-Lemnul Crucii-

I. Terminologie specifică

1. Legendă - povestire în proză sau în versuri care conține elemente fantastice sau miraculoase,
prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe etc., caracterul aparte al unui eveniment
(istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen.
2. Apocrif - (despre scrieri) care este atribuit altui autor decât celui adevărat; a cărui autenticitate
este îndoielnică. Scriere religioasă nerecunoscută azi între cele canonice. –
Din fr. apocryphe, lat. apocryphus.
3. Veterotestamentar - ceea ce aparține Vechiului Testament (ex. profeții veterotestamentari). –
lat. vetero („a face să se învechească”)
4. Bogomilic/Bogomilism - doctrină apărută în sec. X în Bulgaria și răspândită în Asia Mică și
Peninsula Balcanică, potrivit căreia Dumnezeu (forța binelui) a creat lumea spirituală nevăzută și
sufletul omului, iar Satan (forța răului) a creat lumea vizibilă și stăpânește corpul omului.
5. Miscelaneu - volum care cuprinde studii, articole variante ale unuia sau mai multor autori.
Rubrică în unele publicații periodice care cuprinde articole, note cu conținut variat. Manuscris
miscelaneu = manuscris vechi cu caracter variat.
6. Signatură - 1. Steluță, cifră sau alt semn pus pe prima pagină a fiecărei coli de tipar dintr-o
carte, pentru a ușura legătorului numărătoarea colilor. 2. Tăietură la mijlocul corpului unei litere
pentru a înlesni zețarului recunoașterea poziției ei. – Din fr. signature.
7. Titla - Semn diacritic asemănător cu tilde, pus deasupra unui cuvânt din scrierea chirilică cu
scopul de a marca o prescurtare.
8. Semiuncială - (Literă de tipar) reprezentând jumătate din mărimea unei unciale.
9. Chinovar - sulfură roșie de mercur, folosită ca medicament și colorant. – Din bg. kinovar.

10. Filigran – 1. lucrătură artistică de orfevrărie, asemănătoare ca aspect cu o dantelă, realizată

din fire subțiri de aur, de argint etc. sudate între ele. 2. Marcă transparentă imprimată în timpul
procesului de fabricație în structura unei hârtii.
 II. Studiu filologic

1. Originea și difuzarea legendei

,,Cuvântul ales al lui Grigorie Bogoslov de cinstita cruce a lui Hristos și de ceale doao
cruci a celor doi tâlhari” din ms. rom. 469, continuare a Legendei despre Adam și Eva, reprezintă
ceea ce în literatura de specialitate este cunoscut sub numele de apocriful Lemnului crucii.
Așezarea acestui apocrif în continuarea Legendei despre Adam și Eva este caracteristică numai
versiunii slave, ca urmare a circulației acesteia, ea a ajuns să poată fi considerată o narațiune
independentă.
Apocriful precizează originea lemnelor din care au fost cioplite cele trei cruci – a lui Hristos și
ale celor doi tâlhari și amintește peripețiile acestora, până la reunirea lor în Ierusalim. Toate cele
trei lemne sunt de origine edenică, lemnul curcii pe care a fost răstignit Hristos, adus de diavoli
în Ierusalim, la porunca lui Solomon, provine din copacul crescut din capul lui Adam , din
cununa acestuia, împletitiă din ramurile pomului cunoașterii. De aceea, când diavolii aduc
lemnul, iau și capul lui Adam, care va ajunge la Ierusalim, fiind îngropat sub pietre, în locul unde
va fi răstignit Hristos.
Din pomul crescut în mijlocul raiului care cuprindea trei părți, partea lui Dumnezeu,
partea Evei și cea a lui Adam, partea lui Adam va ieși cu apa Tigrului și va ajunge să fie lemnul
din care va fi cioplită crucea tâlharului credincios. Partea Evei care părăsește raiului odată cu apa
potopului, devinde lemnul crucii tâlharului necredincios. Conform legendei, după Nașterea
Domnului, în drumul spre Egipt, fugarii sunt prinși de doi tâlhari, fiecare avînd copii mici. Maica
Domnului îl va alăpta și îl va îmbăia pe unul dintre prunci, care avea mama bolnavă, salvându-i,
astfel, viața, acesta va fi tâlharul credincios. Celălalt, nealăptat de Fecioara Maria, este tâlharul
necredincios.
În ceea ce privește originea legendei, autoarea Emanuela Timotin notează faptul că ar putea fi
vorba și despre o origine veterotestamentară (focul aprins de Sit, păcatele lui Lot, înflorirea
tăciunilor), dar și despre una bogomilică (pomenirea numelui Satanael, episodul aducerii din rai
a lemnului crucii de către demoni), fiind foarte des întâlnită la slavii sudici de unde am preluat-
o și noi.
Redacția slavonă a apocrifului Lemnul crucii, atribuită de Grigorie Bogoslovul cunoaște
trei tipuri de versiuni, din prima categorie fac parte copiile cu cea mai clară prezentare care
întrețin logic firul povestirii, a doua redacție conține prelucrări repetate, dar și completări cu
diferite amănunte, iar cea de-a treia redacție reprezintă modificarea celei de-a doua grupe,
diferența principală fiind reducerea părții inițiale care ajunge să fie redată printr-o singură frază.
Datorită acestui fapt, apocriful este legat de Legenda despre Adam și Eva. Însă lucrurile nu se
opresc aici, acestă a treia redacție este și ea clasificată în două sub-redacții, una sud-slavă și una
rusească.
2. Descrierea manuscrisului. Descrierea externă și internă a suportului material
Textul de bază al ediției pe care o avem în vedere este inclus în ms. rom. BAR 469, miscelaneu
intrat în patrimoniul Bibliotecii Academiei la sfârșitul secolului al XIX-lea, în 1882.
Manuscrisul acefal este este format în -8°, având dimensiunile de 146 x 100 mm și
cuprinde 474 de file legate modern. Filele sunt numerotate de mașină, cu cifre arabe.
Manuscrisul este alcătuit din caiete de câte 8 file, prima signatură pe caiet apare pe f. 4 v . Nu are
titlu, de la început lipsesc 6 coli și jumate. Pe f. 4 e signatura de la sfârșit a colii a 7-a. Ultimul
caiet din care au fost scrise numai 6 file, nu reprezintă finalul propriu-zis al miscelaneului, căruia
îi lipsește sfârșitul. Signaturile, aflate la începutul și la sfârșitul caietului, sunt vizibile în cazul
primelor 40 de caiete. În ceea ce privește următorele caiete, de cele mai multe ori se observă
numai titla de la început sau de la sfârșit, și, eventual, partea superioară a slovelor cifrice, ceea ce
indică faptul că filele miscelaneului aveau dimensiuni mai mari înainte de a fi tăiate pentru legat.
Miscelaneul analizat cuprinde două manuscrise diferite, primul acefal, care se întinde de-a lungul
a 55 de caiete și se încheie la fila 383v și al doilea din care s-au păstrat numai 12 caiete, din
ultimul caiet rămânând numai primele 6 file. Miscelaneul este copiat de aceeași persoană care
scria cu slove semiunciale. Titlurile capitolelor și unele inițiale de cuvânt sunt notate cu
chinovar, pentru restul folosindu-se cerneala brună.
Miscelaneul cuprinde nouă texte, iar textul supus analizei nostre Cuvântul ales a lui Grigorie
Bogoslov de cinstita cruce a lui Hristos și de ceale doao cruci ale celor doi tâlhari este al
patrulea, fiind cuprins între paginile 407-427 (de la ultima pagină a caietului 4 pînă la pagina a
patra a caietului 6).
Hârtia are o nuanță gălbuie și este bine conservată, are călușurile la o distanță de 24 mm.
Titulul, inițialele frazelor și paragrafelor sunt scrise integral cu chinovar, slovele fiind mai
îngroșate.
Majusculele au diferite dimensiuni, cele de la începutul paragrafului au 5 mm, slovele
subcapitolelor au și 9 mm, iar slova inițială a textului avea 20 mm. Înălțimea slovelor variază,
între 3-5 mm.
Un rând are 51-56 mm lungime, iar distanța dintre rânduri fiind de 4 mm.
Pagina textului are de obicei, 51 x 100 mm. Între primul rând și partea superioră a foii distanța
este de 35 – 39 mm, între ultimul rând și marginea inferioară a filei se măsoară 25 -29 mm.
Legătura filelor s-a făcut la 10-15 mm de ultimele slove ale fiecărui rând. De regulă, între
cuvinte se lasă puțin spațiu alb.

3. Copie sau original?

Mai mulți cercetători sunt de părere că ms. rom. 469 nu este traducerea originală, ci o
copie. Principalul motiv datorită căruia se ajunge la această concluzie este faptul că există două
straturi lingvistice. De asemenea, putem nota și faptul că ms. rom. 469 este o copie datorită
omiterii unor slove, a unor cuvinte.

4. Datarea
În ceea ce privește datarea ms. rom. 469 putem nota faptul că mai mulți cercetători au
încercat să stabilească acest fapt, părerile lor fiind diferite, însă în aceeași măsură dovedite, încât
nu s-a putut lua ca atare o anumită dată și stabilită ca fiind data exactă. Problema datării este încă
în atenția specialiștilor. Dacă totuși am nota o dată cu aproximație aceea ar fi secolul al XVII-lea.
Aceasta este părerea la care au ajuns mai mulți cercetători, dar au existat, după cum notam mai
sus, și alte păreri, secolul al XVI-lea, începutul secolulul al XVII-lea sau jumătatea acestuia.
5. Localizarea
În încercarea de a localiza textul analizat, vom enumera numai fenomenele care pot
particulariza, într-o oarecare măsură, anumite regiuni, așadar, aducem în discuție fapte
lingvistice specifice și fapte lingvistice alternante.
a) păstrarea lui [ă] în cuvinte precum împăratul (418/5-6) caracteriza în prima jumătate a
secolului al XVII-lea, Muntenia, sudul Transilavniei, aria hunedoreană și regiunea care
cuprindea o parte din Crișana, nordul Banatului și zona Apusenilor
b) fonetismul etimologic [ă] în nărod, nărodul a fost înregistrat în secolul al XVII-lea în texte
provenind atât din aria nordică, cât și din aria sudică.
c) palatalizarea lui [f] la [h], înhigă, fiară, fieri, fi-va, caracteristică Moldovei, dar apărea și în
Muntenia și Transilvania.
d) sunt prezente labiale moi, mearseră caracteristice zonei oltenești
e) se înregistrează rostirea dură a lui [t] nestâns, caracterizând zona nordică.
f) [s] [z] [t] sunt întâlnite în exemple care indică atât o rostire dură, cât și una moale, aduceț,
Dumnezău, însămnat, săcă, sămnat, mearseră, pusease.
g) rostirea dură a lui [ș] în acelaș, așa, greșala, alternează cu rostirea moale, așea, șezând,
greșise. ,,ș” dur este întâlnit în regiunea Munteniei și sudul Transilvaniei.
h) textul prezintă exclusiv [z] întâlnit în Muntenia, în regiunea Brașovului și în zona Sibiului,
fonetismul [dz], neînregistrând o ocurență
i) [ǧ] s-a păstrat în agiunse, pregiur, rostirea cu j fiind proprie Țării Românești și sud-estului
Transilvaniei
j) pronumele negativ nimea atestat în secolul al XVII-lea în Oltenia, Banat și Transilvania.
k) utilizarea exclusivă a numeralului ordinal terminat în -le ar putea fi caracteristică zonelor
nordice
l) articolul variabil (Țara Românească) este utilizat alături de cel invariabil (zona
nordică) ,,cuvânt ales a lui Grigorie”, ,,a lui Adam parte”, ,,cruci a celor doi tâlhari”.
După cum se poate observa în ce am notat mai sus, nu ne putem da seama cu ușurință unde
anume a fost localizat textul. Cu toate acestea, au existat păreri împărțite, la fel ca în cazul
datării. Există, în schimb niște ipoteze aduse de doi cercetători, conform cărora textele din a doua
secțiunea a ms. rom 469, din care face parte și textul nostru, au fost localizate în zona nordică.
Cu alte cuvinte, copia a fost realizată după un prototip nordic, fiind la rândul ei de proveniență
nordică, scribul fiind originar dintr-o zonă în care coexistau particularități ale graiurilor nordice
cu particularități ale graiurilor sudice cu preponderența celor dintâi.
6. Filiația
Stabilirea stemei manuscriselor românești care includ legenda apocrifă Lemnul crucii
necesită operații de clasificare succesive, care să urmărească atât diferențele formale dintre
copiile foarte apropiate, dar și diferențele de conținut care apar între diverse texte cu tema
Lemnul crucii. Dintre toate miscelaneele care includ acest apocrif, textul de bază al ediției de
față, care face parte din ms. rom. BAR 469 este apropiat de cel din ms. rom. BAR 5054.
Ms. rom. 469 ,,Tot așea până în șapte rânduri și fu mai înalt de toate lemnele din lume.” (408/8-
13)
Ms. rom. 5054 ,,Tot așea până în șapte rânduri și fu mai înalt decât toate lemnele din lume. ”
(107/13-14)
7. Motivul lemnului crucii în folclor
Pe lângă cercetări care au la bază informații referitoare la manuscris, anumiți cercetători
se opresc și asupra legăturilor legendei cu literatura populară. Astfel vom nota în câteva rânduri
teme și motive populare întâlnite în această legendă: motivul focului veșnic, păzit de fiare
sălbatice, tema răsădirii unui pom din tăciuni udați cu apa adusă de un om care dorește să
ispășească un păcat greu, apocrifele despre capul uriaș a lui Adam – legende despre uriași.
După cum se observă, niciun cercetător nu s-a oprit și aspura motivului lemnului crucii.
Singurele referiri la acest lemn al crucii fac trimitere la tipul de lemn pe care a fost răstignit
Hristos, în niciun caz la originea sau proveniența lemnului. Acestea apar de regulă în legendele
Maicii Domnului care se afla în cautarea Fiului, fiind inserate în momentul în care Maica
Domnului întreabă un lemnar, pe cel care cioplise crucea Mântuitorului, dacă știe ceva despre
Fiul său. Răspunsul meșterului, făcând aluzie și la crucea din lemn de brad pe care a fost răstignit
Hristos.
Ar mai fi o variantă, întâlnită în Bucovina, în care se vorbește despre crucea ,,de măr dulce” a lui
Hristos, care este răstignit ,,Lângă poarta lui Pillat/Cea albă de brad/răstignit pe cruce/de măr
dulce”.
Bibliografie
1. Cele mai vechi cărți populare în literatura romînă, vol. V, Lemnul crucii, studiu
filologic, studiu lingvistic și ediție de Emanuela Timotin, Fundația Națională
pentru Stiință și Artă, București, 2001, pp. 107-160.
2. Dex online, https://dexonline.ro/ la 09. XII. 2020
3. Lexilogos, https://www.lexilogos.com/ la 10. XII. 2020