OBSERVATOR
CULTURAL SUPLIMENT
Mariana Marin:
identitatea etic-estetic
oemele Marianei Marin se disting, în con-
P textul genera]iei sale, printr-o „intensitate
a sensului“, dramatic poten]at` de
recursul constant la realitatea cotidian`. Cu
toate acestea, nimic nu e datat în poezia ei, cît`
vreme lumea „reconstituit`“ la modul liric nu
este una amenin]at` de pericole exterioare, ci
de demoni l`untrici: amnezia, spaima, confuzia
între etic [i estetic, comoditatea, indiferen]a.
Voce puternic` a genera]iei optzeciste, cu in-
flexiuni ce variaz` de la [oapt` la urlet, Mariana
Marin e mai aproape de profilul poetic al unor
Else Lasker-Schüler [i Sylvia Plath (dar [i Paul
Celan, din care citeaz`, la un moment dat, e un
alt autor cu care poate fi asociat`) decît de cel
al congenerilor ei lunedi[ti (cu excep]ia lui
Alexandru Mu[ina a c`rui poezie e la fel de
necru]`toare).
Captiv` a unei utopii politice, tr`ind acut
sentimentul prizonieratului într-o lume
condamnat` la „o dedublare zilnic`“, Madi
Marin refuz` s` tr`iasc` în genunchi [i, mai
ales, refuz` s` închid` ochii: „S` opresc
fic]iunea aici,/ pe treptele castelului de ap`/
dintre cele dou` r`zboaie/ crenelat cu o
memorie previzibil`/ [i duios, aidoma ei?/ Sau
(mai bine) s` pornesc ma[in`ria privirii/ în
catacombele contemporane/ spre spaima [i
fream`tul celor care m` citesc?“. N-a ezitat nici
o clip`, alegînd s` rosteasc` mereu adev`rul,
într-o vreme în care acesta, „c`zut în dizgra]ie“,
umbla „tras la fa]` [i cu ochii plesni]i“. Poezia
ei are valoarea unei m`rturii, în care r`zbat,
impetuos, obsesia memoriei, a adev`rului [i
cea a înfrîngerii spaimei („nu te mai teme,
cititorule!“, clameaz` autoarea în Sîngero[ii uto-
pi[ti, poem care deschide volumul ei de debut
din 1981, imperativ ce va fi reiterat frecvent).
Nonconformist`, vertical`, nedispus` la com-
promisuri, Mariana Marin a crezut întotdeauna
c` „poemul e o fiin]` democrat`./ O fiin]`
moral`“. O profesiune de credin]` care a
împiedicat-o, probabil, s` sacrifice principiile
morale pe altarul „marii arte“. Foarte talentat`
[i asumîndu-[i o libertate interioar` la care nu
a renun]at niciodat`, ea a formulat o art`
poetic` pe cît de complex`, pe atît de original`,
articulat` la intersec]ia eticului cu esteticul.
„Unde o fi genera]ia/ s`-mi povesteasc`/
despre cum confund eu eticul cu esteticul?“ se
întreba, polemic desigur, dar prea pu]in retoric,
în finalul unuia dintre poemele din Aripa se-
cret`. Explorator atent al galaxiilor interioare
[i, în egal` m`sur`, al intersti]iilor realit`]ii în-
conjur`toare, poeta a preferat dintotdeauna s`-
[i rosteasc` limpede nemul]umirea [i furia.
I-au fost „profesori“ de realism prietenii ei,
tinerii poe]i germani din România, f`r` de care
„subiectivitatea [i-ar mai fi supt [i acum
degetul/ în fa]a realit`]ii“. Revolta ei împotriva
Prim`vara lui 1982
„Toate minciunile
despre libertate“
Carmen MU{AT
unei lumi scufundate în inac]iune, conformism
[i minciun` – „frumuse]ea asta de revolt`, con-
struit` cu grij`“ – r`zbate exploziv chiar [i în
poeziile de dragoste. Cum ar putea fi altfel, cînd
dragostea rimeaz` cu moartea, acordîndu-[i
ritmurile în fiecare clip`?! Ar fi nedrept s` nu
vedem c`, de[i impregnat` de patos protestatar
[i debordînd de accente de critic` vehement`
la adresa lumii în care a tr`it, poezia Marianei
Marin nu e nici o clip` una strident „angajat`“,
prozaic` sau incomprehensibil` pentru un
cititor contemporan, care nu a cunoscut în
mod direct „binefacerile“ regimului comunist.
Expresie a unei con[tiin]e vii, mereu în alert`,
© Tudor Jebeleanu
poemele ei sînt un tulbur`tor avertisment
împotriva uit`rii: „Trebuie notat totul, spunea/
man[eta roas` de via]`./ La întret`ierea acestei
lumi/ cu imaginea sa despre sine/ am privit
realitatea în fa]`.“ Totul în opera ei, de o
sensibilitate [i sinceritate debordante, vorbe[te
despre drama unei fiin]e vulnerabile [i
profunde, iremediabil atinse de istorie. Lumea
exterioar` n-o putea l`sa indiferent` [i, într-un
moment în care orice referire direct` la reali-
tate era privit` cu suspiciune de cenzur`, des-
tinul Annei Frank este emblematic pentru
existen]a lipsit` de orizont a celei condamnate
s` supravie]uiasc` într-o alt` „arip` secret`“,
construit` de data aceasta din cuvinte. Pseudo-
jurnalul Annei Frank cap`t` glas [i devine
pretext pentru un discurs antitotalitar, prin
care poeta denun]` direct „toate minciunile
despre libertate“, singur`tatea feroce, zilnica
dedublare, sîrma ghimpat` [i asaltul cotidian
împotriva spiritului.
Cu un instinct poetic sigur, nedezmin]it de
nici unul dintre volumele publicate (pu]ine la
num`r, dar suficiente pentru a contura un
profil poetic de o indiscutabil` originalitate [i
valoare), Mariana Marin articuleaz` o art` poe-
tic` fundamentat` de dublul imperativ al cu-
noa[terii [i autocunoa[terii. Cum „r`zboiul de
o sut` ani“, infinit din perspectiv` uman`, nu
poate avea nici un înving`tor, rostul poemului
este acela de a depune m`rturie [i de a îm-
piedica disolu]ia propriei fiin]e: „{i cît am iubit
noi lumea aceasta./ Cît de mult i-am dorit
binele./ Atîta dezastru în jur,/ atîta întuneric,
r`zboiul,/ atîta surd` amenin]are/ [i mai ales
spaima,/ spaima c` [i tu într-o zi te-ai putea
altera./ C` nu e[ti decît o cîrp` folosit` în
ascuns/pentru cele mai îngrozitoare lucruri“.
Intensitatea poemelor ei te duce cu gîndul
la Sylvia Plath, la frumuse]ea aproape magic`
a formulei poetice articulate perfect înc` de la
primul volum. Aceea[i ardere de tot – în plan
biografic [i poetic deopotriv` –, aceea[i for]`
interioar` capabil` s` converteasc` nelini[tile
[i dezechilibrele personale în substan]` poetic`,
transferîndu-le în sfera supra-individualului,
f`r` s` alunece în abstract. „Cred c` poezia
mea se na[te direct din experien]a mea sen-
zorial` [i emo]ional`. [...] Cred c` experien]a
personal` nu e bine s` fie doar o cutie închis`,
simpl` contemplare a propriei persoane. Cred
c` ar trebui, în general, s` se refere la lucruri
importante cum sînt Hiroshima, Dachau [i
altele.“ Confesiunea Sylviei Plath, citat` mai
sus, ar fi putut fi asumat`, oricînd, de Mariana
Marin (foarte parcimonioas`, de altfel, în pri-
vin]a confesiunilor). Expresia poetic` reconsti-
tuie [i interiorizeaz`, salvînd astfel de la uitare
un moment istoric pe care istoriografia îl con-
semneaz` neutru, în datele sale exterioare. Ca
[i Sylvia Plath, Mariana Marin este refractar`
la artificiul poetic, la atitudini cli[eizate [i
gesturi ostentative, asumîndu-[i pe deplin
înc`rc`tura subversiv` a frondei lirice [i bio-
grafice deopotriv`.
Poezia sa are la fel de multe de spus ast`zi,
ca [i ieri, iar lini[tea care s-a l`sat peste opera
ei – ca [i peste scrierile altor colegi de genera]ie,
disp`ru]i prea devreme – nu e doar nedreapt`,
ci [i cumplit de frustrant`. Literatura român`
nu-[i poate permite s` ignore mari scriitori, f`r`
riscul de a se cantona pe termen nelimitat în
provincialism.


S UP L IME N T
Mircea C`rt`rescu, Ion Bogdan Lefter, Bogdan Ghiu, Mariana
Marin [i Alexandru Mu[ina \n prim`vara lui 1982
© Tudor Jebeleanu
upratema poeziei Marianei Marin e
S adev`rul. Aproape c` nu exist` pagi-
n` – atît în comprimata ei oper` po-
etic`, dar nu mai pu]in în confesiunile risi-
pite în interviul luat Oanei Orlea [i ap`-
rut în 1992 (Ia-]i boarfele [i mi[c`) – care
s` nu fie redevabil` în]elegerii poeziei ca
discurs despre adev`r; a[a încît, la recitire,
în]elegi c` poemul e pentru ea aproape me-
reu un testimoniu, iar poetul un martor –
întotdeauna al acuz`rii. Adev`r, dreptate,
m`rturie: dac` e valid` ([i cred c` e) teoria
cuiva privind cuvintele obsesionale care
vertebreaz`, prin recuren]a lor indepen-
dent` de controlul scriitorului, Textul, a-
tunci e neîndoios c` acestea trei sînt cu-
vintele-obsesii ale poemelor Marianei Ma-
rin. Iat` cîteva exemple (dovezi, era s` zic,
contaminat de limba poeziei ei): „În gr`dina
de trandafir a spitalului/ venise chiar el,
adev`rul tras la fa]`/ [i cu ochii plesni]i.
(Reci [i ascu]ite fuseser` c`ile sale!)/ Desi-
gur, s`-l privesc!/ Desigur, s` pun acum
mîna pe el!/ S`-l înghit cu memoria mea
vesel`“ (Ultimul poem de dragoste în gr`-
dina de trandafir), „S` suce[ti gîtul poe-
mului/ cînd afli c` el se scrie/ [i în afara
ta?/ Chinuitoare revolt` [i f`r` obiect./
Nu-]i fie team`:/ exist` oricînd cineva/ (o
gur` lipicioas`)/ care s`-]i [opteasc`/ ade-
v`rul zilei de mîine/ [i al istoriei dinapoi“
(Elegie), „A[a cum Omul de Z`pad` al lui
Andersen/ s-a îndr`gostit într-o bun` zi/
II CULTURAL SUPLIMENT nr. 236 (494) 1-7 octombrie 2009
OBSERVATOR
Poezie [i adev`r
Radu VANCU
de vîlv`taia unei sobe,/ tot astfel caut [i eu
adev`rul“ (Poem de dragoste), „A devenit
vinovat` trecerea sub t`cere/ a num`rului
de mor]i de la Dachau [i Auschwitz?/ A
deveniiit.../ S` frem`t`m atunci de bucu-
rie/ tu, spirit,/ [i tu, hoit!/ Poate se va
vorbi într-o zi/ [i despre adev`rul acesta/
aidoma unei condicu]e ie[it` noaptea/ s`
a]î]e gunoiul cît muntele de mare,/ cît ne-
putin]a [i bestialitatea ei“ (O cald` în]ele-
gere uman`). {i a[a mai departe. Mult mai
departe. Cine ar avea dorin]a s` editeze o
antologie esen]ializat` – din [i a[a prea
esen]ializata poezie a Marianei Marin – ar
putea, pur [i simplu, s` caute (sau s` dea
un find, dup` caz) poemele în care vorbirea
se face de-a dreptul despre adev`r. Ar
ajunge astfel direct la centrii nervo[i ai
poeziei ei.
S-ar putea zice, prin urmare, c` exist`
poe]i ai adev`rului, dup` cum trebuie
atunci c` exist` [i poe]i care sînt înainte de
toate ai binelui sau, respectiv, ai frumosu-
lui. Mariana Marin face parte, bineîn]eles,
din cea dintîi familie, în al c`rei nomencla-
tor genealogic ar putea fi imediat identifi-
cabil` prin aceea c`, pentru ea, adev`rul e
evident, dar nu e o eviden]`. Nu are, adic`,
o existen]` în sine, constituit` prin contra-
gere sumativ` [i holistic` din eviden]ele
obiective ale realit`]ii, dup` cum nu e nici
o sum` de semne memorative pe care o-
chiul ini]iat le deduce din substan]a lumii
– adev`rul nu e nici una dintre acestea,
pentru (bunul?) motiv c` el nu e de pe lu-
mea aceasta. La poeta noastr`, adev`rul e,
ca la vechii greci, o no]iune construit` prin
opozi]ie, cu prefix privativ sau negator – e
aletheia, cu vorba anticilor, ceea ce vrea s`
spun` c` la adev`r se ajunge prin opozi]ie,
prin delimitare, prin nega]ie. A[a încît,
traduse în greaca veche de un mistificator
inteligent, un soi de Ossian contemporan
filo-helen, versurile ei ar putea figura cre-
dibil în contrafaceri simili-borgesiene ale
antologiilor elene, într-o fantezist` [i iro-
nic` anthologia graeca sau în antologii
palatine cu inser]ii contrafactuale, al`turi
bun`oar` de poemele lui Solon, legislatorul
Atenei, despre dreptate [i tiranie, ori de
poemul lui Hesiod C`tre regi. Poetul, prin
urmare, nu e atît intelect sau sensibilitate,
cît con[tiin]`. {i înc` una paradoxal`, pus`
de sine îns`[i în situa]ia imposibil` de a
vorbi în numele unei lumi în care adev`rul
ei nu are loc.
O astfel de în]elegere a adev`rului poetic
o a[az`, dintr-un anumit punct de vedere,
al`turi de Kierkegaard [i împotriva lui Dos-
toievski – adic` da, e convins`, la fel ca [i
filozoful danez, c` experien]a estetic` e va-
lorizat` abia prin sinteza ei cu cea etic` (f`r`,
îns`, s` se pun` în discu]ie [i natura reli-
gioas` a sintezei); [i nu, în nici un caz nu
frumuse]ea e cea care va mîntui lumea,
dup` cum postuleaz` undeva prozatorul rus.
Convingeri axiomatice din care se desface cu
necesitate corolarul dup` care literatura-
frumoas`-[i-atît e o inutilitate – nici m`car
dulce, ci ca fierea de amar`; ba chiar mai r`u
decît o inutilitate – literatura fantaz`rilor
frumoase [i a adev`rurilor c`ldu]e e, indi-
ferent de calitatea ei strict estetic`, imbe-
cilizatoare de-a binelea: „F`r` prietenii mei –
tinerii poe]i germani din România –/ subiec-
tivitatea [i-ar mai fi supt [i acum degetul/
în fa]a realit`]ii. U[or n`tîng` [i îngrozit` de
propria sa umbr`,/ n-ar fi în]eles niciodat`
de ce/ poezia a fost invadat` de mirosul
m`cel`riilor/ [i al s`lilor de disec]ie cu pro-
gram continuu./ F`r` ei ar fi fost mai greu./
Mi-ar fi crescut pe creier micu]a ciuperc`
burghez`/ citind sub umbrelu]` (cu un real
interes intelectual!)/ romanele obsedantului
deceniu/ sau problematica prozei sudame-
ricane...“ (F`r` ei). Cît dispre] pentru „inte-
resul intelectual“ al literaturii, tot atîta ironie
pentru jum`t`]ile de adev`r [i pentru mi-
rajele realismului magic... Poezia nu admite
ca obiect decît adev`rul pur [i dur; ba chiar
cu atît mai pur, cu cît mai dur. E un r`spuns
indirect, dar tran[ant, dat celebrei întreb`ri
a lui Adorno – anume cum se mai poate scrie
poezie dup` Auschwitz. Tocmai, ar zice Ma-
riana Marin, c` numai dup` cîte un Aus-
chwitz se poate scrie cu adev`rat; adev`rul
poeziei e cel al masacrelor, al catastrofelor,
iar etica poeziei cere s` spui „nu“ minciunii
[i „da“ vie]ii din epicentrul însu[i al cata-
clismului. „Da-ul spus vie]ii, chiar [i în cele
mai str`ine [i mai dificile probleme ale sale“
– nu sînt, a[a cum am putea crede, cuvintele
Marianei Marin, ci este defini]ia dat` de
Nietzsche tragicului dionisiac într-un cu-
noscut pasaj din Ecce homo (care reia, la
rîndul lui, un pasaj de asemenea bine-cu-
noscut din Amurgul idolilor). Poet`, a[adar,
tragic` [i dionisiac` (în acest în]eles nietz-
scheean amintit mai sus, fire[te), pretinzînd,
în ciclul eponim din Aripa secret`, c` vor-
be[te în numele unei Anne Frank devastate
de un cataclism istoric, alegîndu-[i-o ca
persona, Mariana Marin scrie unele dintre
cele mai adev`rate poeme despre libertate în
cele mai pu]in libere dintre vremuri. Chiar
dac` „vremea poemului înalt, ame]itor/ a
trecut“, cum declar` poeta în Limba scris`
sub pleoape, ea scrie aici poeme, cele mai
multe vertically challenged, prin care reu-
[e[te cele mai ame]itoare exerci]ii de ver-
ticalitate.
„Unde o fi genera]ia/ s`-mi povesteas-
c`/ despre cum confund eu eticul cu es-
teticul?“, se întreab` poeta în Vorbe[te A.F.
Nu [tiu despre care genera]ie o mai fi fiind
vorba [i ce p`rere va fi avînd ea despre
confuzia cu pricina, dar cunosc cî]iva poe]i
tineri adev`ra]i pentru care hibridul aces-
ta, observat [i deprins din poezia Marianei
Marin, reprezint` chiar Poezia.

 Mariana
Marin
într-un
cvartet
datorat
hazardului
Liviu ANTONESEI
ntîmplarea face ca vestea despre apa-
Î ri]ia acestui num`r special dedicat Ma-
rianei Marin s` m` fi prins f`r` vreun
volum de-al extraordinarei poete prin
cas` – a[a se întîmpl` cînd e[ti prea ge-
neros cu împrumutarea c`r]ilor, inclusiv a
acelora la care ]ii foarte mult –, [tiu asta,
dar nu m` pot ab]ine! Ba chiar: am im-
presia – eu sînt [i mai generos tocmai cu
asemenea c`r]i, de parc` a[ dori ca toat`
lumea s` le citeasc`. Sînt nevoit s` scriu,
prin urmare, f`r` „c`r]ile pe mas`“, dar
asta nu înseamn` c` [i în lipsa poeziei
Marianei Marin, care se afl` nu doar în
mintea [i \n inima mea, ci [i într-un fel de
e[antion, cum nu se poate mai reprezen-
tativ, pe care numai hazardul mi l-a putut
pune cu aceea[i generozitate la dispozi]ie.
Cum s-a petrecut asta? În mod miraculos,
f`r` îndoial`, pe m`sura disp`rutei mele
prietene. C`utînd pentru acela[i num`r
special fotografii inedite de-ale lui Madi –
din p`cate, nu am g`sit decît una singur`,
de[i sigur, pe undeva prin aceast` cas`, ar
trebui s` mai fie cîteva! –, c`utînd cele cî-
teva scrisori primite de la ea prin anii
optzeci ai veacului trecut, dar neg`sindu-le
nici pe acestea, am dat peste un grupaj de
patru poeme de limpede, indiscutabil`
marc` Mariana Marin. Poeme dactilo-
grafiate de poet`, purtînd cîteva corecturi
manuscrise [i semnate tot de mîna poetei,
pe care le-am publicat pe la mijlocul anilor
’80 într-una din celebrele reviste stu-
den]e[ti ie[ene, Opinia studen]easc` sau
Dialog, Madi nereu[ind s` le publice în
vreuna dintre revistele culturale difuzate
oficial la chio[curile de pres` de pe vremea
aceea. Prin ce miracol au r`mas aceste
dactilograme în posesia mea atîta vreme
nu [tiu, pentru c` nu p`stram de obicei
manuscrisele textelor deja ap`rute. N-or fi
ap`rut? Ba da, cu siguran]` au ap`rut, de
vreme ce îmi amintesc cum am s`rb`torit,
în Balta Alb`, la un pahar – sau cîteva? –
de Stolychnaia, apari]ia lor! Prin ce miracol
am dat peste ele în vreme ce c`utam
altceva, ceva „inedit“, iar`[i nu [tiu. A[a
a dorit hazardul, [i din acest motiv am în
fa]a ochilor [i recitesc aceste superbe
poeme: Atelierele mor]ii, Judec`torul-pe-
nitent, Hohotul manechinelor [i L’appari-
tion, ultimul dintre aceste titluri, într-un
context complice, aluziv, fiind folosit [i de
mine. Nu mai [tiu dac` înainte sau dup`,
dar asta nu conteaz`, oricum l-am împru-
mutat amîndoi de la Mallarmé!
Po]i îns` scrie despre opera, importan-
t`, a unui mare poet plecînd doar de la un
sigur „cvartet“, [i acela datorat hazardului?
Hazardului? Da, dar nu în totalitate, odat`
ce Madi îns`[i decisese s` pun` laolalt` toc-
mai aceste patru poeme pentru a ap`rea în
acela[i grupaj. Aceast` selec]ie nu a fost
S UP L IME N T
1983
f`cut` desigur în mod întîmpl`tor, de vre-
me ce poemele fuseser` extrase din manu-
scrisul unui întreg volum ce avea s` a[tepte
s` se petreac` o revolu]ie pentru a ap`rea
în întregul s`u [i cu titlul s`u original. {i
mai este ceva – poezia Marianei Marin, de
pe toat` distan]a temporal` a scrierii sale,
este atît de omogen`, de unitar` ca viziune
[i stil, încît ]i se întîmpl` cu ea exact ceea
ce i s-a întîmplat cunoscutului biolog [i
paleontolog cu osul de dinozaur. Î]i ajunge
o singur` poezie, poate cîteva versete, pen-
tru a-]i aminti totul, iar celor care nu au
cunoscut opera Marianei Marin le ajunge
pentru a [i-o putea imagina. Da, îmi curg
poeziile lui Madi în minte, da, simt cum se
corporalizeaz` cuvintele în acel lirism unic,
constant intens, f`r` pauze de odihna
sim]urilor [i min]ii, în care conceptele se
senzorializeaz`, în care sim]i descompu-
nerea [i pr`bu[irea universal` r`zb`tînd
prin imaginile de o stranie acurate]e, din
muzica unor incanta]ii jubilant disperate.
Cred c` este imposibil ca oricine a citit
crea]iile sau le-a ascultat în lectura poetei,
de pild`, la neverosimilul Festival de poezie
de la Sighi[oara, unde atî]ia ani ne-am g`sit
cu to]ii puterea de a rezista [i de a
continua, cred c` e imposibil s` nu fie
invadat instantaneu de for]a acestui lirism
al marilor dezastre.
Dar mai bine s` citez finalul la Atelie-
rele mor]ii: „Va înceta a exista/ rîsul care
m` devor`/ pe abisalele terase ale lunilor
mai?// Vai de Ariel! De Ariel!/ El, specie
umed` [i aburoas`/ va înceta a exista?“
Sau, poate [i mai bine, s` citez în întregime
Hohotul manechinelor, poemul care începe
cu o scurt` parafraz` la un citat memorabil
din Bernard-Henry Levy: „je suis la fille
d’un couple diabolique// Dispre]ul pentru
tot/ ceea ce v`d [i aud// Apoi aceast` bar-
barie stilistic`:/ mecanismele cu chip re// Intelectual, domnilor!/ În]elege]i?/ tual`, în sensul propriu al cuvîntului, decît
uman/ sous mon manteau/ unde [i azi Intelectual.“ Într-o bun` zi, din nefericire, oricînd. Iar cît prive[te intelectualul, in-
mai picote[te Voltaire.// De la o vreme m` Madi n-a mai g`sit puterea s` renasc`. telectualii, unde naiba o fi orgoliul de care,
îmbrac tot mai prost,/ m`nînc tot mai pu- Din fericire, poezia ei nu are nevoie s` re- poate, numai ea era în stare?!
]in/ dar uit [i renasc cu o vitez` uluitoa- nasc`, c` e mai vie [i, din p`cate, mai ac- 
nr. 236 (494) 1-7 octombrie 2009 SUPLIMENT CULTURAL III
OBSERVATOR
 Ultimul cadou de la Madi a fost un ruj
S UP L IME N T
ulmea, cînd îi pronun] numele, nu-mi
C vine în minte chipul ei, nu-mi vine în
minte o poezie, o rochie, o întîmplare,
cum rîdea, cum plîngea, cine-o urm`rea,
cine-o iubea... În capul meu se înv`lm`[esc
poze, enorm de multe poze, parc-a[ fi r`stur-
nat pe mas` o pung` mare de plastic plin`
de fotografii care-au c`zut de-a valma unele
pe fa]`, altele pe dos. V`d un bra] sub]ire,
cafeniu, îl ridic înspre ceaf`, înf`[oar` pe el
un m`nunchi gros de p`r negru, de p`r
lung, negru, lucios; îl încol`ce[te ca pe un
[arpe, [i-l a[az` în cre[tetul capului – ca o
gorgon` în aerul s`rac al nop]ii de iulie, cînt`
mai mult fredonînd: „toute la vie sera pareille
à ce matin aux couleurs de l’été indien“. Cîn-
t` fals, pu]in îi pas` sau nu-[i d` seama.
Cînd a fost asta? În vara lui ’79, la 2 Mai –
cred c` tocmai terminase facultatea. St`-
team la o mas` la Dobrogeanu. Eram cu
Nino [i cu Tiberiu – pe atunci mai erau b`r-
ba]i în via]a mea –, lîng` Madi era un tîn`r
cu ochelari, foarte tîn`r, nu împlinise dou`-
zeci, Petru Romo[an [i înc` unul tot cu
ochelari, îi ziceau Muri, acum e poetul Ion
Mure[an; mai erau [i seniorii Norman
Manea cu Cela, `[tia nu cred c` f`cuser` 45
[i... domnul {ora, care vindea pe sub mîn`
valurilor succesive de tineri n`stru[nicele idei
din c`r]ile care nu se g`seau pe pia]a
româneasc`. Mul]i optzeci[ti, [i mai tîrziu [i
nou`zeci[ti, au f`cut în vremurile alea
cursurile de iarn` la locanda scriitorilor [i pe
cele de var` la 2 Mai cu el [i au înv`]at s`
gîndeasc` europene[te, dar despre asta nu
pomene[te nimeni. Curios s` cotrob`i prin-
tre pozele lui Madi [i s` dai de domnul {ora.
Sînt familii! Domnul {ora pentru mine a fost
întotdeauna omul liber. Cînd m` gîndesc la
el, îl v`d pe Ferrante Palla. E singurul om
c`ruia am vrut s`-i sem`n. Dar Madi era
altfel liber`; avea o fragilitate. Dac` Mihai
{ora a fost un „liber“ con[tient, Madi era o
„liber`“ f`r` s` [tie. }ipa în gura mare [i
murea de fric`; era foarte vulnerabil`. F`cea
parte din acea categorie de poe]i pe care i-am
iubit întotdeuna, suavi la suflet [i r`i de
gur`, acei cabotini scandalo[i [i naivi, ge-
nialii care fugeau de în]elepciune ca dracul
de t`mîie, cei c`rora li se fîlfîia de mode [i de
modele [i iubeau existen]a mai mult decît
poezia; de asta au b`gat atîta existen]`-n ei,
atîta drojdie [i zgur`, pîn` trupul le-a plesnit
la cus`turi ca o p`pu[` de cîrp`. Ei mi-au
adeverit c` realitatea imit` fic]iunea, fiindc`
mortul Virgil Mazilescu s-a umflat atît de
tare c` abia a mai înc`put în sicriu: „Un poet
atît de mare pentru un sicriu atît de mic!“.
{i Madi [tia asta, de la început a [tiut asta,
de aceea [i l-a ales ca subiect la lucrarea de
diplom`. Alt` poz`, o Madi în bikini, noaptea
pe la 3, începuse s` se crape de ziu`, se ve-
dea lutul maroniu amestecat cu b`legar care
]inea loc de pardoseal` [i pere]ii de paiant`
ai casei lui Ferugan de la 2 Mai; eram deja
în anii ’80, [edeam la o m`su]` [i beam
vodc`; în familia noastr` mai ap`ruser`
cî]iva cu nume ciudate: Franz Hodjak, Rolf
Bossert... Madi [edea între Petru Romo[an
[i Rolf Bossert. Franz Hodjak încerca s`-l
conving` pe Norman Manea c` numai spu-
nînd cu glas tare, ca s` se aud` peste tot, ti-
ranul poate fi doborît. Norman avea o minte
mai pervers`, mai rafinat`, sus]inea c` toc-
mai nepronun]înd numele tiranului nu îi re-
cuno[ti existen]a, îl anulezi. Eu îi ]ineam
isonul lui Norman. Hodjak nu pricepea
nimic. Madi, ochi în ochi cu Bossert. Nino [i
Tibi urm`reau febril discu]ia, mi[cîndu-[i
capetele cînd la dreapta, cînd la stînga –
exact ca spectatorii la tenis... To]i eram atît
de naivi! Madi a fost omul cel mai bun [i mai
generos din cî]i am cunoscut. {i Virgil.
IV CULTURAL SUPLIMENT nr. 236 (494) 1-7 octombrie 2009
OBSERVATOR
Nora IUGA
Uneori m` gîndesc c`, în mod incon[tient,
[i-a însu[it destinul lui sau sufereau amîn-
doi de aceea[i boal` a autodistrugerii. Îm-
p`r]ea cu tine farfuria de ciorb`, bluza pri-
mit` din pachet, calele de la nunt`, patul
cînd tu f`ceai deparazitarea. Casa lui Madi
devenise un fel de Hanul de la r`scruce,
unde înnoptau poe]ii vagan]i cînd aveau
treburi prin capital`: Richard Wagner, Seiler,
Nebunia de a gusta trandafir
La r`d`cina fireasc` a r`ului
eu pun o irezistibil` poft` de a-mi s`ruta
în voie mîinile.
(Ah, prietene
- nebunia de a gusta trandafir
atîrna]i cu o ureche de rozul bun sim])
La 17 ani,
la 23 [i la iarn`,
voi continua s`-mi amintesc de mine cu aceea[i
precizie diabolic`.
Ca [i cum pleoapele mi-ar cre[te pe vîrful unghiei
- la b`trîne]e mi-a[ rotunji buzele
pentru cuvîntul acela cronc`nitor...
Frauendorfer, Britz... Îi cunoscuse la Festi-
valul de poezie de la Sighi[oara. Eu îi [tiam
deja mai de mult, de la cenaclul scriitorilor
germani de la Schillerhaus. Deveniser`m o
mare familie, ne citeam poeziile, ne certam
pentru ele – unii colegi de la Cenaclul de luni
au acuzat-o c` s-a l`sat convins` s`-[i falsi-
fice titlul volumului g`sind pretextul cu jur-
nalul Annei Frank. În asemenea vremuri,
trebuie g`site solu]ii de supravie]uire. Nu
sînt de acord nici cu orgoliul stupid, nici cu
eroismul stupid, cînd n-ai spatele acoperit.
{i pe urm` au început s` apar` tot mai mult
alte poze... Madi în tren f`cînd naveta parc`
la Bolintin sau la Br`ne[ti, nu mai [tiu, ca
s` predea poezii închinate marelui conduc`-
tor... Madi predînd limba german` la {coala
nr. 21 din Titan, dup` ce, seara, îi dictam cî-
teva cuvinte nem]e[ti pe care le înv`]a pe de
rost fonetic, adic` papagalice[te – trebuia s`
tr`iasc` din ceva... A fost dat` afar`. Prietenii
au f`cut cîteva liste de subscrip]ie... Madi
plîngînd cu sughi]uri la telefon: „A murit,
doamna Nora, a murit“ – m-am gîndit la ma-
ma ei, care o între]inea –, „Rolf, doamna No-
ra, s-a aruncat de la etajul 3, n-a apucat
decît o lun` de libertate la Frankfurt, a murit
Rolf, m` cheam` la el, simt“... Madi în ro-
chi]` neagr` cu gulera[, citindu-[i poeziile
lui Nino, la 10 diminea]a, [i f`cîndu-[i în-
semn`ri pe text ca o elev` silitoare... Madi în
dormitorul nostru din Liviu Rebreanu 29,
ascultînd cu paltoanele pe noi Radio Europa
Liber`, b`tînd din palme uneori, alteori
înjurînd... Madi povestind de un chelner
securist, care a p`truns prin efrac]ie la ea în
apartament, în timp ce dormea, era sigur`
c`-[i l`sase pantofii lîng` pat în pozi]ie
orizontal` [i i-a g`sit în pozi]ie vertical`...
Madi povestind cum a fost oprit` pe [osea
între 2 Mai [i Mangalia, urcat` cu for]a
într-o ma[in` cu pistolul în ceaf` [i l`sat`
într-o p`dure, lîng` o ap`, unde era un
spînzurat într-un copac, a r`t`cit pîn` la
ziu`, nu-[i amintea cum a ajuns acas`...
Madi în alt` diminea]`, ascultînd împreun`
cu noi transmisia celebrului miting din 21
decembrie în Pia]a Comitetului Central.
„Auzi]i ceva, auzi]i?“ – „Parc` e o minge de
baschet care a nimerit co[ul!“ – „Se huiduie,
doamna Nora, îl huiduie! ~sta e începutul
sfîr[itului!“... Madi la Paris, într-o scurt` de
blan` neagr` la Tuileries... Madi cu Samuel
Tastet la Arcul de Triumf; Samuel poart` pe
um`r un pisoi mic gri... Madi, într-un
T-shirt negru cu pantaloni ro[ii, e cu Samuel
[i cu Andrei Zanca pe vaporul-restaurant
din parcul Titan... Madi cu ochii ie[i]i din
orbite de furie, ]ipînd la mine, a[a din senin
– cred c` intrasem deja în mileniul trei – c`,
dac` nu le-ar fi vorbit ea lui Tastet [i scrii-
torilor de mine [i de Nino, r`mîneam amîn-
doi pentru totdeuna ni[te ilu[tri anonimi,
c`-i sîntem datori pe via]`... De ce, Doam-
ne, de ce? Madi nu mai seam`n` cu Madi.
Madi cea de-acum a ie[it, dup` mult` vre-
me, din spital, are p`r blond [i scurt. Rîde
r`gu[it. A început din nou s` fumeze... [i
vodca. Are al]i prieteni. Cred c` ]in mult
la ea, oricum nu e singur`: Iova, Co[ovei,
Jebeleanu. Cînd o v`d întîmpl`tor, îmi vor-
be[te mult de un critic tîn`r [i remarcabil
pe care nu îl cunosc: Rogozanu. Într-o sea-
r`, la Muzeu, Madi vine spre masa mea
rîzînd [i cl`tinîndu-se, parc` se joac`. Îmi
întinde pumnii. Alege, îmi spune. Aleg stîn-
gul. Deschide mîna cu rujul de buze. Ulti-
mul cadou de la Madi... Madi în capela unei
biserici pe Ana Ip`tescu, într-un sicriu cu
o pînz` alb` acoperind-o în întregime. A[
vrea s-o mai v`d o dat`, dar nu îndr`znesc
s` dau pînza la o parte de pe fa]a ei... Vine
un nebun [i trage cu furie înveli[ul acela
fragil – o fa]` desfigurat`, cu carnea vîn`t`,
putred`... Îl v`d pe Virgil la morg`, o fa]` i-
mens` ca o lubeni]` crestat` în multe lo-
curi, [iroind... De ce, Doamne? De ce? Nu-l
las pe Claudiu Komartin s` o vad` pe Madi.
Vreau s`-i p`streze chipul de dinainte.
Nimeni nu mi-a vorbit vreodat` mai frumos
despre Madi decît Claudiu.


Nebunia de a gusta trandafir
fost cea mai bun` din genera]ia
„A lor“, mi-a spus de curînd despre
Mariana Marin una dintre cele mai
apreciate [i mai verticale scriitoare din
literatura contemporan`, confirmîndu-mi
astfel o credin]` în fa]a c`reia m-am b`nuit
uneori de subiectivism. Poezia Marianei Ma-
rin reu[e[te în continuare s` emo]ioneze [i
s` produc` senza]ia de limpezime [i de ade-
v`r pe care nu ]i-o dau decît cei mai buni
poe]i din toate epocile. Recitînd cu diferite
ocazii din Zestrea de aur, antologia ap`rut`
cu doar vreo [ase luni înainte s` moar`, re-
ac]iile au fost întotdeauna entuziaste: ce i-ar
mai fi pl`cut lui Madi s` vad` tineri poe]i atît
© Tudor Jebeleanu
de curio[i s` citeasc` mai mult, s`-i desco-
pere în întregime Mutilarea artistului la tine-
re]e, Atelierele sau Un r`zboi de o sut` de ani.
Fire aventuroas` [i boem` (practicînd
îns` boema, din cîte îmi dau seama, ca pe o
solu]ie existen]ial` într-o lume sordid` [i
închistat`), Mariana Marin nu a fost manda-
tara unui spirit de vigilen]` civic`. Nu a
vorbit [i nu ar fi putut vorbi niciodat` de la
tribun` în numele celor mul]i, al celor opri-
ma]i [i învin[i. Toat` poezia ei este un ma-
nual de supravie]uire nu neap`rat într-o
vreme a „gîndirii captive“, ci în universul
propriilor traume [i fantasme latente. „Une-
ori, monstruozitatea e ceva care vine din`-
untru“, scria într-un poem din volumul de
debut. Poezia ei pasionat` [i subiectiv` nu
vine pe strunele disper`rii colective, nu este
– în epoca în care poe]ii tineri aveau ca ]el
principal plasarea în inima realului – o iere-
miad` patetic`, ci m`rturia extrem de per-
sonal` a unei fiin]e care se vede smuls` [i
risipit` din realitatea propriei existen]e.
„Iluminarea nu trebuie
confundat` cu mîntuirea“
oezia Marianei Marin are o foarte pu-
P ternic` rezonan]` intelectual`, din-
colo de aceea specific artistic`, ]inînd
de meritul de a fi inventat noi limbaje, de-
oarece exprim`, într-un mod puternic, cu
o claritate – sau, a[ spune, o calitate a cla-
rit`]ii – pe care proza argumentativ` prac-
tic nu ar putea-o atinge, esen]a a ceea ce
înseamn` procesul seculariz`rii. De la un
cap`t la cel`lalt, o poezie a lucidit`]ii – dar
nu o luciditate discursiv`, explicit analitic`
(pasajele de acest tip au, de cele mai multe
ori, rolul de a pune în valoare, prin con-
trast, nondiscursivitatea ansamblului).
Mariana Marin ne ofer` reducerea la esen-
]` a ceea ce ne-am obi[nuit s` denumim
ceremonios „experien]a vizionar`“. Ne con-
frunt` cu demistificarea radical` a vizio-
narismului oracular.
Într-o parte a ei, aceast` poetic` repre-
zint` o form` de reac]ie la experien]a tr`it`
pe propria piele a socialismului real în va-
riant` mioritic`, a na]ional-bol[evismului
ceau[ist, delirant [i în deriv`. De fapt,
poezia Marianei Marin ia not` de faptul de
a exista într-o lume post-utopian`, într-un
univers social pe care-l resimte, de fapt, ca
pe cadavrul unei utopii. Metafora, atît de
frecvent folosit` de sovietologii din lumea li-
ber` sau de anali[tii din buc`t`riile dizi-
dente ale „]`rilor din Est“, a „descompune-
rii ideologiei marxiste“ dobînde[te în versu-
Claudiu KOMARTIN
Dup` [ase ani [i jum`tate, înc` mi se
pare c` moartea Marianei Marin a l`sat un
gol foarte greu de umplut – atît în vie]ile pri-
etenilor ei, cît mai ales în poezia româneasc`
de azi. Nici o poet` de dup` ([i foarte pu]ine
dinaintea ei) nu a mai scris atît de bine,
atent` la acordul irepro[abil dintre fatalita-
Cu Ion Bogdan Lefter, \n 1982
tea înzestr`rii [i alegerile morale care ne
a[az` în fa]a adev`rului, a curajului [i a
demnit`]ii. Dintre optzeci[ti, cu tot regretul
unei asemenea observa]ii, Mariana Marin
pare s` fi fost printre foarte pu]inii poe]i (da-
c` nu singura) comparabili, atît ca anvergu-
r` a con[tiin]ei, cît [i ca talent, cu poe]ii disi-
den]i din URSS sau cu „noii barbari“ din Po-
lonia anilor ’70-’80. Dovad` stau Atelierele,
poemele scrise la mijlocul anilor ’80 [i ap`-
rute în 1990, cînd aveau s` [i fac`, traduse
în francez`, o scurt` carier` în Occident.
Numai un astfel de om [i de poet ar fi reu[it
(ca Mazilescu înaintea ei) s` împace atîta
Caius DOBRESCU
rile ei o concrete]e extraordinar`, terifiant`.
Ca un fel de întoarcere pe dos a sonetelor
prerenascentiste care exaltau, într-un lim-
baj senzual, Sophia, În]elepciunea divin`.
De data aceasta, este vorba despre percep-
]ia acut` a mor]ii Ideilor, a destr`m`rii [i
a descompunerii lor, a st`rii de sufocare, de
intoxicare produse de gazele degajate de
acest proces de putrefac]ie.
Esen]ial [i distinctiv la Mariana Marin
este faptul c` ea nu are reflexul de a se
crampona de imaginile tradi]ionale, crista-
lizate cultural, ale sacralit`]ii. În general,
în tradi]ia poetic` româneasc` [i, cu atît
mai mult, în epoca de sinistr` decaden]`
despre care discut`m, poezia disper`rii, a
deziluziei radicale, recurge, adeseori ins-
tinctiv, la un simbolism [i la un scenariu
apocaliptice în sensul de baz` al termenului
– adic` derivat din memoria mai clar` sau
mai ce]oas` a Apocalipsei lui Ioan. La Ma-
riana Marin nu vedem declan[îndu-se
aceste mecanisme de interpretare. Trauma
experien]ei nu este prelucrat` în matri]a
cultural` a distrugerii/rena[terii. Presu-
pusul contact privilegiat al poetului [i al
poeziei cu divinitatea conven]ional` este
ignorat cu suveranitate de c`tre poet`.
Avem oricînd la dispozi]ie un întreg ar-
senal retoric de c`inare a desacraliz`rii [i a
„dezvr`jirii“ lumii, pe care-l putem pune la
treab` pentru a l`muri, în doi timpi [i trei
timp deregl`rile masive provocate de boal`,
angoas`, puseuri autodistructive cu acea
luciditate saturnian` ce poate face dintr-un
poet o tor]`.
Am înv`]at cîndva, de la un poet pe care
îl admir, c` exist` o matematic` a voca]iei
pe care nimic (oricît` sensibilitate, oricît`
cultur`, oricît` luminoas` inteligen]`) nu o
poate în[ela. S` admir`m, în treac`t, simpli-
tatea [i rigoarea profesate cu o impecabil`
st`pînire de sine pe care le eman` elegiile
Marianei Marin, scrise acum mai bine de
dou`zeci de ani: „Nu sînt o fiin]` moral`./
Cine tr`ind ar putea r`mîne curat [i inte-
gru?/ Dar uneori, în nop]ile de var` torid`,/
cînd încep s` cobor scara evolu]iei acestei
specii,/ gîndesc [i v`d cu ochiul din frunte/
însingurat [i zdrobit“. O con[tiin]` etic` atît
de puternic`, la un poet cu un fond afectiv
învolburat [i o sensibilitate aproape mala-
div`, este un dat necru]`tor: „Într-o vreme
[i eu aveam un creier frumos./ Î]i spuneam:
uite, ce frumos îmi curge sîngele./ Uite, ce
curat` e moartea mea lent`./ Într-o vreme
[i eu miroseam a z`pad`“. Creierul, [i nu
pl`mînii mult încerca]i, nici inima care
participa la toat` durerea [i agita]ia lumii,
creierul Marianei Marin a clacat dintr-odat`,
pe nea[teptate.
Într-un timp în care atî]ia [i-au extirpat
fibra moral`, au fost delatori sau [i-au înfipt
capul în nisip a[teptînd s` treac` primejdia,
Mariana Marin a scris, punîndu-[i tot tim-
pul, împreun` cu cititorul ei, capul pe ghi-
lotin` (imagine de altfel frecvent`, ca [i
[treangul, în versurile sale): „Realitatea ne-a
p`truns [i azi pe sub u[`./ (...) Bestia [i
Fonful din noi iar se înfrupt`“. Rare au fost
mi[c`ri, toate ambiguit`]ile [i tensiunile poe-
ziei secolului al XX-lea. Dar o lectur` atent`
ne va ar`ta c` a aplica o asemenea gril` de
lectur` poeziei Marianei Marin este o pur`
abera]ie. Poeta nu opune lumea „f`r` nici un
Dumnezeu“ a comunismului real (v`zut` de
unii ca nimic altceva decît concluzia logic` a
desacraliz`rilor modernit`]ii) unei lumi fru-
moase [i cuviincioase, construite pe „frica de
Dumnezeu“. Experien]a pe care poezia ei
ne-o propune este, în opinia mea, mult mai
profund` [i mai complex`. De fapt, Mariana
Marin ap`r` valorile fondatoare ale moder-
nit`]ii, sensul modern al respectului de sine
[i al demnit`]ii individuale, înr`d`cinat în
ra]ionalitate ca luciditate, în refuzul speran-
]elor ca himere. {i ap`r` aceste valori împo-
triva unei ideologii fanatice muribunde, care-
[i revendica în mod tradi]ional monopolul
Ra]iunii vizionare.
Mariana Marin opune delirului planificat
ceva ce filozofii secolului al XVIII-lea ar fi
numit „luminile naturale“, adic` demnitatea
fireasc` a lucidit`]ii. Pe care, de altfel, o con-
trapune, implicit, [i altor forme de utopie ca
autoiluzionare, cum ar fi, de exemplu, cultul
Culturii. Preten]ia, r`spîndit` printre con-
traelitele anilor 1980 [i dominant` [i ast`zi
în rîndurile publicului educat, c` mizeria
determin`rilor imediate ale con[tiin]ei ]ine
de nimicnicia fatal` a „materiei“ [i c` ea tre-
buie ignorat` în numele unui ideal atempo-
nr. 236 (494) 1-7 octombrie 2009
versurile atît de directe, atît de r`spicat opo-
zante din acei ani [i înc` mai rar` a fost
S UP L IME N T
aceast` manier` proasp`t` [i subtil` (pe ca-
re Mariana Marin a înv`]at-o, în bun` m`-
sur`, de la Rolf Bossert) de a vorbi despre
lag`rul existen]ial al epocii din perspectiva
redefinit` a unui poet blestemat. Imprevizi-
bil`, Madi nu era unul dintre acei poe]i care,
odat` [tampila]i de critic` sau de cititori, nu
încearc` decît s` se men]in` sau s`-[i con-
serve statutul. {i iat` procesul psihic prin
care Mariana Marin se salva, reu[ind de la
o vîrst` ([i de la o carte) la alta s` fie ea în-
s`[i, dar f`r` s` se repete sau s` dea impre-
sia de autosuficien]`: aflat` în interiorul
unei conven]ii, o submina cu bun` [tiin]`.
Un veritabil modus vivendi. Ca în Aripa se-
cret`, unde propune o terapeutic` spiritual`
prin respingerea totalitarismelor, împrumu-
tînd vocea lui Anne Frank, din interiorul c`-
reia vorbe[te cu aceea[i febricitate [i perse-
veren]` exasperant`. Poate doar Magda Isa-
nos s` mai fi reu[it, cu patru decenii înain-
tea sa, ceva asem`n`tor, de[i emanciparea
literaturii române de mode [i modéle moder-
niste „înalte“ înc` nu se petrecuse.
Am întîlnit-o pentru ultima oar` pe Madi
cu dou` zile înainte s` moar`, la mitingul de
la Universitate legat de r`zboiul din Irak, ce
tocmai începuse. Era aceea[i poet` care
scrisese în Maestrul cînt`re]: „Pîn` [i a su-
pravie]ui a devenit de acum o ru[ine“. Ace-
ea[i poet` pe care am v`zut-o bucurîndu-se
frenetic [i care p`rea alteori epuizat` [i
pr`bu[it` în sine. Printre to]i acei oameni,
Mariana Marin zîmbea în soarele de sfîr[it
de martie, dar mi-am dat seama c`, dincolo
de solidaritatea cu manifestan]ii vioi, ce
purtau pancarte, tricouri imprimate [i flu-
iere, Madi r`m`sese solitar` în mul]ime,
atent` la ceva ce pîndea dintotdeauna din
spatele tufelor înflorite. „Da, nu-i mai cer
acestei lumi decît lini[tea“.

ral al Crea]iei [i Erudi]iei, care ne pune în
rînd cu Platon [i cu Aristotel. Poezia Maria-
nei Marin abund` \n referin]e culturale, dar
acestea nu se articuleaz` într-o ideologie a
Culturii salvatoare. Livrescul citatelor [i al
aluziilor nu se subordoneaz` nici un mo-
ment unei metafizici a C`r]ii, ci reprezint`
o modalitate de a exprima ireductibilul
persoanei umane. Aleatoriul preferin]elor
noastre de lectur` este o parte esen]ial` a
istoriei noastre individuale, a vie]ii noastre
unice [i irepetabile. Pe de alt` parte, univer-
sul alternativ al fic]iunilor [i specula]iilor in-
telectuale reprezint` un refugiu pre]ios, dar
nu justific` în nici un fel abandonarea a-
ten]iei existen]iale.
For]a moral` a Marianei Marin nu se nu-
tre[te doar din contextul istoric al comunis-
mului românesc. Departe de a fi reductibil`
la „rezisten]a interioar` la dictatur`“, mo[-
tenirea intelectual` a poetei este de o mare
relevan]` [i în planul mult mai larg al con-
frunt`rii min]ii române[ti cu ceea ce Max
Weber numea „dezvr`jirea lumii“. A tr`i
într-un regim al incertitudinii, cu reguli abia
schi]ate, abia orientative, a fi mereu în situ-
a]ia de a defini [i a determina grani]a dintre
fapte [i fic]iune, a c`uta [i a proteja sursa
profund` a viziunilor utopice, dar, în acela[i
timp, a-]i antrena în permanen]` discern`-
mîntul [i intui]ia – iat` un program de via]`
care presupune, în fiecare punct al s`u, un
extraordinar curaj existen]ial. Faptul c`
Mariana Marin [i-a asumat acest program
în mod riguros, f`r` pic de autocomplezen]`,
pîn` la cap`t (atît în sensul tuturor impli-
ca]iilor logice, cît [i în cel al parcursului vie]ii
[i crea]iei sale), este de o semnifica]ie pro-
fund` pentru noi to]i, fiindc` marcheaz` un
moment m`re] de confruntare a tradi]iei cul-
turale în care tr`im cu promisiunile [i pro-
voc`rile deplinei libert`]i morale.

SUPLIMENT CULTURALOBSERVATOR
V
 despre un reviriment al credin]ei. Nu exist`

Tinere]e f`r` de art` iluzia comunic`rii cu Dumnezeu, care de

S UP L IME N T

altfel este unul întors: „golit de secunde [i pî-

eferindu-se la Mariana Marin, Mircea
Cristina ISPAS
flat` de poe]ii germani de la Aktionsgruppe
trului“, uzînd de figurile înjosirii de sine, au-
n` la sînge,/ Dumnezeul se întoarce pe par-
tea cealalt`“, a[a cum îngerul este unul al
excentricit`]ii tragice, al nebuniei, [i el ase-
m`n`tor bufonului expresionist. Trebuie s`
te salvezi pe tine însu]i, nu exist` alt mîn-

R C`rt`rescu scrie în Postmodernismul

romånesc: „o poezie cîndva admirat`“.
Intransigen]a moral`, gravitatea implic`rii
sociale, accentele dure, care nu mai suport`
replica soft a ironiei juc`u[e, expresia violen-
t`, asurzitoare, refuzul de a comunica de
dragul comunic`rii, în afara adev`rului esen-
]ial, figurile luptei [i ale retragerii per-
manente în „r`zboiul de o sut` de ani“, nu
puteau îns` trece atît de repede, dup` [ocul
din 1989, în desuetudine. Existen]a va r`-
mîne marcat` [i la Ruxandra Novac, în ce-
nu[iul tranzi]iei postrevolu]ionare, „între ca-
lorifer [i fereastr`“, dup` ce poeta optzecist`
luptase disperat cu utopiile în spa]iul strîmt,
dar [i sigur, dintre „fotoliul nichelat [i fe-
reastr`“, iar Elena Vl`d`reanu îi va dedica
Marianei Marin intro-ul unuia dintre volu-
mele sale ([i nu numai). Mai exist`, desigur,
[i alte contamin`ri, printre tinerii poe]i.
Mircea C`rt`rescu mepriza de fapt, nu
f`r` elegan]`, aerul vetust, mai general al ra-
murii neoexpresioniste a poeziei optzeciste
(în ciuda valorii incontestabile a unora din-
tre ace[ti poe]i). S-a dovedit îns` c` expre-
sionismul, cu toat` înc`rc`tura lui istoric`,
ce ar fi trebuit s`-i sec`tuiasc` demult pute-
rea de atrac]ie, g`se[te în continuare acele
fisuri necesare pentru a-[i depune lini[tit
icrele „otr`vitoare“. {i pare aproape firesc s`
se întîmple a[a, într-o cultur` în care orice
adolescent atras de poezie se exerseaz` mai
întîi, într-un fel de etap` obligatorie, în umori
lirice bacoviene (nu chiar expresioniste, dar
oricum tangente). Morga expresionist` î[i
p`streaz` puterea de fascina]ie [i atrage cu
fiecare genera]ie noi acoli]i de valoare. La
antipod fa]` de predispozi]ia pentru ludic a
segmentului postmodernist al genera]iei ’80,
© Tudor Jebeleanu
Banat, publica]i în antologia din 1982 Vînt
potrivit pîn` la tare, pe care poeta îi [i invoc`
într-un poem din Atelierele (1980-1984) (Car-
tea Româneasc`, 1990): „F`r` ei ar fi fost mai
greu/ Mi-ar fi crescut pe creier micu]a ciu-
perc` burghez`/ citind sub umbrelu]` (cu
un real interes intelectual)/ romanele
obsedantului deceniu/ sau problematica
prozei sud-americane…“. Ace[ti poe]i scriau
în spiritul unei ideologii de stînga sincere, ce
contrazicea [i sfida minciuna realit`]ii comu-
niste din jurul lor, asumîndu-[i o subiecti-
vitate care intra în mod evident în opozi]ie cu
colectivismul comunist. Foarte interesant`
este analiza comparat` pe care o face Andrei
Bodiu, în Direc]ia optzeci în poezia român` I,
toironiei, acuzîndu-[i singur` sl`biciunea [i
neputin]a. De altfel, vîrsta profe]iei (prin ur-
mare [i a puterii) este la Mariana Marin, ca
tuitor, iat` lec]ia (pe care o va înv`]a foarte
bine [i Ruxandra Novac, de[i poeta postde-
cembrist` se simte mai degrab` martirizat`,
[i la Ion Mure[an, 17 ani, acest mit al ado- f`r` a avea îns` voca]ie de martir). Iar salva-
lescen]ei ce singur` r`mîne capabil` de re- rea aceasta necesit` un imens sacrificiu, o
volt` sincer` fiind preluat [i de cî]iva dintre continu` autoflagerare, peniten]a cea mai
cei mai importan]i dou`mii[ti. dur`. Dac` Dumnezeu nu exist`, este mort,
Este, de asemenea, evident`, la poeta atunci artistul trebuie s` s`vîr[easc` actul
optzecist`, extirparea constant`, cu sadism, mîntuirii singur, s` ia asupra poeziei sale
a feminit`]ii. Înfrumuse]area va e[ua astfel p`catele cele mai întunecate ale omenirii.
mereu în grotesc sau macabru, în timp ce ex- Poezia Marianei Marin este un solilocviu
perien]a îmb`trînirii scap` [i ea crizei unei închinat singur`t`]ii fiin]ei-umbr` în istorie,
feminit`]i în degradare, înscriindu-se în st`rilor ei profunde: grea]a, revolta, frus-
schimb pe orbita pierderii fiin]ei în multiplu, trarea, frica, frigul etc. „Suta de ani“ din titlul
în seria de identit`]i. Istoria se scurge în de- volumului de debut (Un r`zboi de o sut` de
favoarea fiin]ei, sl`bindu-i puterea de a lupta ani, Albatros, 1981) d` m`sura micimii [i a
([i identitatea). Ie[irea lipsei de însemn`tate a omului, pe care is-
din imediat în istorie toria îl t`v`le[te dup` bunu-i plac, prin
este [i cea care mar- noroaiele [i sîngele ei. Dincolo de aceast`
cheaz` distrugerea istorie, nici un transcendent nu pîlpîie la
eului biografic în fiin]a orizontul poemelor Marianei Marin [i nici
stihial` a expresioni[- despre investigare anamnestic` nu poate fi
tilor. Refuzul femini- vorba, memoria (singura speran]` a celui
t`]ii implic` în acela[i slab, „m`rturia“ în care se transform` aici
timp, într-un decor de poezia) fiind circumscris` perimetrului cel
apocalips`, [i refuzul mai strict, cel mai concret al existen]ei.
de „a perpetua spe- Singurul volum scris dup` 1989 de Ma-
cia“: „Între noi n-au riana Marin, Mutilarea artistului la tinere]e
mai r`mas/ decît a- (Muzeului Literaturii Române, 1999), este [i
ce[ti copii de hîrtie/ cel mai disperat, fiind de data aceasta mar-
pe care diminea]a îi cat nu de revolt`, ci de un aer greu de resem-
travers`m strada./ nare, pentru c` lumea nou` nu se dovede[te
Refuzul de a continua cu nimic mai bun` decât cea veche: „Te ui]i
astfel specia. Refuzul într-o bun` zi prostit/ la propria ta via]`/
meu de a fi o alt` cas` Îi mai retu[ezi o mîn`/ Îi mai a[ezi o grima-
a mor]ii/ pe astfel de s`/ sub a[ternuturi de care nimeni nu [tie./
vremuri“. Copilul din Îi mai torni un ghinion în pahar. […] /S`
poemele Elenei Vl`d`- stau atunci [i eu/ [i s` m` holbez la propria
reanu va fi [i el t`iat, via]`./ E tot un fel de anestezie [i asta,/ dar

[i deta[îndu-se chiar [i de neoexpresioni[ti,
care se molipsesc uneori de relaxarea inves-
tiga]iei poetice prin joc, Mariana Marin, ca,
de altfel, toate poetele din genera]ia ei, r`-
mîne „serioas`“. „Poeta contemporan` nu se
mai întruchipeaz` din jale, precum Electra,
ci din sarcasm“, noteaz` Radu G. }eposu, în
Istoria tragic` [i grotesc` a întunecatului de-
ceniu literar nou`, în capitolul dedicat Ma-
rianei Marin. Seriozitatea, gravitatea, ur-
gen]a sînt elementele care înc` atrag la a-
ceast` poezie, elemente care alunec` pe lîng`
paradigma central` a genera]iei ’80, cu care
nici dou`mii[tii nu au, bineîn]eles, nici un
interes s` semene.
Dou`mii[tii nu [i-au extras îns` sub-
stan]ele pentru propriul cocktail liric dintr-o
singur` zon` a poeziei predecesorilor ci, du-
p` cum era [i firesc, din toate, eliminînd în
timpul procesului acele esen]e care p`reau
s` nu mai aib` culoare [i putere de reac]ie,
fandînd, în acela[i timp, împotriva unor
principii poetice pe care le calific` drept uzate
moral. Astfel, cei care au „lucrat“ mai mult
cu paradigma central` (lucrînd, de fapt, cu
modelele americane ale optzeci[tilor),
precum Marius Ianu[ sau Dan Sociu, au
p`strat biografismul, o anume concentra]ie
a realit`]ii, dar au respins deta[area ludic`
(schimbînd masca vesel` a ironiei pe una
devastat` de triste]e) [i exhibarea cumva
narcisiac` a referin]ei culturale, pe cînd cei
care au ales neoexpresionismul au p`strat
gravitatea [i viziunea întunecat`, dar au res-
pins (e adev`rat c` unii mai mult, iar al]ii
într-o mai mic` m`sur`) enun]urile prea
declamative [i o anume retoric` devenit`
obositoare.
Revenind îns` la Mariana Marin, piesa
de rezisten]` care face ca poezia acesteia s`
mai exercite înc`, printre tinerii poe]i, o pu-
ternic` fascina]ie, ar fi expresia sever` [i gra-
v`, îmbinat` cu aplecarea spre social insu-
în timp ce Ruxandra mai altfel decît celelalte./ Te umile[te cu dra-
Novac vine cu o voce goste,/ î]i susur` lapte [i miere/ dintr-o ]ar`
asexuat`, vocea clov- ce n-a fost s` fie [i a ta“. Deta[area de via]`
nului postapocaliptic se simte acum mai puternic ca niciodat`. Cu
(bufonul fiind una toate c`, în lumea nou`, dreptul la exprima-
dintre figurile esen- re, la fic]iune, la literatur` este în sfîr[it cî[-
|mpreun` cu Tudor }opa, \n 1999 ]iale ale expresionis- tigat, spectacolul realit`]ii r`mîne cu des`-
mului). Nu este vorba vîr[ire unul dezolant: „Pîn` [i zece mii de
poemelor Amsterdam, Waterloopein (muzeul îns`, în cazul celor dou` tinere poete, care sp\nzur`tori/ în`l]ate de-a lungul marilor li-
p`pu[ilor) din Aripa secret` [i Elegie XIX din p`streaz` cu Mariana Marin nu atît o afini- teraturi/ ar fi mai pu]in înfrico[`toare/ de-
Atelierele, de fapt variante ale aceluia[i tate de scriitur`, ci mai mult una ontologic`. cît ceea ce mi-e dat s` aud.// Te ui]i într-o
poem, unul original [i cel`lalt adaptat pen- A[a cum o afinitate în plan existen]ial, [i nu bun` zi prostit“. Falia între eu [i lume este
tru cenzur`. Schimbarea esen]ial`, care una poetic` invoca poeta optzecist`, într-un acum mai ap`s`toare ca niciodat`: „F`r` s`-i
transfigureaz` complet poemul, este poem cu o întreag` serie de destine poetice: invidiezi, prive[ti fascinat` oamenii echili-
reprezentat` de înlocuirea pronumelui de Sylvia Plath, poeta care s-a sinucis la treizeci bra]i;/ te miri la nesfîr[it cum de mai pot su-
persoana I plural („noi“), cu cel de persoana de ani, o vîrst`-limit`, [i în poezia Marianei rîde (de[i surîs s` fie?)/ cum de mai pot da
a II-a („voi“), tensiunea fiind astfel neu- Marin, Else Lasker-Schüler, Emily Dickin- sfaturi/ re]ete de rezisten]`,/ cît de civilizat
tralizat`, prin exteriorizarea ei. Mariana Ma- son, Sappho, Marina }vetaeva, Veronica îmbin` ei ziua cu noaptea,/ halucinant de
rin se va concentra, a[adar, sub influen]a Micle, Anna Ahmatova. civilizat./ Nu, nu-i invidiezi,/ doar c` nu prea
poe]ilor germani, mai mult pe realitatea ime- Lupta de a p`stra ceva uman în voce, mai crezi c` sînt reali./ De[i realitatea ei o
diat`, dar nu în sens autobiografic, ci în sen- într-o lume detracat` (înduio[`toare în Scri- fac,/ nu rînjetul t`u obosit, gre]os,/ din spa-
sul unei radiografieri a societ`]ii. Artistul, sorile c`tre Emil, care î[i vor g`si corespon- tele acelor ochelari/ prin care ai v`zut prea
strivit de perversitatea contingentului, nu dentul, premisele fiind bineîn]eles schimba- multe,/ care nu-]i mai folosesc la nimic.//
face art for art’s sake, ci func]ioneaz` ca un te, în Scrisorile c`tre Nikos ale Elenei Vl`d`- Alienare desigur,/ dar alienarea cui?“.
fel de medium (de aceea pronumele folosit reanu), revolta, sadismul (în versuri precum: Singur`tatea este acum deplin`: „Acum sunt
este „noi“), vorbind în numele tuturor mor- „Într-o diminea]`,/ s` te treze[ti în bra]e cu singur`.// Doar maimu]oiul `sta dement
]ilor vii ce bîntuie o realitate de co[mar. Efor- o realitate doldora,/ ca produc]ia pe cap de ag`]at de funii,/ lustruindu-le,/ cu rînjetul
tul este îns` uria[, supraomenesc, astfel locuitor!/ S` o mîngîi u[or pe cre[tet./ S`-i satirului ca un standard,/ trage în con-
încît sinuciderea apare deseori ca tenta]ie, spui vorbe de dragoste./ S`-i rupi (din iubi- tinuare clopotele/ privindu-m` oarecum
semnificînd în fond anularea fiin]ei dintr-o re) un deget“ sau în D`sc`li]a: „Poveste[te-le curios/ cu mila lui b`loas` îmbr`]i[în-
realitate care oricum o anuleaz`: „Acolo se mai departe copiilor «cei trei mu[chetari»/ {i du-m`// peste at\ta b`trîne]e f`r` de moar-
afl` acum funia supl` a gîtului/ [i gheru]a mai ales nu uita s` le spui c` nici unul nu te/ [i tinere]e f`r` de art`“. Memoria, pentru
vesel` a celor treizeci de ani/ (care se apro- scap`./ Ei doar se prefac“) sînt elementele salvarea c`reia poeta a renun]at alt`dat` la
pie, se apropie).“ Cei treizeci de ani par s` cele mai puternice care o men]in pe Mariana „art`“, nu i-a servit la nimic. Realitatea con-
marcheze deja epuizarea, spaima c` nu mai Marin conectat` la prezentul poetic. De ase- tinu` s` poarte un chip negru [i r`zbun`tor.
exist` suficient` energie în aceast` fiin]` menea, rolul pe care divinitatea îl joac` în Gabriel Liiceanu î[i deschidea U[a inter-
pentru a duce mai departe lupta împotriva poemele sale pare s` se p`streze (cel pu]in la zis` cu observa]ia c`, probabil, terapia prin
realit`]ii corupte, spaima c` odat` cu tre- Elena Vl`d`reanu, în timp ce alte poete scris nu are efect în faza acut`, ci doar în re-
cerea timpului puterea de lupt` va sl`bi, din dou`miiste se apropie mai mult de exhibi]io- misie [i convalescen]`. Referindu-m` la po-
moment ce viermele nu va înceta niciodat` nism decît de o tensiune autentic` în aceast` ezia Marianei Marin, a[ putea spune c` nici
s` lucreze, putrezind încontinuu voin]a rejectare a divinit`]ii). De[i divinitatea este m`car probabilitatea nu a avut vreodat`
(„viermele `sta harnic“, „viermele vesel“). De invocat` în mai multe poeme din Mutilarea [ansa s` existe.
aceea, poeta se simte ca o „p`pu[` a dezas- artistului la tinere]e, nu este vorba niciodat` 

VI CULTURAL SUPLIMENT nr. 236 (494) 1-7 octombrie 2009

OBSERVATOR

Cînd poezia conjur` eticul
e[i bucure[teanc`, poeta Mariana
D Marin a fost perceput` ca ]inînd de
neoexpresionismul optzecist, arde-
lenesc la origine. Mircea C`rt`rescu, în capi-
tolul despre poezia optzecist` din Postmoder-
nismul românesc, define[te poezia ei drept „o
combina]ie ciudat` de Florin Iaru [i Ion
Mure[an“, dar o plaseaz`, partinic, în „cercu-
rile marginale“, în raport cu optzecismul poe-
tic „esen]ial“, acesta din urm` fiind dat, de-
sigur, de poe]ii din antologia colectiv` Aer cu
diamante (Mircea C`rt`rescu, Traian T. Co[o-
vei, Florin Iaru, Ion Stratan; Editura Litera,
1981). În 1982, la aceea[i editur` apare un
al doilea volum colectiv, Cinci (Romulus Bu-
cur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Ma-
riana Marin, Alexandru Mu[ina), care ar re-
uni, conform lui Mircea C`rt`rescu, „autori
mai curînd «centrifugi» fa]` de optzecismul
© Tudor Jebeleanu
standard“. În considera]iile lui Mircea C`rt`-
rescu se fac sim]ite anumite mi[c`ri interne,
[i, probabil, rela]ii de putere ale grupurilor în
cadrul Cenaclului de luni, unde se afirm` to]i
ace[ti poe]i antologa]i (unii mai vedete, al]ii
mai în umbr`).
Ast`zi îns`, problema se pune cu totul
diferit, nu în termeni de centru [i margine, ci
în termeni de valabilitate poetic`. În rîndul a-
cestor poe]i, ei în[i[i cu individualit`]i distinc-
te (asupra c`rora nu voi insista aici), Mariana
Marin, disp`rut` prematur în 2003, face
figur` aparte. Poezia ei intransigent`, dra-
matic-elegiac`, brutal-(neo)expresionist`,
f`cut` din cioburi de realitate [i jum`t`]i de
simboluri, ocolind biografismul propriu-zis,
tot a[a ca [i posibilele urme (textuale) ale
Despre Mariana Marin
ca nume de strad`
n vara anului 2001, ne-am zb`tut cî]iva
Î prieteni [i am organizat o licita]ie de
opere de art` în beneficiul Marianei Ma-
rin. Am „clopotz`rit“ o sumedenie de arti[ti
plastici, colec]ionari de art`, scriitori [i al]i
liber-profesioni[ti (mul]i dintre ei, da-le-ar
Dumnezeu s`n`tate, oameni cu nume grele
[i cota mare), [i fiecare, dup` posibilit`]ile
[i talentul din dotare, a donat lucr`ri, din
vînzarea c`rora s`-i fac` „zestre“ colegei lor
în suferin]`. Pe Madi, care disp`ruse de ce-
va timp f`r` s` ne anun]e unde este, o
prinsesem într-o zi la telefon, absolut în-
tîmpl`tor. Vorbea extrem de încet, cu o vo-
ce pe care nu i-am recunoscut-o: stins`,
pierit`, ca venind de la o uria[` dep`rtare.
Mi-a spus c` nu se simte OK, c` nu se poa-
te deplasa [i c` ajunsese s` cînt`reasc` 47
de kilograme. Am r`mas tr`snit o secund`,
dup` care am început s` urlu la ea s` nu
se mi[te din cas` c` o ia mama dracului,
uitînd c`, s`raca, ar fi fost ultimul lucru pe
care ar fi putut s`-l fac`. N-o mai lungesc:
am alertat imediat o prieten` comun`, care
a reu[it s` ob]in` o consulta]ie urgent` [i,
în scurt timp, am aflat diagnosticul specia-
li[tilor: Madi avea caverne în pl`mîni!
A[adar, în plin secol XXI, în capitala unei
]`ri europene (semi)civilizate, un poet de
prim` mîn` suferea de tuberculoz`, pre-
cum atî]ia al]i poe]i ([i scriitori, sic!) din,
s`-i spunem, secolul al XIX-lea, `la cu ro-
mantismul... Bravos na]iune, bravos po-
por, dus de partid în spate [i în zbor! {i
iar`[i voi [unta firul nara]iunii, spunîn-
du-v` c`, repede-repejor, biata Madi a a-
juns la Preventoriul de la Moroieni, pentru
Adina DINI}OIU
Cu Radu C`lin Cristea, \n noiembrie1981
feminit`]ii (din cînd în cînd persist` vagi
ecouri) r`spunde cumva intransigen]ei
autoarei înse[i, dar [i unui ciudat instinct
autodistructiv. Mariana Marin este, probabil,
printre pu]inele voci poetice de valoare ([i cea
mai pregnant` dintre cele feminine ale
genera]iei) care rezist` ast`zi prin etic, prin
intransigen]a moral`. Exist` destule cazuri,
în istoria literaturii universale (un Céline, de
Tudor JEBELEANU
„re-maierea“ pl`mînilor ei de poet`. Iar su-
ma strîns` din licita]ie urma s`-i asigure
cele necesare în perioada de tratament [i
refacere. N-am s` uit niciodat` generozita-
tea f`r` limite a prietenului meu, Mihai
Oroveanu, extraordinarul om de cultur` [i
manager al complexului de s`li pentru ex-
pozi]ii de la Teatrul Na]ional, care ne-a ofe-
rit un spa]iu foarte mare, numai bun pen-
tru scopul nostru. Erau acolo prietenii mei
binecuvînta]i: Rodica Buzdugan, Marina
Constantinescu, Vlad Ciobanu [i al]i 5-6
„curatori“, a[teptînd ner`bd`tori clientela.
{i... nimic! Pardon, am zis „nimic“ în loc de
„nimeni“. Au trecut: sfertul de or`, jum`-
tatea de or`, ba chiar [i ora întreag` – toate
academice, se-n]elege – [i, în momentul în
care noi, cei cî]iva „luz`ri“ ne preg`team s`
facem bilan]ul, se deschide u[a [i apare
Florin Iaru, a[a cum îl [tiam dintotdeauna,
zîmbitor, jovial, ni]el agitat, scuzîndu-se c`
nu a putut ajunge la ora stabilit` [i... {i
probabil c`, v`zîndu-mi mutra lung`-pre-
lung` [i întunecat`, brusc [i-a refulat tot
entuziasmul s`u de mare poet [i mare prie-
ten... Ei, aicea-i aici, dragii mo[ului! Stau
eu acum în cump`n` [i-n ciutur` [i m`
întreb: s` le spun, s` nu le spun, [i dac`
nu le spun, cu ce vor fi ei mai cî[tiga]i?
Deci, Floric` Iaru, dînd roat` cu ochii peste
um`rul meu [i v`zînd situa]ia în care ne
aflam, mai mult decît „roz`“, a început s`
plîng`. Îi curgeau lacrimile ca unui copil (ce
este!), ca unui om sensibil [i bun (ce este),
ca unui bun [i adev`rat prieten (ce este).
L-am luat atunci în bra]e pe acest mare co-
pil [i i-am promis c` „las`, Floric`, data vii-
pild`), în care nu eticul are ultimul cuvînt de
spus, ci esteticul. Or, cazul Marianei Marin
st` m`rturie, în tragismul lui, c` eticul este
(m`car din cînd în cînd) repus în drepturi,
conjurat, în numele umanismului, în ultim`
instan]`, al unui „nou antropologism“, pen-
tru a-l cita pe Alexandru Mu[ina (colegul de
cenaclu [i de volum colectiv).
O alt` influen]` identificat` în poemele
Marianei Marin – o recunoa[te ea îns`[i,
într-un text – este Grupul de Ac]iune Banat,
mai exact spus antologia colectiv` a mem-
brilor grupului, Vînt potrivit pîn` la tare
(Editura Kriterion, Bucure[ti, 1982) – un
volum care a marcat, de altfel, mai general pe
optzeci[ti. Era acolo un tip de poezie sobr`,
prozaic`, biografist`, cu puternice accente
social-politice, tr`dînd o con[tiin]` civic` [i o
revolt` la adresa regimului totalitar pe care
scriitorii români le eludaser` în scris, evadînd
în splendori imaginare ori încercînd puterile
textului. Mariana Marin, în schimb, alege
calea aceasta abrupt`, violent`, direct`,
revendicîndu-se de la poe]ii germani: „F`r`
prietenii mei – tinerii poe]i germani din Ro-
mânia – / subiectivitatea [i-ar mai fi supt [i
acum degetul/ în fa]a realit`]ii./ U[or n`tîng`
[i îngrozit` de propria sa umbr`,/ n-ar fi
în]eles niciodat` de ce/ poezia a fost invadat`
de mirosul m`cel`riilor/ [i al s`lilor de
disec]ie cu program continuu./ F`r` ei ar fi
fost mai greu./ Mi-ar fi crescut pe creier
micu]a ciuperc` burghez`/ citind sub um-
brelu]` (cu un real interes intelectual!)/
romanele obsedantului deceniu/ sau pro-
blematica prozei sudamericane.../ F`r` ei a[
toare vor veni [i cump`r`tori cu buzuna-
rele pline de argin]i, las`...“. {i lacrimile lui
Florin argint s-au f`cut, iar la a doua lici-
ta]ie s-au strîns b`nu]i (destul de) mul]i.
{i Madi s-a f`cut bine! Pentru prea scurt`
vreme...
Mariana (Madi) î[i iubea nespus colegii
de breasl`, î[i adora comilitonii de genera-
]ie. Sandu, Mircione, Floric`, don’ Traian
formau re]eaua ei de vase comunicante
prin care transmitea [i de la care primea,
cu ajutorul chimismelor numai de ei [tiute,
întocmai [i la timp, tot ce era nou, bun [i
trainic în poezia fiec`ruia. Exploziile ei de
bucurie, de încîntare copil`reasc`, atunci
cînd citea (sau i se citea) vreo ]and`r`
dintr-un poem copt sau pe cale s` se pîr-
guiasc`, erau celebre. Precum celebre erau
[i filipicele pe care le ridica spre cer, f`cîn-
du-le s` se pr`v`leasc` peste bie]ii muritori
care îndr`zneau ocazional, în scris sau
prin viu grai, s-o „calce pe coad`“. Pe cît de
generoas` (pîn` la uitarea de sine) era cu
cei pe care îi „adoptase“ [i pe care-i „dr`g`-
lea“, exact cum ar fi f`cut o mam` cu prun-
cii ei, pe atît de înver[unat`, de dezl`n]uit`
[i de neoprit era cu cei care îi dezam`giser`
încrederea, „investi]ia“ pe care Madi o f`-
cuse în ei. Celebre erau [i momentele (am
mai scris lucrul `sta) cînd se ridica brusc
[i f`r` o vorb` de la mas`, pentru a se în-
toarce în zece minute din Pia]a Amzei cu,
dup` sezon, o pung` de cire[e, un kil de
brînz` sau oarece mititei, marf` pe care o
trîntea în mijlocul mesei, îmbiindu-ne:
„Lua]i, b`trîneilor, [i vîrî]i în voi!“. {i asta
chiar [i în perioade de „vaci slabe“ pentru
nr. 236 (494) 1-7 octombrie 2009
fi asanat la nesfîr[it/ ]inutul dintre inim` [i
Carpa]i,/ iar ac]iunea singur`t`]ii de fier/ a
S UP L IME N T
locului din care scriu/ asupra mijloacelor de
expresie/ mi-ar fi r`mas mult` vreme la
u[`,/ aidoma unui copil p`r`sit./ F`r` ei a[
fi fost [i mai s`rac`./ «Ceea ce sînt» ar fi des-
chis prea tîrziu ochii/ spre «Ceea ce sîntem»“
(F`r` ei). „Singur`tatea de fier“ [i con[tiin]a
a „ceea ce sîntem“ r`mîn dou` constante
esen]iale, paradoxale, ale poeziei Marianei
Marin. Un eticism dramatic, o con[tiin]` so-
cial`, afirmat` îns` din singur`tatea „locului
din care scrie“, vibreaz` intens în poemele ei,
[i ast`zi, cînd contextul politic al elabor`rii
acestora a disp`rut. Departe de a fi vorba de
un „tezism moral“, „tradus nu o dat` în regis-
tru discursiv [i simbolistic` transparent`“
(cum scrie Radu G. }eposu în Istoria tra-
gic`&grotesc` a întunecatului deceniu literar
nou`), acest eticism se arat` a fi una dintre
vocile poetice autentice, fundamental umane,
[i sunetul inconfundabil al poeziei Marianei
Marin.
Cenaclurile literare studen]e[ti din anii
’70-’80 au fost, practic, adev`ratele spa]ii cul-
turale underground în ceau[ism. Volumele
colective de poezie (Aer cu diamante, 1981;
Cinci, 1982) [i de proz` (Desant ’83, 1983)
sînt produsele acestei activit`]i de „contra-
cultur`“ (cum îi spune Caius Dobrescu, în
Modernitatea ultim`) [i începutul oficializ`rii
fenomenului. Printre rînduri, Mircea Nedelciu
ar`ta deja, în 1979 (în dou` proze din volu-
mul de debut), c` optzeci[tii erau aten]i la
mi[c`rile studen]e[ti occidentale, la mai ’68
în Fran]a, de pild`. Oficializarea era sinoni-
m`, îns`, cu scrierea printre rînduri. Or,
Mariana Marin a fost dintre cei pu]ini care au
preferat, cu orice risc, calea tran[ant` a
directe]ii.

Madi. Nu conta! Contravaloarea premiilor
literare pe care le primea se „topea“ într-o
sear` cu prietenii, de parc` n-ar fi existat
niciodat`. Nu rareori de-o veselie exube-
rant`, cuceritoare [i dezarmant`, adeseori
am`rît`, descurajat`, apatic` [i închis` în
ea ca-ntr-o chilie, Madi era un cristal ale
c`rui fa]ete te l`sau s` întrez`re[ti drama
profund` a unui artist excep]ional, extrem
de vulnerabil, un palimpsest de r`ni care
nu apucaser` s` se cicatrizeze vreodat`,
peste care ap`ruser` altele noi, nevindeca-
bile. Ochii ei îmi aduceau aminte de aceia ai
personajului lui Eduard Munch din pictura
Strig`tul. Privirea unui om singur printre
oameni singuri, care vede un r`u, însp`i-
mînt`tor, implacabil, care amenin]` totul [i
pe to]i. {i nimeni nu i se poate opune, oroa-
rea încape doar în acei ochi care v`d totul,
[tiu ce urmeaz` [i nu pot face nimic.
*
Mariana Marin. Numele unei fete care
a murit. Numele unei prietene-surori pe
care n-o voi uita. Numele autoarei cîtorva
zeci de poeme nemuritoare. Numele unei
str`zi, poate?
*
Edili-dumneavoastr`, mai cump`ra-
]i-v` [i cîte o carte, s` nu v` sune vilele a
gol! Avem o sumedenie de str`zi, stradele,
uli]e [i fund`turi botezate cu nume de
solda]i, frunta[i, caporali [i sergen]i des-
pre care nu se mai [tie nimic, s`racii, cînd
au luptat, unde, contra cui? Avem, de ase-
menea, str`zi botezate: B`l`ria, Betonului,
Azotului, Celofibrei, Consumului, Costi]e-
lor [i, mai presus de toate, strada Vidului!
Bucure[ti – micul Paris? Imagina]i-v` ur-
m`torul dialog: „– Vous habitez où, mon-
sieur Dandin?“ „– Paris, rue du Vide,
monsieur le journaliste, s’il vous plaît!“

SUPLIMENT CULTURAL VII
OBSERVATOR
 „A fi minoritar
S UP L IME N T

în cea mai neagr`

majoritate“
Cezar GHEORGHE

cum cîteva zile, Literatura român` prietenului,/ – nici m`car pentru pumnul de

„A a ucis-o pe Mariana Marin“. Tudor

Jebeleanu scria aceste cuvinte
într-un articol dintr-un grupaj – In
Memoriam Mariana Marin – ap`rut în 2003,
în Observator cultural, [i semnat de cî]iva
dintre prietenii cei mai apropia]i ai poetei.
Departe de a fi o exagerare alimentat` de
momentul cople[itor al mor]ii unei prietene,
afirma]ia lui Tudor Jebeleanu surprinde una
dintre liniile de for]` ale destinului Marianei
Marin. S-a vorbit destul de mult despre
intransigen]a moral` a poetei, de modelul de
verticalitate pe care ea îl comunica prin
atitudinea [i prin poemele sale, îns` nu s-
a vorbit despre pre]ul pl`tit pentru aceast`
intransigen]`. Poemele sale vorbesc despre
pre]ul pl`tit pentru rezisten]a în fa]a
minciunii generalizate. Mariana Marin a fost
argin]i/ ci din team` [i oribil` suficien]`./
Victorioas` tu,/ la cap`tul co[marului,/ [i
«capul în mîini» pe care victorios el,/ per-
plexitate a prostiei,/ îl va a[eza în vîrful
piramidei de capete./ Victorios m`celul de
con[tiin]e/ din care nu ai sc`pat,/ care nu
]i-a ascu]it col]ii.“ (Anne Frank), „De acolo,
de sus, / Rolf Bossert îmi face semn s` nu
tac, s` continui“ (Semnul). Prezen]a figurii
lui Bossert sau a Annei Frank este semnul
unei poezii ce nu poate s` se mul]umeasc`
cu o misiune estetic`, cu un ochi închis în
fa]a dezastrelor istorice: „F`r` prietenii mei
– tinerii poe]i germani din România –/
subiectivitatea [i-ar mai fi supt [i acum
degetul/ în fa]a realit`]ii./ U[or n`tîng` [i
îngrozit` de propria sa umbr`,/ n-ar fi
în]eles niciodat` de ce/ poezia a fost
invadat` de mirosul m`cel`riilor/ [i al s`lilor
de disec]ie cu program continuu./ F`r` ei ar
fi fost mai greu./ Mi-ar fi crescut pe creier
© Tudor Jebeleanu

Mariana Marin micu]a ciuperc` burghez`/ citind sub

umbrelu]` (cu un real interes intelectual!)/
era una dintre romanele obsedantului deceniu/ sau pro-
blematica prozei sudamericane [...] F`r` ei
acele fiin]e a[ fi fost [i mai s`rac`./ «Ceea ce sînt» ar fi
Martie 2000

înzestrate deschis prea tîrziu ochii/ spre «Ceea ce

sîntem».“ (F`r` ei).
Pentru Mariana Marin
cu o luciditate În poezia Marianei Marin nu se aude vo-
cea unei fiin]e neadaptate, ci m`rturia unei
superioar`, care îi singularit`]i pe care poeta a c`utat-o toat` Am vrut s`-]i scriu un poem.
via]a cu o energie [i cu o hot`rîre cu totul Un poem pentru zîmbetul t`u de feti]`,
permitea s` vad` ie[ite din comun, „comportament“ care se Un poem pentru spaima [i singur`tatea
reg`se[te atît în poemele, cît [i în atitudinea din care era cl`dit trupul t`u.
mai departe, infinit ei. Mariana Marin a pl`tit pentru hot`rîrea Dar nici un poem nu te poate cuprinde.
[i periculos mai [i curajul de a se smulge con[tiin]ei unani-
me a majorit`]ii, o majoritate ce nu [i-a dat
Nici m`car ale tale.

departe de realul
imediat.
marginalizat`, aruncat` în uitare pentru
inabilitatea de a ceda în fa]a ipocriziei „cu
care unii au înconjurat cuvîntul pace“.
Poemele sale sînt un adev`rat jurnal al unei
disiden]e sociale, cronici ale unei fiin]e izo-
late pentru curajul de a nu ceda \n fa]a
„nebunii cu chip uman care st`pînea lu-
mea“, încerc`ri de vindecare a realit`]ii:
„Exist` un fel de a fi minoritar/ chiar [i atun-
ci/ cînd tr`ie[ti în cea mai neagr` ma-
joritate./ Asta ]ine de felul în care în]elegi/
s`-]i petreci zilele mai ales în tinere]e,/ cînd
stratul de minciun` pare mai sub]ire.“
(Semnul) Iat` m`rturia unei adev`rate „etici“
poetice, un fel de „salubritate a spiritului“.
Poemele Marianei Marin sînt iluminate de
prezen]a cîtorva figuri tutelare, modele in-
telectuale [i morale, suflete afine în care
poeta î[i reg`sea propria imagine [i de care
era legat` prin ceea ce se nume[te în]ele-
gerea martorului la dezastrele istorice.
Astfel, prietenul Rolf Bossert st` lîng`
Anne Frank: „Victorioas` amintirea mor-
]ilor!/ Vremea în care tinere]ea ta/ trebuie
s`-[i construiasc` o armur`, un viciu/ –
simpl` metod` de salubritate a spiritului,/
victorioas` vederea îndeaproape a la[it`]ii,/
a minciunii gîlgîitoare/ [i prima tr`dare a
vreodat` silin]a s` tr`iasc`, s` p`trund` în
ceea ce Artaud numea „îmbrînceala natural`
a for]elor care compun realitatea“: „Totul e
s` ai un sentiment,/ o cauz` dreapt` [i s`
vrei s` tr`ie[ti./ Poemul î[i înfige atunci r`-
d`cinile în p`mînt,/ desparte cu nuielu[a de
alun/ ceea ce e de ceea ce sîntem/ [i-apoi le
adun`. Poemul e o fiin]` democrat`./ O
fiin]` moral`./ Lui îi cre[te capul/ chiar [i
sub cizmele-n mar[.“ Între poe]ii genera]iei
’80, Mariana Marin a perceput cel mai acut
teroarea, maleficul [i amenin]area regimului
comunist.
Spre deosebire de cei care au „rezistat“
prin cultur`, ea nu a vorbit despre teroarea
institu]ionalizat` de la tribun`, ci [i-a
asumat destinul de poet` nepublicabil`,
sfidînd cu propriile sale mijloace mutilarea
moral`. Mariana Marin era una dintre acele
fiin]e înzestrate cu o luciditate superioar`,
care îi permitea, indiferent de ostilitatea îm-
prejur`rilor, s` vad` mai departe, infinit [i
periculos mai departe de realul imediat [i
aparent al faptelor sociale. Literatura ro-
mân` a „ucis-o“ pe Mariana Marin pentru c`
atitudinea sa a fost pentru unii acceptabil`
numai între paginile unei c`r]i sau poate la
cî]iva ani de la moartea sa, deoarece se
temeau c` poemele sale vor s`ri din paginile
volumelor [i vor r`sturna realitatea. Pentru
aceasta Mariana Marin a fost redus` la
t`cere de con[tiin]a colectiv`. Cuvintele lui
Artaud îi fac îns` dreptate: poezia ei „va
reveni ca s` arunce în aer pulberea unei
lumi ]inute în cu[c`“, o lume pe care inima
sa nu putea s-o mai suporte.

La tine privim doar printr-un ochi de sîrm` ghimpat`,
din cumin]enia noastr` mult prea cuminte.
Mai bine... Dar nu [tiu cum e mai bine. Nici tu probabil
n-ai [tiut. Sau poate n-ai vrut s` ne spui.
}i-a fost prea mil` de noi.
Doina IOANID
29 septembrie 2009
Dac` v` gîndi]i, acum, la Virgil sa poetic`. Avea acest dar al uni-
Mazilescu, ce imagine v` vine în cit`]ii. E foarte greu s` por]i un ase-
minte? menea dar. {tia foarte bine c` nimeni
Imaginile sînt multiple, pentru c` nu scrie ca el. Poate de aceea se [i
n-a fost u[or, între anii ’80-’90, s` comporta, uneori, aberant pentru
tr`ie[ti în România. Faptul c` dezas- unii, alteori, mult mai în]eleg`tor,
trul existen]ial al lui Virgil Mazilescu pentru al]ii. Dac` m` întreba]i, înc`
s-a întîmplat a fost aproape ca o con- o dat`, de imaginea lui Virgil
damnare a noastr`, a celor care eram Mazilescu, \l re]in pe acel b`iat foarte
pe margine [i nu puteam s`-l ajut`m frumos, cu ni[te ochi mari, alba[tri,
în nici un fel. Dac` m` întreba]i ce fel care-[i iubea colegii, care nu vorbea
de imagine p`strez, vreau s` p`strez aproape pe nimeni de r`u, [i care [tia
imaginea unui om extraordinar de s` fie, [i în via]`, ca [i în meserie,
simplu, mult mai simplu decît s-a acela[i, adic` egal cu sine însu[i.
crezut. Un om care, de fapt, nu era
be]ivul Uniunii Scriitorilor, a[a cum Am f`cut aceast` înregistrare cu
de foarte multe ori s-a scris, care era, Mariana Marin în ianuarie 1995,
de fapt, un fidel [i care, dincolo de pentru o emisiune de evocare a lui
orice a f`cut în via]a sa, a iubit Virgil Mazilescu, difuzat` la Radio
poezia. Existen]a lui Virgil Mazilescu România Cultural.
este foarte amestecat` cu traiectoria Anca Mateescu)
(A

VIII CULTURAL SUPLIMENT nr. 236 (494) 1-7 octombrie 2009

OBSERVATOR