Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Analiză codicologică
I. Scurtă introducere
Viața Sfântului Alexie, reprezintă unul dintre textele religioase cu cea mai largă
popularitate. Legenda celui care a fost supranumit Omul lui Dumnezeu a pătruns în Occident
la sfârșitul mileniului întâi. Cea mai veche atestare a sa o înregistrează literatura franceză.
Redactat pentru prima dată în limba siriacă, acesta a fost tradus în greacă și latină, pătrunzând
în toate literaturile europene creștine.
Includerea textului în mai multe manuscrise este datorată largii difuzări al acestuia.
Legenda fiind găsită în mai multe variante.
Textul nostru este asemănător manuscrisului slavon 165, omisiunile specificate mai
sus fiind caracteristice şi acestuia.
Ms. Rom. 5318, ms. Rom. 480 şi ediţia de la mănăstirea Neamţ, prezintă şi unele
puncte comune, care nu se mai găsesc în alte variante: rugăciunea pe care Alexie o face
înainte de a intra în oraşul Edesa. De precizat este faptul că din ms. Rom. 5318 lipsesc
amănunte care vizează aspecte importante, ceea ce dă naştere la nelămuriri.
Concluzionăm că mns. Rom. 5318 prezintă o versiune distinctă, care nu poate fi pusă
în legătură directă cu nici un alt text românesc. Toate diferenţierele cuprinse în această
variantă se explică prin originalul slavon pus la contribuţie.
ORIGINALUL STRĂIN
Cea mai veche versiune aparţine secolului al XII-lea. Adrianova presupune că
traducerea s-ar fi făcut în zona meridională a teritoriilor ocupate de slavi, de unde a trecut în
Rusia.
Cercetătorii români au constat că originalul care a stat la baza traducerii româneşti
este slavon. Asemănările dintre manuscrisul român 5318 şi manuscrisul slavon din sec. al
XV-lea se pot observa în imaginea de mai jos:
Între cele două variante fiind uşoare deosebiri de formă, nu şi de conţinut.
PROBLEME ALE TRADUCERII
Unele porţiuni din text sunt neclare sau cuprind termeni în contradicţie cu specificul
limbii române.
Exemplu: Iar femeia lui, fiind foarte cu credinţă mare şi să teme de Dumnădzeu, îi
corespunde în ms. Sl. 165 fragmentul:
Iar soţia lui era foarte credincioasă şi se temea de Dumnezeu. Adjectivul slavon
credincioasă a fost confundat cu subtantivul credinţă.
TERMINOLOGIE SPECIFICĂ STUDIULUI FILOLOGIC
CALC, calcuri, s. n. 1. (În sintagma) Hârtie de calc = hârtie translucidă obținută prin
măcinarea fină a pastei de hârtie, folosită la executarea desenelor în tuș, pentru a fi apoi
copiate pe hârtie heliografică (ozalid). 2. Copia pe hârtie de calc a unui desen; decalc (1). 3.
Fenomen lingvistic care constă în atribuirea de sensuri noi, după model străin, unor cuvinte
existente în limbă ori în formarea unor cuvinte sau expresii noi prin traducerea elementelor
componente ale unor cuvinte străine; decalc (2). – Din fr. calque.
FILIGRÁN, filigrane, s. n. 1. Lucrătură artistică de orfevrărie, asemănătoare ca aspect cu o
dantelă, realizată din fire subțiri de aur, de argint etc. sudate între ele. 2. Marcă transparentă
imprimată în timpul procesului de fabricație în structura unei hârtii. [Var.: filigránă s. f.] –
Din fr. filigrane.
HAGIOGRAFÍE s. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viețile sfinților; hagiologie. [Pr.:
-gi-o-] – Din fr. hagiographie.
in octavo [fr in-octavo, lat in-octavo] 1-2 (Tip) (Format de carte) în care coala de hârtie e
îndoită în opt, formând 16 pagini. 3-4 (Carte) de format in octavo (2)
MINÉI, mineie, s. n. Carte bisericească ortodoxă în care sunt indicate, pe luni și pe zile,
slujbele religioase. – Din sl. mineĭ.
SERVÍL, -Ă, servili, -e, adj. (Livr.) 1. Slugarnic; lingușitor, supus. ♦ (Rar) Care ține de
condiția de serv. 2. Care se conformează riguros, fără rezerve modelului; lipsit de
originalitate. Imitare servilă. ♦ (Despre traduceri și traducători) Care se ține în mod formal de
original, neglijând conținutul, ideile; literal. – Din fr. servile, lat. servilis.
BIBLIOGRAFIE
1. Cele mai vechi cărți populare în limba română, vol V, Disputa lui Isus cu Satana,
Editura, Fundația Națională pentru știință și artă, București, 2001.
2. https://dexonline.ro