13131315

Giovanni Boccaccio -
vremea povestirii
. Dac stau s m gândesc, trim atare
vremuri c orice lucru-i slohod s fie
povestit, dac atái bärbaii. cat i femeile
au grij s mu se poarte necinstit.
(Decameromul)

Pårintele prozei italiene s-a nscut in 1313 la Paris (sau dup unii: la
Boccaccio
Florenta, iar dup altii: la Certaldo). ca fiu natural al negustorului Giovanni
da Chellino, numit _i Boccaccino. Incepånd cu 1327, il regsim pe
Boccaccio împreun cu tatl su la Napoli, unde frecventeaz curtea lui,
atras de traiul aristocratic _i de o
Robert de Anjou. Este in egal msur
au crezut c
misterioas femeie, numit de el Fiammetta, în care comentatorii
naturala a regelui. In acea perioadà
o recunosc pe Maria d'Aquino, fiica

descoper, în biblioteca regalà, marile opere ale Antichitäii _i intreprinde

sau literare, T cunoa_te larg
lecturi dintre cele mai variate. pe texte _tiinifice
vremii. Face o pasiune, câreia ii va råmine
rspânditele romane franceze ale atunci dateazå primele sale
idel toat viaa, pentru opera Dante. De
lui

compuneri literare, în versuri

sau prozá, care retlect o puternic influent
Filostrato _i
tematic literaturii antice: Filocolo (1336-1338),
formal _i a
Teseida (1340).
Caccia di Diana (1338), nevoit s
pun capåt _ederii sale fericite Napoli, 7
la
In iarna lui 1340, este
tatlui su, _i se întoarce la Florena.
datorit falimentului _i apoi a morii
alt mediu, lumea haotic _i agitat a negustorilor _i
Este confruntat aici cu un se vede constráns s-_i
in care, pentru a-_i intreine familia,
me_te_ugarilor, de studios al
Dar experiena de ucenic negustor, precum _i cea
fac loc. tentativa sa de
canonic ii sunt de prea mic ajutor. In
problemelor de drept
trecutului tihnit de la curtea regal, pe care-l contrapune
idealizare a Commedia delle ninfe
din aceast perioad,
prezentului agitat, se nasc operele sau Amorosa visione
1342),
fiorentine (denumit ulterior NnJle d'Ameto, O alt influen prestigtoasda
clar factur dantesc.
(1343), poem alegoric de i gândirea lui Francesco Petrarca.
lui Boccaccio o exercit persoana In aceasta
asupra tot restul vieii.
ocald prietenie pe
Cei doi scriitori î_i vor purta vita qf moribus
un proiect destudiu De
poezii în latin _i Madonna Hiammetta
etap, numeroase
de proza Elegia di
Francisci Petracchi sunt completate
(1344-1346).
(1344) _i de Ninfalefiesolano

677
 Incearc s scape de anii grei, marca i
34%
de puternice convulsii sociale si
falimente ale marilor companii bancare, dar mai ales de fatidicul 1348, an al
teribilei ciume care a ucis a treia parte din populaia Florenei -, cutn-
du-_i un refugiu pe la diverse curi nobiliare (la Forli sau la Ravenna). Este
perioada in care redacteaz Decameronul.
Dup 1350, când prestigiul su spore_te, accept unele funcii publice,
printre care _i pe cea de ambasador. In acel an, bunoar, este atestat
prezenta sa la Ravenna, unde îi înmâneaz clugriei Beatrice, fiica lui
Dante, zece florini de aur, cu titlul de despgubiri oficiale din partea statului
Morentin. Tot de atunci dateaz Il Corbaccio, o satir antifeminin prin care
Boccaccio se desparte de publicul predilect al Decameronului.
Din 1360, se stabile_te la Certaldo, unde ader la ordinul minorit ca
urmare a unei puternice crize religioase. D ascultare, din fericire, sfaturilor
lui Petrarca i renunt s distrug manuscrisul Decameronului, capodoper pe
care _i-o reneag datorit anticlericalismului de care e impregnat _i a
licenelor ei populare. De_i cu unele întreruperi, va continua s rmân în
refugiul su rural, unde creeaz un mediu de emulaie umanist i se dedic
studiuluiclasicilor (De casibus virorum illustrium, sau De claris mulieribus,
sau Genealogia deorum
gentilium), precum _i personalitii lui Dante. Este
primul biograf prestigios al poetului, elaborând apologia Trattatello in laude
di Dante (care cunoa_te
trei redactri, între 1351 _i 1365) _i este, de
asemenea, cel care, la invitaia Consiliului Or_enesc al Florenei,
inaugureaz în biserica Santo Stefano di Badia ciclul de lecturi publice
comentate din Divina Commedia.
Tradiia
celebrei Lectura Dantis pstrat
s-a
pân în zilele-.noastre. Inruttirea sntii (suferea de hidropizie) il oblig
s-i întrerup _irul prelegerilor la cântul XVII din
Certaldo, dup ce afl îndurerat de moartea bunului suInfern _i, retras
la

(1374), se stinge el însu_i la 21 decembrie 1375. prieten Petrarca

Decameronul apare intr-un moment de

literare nuanate, rscruce pentru' formarea limou
expresive _i savuroase. Dup ce Dante a
Commedia structurile latine
pe fga_ul
fortat în Divina
Boccaccio vine s introduc în aulic al tertinelor limbii
cultur italiene,
valentele zemoase ale limbii vorbite s
s le consacre în textul
seris. Faptul a fost subliniat
atenti comentatori ai Decameronului, de unul dintre cei ma
Boccaccio gsesc o limb literar Erich Auerbach: .
abia nzuinele
tradiia retoric, încremenit în practicanscut, aproape neformat incu
medieval pân la a deveni
678
 mecanism senil, aproape fantomatic, confruntat timid _i rigid, tocmai i
epoca lui Dante, de c tre primii raducitori ai autorilor antici cu italiana
2lgar , se rasformà im maimile sale într-un instrument minunat din care ia
ma_tere dintr-o datà proza artlSTICa ilallana,
prima proz literar din Europa
post-antic. Ea s-a nscut în deceniul care
desparte primele
sale ucrri de
inerete de Decameron".
Prozatorul medieval este cu totul con_tient de dificultatea
sale. Sub înfi_area amuzant a nuvelelor se ascund câteva intreprinderii
a prozei care denot
repere de poetic
o
deplin maturitate artistic _i pe care Boccaccio ni le
destãinuie abia în postfaa crii (Incheierea
autorului). El se vede nevoit s
accepte exigenele verosimilitii _i ale regulilor diegetice. Chiar dac include
în opera sa fragmente care i-ar
prea unui cititor habotnic prea îndrznee,
autorul este obligat s respecte
intâi dac se afl în careva dintre
necesitjile interne ale povestirii: Intâi _i
,,

poveti vreun lucru necinstit e mumai

fiindc ins_i firea pove_tii a cerut aa i orice om cu scaun la cap care ar
dori s judece pe drept pove_tile acestea
i-ar da fr îndoial seama c
mi-ar fi fost cu neputin s le istorisesc altminteri,
fr a le schimba
cuprinsul". In al doilea rînd, scriitorul resimte handicapul textului literar
medieval, rmas în urma celorlalte arte, cum este pictura, _i î_i propune cu
deliberare s elimine acest decalaj: La urma urmelor, de ce adic
,,
meapana
s aib mai puine drepturi decât penelul umui pictor? Cci
fie,
pictorul, fär s
pe drept, mcar timut de ru, mu numai c-i înfi_eaz pe sfinii Mihail i
Gheorghe lovind pe unde-i place lui cu spada sau cu lancea în _arpe sau
balaur, dar pe deastupra îl mai face i pe Cristos brbat i pe Eva
bate cu piroane picioarele Aceluia care s-a femeiesi
rstignit pe cruce spre mântuirea
noastr". Dar Boccaccio respinge mai ales acea literatur care, moralizänd
Ostentativ, falsific arta tocmai prin bunele intenii afi_ate în mod provocator.
Cci textul artistic trebuie s fie moral în fibra sa intim, dincolo de care
orice cititor e liber s se
regseasc pe sine însu_i, cu virtuile _i ticlo_iile
Sale:,, Ce cri, ce vorbe, ce scrisori pot fi mai sfinte i mai demne de cinste
S respect decát preasfintele Scripturi? i totu_i aflat destui care,
s-au
pricepandu-le pe dos, S-au dus pe ei la pierzanie i-au tras i pe alii dup ei.
riyice hucru în sinea lui sluje_te la ceva; dar, dac-i ru intrebuinjat sau
neles anapoda, el poate s prilejuiasc nemumrate rele. Aa i cu povetile
C m e va vrea cu orice pre s afle în ele sfauri sau fapte mi_eleti, le va
duor dacã-i pornit la rele i dac le va intoarce pefat i pe dos: dar cel
Va dori s afle lucruri de folos i s culeag inväjminte, va izbuti _i el la
randul lhui s le gseasc, iar dac aceste istorioare vorfi citite de acelea de
Iragul crora
g l carora au fost scris cát si la vremea pentru care au fost anume

679
 +
povestite, de bun seam nimeni u vVa pulea sa spuna sau s le socoteasc

altfel decát cinstite i chiarfolositoare

O alt modificare important propune Decameronul prinpublicul cruia
i se adreseaz cu predilecie. Si anume este vorba de_femeile simple
domnitele sau prinesele neglijate de brbaii prea ocupai cu meste_ugurile si
rzboaiele, sau strunite de convenientele sociale_prea_rigide. Autorul îsi
indreapt atenia spre o categorie detavorizatä a vremilor sale _i vrea s-i
ofere o compensaie. Viata netrit trebuie rscumpärat prin lecturd
Femeile i_i tinuiesc cu team i ru_ine în ginga_ul lor piept vpile iubirii
care, dup cde tiu aceia ce le-au simtit pe pielea lor, ascund puteri
nebämuite de a se face cunoscute; i în afar de aceasta. femeile fiute i
frau de voia, de porunca ori de bumul plac al tailor, al mamelor, al frailor
sau sofilor rmân inchise cea mai mare parte a vremii in strámtele hotare ale
odäii lor _i, stând a_a în huzur. pe de-o parte de voie i pe de alta de nevoie,
se tot gándesc la câte toate i mu e cu putint ca gândurile lor s fie pururi
vesele. lar dac uneori din pricina acestor gánduri se las prad iniristaru
stârnite de vreun dor aprins, sunt nevoite s rmân, spre marea lor
máhnire, mereu întru acelea_i gânduri, de mu le vin în minte i u le
invioreaz altele noi i mai plcuue; unde mai pui c ele, femeile, îndur totl
cu mult mai
greu decát brbaii.
Decameronul cuprinde o sut de povestiri, câte zece rostite pedurata a
zece zile, de ctre zece personaje, sapte doamne _i trei
tineri. (Simbolistica
Cilretor rotunde este o constant a literaturii medievale. Dante insu_i i_i
structurase Comedia pe o sut de cânturi, împrite in trei-mari unita-
Autorul inchipuie o corni_ pentru aceste povestiri, suport epic exterior.
un
- Cartea debuteaz pe vremea groaznicei ciume din 1348, la Florenta.
Imaginile de un realism crud disoluia celor mai trainice
legturi de rudenie, domnia bunului plac, a anarhiei si asentimene
-

indiferena general fa de cadavrele zcând neîngropate pe frdelegl. in -

sa marcheze instituirea ,lumii pe dos". În acest_ora_ morbid-_i strad etc.
iniiativa celor zece personaje provenite din lumea-nobil; recurgand
-
defirans
eticheta aristocrat in gestic _i comportament care hotrsc s se i
ntr-un spaiu
ocrotit, instituie o oaz de normalitate, de reuas
restaureaz legitatea reconfortant. Înse_i regulile pe care ei raionalita
desemnarea prin _i le stabie
rotaie a câte
unui rege care s-i timp de o
tematica intâmplrilor ce vorguverneze
care s hotrasc _i ordinea
vorbitorilor, disciplina de toi acceptat, micile fi relatate _i ordinet
intocmai, sunt destinate s tabieturi ce se rep
Ciumat din exterior. contrapun
Se construie_te astfel imagine luminoas la univ:
o
un ceremonial
diegetic, precu
680
 o atmosfer propice. Rama narativ are de asemenea rolul de a contrabalansa
dezlnuirea frenetic a vieii fr opreli_ti ce va urma, ea are funcia de
.Control raional-moral al enormei
varieti _i liberti i desctu_äri _i
exceptionaliti a situaiilor prezentate in cele o sut de povestiri. Din
punctul de vedere al coninutului, noutatea cea mai important este
inlocuirea mitului cu observaia direct i lipsit de
prejudecti a realitii
contemporane, in timp
ce corni_a asigur contimuitatea cu idealurile de
convieuire nobil i aristocratic de care tánrul Boccaccio era atât de
legat. O asemenea structur creeaz deci o bipolaritate între corni_. in care
idealul aristocratic este propus model
exemplar, _i humea nuvelelor,
ca
extrem de variat
i diversificat pe unghiuri de abordare, siuaii_i
tematici. Incredinand sarcina de a povesti celor zece tineri de
condiie
superioar, dar disponibili i curioi fade aspectele omeneti, Boccaccio a
inteles s reprezinte într-un mod lipsit de prejudeci o_lume multiform,
deschis _i contradictorie, în care cu greu se profileaz valori i
inc nesigure, în a_teptarea unei definiri precise.
nonvalort
""

De_i au fost identificate ca surse de inspiraie ale Decameronului

numeroasele aventuri galante medievale _i fabliaux-urile literaturii franceze
a vremii, modelul evident se regse_te in pove_tile celor O mie yt una de
nopti. Aceea_i tehnic a ,,povestirilor în rama" (contes à tiroirs) vine s
configureze intregul material. Aceea_i complexitate diegetic, prin metoda
päpu_ilor nuse_ti", a nivelelor narativesuprapuse _i care se deschid unul din
celalalt, subliniaz me_te_ugul artistic al autorului. lat, spre exemplu,
aventura lui Bergamino (Decameron, I, 7). Naratorul ne poveste_te(nivelu
1) c personajul Filostrato spune o poveste (nivelul 2) despre Bergamino,
care, pentru a înfrînge zgârcenia lui messer Cane della Scala, ii spune o
poveste (nivelul 3) despre Primasso, care are de înfruntat zgârcenia unui
abate. Intelegând încotro bate morala fabulei, messer Cane î_i regret propriul
defect i i_i îndreapt gre_eala. Deznodmântul pove_tii de la nivelul 3
influenteaz asupra finalului pove_tii anterioare, de la nivelul 2, iar concluzia
moral (anume faptul c trebuie s ne ferim de viciul zgârceniei) se întoarce
pân la urm, la nivelul 1, de suprafa.
Trebuie subliniat cu hotrâre realismul fundamental al scriitorului, care
stabile_te desf_urarea aciunii în limitele exclusive ale verosimilului si
elimin orice explica ie de natur transcendentala, divin. In relatarea
aventurilor, el acord o mare atenie înlnuirilor cauzale, explicaiilor de
natur motivaional. Pove_tile sale au întoldeauna culoarea realitjii si
sunt redate de parc ar fi vorba de episoade efectiv intámplate: ni
se
comunic locul în care s-au desf_urat, ne sunt oferite informaii precise d

681
 sunt reconstruile cu exactitate împrejuräril
istoric ,
natur cronologic i '*

produc.
c a r e se
panoramå asupra intregului teritoriu italian
in
Giovanni Boccaccio ofer
o
de dest urare în afara peninsauleil
(foarte puine povestiri î_i au locul
straturilor sociale existente. De aceea, Decamerom.
precum _i asupra tuturor
strict literare _i poate fi citit ca document al
dep_este virtuile unei opere toale grupurile i clasele
unei societi. Din punct de vedere sociologic,
,,

exponenii lumii feudale, clasele conductoare ale

sunt reprezentate: exist
ora_ului (nobilii» urbanizai, marii comerciani i bancheri, intelectuali)
Straturile mic-burgheze (micii comerciani. meste_ugarii), clugri
clugritele, muncitorii, sBugile. i in paralel exist mediile aristocraiei
(castelele, marile sli de ospete, tinuturile de vantoare). exist pietele i
sträzile oraelor, mándre de momumentele care le infrunmuseteaz, populate
de burghezie, exist spaile cuprinztoare i ora_ele indeprtate care
constituie fundalul pentru aventurile negustorilor, ba chiar i locurile
ejoase» în care se desfsoar întámplrile oamenilor mruni (mnstirile i
bisericile de perijerie, suburbile, buc i riile afumale i ru mirosiloare).
Nu mai puin complex i variat este strategia structural la care
recurge Giovanni Boccaccio. Faptul este analizat cu acuitate, în cercetarea lor
colectiv, de ctre Riccardo Marchese i Andrea Grillini: ,, Originatitatea
Scriturii boccacciene const mai ales in stabilirea a numeroase structuri
narative care i permit foarte bogatului material s se
desf_oare, inir0
arielate absolut incomparabil fat de schemele nuvelisticii precedente. In
Decameron intâlnim de fapt povestiri lungi (ce rezult din succesiunea
logic i cronologic unor fapte însoite sau nu de o evoluie psihologicu
a
protagonistului), nuvele propriu-zise (care surprind
personajul nir-
moment deosebit din
viata sa i consist prin urmare într-un singur episou
dispute (in care dou personaje se confrunt
SI Jorme de caracter comparándu-_i propriile Vato
teatral, în care naraiunea dobánde_te o strucu
Scenic bazat pe
dialogul comic sau pe rapida succesiune de ges
replici (s-a vorbit in acest sens despreo structur
intermediul unei asemenea comic i mimica
pe deplin la varietatea
varieti structurale, Boccaccio reu_e_te Su u
situaiilor i a tematicilor".
Stilul povestirilor este pe deplin adaptat faptelor relatate. Asistam i
diversitate remarcabil de forme
expresive, prin alternarea trazelo
acuzand reminiscene latine, cu
expresiile scurte _i replicile de
ironie caustic.
Boccaccio însu_i recunoa_te c vibran stil
til
mijlociu, care s alterneze sobrietatea opteaz pentru u
spontaneitatea italienei vorbite. italienei scrise cu vivaciesi
Dup cum o subliniaz si E. Auerbacn, ""

682
 cadrul stilului
bineînteles, Joarie
variate, iar mijlociu. . uamele
ele din Decameron
sunt.
limitele foarte Decu unde
unde
olo povestirile
se

apropie de tragic, tonul

tomul
vaste; chiar si acolo
dar chiar
dur po eviland
Sublimul si , i
si
sublimul _i gravitatea: _i Oatmosfera r
e r a rman mán
sentimental-senzuale,

8rosolan , forma li chiar

nlar
grosolan, forma lingvistic si i acolo unde
unde ific(..)
valorific
vator
more de Jarsa
(...) motive
care,
nobile in m sura m
in Oavadit,
mod vdii, povestit prezentarea rmán
r mán nobie
obiectului i,
povestitorul _i auditorul se ridica Pe rmanent deasupra.
privindu-l de sus in mod critic. se delecteaz cu Jriv
elegana. Specificul stilului mijlociu elegant se
frivolitale yi

poate recunoa_te cel n

1Ocmai in subiectele mai
degrab povular-realiste si chiar grosolan-burieg'
cact forma
an
care, situai
unor astfel de
ea îns _i
povestiri se poate deduce c exist o ptura
deasupra straturilor inferioare ale vieii cotidiene,
in prezentarea ei vie, care vizeaza
gasesie placere _i anume o pläcere
elementul senzual i individual-uman i nu tipul social
In Decameromul avem de-a face în mod
esenial cu doua registre d
exprimare, tragic si comic dintre care cel de-al doilea dobândeste o
preponderen semnificativ. Totu_i, între ele nu exist o demarcaie
clase sociale'.
tran_ant i, maiales, ele nu sunt destinate s reflecte anumite
Exist personaje de extracie inferioar care dovedesc o înltoare noblete a

caustic
tråirilor, precum _i numeroi nobili care _tiu s aprecieze fora
cuvântului de spirit.
debordante a strategiilor structurale, a altern rilor
In contextul varietii
italiene evocate
stilistice, a întâmplrilor _i conflictelor povestite, regiunilor
a

orientare în acest material excrescent

i a personajelor descrise, firul ro_u de
rezum la câteva prezene constante,
este oferit de tematica volumului. Ea se
rând, capodopera lui Giovanni Boccaccio aduce
u_or identificabile. In primul chiar _i
umane, în toate formele sale de manifestare (ba
un elogiu inteligentei
nu sunt dintre
cele mai curate). Citii
atunci când scopurile urmärite
,,

la ultimul cuvänt vei simi c ceea ce il

Decameronul _i de la primul
nu sunt aveniurile
exterioare inventator
al c ror
pasioneaz pe Boccaccio lascive asupra c reia nu
este uneori; nu descrierea ubirü
obosit si monoton
generozilile cavalere ii _i supraumane din ultima zi, ci
insist; mu
vie i operativ. Dou zile
ales ca inteligen
intotdeauna omul. ^i omul mai
consacrate istete, adic vioiciunii de spirit care
replicilor
intregi le sunt
trebuia spus în
loc cuvantul care
Sintetizeaz brusc o situaie i gáseie pe
vicleniilor de orice fel, destinate s
le sunt dedicate
acel moment; patru
s-o r zbune
sau sa baijOcoreasc inteligena altora
Cucereasc iubirea sau
incurc turá, prin unicul ajutor al intuiiei, din
Sau, mai ales, s te scoat din
grele i mai cudale. Infinita bogáie a posibilitilor
Sthuaile cele mai

i.

683
 tema in c a r e
boCcaccio se afl cel mai in
aceasta esfe
umane:
inteligentei
l a r g u l s u. 9
"

ce-i structureaz capodon.

fidel polimorfismului era,
Pentru a r mâne
în aceasta Situa ie,
0 gam foarte largå de
prezenta,
va _i (car se
autorul ne
umane, de la viclenia elemetar
ale inteligenei ,

manifestri
la fine ea intelectual i culural, care
cu prostia grosolan),
confrunta adversari de o mai are
un teren mai inalt,
impoiriva unor
acioneaz pe deci pe terenul
dotare mental . Inteligen a se manifest
complexitate i etc.) i al batjocurilor
soilor, iubitelor, clugrilor
päclelii (aplicate lui Calandrino in mu mai
memorabile sunt cele urzite impotriva
(faimoase i cuvântului de spirit, al
dar i pe terenul superior al
putin de patru muvele),
isteimii prin care unele personaje rafinate
i_i sintetizeaz propria concepie
al
culiurii (Guido Cavalcanti, Cisti etc.). Simptomul suprem
asupra vieii i a controla limbajul: cine
superioritii intelectuale este capacitatea de a

invinge in confruntarea inteligent _i

dintre neghiobie dovedete, în general,
capacitile
o mai sigur stpânire a limbi, fie c vrea s -i exploateze
lui Andreuccio, clugrul
persuasive i falsificatoare (siciliana din_nuvela loveasc
vrea s-_i
Cipolla, VI, 10, Maso del Saggio, _VII, 3), fie
c
"

adversarul princoncizia cuvântului de spirit.

personaje,
Inteligena-uman este valorificat nu numai în relaiile dintre modelarea
pentru a obine un avantaj în confruntarea cu celälalt, ci _i pentru
propriei viei. Omul se elibereaz de sub obediena oarb fa de doctrina
religioasà. Providena divin atot_tiutoare este înlocuit de capriciile soril,
care avantajeaz sau persecut la întâmplare. Ca atare, într-o lume supusa
cazualitii, inteligena poate contribui mai ales la ameliorarea statutuiu
individual. ,,Crede _i nu cerceta" este o dogm care le-ar stärni cel mu
hohote de râs anumitor personaje boccacce_ti, care se pasioneaz în a scrute
aspectele de culise ale existentei. Decameronul, a_ezând în centrul mesa mod
Sau aceasta indrzneal de a înfrunta provocrile vieii, î_i dep_e_te in le
evident contextul medieval în care a fost creat _i prefigureaza si
Rena_terii. io este
A tematic a capodoperei lui Giovanni Boccacntru
doua /constant
iubirea. Ea/este o prezen central _i ofer chiar mobilul actiuni ns ele ele
multe povestiri. Desigur, vom avea de-a face cu numeroase
tind s se întilneasc în aventurile siluaficient
E sufi
al . E
ficient

provocate de atracia sexual. ului, i

s deschidem cartea la întâmplare, la vreuna din ,zilele" Decameronuerva
s_i
ie:
så citim subtitlurile obse.
rezumative, pentru a ne confirma aceast
Gianni Lotteringhi aude peste noapte c-i bate cineva la u_ _i-o s i_inalá
al pe
cas , ii
nevast-sa...; Peronella, prinzând de veste c omul ei se intoarce ue

684
 ascunde
ibovnicul intr-un butoi...:
hui... Intr-o
noapte, Tofano Calugarul Rinaldo culcse cum ira cu

ce st
ándu-se in
preot, i_i i_i Cuie
încuie nevasta afar..; Un sof gelos
cu
Leonelto,
destiuie_te madonnei
spovede_te
Ovede_te
prime_te
Beatrice
nevasta...: Madonna Isabella, în timp
a iubirea
ui
»
vizita lui messer
ce Lambertuccio..; Lodovico
messer
bnuiestee nevasta..; Un barbat ii
Lidia, nevasta lui N i-o poart..:
enezi iubesc o femeie nevasta ui Nicostraato, il iube_te pe Pirrus..; Doi
ubesc
Senezt Jemeie, cumtra unuia dintre ei..
Se vede limpede c este
vorba de iubirea
putine pOveyl inocente de dragoste în
carnal, natural. Exista pree rea
sentimentele transform in instincte (siDecameroul:
se cel mai adesea, aici
opere literare). lar poftele i_i cer o nu invers, cum se întâmpl in act
alte
sexual este obinutà ca urmare a grabnic împlinire. Atunci când satistacia
ajutorul câtorva vorbe de spirit i alingeniozit
unor
ii de gândire _i, eventual, cu
adevrat în centrul situailor boccacce_ti împrejurri care ambigue, ne afläm Cu
interesul cititorilor, de-a lungul secolelor. tradiionale, la au stârnit hazul _s
Adugând
indräznelile de limbaj ale prozatorului, descrierea aceste consideraii _i
dezinvolt a unor poziii
sexuale, ironiile groase legate de potena (sau impotena)
putem include lini_tii Decameronul în _irul scrierilor
partenerului etc.,
numitele cri ,, qu'on ne lit que d'une seule main" _i care, porno-erotice, a_a
pentru a-_i face
loc în literatura român - dar _i atunci numai ,.pe strada mica'" - au trebuit s
mai i geniul lui lon Creang
a_tepte cinci sute
de ani
Pentru Giovanni Boccaccio, vremea iubirii
(Povestea pulei.
aristocrate, cu suspine
indurerate dupä femeile-inger, a apus odat cu sfär_itul dulcelui stil nou.
Femeia a devenit o prezen vie _i cât se poate de palpabil. lubirea constituie
un numitor comun al oamenilor din toate categoriile sociale, prin latura sa
Sexual. A-i ascunde existena _i bucuriile reprezint o ipocrizie ce trebuie
combätut. . Scritorul polemizeaz cu acele instituii i laacele regulí de
sexualä
via
mportament care se opun dreptului oricrei fiine umane o

întelegere pentru numeroasele femei cu

o
entimenial normal i arat
iar
care, trdindu-_i primele soii
e nefericit sau pentru clugriele
celelalte jurámîntulde castitate, i_i ofer pläcerile iubirii.
Fär acceptarea acestei realiti. noile reguli de
nupot fi înelese
pentru
mportament care
poTtament care:se instituie între indivizi. De acum, mai importante care îi
eivor fi nu legturile
Condnu sociale (familiale, matrimoniale)
sau religioase
i in
Conditioneaz,
amnunte, / eexigen ele simurilor. ,

de moralá
Se creeaz astfel pán
a iubiri; se
total consecvent , un fel
nu cu
ufirm dede da e
qmä s
c fa de al treilea. fa de gelos
fa un sau de pårini
ori de un
permis orice viclenie i orice
ubirii este
elatorJorfe potrivnice
_eltorie, care:
dre sunt excluse îns între cei ce se iubesc. (..)
n Decameron

685
 se dezvoltä o amumit moral cu substrat în filosofia
ia antic
antic, bazat
dreptul de a iubi, o moral intru2
totul pämantean-practic, ce prin
nata pe
este du_man cre_tinismului.
Ar fi gre_it totu_i så rstälmåc1im acest mesaj de vitalitate a
s deducem c Boccaccio este un scriitor din principiu
simturilo
adevrat c el supune unei satire feroce diverse Este antireligios.
componente ale vie
ecleziastice, cum ar fi credina naiv in stintele moa_te
(vezi mai al
povestea clugrului Cipolla, poate punctul artistic de vârf al
întreo
Decameron: regului
VI, 10) sau în virtuile ,tmduitoare" ale confesiuni". Oricum, biciul sä
satiric îndreapt nu împotriva ideii cre_tine,
se
ci
netrebnici ai acesteia sau a credulittii excesive împotriva slujitori
unor
în ni_te miracole deasupra
firii.
Atitudinea lui Giovanni Boccaccio lucid,
celei a lui Dante. S ne amintimraional
este aici cu totul
-

asemntoare doar pleiada papilor

demnitarilor ecleziastici condamnai la chinurile infernului în
_i a
Comedie, fântâna cu jar în care simoniacii atârn Divina
jos, cohortele de clerici zgârcii sau suspendai cu
capetele în
risipitori
continuitatea în principii _i în demnitate a celor doi etc., pentru a înelege
mari scriitori. Un element
comun al capodoperelor lor se regse_te în mesajul de
evoluia moral ascendent, la care asistm speran privind
o dat cu înaintarea în lectur. Se
pare c opera lui Boccaccio,,dovedind influena dantesc, vrea s traseze în
felul su un drumcare de la
lui reprezentarea viciului (în prima nuvel, cea a
ser
Ciappelletto, cel mai
sublimarea virtuii (in ultima nuvel, apctos
mare din Decmeron) conduce la
Dar pot Griseldei)"". V
fi remarcate _i deosebiri eseniale între Divina
Decameronul. In primul rând, avem în vedere Comedie s
diferit. Lumea dantesc este structurat în perspectiva auctorial radical

decide asupra jurul unei puteri supreme,

centru de
evoluiei fiecrui individ în parte; universul dotat cu un
singur
autoritate este marcat de pregnant
o
raionala; toa
component
avenurile, evenimentele, suferinele _i destinele î_i au un rost predeterminat
inut sub control. Hazardul are un rol marginal, aproape l,
dupå ce a înexistent
beneficiat spre dauna sau folosul lui de liberul arbitru, este
Obiectul pasiv al a
pedepsei sau al recompensei. Universul boccacces este,
mpolriva, policentric, aparent e
destructurat; întalnim aici cateva
recurente, care cunosc îns o admirabil varietate imprevizibila de exprima
lipse_te influena decisiv a vreunei autoriti transcendente; omulp
prin
intermediul inteligenei, devine subiectul activ alproprieisale_Y hilind
lind
Dac poezia lui Dante tinde s
traseze canoane exIstC
pedepse _i recompense _i oferind un model comportamental, roza
pre lui
lui

686
Jamte
 Boccaccio
ând are
pune în în primul
prin lumin mul rând rolul de a distra, de a stârni ilaritatea, atuncCi
intermediul
re o
descriere
colturile
m îndeobT
leindeob_te
numeroaselor ascunse ale activitii umane. Dante,
eriere mai selor episoade prezentate,
re2entate, pare totu_i c are în
de episoade
Boccacci0, mai
ccio, având dde pre
asupra unor
ampl,
mpla, Pa
natur categorial, a pcatelor _i a virtuilor.
prea puine ori pretenii de pcatelor insista i a
viruo
cazuri tocmai
general-umane
umane (epecifice,
CCifice,
(erosul, asun
inteligenta). generalizare,
asupra concretizrii partiale unor
Demersul componente
a

c comparativ
faptul exist cateva poate fi continuat. Nu
stiu dac s-a
atât în Divina
vina Conmedie
Comedie, personaje-puir
ce
cât _i înputine,
persoane renumite pe vremea lor.Decamero
persoane
ce-i drept,
drept, remarca
_i marginale - care apar
_i
eron. Ele trimitmargima
la existente reale, la
Doliticos-admirativa in poezia Purgator+ulur CKI,
ironic în ziua a VI-a,
Pictorul Giotto are parte de o evocare
are
evoa o

95)_i de un
florentinului Ciacco, ,, un mänccios 5-a.i Dar s zbovim puinportret
nuvela la tanaru
a

hume" (Decameron, IA, 8). Acesta, lacom cum

un povestea
s-a mai vzut
mu
întrucât este unanim pe
pofta sa nemrginita, devine victima cunoscut pentru
pclelii
un banchet auster, de pe urma cruia eroul lui Biondello, care îl invit la
se rzbuna,
pleac
Ciacco 1l invrajbe_te pe Biondello cu flmând _i furios. Pentru a
messer Filippo
om cât toate zilele, bine legat i tare Argenti, ,,un
cri, jâfnos _i pus pe sfadä". Filippo
Argenti ii
trage o btaie sor cu moartea lui Biondello. Nuvela se incheie
intr-o atmosfer senin, cu ironia reciproc schimbat de cei doi
pcälitori-
pclii.
Tat-I îns pe acela_i Ciacco în Inferml dantesc (VI, 7-93). Fiind
pedepsit pentru nesäbuina poftelor culinare (,la dannosa colpa della gola"),
el se tvle_te pe jos prin noroi, orb, suportând ploaia etern, grindina cea
mare, apa murdar, ninsoarea _i duhoarea pmântului (v. 10-12), precum _i
urietele celor trei capete ale câinelui Cerber care are o înfti_are fioroas, cu
Ochii înro_iti, barba unsuroas, burta revrsat _i labele cu gheare ce zgârie i
S1a_ie spiritele pctoase (v. 13-18). lat-l pe Filippo Argenti, condamnat in
aläturi de
violen ilor (Infernul, VII, 31-64). Personajul Dante,
rgiliu, pe când traverseaz apele noroioase ale Stixului, intr în disput cu
Iinpacatos arogant si agresiv, care îsi scoate capul de sub mocirla i i
aláturi
d eaza furios, ba chiar încearc s-i r stoarne pluta _i s-l trag $2-63):
a_t1n . Reacia protagonistului este prompt _i vehement (v.
,,Eio: «Maestro, molto sarei vago broda,
di vederlo attuffare in questa
prima che noi uscissimo del lago.»
Ed elli a me: «Avante che la proda
i si lasci veder, tu sarai sazio:

687
 di tal disio converrà che tu goda.»
Dopo ciò poco vid 'io quello strazio
far di costui a le fangose genti,
che Dio ancor ne lodo e ne ringrazio.
Tutti gridavano: «A Filippo Argenti!»;
e Tfiorentino spirito bizzarro
in se medesmo si volvea co' denti. '1
In timp ce în opera lui Dante cei doi päcto_i (Ciacco i Filippo Argenti)
personific dou categorii diferite de pacat, 1ar pedepsirea lor exemplar este
destinat s impresioneze _i s însp imânte, pentru a fora astfel pe viitor
evitarea respectivelor vicii, în opera lui Boccaccio personajele sunt surprinse
într-un moment dat al traiectoriei lor _i intr-o ipostazà - ce-i drept -

definitorie, dar fr alte intenii decât construirea unei situaii hazlii _i a unei
morale superficiale (a pclitorului pclit). Diferena de abordare artistic
dintre cei doi scriitori italieni rezult cu eviden.
La o concluzie asemntoare, de_i venind dup o analiz diferit, ajunge
_i Erich Auerbach. Felul in care Dante domin fenomenele pare mult mai
puin suplu, dar _i mult mai eficace decât în cazul ui Boccaccio; chiar
m sura sever a ter inelor cu rima lor riguroas nu îng duie o mi_care atât
de liber _i de u_oar ca la Boccaccio, _i el ar fi disprefuit-o de fapt. Dar
este evident c opera lui Dante a deschis pentru prima dat perspectiva

asupra realitii umane universale i multiple. (..) Fr Divina Comedie,

Decameronul n-ar fi fost scris niciodat . Acest lucru e limpede, cum limpede
de
este de asemenea faptul c lumea bogat a lui Dante a fost transpus
Boccaccio mu-i
Boccaccio la un nivel stilistic inferior. (..) Bineînteles, îi
aceste caliti
datoreaz lui Dante spiritul de observaie i forta expresiv;
lui Dante; interesul su
se
într-o manier cu totul diferit de a
erau proprii i care Dante ar fi socotit ca
indreapt asupra unor fenomene _i sentimente pe de a
datoreaz el lui Dante este posibilitatea
nu merit s le trateze. Ceea ce
talentul s u; de a cuceri
locul de unde s poat arunca o
uza atát de liber de m
cuprinde »l6
actuale, s o poat
privire general îtregii realiti
asupra expresiva.
s o poat reda într-o limb supl i
oal complexitatea ei i Erich Auerbach, potrivit carela
subtilitate a observa iei lui merita
Remarcabila
estetic _i lui Boccaccio,
oferit model de curaj
geniul lui Dante i-a
un

elogiat cu prisosin. exegetului _i

atunci când lauda
sunt cuvintele Italtan
Dar la fel de îndrept ite lingvistic a prozatorului
lui Boccaccio. Supletea
evident în nunmeroase

talentul expresiv al
în numeroase
adevärat
adev rat în eviden ä de
XIV-lea iese un exemplu
cu
din
din secolul al (VI, 10),
nuvela lui Cipolla
lat, bunãoar ,
Circumstan e.

688
 Virtuozitate artistica la mai multe nivele. Pentru a pune in luminá harul
satirice ale unor personaje
secunda Boccaccio, ajunge s citm portretele
Secundare. Mai înti, aspectul slujitorului, pe numele säu Guccio Porco: ..egli
èè tardo,
tardo, sugliar
sugliardo e bugiardo; nigligente, disubidente e maldicente;
trascuralo, smemorato e scostumato; senza che egli ha aleune are
E quello che
taccherelle con queste, che si taccion per lo migliore.
sommamente e da ridere de' fatti suoi è che egli in ogni luogo vuol pigliar
moglie e tor casa a pigione; e avendo la barba grande e nera e unta, 8u Pa
si forte esser bello e piacevole, che egli s'avvisa che quante Jemine
andrebbe
veggono tulle di u i s innamorino, ed essendo lasciato, a tutte
dietro perdendo a coreggia. E' il vero che m'è d'un grande aiuto, per
egli
voglia la Sua
ciò che mai niun0 non mi Vuol si segreto parlare, che egli non

udire; e se avviene che iod'alcuna cosa sia domandato, ha si grun

narte
che prestamente risponde egli e si o no,
naura che io non sappia rispondere, model i se potrive_te de
giudica si convenga."* Acestui... b rbat
come curtat cu elan. Cuvintele succinte, dar
minune aleasa inimil, slujnicuja Nuta,
contureze cu ajutorul enumeraiilor, aliteraiilor, hiperbolei
explozive, vin s e mal
interioare o figur de neuitat: ,.grassa e grossa e piccola
si al rimelor che parevan due ceston da letame
e con un viso
di poppe
fatta, con un paio unta e affumicata'18
'Baronci, tutta sudata,
che parea de despre care ne-am putut da
care i-I ofer limbajul -

Pe lâng sprijinul pe Giovanni Boccaccio recurge

la alte
anterioare,
seama în exemplele destinat s
a comicului. Farsa medieval ,
n u m e r o a s e strategii
de exprimare fr a insista îns pe
ironice,
traseze împrejur rile burle_ti _i replicile în ziua a _asea
cu preponderen
memorabile, apare Comicul de--
Constructia de personaje Guido Cavalcanti, VI, 9).
VI, 8; în
(Chichibio, VI, 4; Fresco, de qui pro quo, se întâlne_te
mai ales prin jocul parcursul
Situatie, materializat echivoce, pres rate pe întreg
circumstante care i-l prezint
Cxtrem de n u m e r o a s e
amantul într-un butoi, dup
ascunde me_terul
Carti. Peronella î_i butoiului, iar când
al
drept cump r tor cu
intors pe nea_teptate astâmpr poftele
ului ibovnicul î_i
în chiup pentru a-l cura, de o vduv, crede c se
locul îndr gostit
canonicul din Fiesole, în a_ternut o slujnica
sta (VII, 2); fost strecurat
c de fapt i-a locul faptei (Vl,
d Cu ea, fr s _tieeste si prins de episcopul invitat la
S a $ , in plus, mai Gabriel i se bucura a
deghizeaz în arhanghelul
Calug rul Alberto se neghioabe, pän cand
frumusele dar
de nurii unei femei boarfele
arhanghelului
Cum ori string, 2).
ajupânesei n välesc în dormitor _i ssar pegeam (IV,
care, surpprins în exerciiul funciunii, a apucat totu_i cum
nuvelele complexe,
Comicul mai rar întâlnit, apare în
C r a c t e r , de_i
689
ar fi des amintita poveste a cälugrului Cipolla (VI, 10). Trebuie consem.

de asemenea nuanele eteroclite ale comicului, care evolueaz ao scar

pe

extrem de mobil, de la ironia blând pân la erb _i come

satira acert

grosolan. Pentru aceast ultim situaie, este suficient s ne amini

aventura celor trei tineri (VII, 5) care ii trag jos izmenele judec torului
, in
sala de _edine..
La cealalt extremitate, a nuvelelor .serioase, critica a notat mâna cam
cam
nesigur a lui Boccaccio. Mai ales pentru ultima z1, a zecea, cuprinzind
pove_ti fortat-moralizatoare, i se poate imputa autorului o u_oar stângcie
datorit lipsei de verosimilitate artistic în construirea unor situaii. .. Tocmai
in pasajele in care Boccaccio încearc s p trund la problematic sau la
tragic se vede neclaritatea i nesiguran a concepiei sale preumaniste.
Realismul su, liber, bogat _i plin de miestrie în stpânirea fenomenelor, cu
totul natural în limitele stilului mijlociu, devine länced i
superficial de
indat ce atinge problematicul sau tragicul. (..) Spiritul lumesc al unor
oameni ca Boccaccio era inc prea nesigur _i instabil
pentru a oferi o baz
care s
permit, asemenea interpretrii figurale, s se ordoneze, s se
explice i s se prezinte ca real lumea în totalitatea ei. ""
Totu_i, reu_itele
autorului în acest domeniu al registrului serios nu
lipsesc cu desvâr_ire. Ele
sunt oferite mai ales de celebra
poveste de iubire a lui Federigo degli
Alberighi (V, 9), precum _i de întâmplarea tragic a Lisabettei (IV, 5).

Decameronul ocup o interesant

poziie ,,strategic" în istoria literara
italian. Prin extrema
sOciale descrise, a
eterogenitate a personajelor construite, a claselo
de ansamblu a Evului
modalitäilor artistice utilizate, Boccaccio ofer o imagine
Mediu al crui contemporan este, dar, în acela_i
Nine în imp
întâmpinarea noii sensibiliti _i ideologii a Rena_terii. Mua
hotrât a privirii de
pe figurile de sfini cu aureol pe oamenii in
0ase, exilarea voinei divine atotputernice într-o
can
elogiul simurilor vitale care î_i iau dreptul s încalce periferie interl
a

orice convene a i
arid, descrierea existenei
fire_ti,
ample care se instaureaz, satirizareacotidiene,
cu relaiile
falsului ascetism
economicntri
a ipocritei renu
la bunurile _i ipoCri idei idei
pmînte_ti de dragul mântuiri dup moarte sunt -
tot ata ea

care vor fi amplu vehiculate în

lat de ce nu este de mirare c
perioada renascentist. tat un

Giovanni Boccaccio a repre in

punct de referin pentru posteritatea estetic. Traducerea în latin s
rapida
alte limbi moderne i-a
asigurat capodoperei sale o larg rspandudire. Chias
Chiar

690
 da au
cenzura existat
serie întreag abilmomente
prealabila a a nuveCare
în car- ediii-ale Decameroului-au circulatdoar cu
preluat nuvelelor
situati de Scriitori
uat situaii scriitori. prea indräznee. arta lui poctic a intluentato
prea
Cervantees
ale personalitati:gi
personalit
_i
personaje
dramaturgii indraanuralismu
i sunt
Shakeedin opera
ope
opera
îndaatorai naturalismului boccaccesc i
povestitorii Chaucer,
sa povestitorii
sa
Chaucer, aRabelais _i.
au

sale Shakespear
Sale au are _i Molière, poetii Pulci _i Ariosto. Urme
Pisanello,
Pisanello, Botticelli au
fost entificate
Nu trebuie si_i Signorelli"iden in pictura renascentist lui
a

capodoperele
capodopeerel uitat, într-o
Pier Paolo
Paolo cinematografiei asemene trecere în revist,
Pasolini (1971). italiene, Il Decameron, una din
ron, în scenariul _i regia lui
importante: Ser C1appelletto (I, Filmul reia câteva din scenariu cele mai
mutului grdinar la månstire I), Andreuccio din Perugiapovestirile
povestirnie
(III, 1), (IL, S), Aventur
privighetoarea (V, 4), Peronella
_i
Lisabetta (IV, 5), Caterina care
butoiul a prins,
cumtr (VIl, 10) etc. Printr-un (VII, 2), Doi sienezi iubese
ciumei florentine este inlocuit ingenios artificiu, corni_a tradiionala oa
cu_figura pictorului Giotto (interpretat de
Pasolini însu_1), care cutreier diverse
inspiraie _i care asist astfel la o mulime tinuturi în cutare de modele de
de întâmplri.
plasat numai în sudul Italiei, la
Napoli _i în împrejurimi, Aciunea
este
dar varietatea
decorurilor, talentul actorilor, calitatea extraordinar a
(realizat de cunoscutul Ennio Morricone), îndemânarea artistic fondului muzicalL
insu_i, precum _i fidelitatea scenariului fa de originalul boccaccesc
a
regizorului
contribuie la statutul unui film de
referin.

Singura variant integral în limba român a Decameronului i-o datorm

Etei Boeriu. Delicata poet clujean, membr a Cercului Literar dela Sibiu,
STe cel mai important traduc tor de literatur italian din cultura noastr.
rerlormantele sale în acest domeniu sunt practic inegalabile. Optiunea ei
curajoas S-a indreptat ctre cele mai rsuntoare nume _i cele mai
:goase opere, pentru a cror transpunere a lucrat o viaa întreag: Dante,
Divina Comedie; Petrarca, Rime _i Cantonierul; Michelangelo, Rime;
Leopardi, Cinturi. Apoi: B. iglione, Curteanul, Giovanni Verga, Mastro
don-Gesualdo, Alberto Moravia, Indiferenii, Cesare Pavese, Tovar_ul,
VIttorini, Erica _i fraii sâi. Garibaldina, precum _i Antologia poeziei
Elio

italiene. Secolele XII-XIX _i Trinacria. Poei sicilieni contemporani.

chiar
Practica traducerii recomand o consonan ideologic sau

temmperamental între autor traduc torul sãu. lat ins c Eta Boeriu a rupt
canoanele în acest domeniu_i_i n-a a_teptat sa vin spre ea o anumita opera

691
fat de care s resimt af+nitäi, ci a pornit din proprie iniiativ ascensittn.
unea
spre piscurile marii literaturi. A onorat, cu alte cuvinte, un proiect cultural da
elità pentru toate timpurile. Din påcate, printr-un obicei ingrat de pe noi,
numele traductorilor este împins de regul in penumbr, uitat în cel mai h
caz, de nu cumva e ignorat chiar de la inceputul lecturii. Ar fi o nedreptate s
se intample astfel _i în cazul Etei Boeriu, unul din cei mai eminenti
traduc tori romani.
in transpunerea cärii lui Boccaccio, scriitoarea opteaz pentruo limba
supiä, fluent, îmbinând cu echilibru arhaismele (menite s tin pasul C
latinismele din original) i regionalismele, figurile ironice i structurile
lingvistice aulice. Un elogiu particular se cuvine exprimat pentru curajul sãu
in transpunerea anumitor pasaje licenioase, care nu coboar îns
niciodat
sub pragul artisticitii.

La urma urmelor, de nevoie acum de o nou ediie, a

ce era
Decameronul lui Giovanni Boccaccio? Cine mai _asea, din
fi
poate interesat de subiect?
Domnitele i prinesele de azi, nemaifiind închise la castel, ar face foarte
bine, in garsonierele _i apartamentele pe stil nou, s-_i ia oboseala de a
presra, intre dou (tele )novele de dup-amiaz, _i câte o nuvel din aceast
capodoper. Tinerii studio_i ar putea observa c istoria literaturii italiene nu
inseamn doar date, cifre, curente literare
_i informaii plicticoase, ci i
expresia unei imense bucurii de a tri; c a fi clasic al culturii
scorto_enia ci, uneori, cu frenezia de a sfida canoanele echivaleaza
nu
cu

Brbaii avântai în lupta social de fiecare zi _i interdicile.

aceast carte, s stea cu ochii mai _i-ar aduce aminte, parcurgand
mult la propriile neveste. Iar celor care stau
oricum cu privirea _i
la
ale altora ar
putea s le ofere niscaiva sugestil.
-

Giovanni Boccaccio, la
la fel de începutul unui alt mileniu, este îmbrcat in hainc
proaspete _i srbtore_ti. Il citim cu hohote mari de ras i
admiraie lucid.

Laszlo Alexandru

692