şi moartea acestuia
scula, pre mulţi am să prin otrăvire.
popesc şi eu”
4. Arg II: cronotop Cronotopul veridic - bine delimitat şi restrâns, asigurând dinamismul şi
veridic, bine delimitat şi concentrarea acţiunii + elementele de culoare locală
restrâns, care asigură - atmosfera epocii medievale din Moldova secolului al XVI-lea, sub dominaţie
dinamism şi otomană: modul de viaţă, mentalitatea, organizarea politică – exemplu: faptul că
concentrarea acţiunii; domnitorul era considerat „uns al lui Dumnezeu”, având drepturi absolute asupra
cronotopul veridic și supuşilor săi, rangul său aproape divin, sugerat de luxul vestimentaţiei şi de
elementele de culoare ceremonialul domnesc
locală sunt specifice -numeroasele arhaisme lexicale, fonetice, morfologice şi sintactice conferă o
realismului imagine vie a epocii.
5. Arg III – accentul cade În nuvelă accentul cade pe conturarea portretului protagonistului, personaj
pe caracterizarea complex şi rotund, prezentat în evoluţie. Alexandru Lăpuşneanul este un personaj
personajului principal romantic în primul rând prin inspiraţia istorică, Negruzzi inspirându-se din
cronica lui Grigore Ureche „Letopiseţul Ţării Moldovei”. Textul istoric atestă
- personaj istoric existenţa domnitorului, a unor acţiuni prezentate în text şi chiar a replicilor care
constituie mottoul iniţial şi pe cel final.
Personajul principal şi eponim al acestei nuvele este, de asemenea, romantic,
- clasificare prin caracterul său excepţional, înfăţişat în împrejurări excepţionale. El reprezintă
tipul tiranului sângeros, a cărui sete de răzbunare îi întunecă rațiunea, fiind dispus
să distrugă întreaga țară pentru asta. Caracterul său malefic capătă, în unele scene,
chiar nuanțe demonice.
Este caracterizat direct de către celelalte personaje şi chiar, prin câteva
apelative, de către narator. Cele mai multe trăsături reies însă din acţiunile,
- modalităţi de comportamentul şi replicile sale, cel mai important procedeu fiind antiteza –
2
caracterizare procedeu artistic romantic prin care comparația cu celelalte personaje accentuează
trăsăturile protagonistului.

- caracterizarea prin Numele personajului, articulat cu articol hotarât, subliniază unicitatea

nume personajului, care surprinde prin dorinţa sa de răbunare, ce se transformă în
obsesie, devenind în cele din urmă patologică. Lucirea de nebun surprinsă de
narator în scena măcelului prin sintagma „ochii lui hojma clipeau” şi criza
violentă de pe patul morţii, când îşi ameninţă cu moartea chiar şi familia, arată că
dorinţa de răzbunare întrece orice limite fireşti.
Cele mai importante trăsături ale domnitorului sunt reliefate prin antiteza cu
- antiteza cu doamna trăsăturile celorlalte personaje. Astfel, cruzimea sa neobişnuită este dovedită prin
Ruxanda condamnările nedrepte la moarte ale boierilor, prin uciderea cu sânge rece a
boierilor adunaţi la ospăţ, prin alcătuirea piramidei de capete (scenă care atestă
cinismul și cruzimea personajului) şi, nu în cele din urmă, prin torturile pe care îi
făcea plăcere să le inventeze, după ce se hotărâse să nu mai ucidă. În antiteză cu
acesta, doamna Ruxanda dă dovadă de un caracter blând şi milostiv, cerând
îndurare în numele boierilor. Astfel, cei doi întruchipează antiteza romantică
dintre demonic şi angelic.
Domnitorul este extrem de abil, deţinând arta disimulării şi a vorbirii cu două
- antiteza cu Moţoc înţelesuri. Astfel, comportamentul şi discursul său smerit în biserică îi păcăleşte
pe boieri, aceştia răspunzând invitaţiei viclene la ospăţul de împăcare. În plus,
promisiunea făcută lui Moţoc de a nu-şi mînji sabia de sângele lui, sau cea făcută
Ruxandei, de a înceta omorurile sunt respectate doar formal, arătând abilitatea lui
Lăpuşneanu de a manipula oamenii. În contrast cu dibăcia domnitorului, Moţoc
este un viclean prost, pentru că nu reuşeşte să îl păcălească pe domnitor atunci
când îl sfătuieşte să renunţe la armata otomană, promiţându-i ajutorul pentru
obţinearea tronului. Laşitatea boierului, care imploră să fie iertat de moartea
cumplită ce i se pregătea, contrastează cu atitudinea sfidătoare a domnitorului pe
patul de moarte, acesta cerându-le boierilor să îl ucidă cu spada.
În sfârşit, lipsa de patriotism a domnitorului intră în antiteză cu patriotismul
celor doi boieri, Spancioc şi Stroici. Lăpuşneanu capătă domnia Moldovei cu
- antiteza cu Spancioc şi ajutorul armatei otomane, făgăduind sultanului că va lăsa ţara pradă turcilor, ceea
Stroici ce şi face, arzând cetăţile şi desfiinţând armata naţională. Însuși acest legământ cu
oastea păgână poate fi văzut ca un faustic pact cu diavolul, făcut pentru a-și atinge
scopul. Spre deosebire de Lăpușneanu, cei doi boieri refuză ajutorul armatei
poloneze, oferit spre a-l îndepărta pe acesta de la domnia Moldovei, cei doi boieri
patrioţi ştiind că armata străină va prăda ţara.
6. Arg IV: cultivarea Demonismul personajului este accentuat și de elemente ale fantasticului ce
misterului și a confirmă caracterul romantic al textului. Astfel, scena din biserică îl înfățișează pe
supranaturalului – domnitor participând la slujbă înainte de a ține discursul mincinos în fața
element romantic boierilor. Atunci când Lăpușneanu se închină la moaștele Sfântului Ioan cel Nou
de la Suceava, spre a da mai multă greutate jurământului său, naratorul notează că
moaștele sfântului au tresărit.
7. Arg V: narator În manieră clasică, naratorul omniscient, de persoana a III-a, este detaşat şi
obiectiv și omniscient, stil impersonal, stilul fiind sobru şi concis. Naraţiunea se îmbină cu descrierile
sobru și concis – succinte, care contribuie la conturarea cadrului şi atmosferei dar şi la
trăsătură a clasicismului caracterizarea personajelor. Dialogul dinamizează acţiunea, îi conferă veridicitate
şi contribuie la conturarea personajelor.
8. Arg. VI: elemente Pentru prima dată în literatura română, un text surprinde psihologia mulțimii,
realiste și naturaliste în conturarea unui personaj colectiv, reprezentat de mulțimea de la curtea
domnească. Adunată inițial din curiozitatea de a afla ce se întâmplă, mulțimea
3
 întrebată ce dorește are un moment de derută. Naratorul urmărește cu abilitate
cum o voce care se ridică împotriva asupririi adună pe rând mai multe voci, până
când toți cei adunați devin o „idră cu mai multe capete”.
Naturalismul are ecou în acest text mai ales în scena în care măcelul boierilor este
descris cu amănunte sordide, urmată de scena în care Lapușneanu cere să fie
retezate capetele boierilor și să fie ridicată o piramidă în ordinea rangului, în timp
ce ochii și râsul protagonistului confirmă bucuria patologică a acestuia.
7. Încheiere „Alexandru Lăpuşneanul” de Costache Negruzzi rămâne cea mai reprezentativă
nuvelă istorică din literatura română. Remarcând arta narativă a autorului, George
Călinescu spunea că, dacă nuvela ar fi fost scrisă într-o limbă de circulaţie
internaţională, Lăpuşneanul ar fi fost la fel de cunoscut ca Hamlet, personajul lui
Shakespeare care a devenit în literatura universală o imagine emblematică a
răzbunării.