15.

Arta lui Racine

lui Racine este o artä rafinat. Poart
pe ea dou pecei:
Tnefabil _i raiune, fluid poetic _i cristalizare:
me_tesug. Inefa
rareori
geniu si
nlntr-o claborare mai savant, într-o simbioz mai unitar acestea s-au putut
ntâlni într-o elabor
rari, de asemenea, exigente ale limbajului _i ale _i mai expresivá.
intr- atât de stråns i definit corespondent,
faptului dramatic s-au integrat
Din complexul manifestrii umane, Racine
de tensiune sau de solemnitate
alegea pentru piesele sale situati
sufleteasc, unele privind dezlnuiri de pasiuni
Suverane, altele înfä1_änd majestatea suferinei, a durerilor
adânci, a marilor
renuntri _i abnegaii. Pentru ca aceste situaii s poat cpta pe scen suflul lor
inalt, dobândind în acela_i timp relief _i mreie, Racine a îneles s le încadreze în
arhitecturi severe _i s le dea ambian clasic. Intre contemporanii si este acela
care a intuit aceast
condiie cu cea mai just perspicacitate _i a respectat-o cu
cea mai mult
strictete.
Racine elimin surplusul de culoare, de imagine, de efect scenic. Evit s
alunece in beii de pitoresc; decor, costume, gesturi, exclamaii. Rämâne departe
de artifici, detalii i anecdot; e împotriva concesiilor fãcute gustului vulgar. putând
82 tulbure puritatea sentimentelor în cauz ori s umbreasc demnitatea eroului

ragic. Va lása ca principala sarcin _i principala r spundere a comunic ri dintre

U l ragic _i public s treac pe seama limbajului. Exist oare vreun sistem de
Semne mai intens, mai sträb t tor, mai viu, mai elocvent, mai nuan at, mai capabil
d acopere vaste întinderi emo ionale? Racine nu _i-a pus o asemenea întrebare in
Mi_cnle
OSIStematic; contextual îns i-a simit utilitatea _i i S-a conformat practie.
dureroaSe,
PCtaculare, fastul, scenele de teroare, lacrimile, suspinele, implorr1le
ale acestea au îin vedere un public doritor în primul rând de comunicri tizice
se exteriorizeze, s capete
Sau,
cu
Cu cuvinte:
alte cuvin un public a_teptând ca pateticul s

639
 -1sIUI IU Snul Jrancez
Zamfirescu

s-i resimt
Jon
-I
sã-l
tr iasc .
tr iasc intim,
intim.
puterea intrinsec.
entru acest public ci Or, caapoer,
ip
nu

forme
concrete,
sa
compun
fizic _i
pentru unul al cutDoa
Racine
nu se
gandea

c a p a b i ls
între
disccarn
d isce
c o m u n i c a r e a

oie ncap
neaprat
rat ca faptel
s

ca
cea
intelectual diäispus s toaordeirne,
f a n t o l l e c t u a l a

s nevoio så
destul coesC unea
tuiesc acti adaesá
capabil Nu e
acesta
din
urm .
privirile spectatorilor; e
sub
act
spre
cac în
întregime
lor nodale i explozive. )
stea s fie
Cndinta.
limitcze la
punctele
acord încrederea lui i tota lz A
total. ca actiunispuse
oris se

ise
refere
discursul.
s
Poetul ii

pun
die numai ceea ce are putinta de în repe
în tragedie
a petate
declarat
rânduri: întelege rturi
resorturi faptei umane,
ale faptei trece dn
actiunea în
vorbire.
Adev áratele
inclusiv celodin
sala_luiesC i Se petrec în inimi
de fataliti, suntcele care ca aceasta insemna o solutie
Romanticii, mai târziu, vor pretinde Ce
luie de simplificae .

au
Consideräm ca nu dreptate. numese
si de comoditate.
in realitate un produs sublimat de Tot ac.
concentr ri _i esene. ,simplificare" er
Adev rul aicie tocmai contrariul. pPriveg
obiecia de comoditate. tul ar fi
i cu ali artizani ai spectaculozitt
putut s-
impart rspunderile
Jui pe toate. Oarecum, refuza ajutorul fizic pe care ar fi fost în msur e supra
cure punerea in scen, agitaia actorului, pn la un punct _i exteriorizrile
ale publicului; rmânea astfel s se bizuie doar pe fora de adevr _i de comunis emotionale
nicare
a cuvántului su poetic. I-a conferit acestuia funciuni determinante _i semnificati
hotrâtoare. Cuvântul pentru el era mai mult decat un simplu instrument; anärea
prin excelen drept modul cel mai capabil s exprime esena faptelor de vat
incluse într-un proces dramatic.
Poetul are afiniti profunde cu arta greac. Nu s-a gândit niciodat s imite
propriu-zis viaa, s-o descrie, S-0 priveasc analitic în desf_urarea ei, ce-l
intereseaz e s-o reprezinte. Departe de el
preocuparea de a-i identifica datele
certe, imediate; îi impune îns s-o
elemente i adeväruri
transfigureze, comunicându-ne astfel asupra
care s a ZiIcem
generale. Trece dincolo de experiena cotidian, aceea
încercase s-o înfi_eze
-

tragedia realist. Inelegea ca man

sentimente s fie
investire. Sub acest
încredinate numai unor naturi puternice, demne de o
as
enea

raport, eroul su se apropie de tipul eroului din reac .

Poetul nu s-ar
fi simit la largul su având de mânuit eroi recrutai dintrageaia
umanitáii. li trebuiau
cutri, nu masaen
de-a drept
aproximaii sau presimiri, ci
chintesentele acesteia. Ni se lämuresc totodat _i condiii presi haiulments menitsi

le
exprime. ^i anume: un _i condiin pprivind limbajul
intens, capabil s
limi sii« dede pmtinua
limbaj sobru, susinuinut, un limbaj de înlimi
moduri de aduc în lumin pasiunea ins_i, mai mult decât diferitele
mu tot ce
manifestaremanifestare.
pari

Era firesc deci ca

spontan, mi_cri pornite din dezordinile
poctul franeze tradduceri
poetul s inimii,
frâneze
eri
ale acesto putea

în
strigte, rostiri ale ac timentelo,
ca _i
contenena nearticulate, descumpn ale frazrii. Fora intim asc
lor sublim, , descumpniri Si-a
dat

Seama ca pentru a le trebuie redate cu Racine

mijloace ade ch le
exprima adevrul lor de esena
egalá intlexibilitate stilistic.
cvate.i n c a d r e z eîntr-o

uco încau
 Racine
Socotim c
Socotim în
in nici un alt teatru modern ca în teatrul lui
mai
Racine nu am put
Ini oo mai mare sobr
mai sobrietate,0
mare
disciplinat reinere
gesturilor _i aa
intanstitii
gostiii nu se ssrut;
rut pasionaii iubirii nu ajung niciodat unul înizbucnirilor.
posesiunca
alt; tr irea momcntelor de durere se pctrece fárá scene sfâ_ictoare; în
celur

ric,
furic, de exaltare
de exaltar i paroxism al clipele
lorde patimii, croii nu-_i picrd stápánirea de sine,
la forme ale dezarticulrii; blestemcle i
n ua j u n g l a
presimtirile sumbre devin
adevr amcninri _i proteste vehemente, rechizitorii zguduitoare, asprimi
fatidice,
Gr ins ca în acestea Sa se strecoare, fie _i în treact, vreo not injurioasá. Chiar in
taràins
ca

atii de culme, cu suflete chinuite de suferin ráscolite de frenezii pasionale, se

sau
nstreaz o msur i origoare, le-am putea numi msura i rigoarea civilizaiei. Jubirea
ci rzbunarea nu se consum in dezlänuiri violente; lor epilogurile tragice-suplicatii,
renunt ri, moarte - capata in clesul unor ritualuri înalte în a c ror ceremonie putem

deslu_i produsul de sublimare al unor nesfär_ite framântri suflete_ti.

Aceea_i sobrietate struie i în stilul poetului. Totul e mentinut în limite riguroase.
Poctul implic în elaborrile sale numai elemente apte s intre intr-o arhitectur, sá
se supun regulilor de ordine i de unitate ale acesteia. Cazurile in care s-ar prea cã
Racine s-a abtut din raza metaforelor contingente sunt puine. Vocabularul poetului
nu totalizeaz mai mult de dou mii de termeni. Dar fiecare din ace_tia i_i înscrie o
personalitate proprie, fiecruia i se d for, adâncime, strälucire, putere de a stabili
relaii. Imaginile sunt discrete; au îns atâtea justee, atâta echilibru, atäta sprijin in
realitatea intim a fenomenelor suflete_ti, încât prin aceste caracteristici ajung sä
dobândeasc autoritate, orizont i mreic. Tot ele, de altminteri, îi confer limbajului
racinian _i valoarea dramatic. Pe scen, adevrul _i precizia din acest limbaj oblig la
Sonoriti aparte. Creeaz în sufletele spectatorilor o stare de tensiune. Imprim
atmosfer demn, pregnant; vom putea simi în inefabilul acesteia _i fiorul cldurii
emoionale, _i satisfactia lucid a inteligenei solicitate.
Racine foloseste termeni dintre cei mai simpli, mai uzuali. Nu recurge la
Cxpansiuni _i culori tari, ameitoare, capabile s lase impresia de bogie i
originalitate. Nu e de mirare deci c s-a putut ca multora vocabularul poenului s le
parásárac i stilul su prozaic. Printre ace_tia- nea_teptat -se atl i Sainte-Beuve;
Cunoa_te afirmatia marelui critic despre limbajul poetului: ,il rase parfois la
prose", Adev rul îns trebuic cutat dincolo de aparene. In simplitatea expresiei
adreseaz sensibilitii, ca i raiunii.
n e exist fort, precizice, concentrare. Se
sufletesc în punctul su maxim de
Lu deine _tiinta de a surprinde fenomenul c pasiunea _i
impresia
dndcscent , acela sub stpânirea cruia putem cpta
fr dreptate c eroi lui Racine nu
-

a Se confund. S-a observat- socotim, nu

zile unice pe care poetul le-o
nevoie s tr iasc mult. Sub ecranul acelei
a ace_ti eroi capt putina s-_i
In e_afodajul actiunii lui dramatice,
a ni se dezv luie
lor pasional, så
concentreze desf _oare pe toat gama
s
rcze viaa, se
s se intervin
cu specula ii ori
n asemenea situaii ar fi fost nepotrivit aceasta
nosa. pentru a exprima _i a impune
nimic nu putea s fie mai potrivit
C
ngt. în Part-Reval, t. IV.
 teatrului. C
a teatrului, lao
Clasici
Zamfirescu
-
Istoria
universal a.

francez
lon
complex,
_i curajos.
ort temperamen' _i
activ
cu

unui artist putere

Suntem in
faa
gândire,
cu geniu
v i_i cu putere de
inventiv

hotrât gáseaso
rât s gseasc
cu linistes
Cu lini_te _i cu retinere,
cu
disciplin
de
de
constructor
greut ilor,
în prezen a
hot

nobil , cu linie clasia

clasic
principii _i ci
_i voin
judecat
unificare intre
oricâte
c o n t r a s t e . In

pasiuni
form

dintre cele
mai violente ale inimii f hi-untectlimbaj
onicá,
dhátat si zugrvit cu tumultul efervescent i cu prelung
lor efervescent
izbutit sä includa, ngirile
concentrat,
esenial, a
s e n t i m e n t e intense, pornite
inexorahil d
unor
s lbäticiile
iar st ruitoare,
In arm turi solide, de cea
mai strict ordonant a fn
ole naturii umane.
taine i fragiliti ale sufletuhai
fream tul i adevrul
lor imponderabil, nenesc
nelini_t1 IZVOrate dn patimi neimplinite. Eroii lui sunt oars
rscolin ale crnii, dureri _i
de pasiuni fundamentale; ambiie, iubire, ur, curaj, cruzime, duplicitate: etui
sfasiati
strbtut în intimitatea lor profund, a putut så surprind aici jocul acela
- inteies, a
dintre via_i moarte, scrutându-le manifestrile lor
atidic in stare s dizolve distana
de sine. A _tiut ca în tiparele stricte ale unei
dc nestäpánire cu marea sa stpänire
artc cxegetice i rafinate, folosind un limbaj demn _i limpede, s includ violene _i
dczläntuiri ale sentimentelor ori ale caracterelor, fr ca prin încadrarea lor în reguli
acestee s-i piardã patosul _i mi_carea. A celebrat lupta, frmântarea, st_ierea
mtnDefericirea, dar nu cu gândul ca asupra acestora s solicite sentimente
compasiuni de melodram, ci dimpotriv, întocmai ca în tragedia clasic,
fcndu-ie
sé Sumntun cum
asupra lor plutesc blesteme sau majesti ale destinului. S-ar i pu
cE atat structura fi in
sa
integral de poet cât _i fervoarea sa religioas s-l mur
iar ginea colului
teatrului propriu-zis; or tocmai acesta este înc un al
aspect ma din
Tac1a 1ará nici o concesie fcut spectacolului ca atare, fära niei
haica severá a unor ulsurik

principii clasice de poetic, fr nici o abdicare de la "

propriu favoarea
in per de teatu
unor
durablá, intr-adevár, nuconventii
ca s
sau traditii constituite, a
înfapruto s oficieze
in

temple de culturá stârneasc valuri de popularitate, CI er ca

I Roland baze

Stucturale si o Barthes, íntr-o lucrare resent1ina logia raciniana/

pe
tiunl.