RMANIIMU M AL LMINI

C'erina i e t e s l romantie al unu poen de

RealienA m eseu in c a e NA denO C/i
Mibai Fnnineseu

DE REDACTARE
III SUGESTII
Eminescu
()Alegerea textului ilustrativ Luceafarulde Milai

ELEMENTELE STRUCTURA SICONTINUTUL ESEULU

TEXTULUI POETIC
Poemul ceafärul a apárut in 1883, in AImanahuul Societátii
CONIEXTUL România Juná din Viena, fiind apoi
Academice Social-Literare
APARITIE reprodus în revista Covorbiriliterare

Pocmul este inspirat din basmul românesc Fata în grádina

SURSE DE de aur, cules de austriacul Richard Kunisch. Basmul cuprindea
INSPIRATIE
povestea unei frumoase fete de împärat izolat de tatl ei într-un
castel, de care se îndrägosteste un zmeu. Fata îns se sperie de ne-
murirea znmeului _i-l respinge. Zmeul merge la IDemiurg, dore_te
s fie dezlegat de nenurire, dar este refuzat. Intors pe pmânt,
zmeul o vede pe fat, care între timp se îndrägostise de un p-
mântean, un fecior de împrat, cu care fugise în lume. Furios,
zmeul se rzbun pe ci i ii desparte prin vicle_ug. Peste fat el
prvle_te o stânc, iar pe feciorul de împrat îl las s moar în
Valea Amintirii.
Eminescu valorific iniial acest basm în perioada studiilor
berlineze, într-un poem intitulat tot Fata în grädina de aur, dar
modific finalul. Räzbunarea nu i se pare potrivit cu superio-
ritatea fiintei nemuritoare, a_a c zmeul din poemul lui Eminescu
rostesie cu amrciune ctre cei doi p mânteni:Fiji ferici i- cu
glasu-i stins a spusAtât de fericii, cât viata toat Un chin
S-avei de-a nu muri deodat"
Intre 1880 i 1883, poemul este prelucrat în cinci variante
succesive, schema epic devenind pretextul alegoric al meditaiei
romantice.
Aläturi de sursele folclorice ale poemului (basmele prelu-
crate: Fata-n grädina grdina de aur, Miron i frumoasa fär
corp _i mitul zburtorului), poctul valorific surse mitologice _i
izvoare filozofice (antinomiile dintre
geniu _i omul comun, din
filozofia lui Arthur Schopenhauer).
POEM Pocul romantic Luceafärul de Mihai Eminescu
este o
ALEGORIC alcgorie pe tema geniului, dar _i o mcditaie asupra
condiiei
ROMANIISMI MHALLAIINIC
destin pe care tinde sà il depa-
ui
umane dale (onnul supus

SCasca) ui
a pocului apar ne
veche nterprclare
Cea na unui manuscris: ,ln des-
nota pe marginca
mnescu insu_i, care
K. (Kunisch) po-
Cricrea unui voiaj in Tarile romine, germanul
Luceafarului. Aceasta este povestea. lar nfele
eseyte egeda nCT
iam dat este c, dac geniul nu cunoa_te
ul alegoric ce

moarte i numele ui sca/pi de noaptea uitarii, pe

parte de alla
ict pe pamant nici e capahil de a ferici pe cineva, nici capahil de
afi fericil. Eln-are moarte, dar n-are nici norOC.
ALEGORIE Din acest punct de vedere, Luceafárul poate fi considerat o
alegorie pe tema romantic a locului geniului în lume, ceea ce
inseamn c povestea, personajele, relaiile dintre ele sunt trans-
puse intr-0 suit de metafore, personific ri _i simboluri. Poemul
MEDITATE reprezint o meditatie asupra destinului geniului în lume, v-
zut ca o fiint solitar _i nefericit , opus omului comun.
VLIRISM DE O altinterpretare ((Tudor Vianu socote_te personajele"
MASTI poemului drept ,voci" sau ma_ti ale poetului, în sensul c eul
poctic se proiecteaz în diverse ipostaze lirice, corespunztoare
LIRISM DE propriilor contradictii. Privind astfel lucrurile, se poate spune c
ROLURL poetul s-a proiectat nu numai sub chipul lui Hyperion geniul, ci
i sub chipul lui Ctälin, reprezentànd aspectul teluric al brbatu-
lui, sau al Demiurgului, exprimând
aspiraia spre impersonalitatea
universalä, _i chiar sub chipul Ctälinei, muritoarea care tânje_te
spre absolut.
SPECIE Poemul romantic se realizeaz
prin amestecul genurilor
LFTERAR (epic, liric _i dramatic) i
speciilor. al
Astfel, lirismul sustinut de
POEM EPIC-LIRIC- meditatia filozolic i
DRAMATIC schema epic a basnului expresivitatealimbajului este turnat în
i are elemente dramatice: secventele
realizate prin dialog i dramatismul sentimentelor
tasice se intalnese in Elemente
prima i a trea parte nmetamortozele _1lan-
Tatoria lui Hyperion) partea a doua combin c-
specii lirice aparent
incompatibileidila i clega} ar parteca a patra a
ine clemente de meditatie, idil si pastel. poemului con-
In esent,
tuand
pgemui este un monolog liric, dialogul accen
inljimea ideilor care-i confer caracterul filozofic.
ViZIUNEA Viziunea romantic e dat de tem, de
ROMANTICA cietate, de structur, de alternarea relaia geniu-so-
planului
cosmic, de antiteze, de motivele literare terestru cu planul

sul etc.), de imaginarul (luceafrul, noaptea, vi-

poetic, de cosmogonii, de amestecul
(elegie, nmeditaie, idil, pastel), de metamorfozele lui speciilor
ELEMENTE Elemente clasice sunt echilibrul Hyperion.
CLASICE armonia _i caracterul gnomic. compoziional, simetria,
 ROMANTISMUI MiHAI EMINESCu

Tema poemului este romantic : problematica geniului în

TEMA
raport cu lumea, iubirca _i cunoa_terca.

romantic se realizeaz planu-

prin opoziia
COMPOZTIA Compoziia
rilor cosmie i terestru _i a dou ipostaze
ale cunoa_terii: geniul _i
POEMUU în cele patru
se realizeaz
omul conun. Simetria compoziional
interlereazá in prima
pårti ale poemului astfel: cele douá planuri te
doar planul
SIRUCTURA Si în ultima parte, pe când partea a doua reflectá
restru (iubirea dintre Ctälin _i Ctlina), iar partca a treia cste
TEXTULUN POETIC consacrat planului cosmic (cálätoria lui Hyperion la Demiurg,
ruga _i rspunsul).

INCIPITUL Incipitul poemului aflá sub semnul basmului. Timpul

se
ca-n povetil A fost c a
este mitic (illo tempore): ,A fost odat
Portretul fetei de
niciodal ". Cadrul abstract este umanizat.
absolut de factur popular ,o
impårat, realizat prin superlativul
scoate în eviden
unicitatea terestr . Fata
prea frunmoas fat",
,,Cum e
de împrat reprezint pmântul însu_i, iar comparaiile: duali-
o posibil
Fecioara între sfini/ i luna între stele" propun
astrale.
tate: puritate _i predispoziie spre înältimile
PARTEA ÎNTAI Primele _apte strofe constituie uvertura poemului, partea
Atmosfera este în con-
întâi fiind o splendid poveste de iubire.
cu mitologia român, iar imaginarul poetic e de facturá
IMAGINARUL cordan
romantic . lubirease lent din starea de contemplaie _i de
na_te
POETIC
visare, în cadru nocturn, realizat prin motive romantice: lucea
frul, marea, castelul, fereastra, oglinda.
Fata contempl Luceaf rul de la fereastra dinspre
mare a

castelului. La rându-i, Luceafrul, privind spre ,umbra negrului

dor. Semnifica-
castel", o îndrge_te pe fat _i se las cople_it de
a alegoriei este c tata påmântean aspir spre absolut, iar spir
tul superior simte nevoia compensatorie a materialita ii. Pe de alta

parte, iubirea fetei are un accent de cotidian, sugerat de construc-

iasimetric llvede azi il vede manil Astfel dorinta-i gata. In

antitezá, iubirea profund a Luceafrului are nevoie de un lung
MOTIVE proces de ,cristalizare", cum ar spune Stendhal: ,El iar privind
ROMANTICE de saptmánil licade drag fata. Motivul serii _i al castelului
accentueaz romantismul conferit de prezena Luceafrului:
erde viu -aprinde ell In ori_icare sar,J Spre umbra negrui
vcastel Cand ea o s-iapara Apariia iubirii este sustinut de
mitul zburtorului, dar mi_crile sunt de mare finete _i au locin
plan oniric:S pas cu pas in uma eil Alunec-n odaie
Gesturile dezväluie suavitatea sentimentului de iubire: ,Sicane
pat setinde dri caopilavs se culce,/Jatinge máinile pe
iephddnchide geana dulce, iar metafora din versurile /esan
orecileriseanteilOmreajade vpaie" red intensitatea i ac
catejeaiubirii Luceafrului.
ROMANTISMUL MIHA EMINESCu

albastr sau în Dorinta, atracia îndr-

Ca si în Floare mai întâai de o che-
celälalt este sugerat
gostiilor unul pentru
_i puterca sentimentului
PRIMA

scoat în eviden dorul

menit s
CHEMARIE
mare,
La chemarea fetei: 0 dulce-al noptii mele domn,/De ce u vii
din stera sa, spre
a se întrupa
tu? Minl, Luceafárul smulge
se
a s e m e n e a lui Neptun (in conceptia
lui
prima oar din cer _i mare, ochii
totodatä ,un mortfrumos cu
Platon), ca untan r voievod, o frumusete
In aceast ipostaz angelic, Luceaf rul are
vil. de aur moale
construit dupå canoanele romantice:par paloarea
ÎNGER str vezif". In contrast cu
.umerele goale', ,umbra feei interioar .
sunt ochii, care ilustreaz prin scânteicre viaa
fetei ca semn al mori: ,Luce_ti
Str lucirea lor este interpretat de fat
t u m-ngheaj'. Ea inelege incan
Jar de viaj [..V $i ochiul _i refuz
ochii Luceaf rului ca semn al glacialitii
descenta din vrea sã-i
eternizeze iubirea:
Luceaf rul, în schimb,
s-l urmeze.
veacuri multe/i toat
demargean/Te-oi duce
Colo-npalate
s-asculte
| Yumea-n ocean De tine o chemäri-descântec: Coborisin jos
Urmând repetatei
VA DOUA întrupare
cea de-a doua tonalitate
CHEMARE iceafar bland/ Alunecand pe-o raza redat este în
va fi din _i noapte. Cosmogonia
soare

ceru-ncepe a rolil In locul unde piere. In antitez

major: ,Jar aceasta este circumscris
a primei întrupäri,
cu imaginea angelic
DEMON o percepe fata: Oesti frumos5,
Cums
demonicului, dup cum
Un demon se aralaa Imaginea se inscrie tot in
uma-n vis/ negru, marmoreele brae",
canoanele r o m a n t i s m u l u i : pårul
Pentru a doua oar, paloarea feei _i
ochii mari _i minunai". absolut, sunt înelese de fat
lucirea ochilor, s e m n e ale dorinei de
ca atribute ale morii: din Privirea ta m arde. De_i unic între
nou s-l urmeze:Dar pe calea ce-ai
pmânteni, fata refuz
recunoscnd c nu poate
deschisN-oi mergeniciodatals lui: ,Privireata md arde
rspunde cu aceea_i intensitate pasiuni
_ic nu-I poate înelege: ,De_i vorbeTi pe byeles Bu mte por
semnific atracia contrariilor. Luceaf rul
pricepe Dragostea lor
formuleaz sintetizator diferenfa care-i separ: ew sunt neme
witor/ Si egti muritoarel, dar, din iubire, accept supremul
sacrificiu cerut de fata, pri aceasta afirmându-_i superioritatea

fat de ea. Dac omul comun nu se poate înäla la condiia

fata
este capabil, din iubire _i din
nemuritoare, Luceatarul geniul
coboare la condiia de muritor:
dorinta de cunoa_tere absoluta, så
Da ma voi na_te din påcal Pimind o alta lege Cu vecinicia
Suntlegat,/Ci vois m dezlege
Partea a doua, care are in centru idila dintre fata de
P A R T E A A DOUA
imprat, numit acum Catälina i pajul Ctlin, înfi_eaz repezi-
ciunea cu care se stabile_te legåtura sentimental între exponenti
lumii terestre. Este o alt ipostaz a iubirii, opus celei ideale.
Asemänarea numelor sugereaz apartenena la aceea_i categorie:
 a omului comun. Ctalina
statutulsocial: acdde amic ecumu_te asenn.bn.a.a, deolo
e custeam pe ineSi guraln st
enimicTeai porivi ew mine s:
Portretul lui Catalin este realirat in
în antitezà cu stilul vobn
portretul luceatdruluu, pentnu cate ppulane
simbolurile romantice erau motin cle si
mând nemärginirea, desprinse din mit absttate p
infinitul, eternitatea I_adar Mm
întruchiparea teluricului, a mediocrita des ne
pamintene PMev
copil de casd' Bdiar din flori si de pripas/
ochieew obräjei co doi bujor. Ca monl de Dar invdrikznet
enpnere pre
cu

minant este dialogul. ldila se desta_oard sub toma unu n

Pentru a oseduce pe Catälina, Catälin urmeard o
tehnieà asem
natoare cu aceea a vânärii
psärilor în
dilect al romanticilor. Cei doi formeazd un
evul mediu, tmpul pre

fericit, supus legilor påmântene, deosebite de cuplu

norocos 1
legea durd care trà
ie_te Luceafarul.
Chiar dac accept iubirea
inc la iubirea ideal
påmânteanà, Catälina aspud
pentru Luceafar: 0de luceafarad din cer
Maprin 1m dor de moarte Acest dor de marte" ilustrea/a
dualitatea fiintei pämântene, aspiraia specific umanà
spre abso-
lut, dar _i atracia ctre fiüna inaccesibil.
Pasiunea ei este generat _i de obstacolul impus de
tenenta la condiii diferite, de dorina specific romanticà apar-
de a
transforma imposibilul în posibil: \Marse inal lotmai s
Ca
sd nu-l pot ajunged P'åtrunde trist cu rure vecil Din iumea ce
desparteI veet fvoi iubii-n vecil Va rämneo depæte.a
Puterea de sacrificiu a omului de geniu in numele împli-
nirii idealului absolut este ihustrat de intensitatea sentimentuui
de iubire, care duce la renuntarea la
PARTEA A TREIA
nemurire
Partea a treia ilustreaz planul cosmie i constituie cheia
de bolt a poemului. Aceast parte
poate fi divizatà la randul ei in
trei secvente poetice:
zbornul cosmic, rugàciunea, convorbirea eu
Demiurgul i liberarea.
ZBORU Spatiul parcurs de Luceatr este o clätorie regresiv
COSMIC temporal, in cursul cåreia el raie_te m sens invers istoria ereaiei
Universului:St dinsa chaosuluE vaklolan.impxeM de sin
Vedea ca-n aiua cea de-ntdiCum vovaw lumine Zbonul
cosmic potenteaz intensitatea sentimentelor, lirisnmul, setea de
iubire ca act al cunoa_terii absolute. Ampliticarea acestui zbor
culmineaz cu imagunea Luceatrului ca fulger
(Päreaun fiulgen
nenueruptd Ratdcitor prin ele). amintind dinamismul luminii,
purå energie surprins in curgerea ei prin timp _i spaiu. Punctul
in care el ajunge este
spaiul demiurgie, atenporal, momentul
dinaintea na_terii lumilor: Ciekandeejunge nu-lhota/ Niei
achi spxeA CUnoaste/ Si weme-ncearc îN zadar/ Din goluria
Senayle
 c a t d u l insetat
de repios
Dnungul, \iafà
n algul cu adic.a de
Rit nsoukéiAMee setecden repaot,
MA este mumit Hypenon (nume de sugestic
mitolo-
mid
k stngere, lesiod. lyperion.
Ncel cure merge p deasupra). Dupà
KA Cenuhi, atàl Soarelui i
al l unu, un
dvmmtate sunbolicà, era tiul ioner, Hyperion este
titan inis din mvatie de alti titani Dupà
este cel care roste_te
Suarele dmsu_1 Te remareat cà Demiurgul
cà el este Creatorul
PHu intàia oarà numele lui tHyperion pentru
S canoaste esenta l uceat rului.
RUACHNEA perion ii cere Demiurgului s-l dezlege de nemurire
pentru a descifra taina ubirii absolute, in numele c reia este gata
desacriticu: eani alwemuPIN ninbSi foeul din privire/Si
esr tikie dm sehinb O ora de iubires". Demiurgul
retuwd cererea lui llyperion. Filozoful Constantin Noica observå
a Hyperion cere s devin altceva, dar pentru asta trebuie s se
nascà din nou. Luceafarul îns se nãscuse odatà cu lumea. Aspi-
raia li este inmposibilà, càci el lace parte din ordinea
a cosmosului, iar
primordialà
desprinderea sa ar duce din nou la haos.
Demiurgul nu-i poate oferi moartea pentru c astfel ar produce
ourtea hmu, ceea ce ar comede cu
negarea de
i explicà Luceatdrului absurditatea dorinei lui, prilej cuDemiurgul
sine.
care este
pusa n antitezà lmea nemuritorilor _i aceea a
urntorn n-_i pot determina
muritorilor. Astfel,
noro i
propriul destin, se bazeaz numai pe
sunt supu_i voinei oarbe de a tri
Schopenhauer). Omul de geniu, în schimb,(intluena filozofiei lui
este capabil de a im-
plini idealuri înalte, atl dincolo de
se
de ordinea timp _i de
spaiu, dincolo
firesc a lumii: Nuoarausteleeu
esourteNoi n enenici noroei prigonir
timp niciloe
meO Omul se aflà sub Si nt cunoayfem
puterea unui destin
nu i se
poate sustrage, ceea ce-i d implacabil cruia
lumea materialà în cea imposibilitatea
spiritualà: Pa
de a trece din
ae wtesedpeaytetCdei tofi së was arasdkDin
OFERTELE Inschimb, Demurgul ii
aiSimorsPrE
DEMIURGULUI laze ale
geniului
oferà lui
Hyperion diferite ipos-
dau ngelepciunefiluzojul:
poctul ipostazaeuvantul meu de
cele gurl Ca orficà): ,Vrei ntai/sa
sd
hpa e eantoveks dau
id mnit cu päduril glas
VLSdete-nPmare".
eatarg/ Ogtiri spreageniul militar cezarul: dau eatarg S
langa
EL IBERAREA Demiurgul stràbate Påmantu-n ung si marea-n larg
pstreazà pentru final
fetei, dovedundu-i inc o datà Luceafäruluiargumentul infidelitjii
iubire, faà de muritoarea Câtälina: superioritatea sa, i în
.pentra eine vrei sa
JoarcestetendreqptaSpreacel pämânt
asreapta rtdcitor/ i vezimori?/
ce te
 ROMANIISU1 MU1ATLMNESCu
smctrc lati de prima, Drin
a este construtå
Partea patra cosninc
PARTE terestru i
douà planurn
interferenja celor cadru romantic
PAIRA Cätälina are loc intr-un
idila Cadin cste umani/at
simbolurilor specitice. Peisajul
TACATAL IN de lume. sub
reat prin prezentaseenele de iubire se pctrec departe
cmunescian,
CATÁLINA tipic in pacca codrului,|
de tei întlorite, în singurtate i lini_te.
erengile
sub lumina blândà a lunii
a lui Ctälin, pätima_a lui sete de
Declaratia de dragoste
iubire exprimat prin metaforele: plea mea de patini..dus
mieudinurmd,ilproiec-
ename biveiemevdeMal,visulaceca
decât din a doua a
partea
teazd pe acesta într-o altä lumin
unicitatca iubirii, constituirea
pocmului. Profunzimea pasiunii _i din terestrá. -Esl
scot pe Catälin ipostaza
cuplului adamic, il locul lui Hyperian
e y japtul c in aceastà scen Ctälina ia
eminesciene
si C tdlin pe cel al Cätülinei n adancul operei
c a r e se caut i se infrunt
JH exist decât dou «personaje»
dublul su. partea pieritoare si cea
intr-un eroul i
joc tragic: Visul chimeric)
C rt rescu,
elernàa eului scindat (Mircea C t lina are încà nostalgia
astrului
mbätat de amor",
A TRElA de data aceasta
oar chemarea,
CHEMARE iubirii _i-i adreseaz pentru a treia
acum steaua norocului:Cobori
modificat, Luceaf rul semnificând
Patrunde-n codr
DOS luceafar bländ/ Alunecänd pe-o ru /
n gandNorocu-milumineaz care se
FINALUL Luceal rul exprim dramatismul proprici condiii,
na_te din constatarea c relaia om-geniu este incompatibil.
Atitudinea este una de interiorizare a sinelui, de asumare
geniului
a eternitätii _i odat cu ea a indiferentei, a ataraxiei stoice. Omul
comun este incapabil s-_i depä_easc limitele, iar geniul ma-
nifest un profund dispret fat de aceast incapacitate: ,Ce
pusa jje ohip dentDacol fi eu sat alhil". Geniul constat Cu
durere c viaa cotidian a omului urmeaz o mi_care circular,
orientat spre accidental _i întâmplâtor: 7räind în cercul vost
VrantlNoroel a petrece7eeun lumeu mea m simt/ Nema
Pitor trece"
LIMBAJUL Farmecul limbajului poctic eminescian este în consonana
TEXTULUI POETIG cu mi_carea ideilor _i tumultul sentimentelor.
Antiteza dintre planul terestru _i cel cosmic este sugerae
la nivel fonetic, de alternarea tonului minor cu cel major, rea
zat prin distribuia consoanelor _i a vocalelor.
particu
Muzicalitatea elegiac, meditativ, este dat _i de pai.
laritaile prozodice: másura versurilor de 7-8 silabe, rilmuad terioar

bic, rima încruci_atá, sunt prezente asonantele _i rima inie

Sustin
(una- luna, zare- rsare, plec - înple).
La nivel morfologic, dativul etic _i dativul posesiv
tonul de intimitate.
 UL MIHA EMINESCU
ANTISAI4
Interjeciile, în dialogul Ctlin - Ctälina: ,máari", ,,ia" _i
abundena verbelor la imperativ in strofele ce constituie che-
mrile fetei, marcheaz adresarea direct: ,coborf", p trunde",
Jumineaz". Verbele la perfect simplu i la conjunctiv din tablo-
ul al doilea susin oralitatea stilului, vorbirea popular: ,se fác"
,,5 râzi", s -mi dat".
Formele arhaice ale unor verbe accentueaz atmosfera fa
buloas specific basmului: ,,i apa unde-au fost czut". Verbele
la imperfect, în episodul cltoriei Luceafrului în spaiul cosmic
denot mi_carea etern _i continu: ,,cre_teau", ,,/recea", ,páred,
,vedea".
La nivel stilistic, poemul este construit pe alegoriei, baza
oamenii comuni, antitez
dar _i a antitezei între omul de geniu _i
Demiurgului: ,Ei doar au stele
cu
care apare _i în
discursul
Noi nu avem nici timp, nici loc./ i
noroc/ i prigoniri de soarte,/
nu cunoa_tem moarte".
cadrul
mai ales în primul tablou, în
Prezenta metaforelor, accentueaz ideea
fata de împrat,
dialogului dintre Luceaf r _ieternizat într-un cadru pe m sur :
cere
iubirii absolute ce se
,,cununi de stele".
palale de m rgean, Luceaf rului sunt utilizate imagini hiper
In portretizarea soara
focde
bolice: tind in adevär/ Scldat în
CONCLUZIA
condiiei geniului, poemul Luceafärul
Pentru ilustrarea armonizeaz tenme i mo-
eminesciene
sintez a operei poetice elemente de imaginar poetic
atitudini romantice,
tive romantice, simboluri ale eternitä i
cultivate de scriitor,
artistice
_i procedee vieii.
temporalit ii/ este o sintez
morii _i ale Tudor Vianu, Luceafärul
,
A_a cum remarc Eminescu
pe care poezia iuiin noiamil
mai de seammoartea
a categoriilor lirice înainte. Dac
ar voi ca
le-a produs mai lui Eminescu s
se
poetica
vremurilor viitoare întreaga oper cu atâtea opere
ale
cum lucrul intâmplat
S-a
piard , dup str nepo ii noytri
s se p streze,
numai Luceafärul
antichitfii, i esenial a poeruhui."
din ea imaginea
ar putea culege