Nr.

Intrebare Raspuns
În ce împrejurări, Melchisedec episcop
1 de Roman, face referiri la Filetei
Monahul de la Cozia?

Care este stuctura tipiconala a sectiunii

din Utrenie din momentul
2 pripealelor( evoluti polieleului, psalmilor
izbrani aparitia pripealelor)

Faceti disctintia: prepeale în limba

3 română” și pripealele sunt de origine
romana.

4 Ce înseamnă ,,pripeale bulgărești”?

Nichifor Vlemidis, “neîndestulat” sufletește doar de Psalmii 134 și 135, alcătuiește Psalmii izbrani și din același “dor pios”, Filotei îndrăznește
5 Definiția pripealelor dupa Tit Simedrea mai mult: înlocuiește pripeala Aliluia de la sfârșitul fiecărui verset din Psalmii aleși cu pripeala creația sa personală, căreia Tit Simedrea îi dă
următoarea definiție: „mici tropare, care se cântă cu stihuri alese din psalmi întocmiți de Nichifor Vlemidis la Polieleul sărbătorilor domnești,
ale Maicii Domnului și ale sfinților cuvioși și mucenici mai însemnați” .

6 Limba în care s-au scris pripealele?
Limba în care au fost scrise pripealele nu este cunoscuta, părerile cercetătorilor fiind împărțite. Iațimirskii și Barvinok sunt de părere că
Filoteu si-a scris pripealele la început în limba română. Tit Simedrea susține că pripealele au fost scrise în Greacă iar apoi traduse în slavonă.
Manuscrisul original al pripealelor nu se cunoaște. Mai tarziu, sub influența bizantinologului Ioan D. Petrescu Visarion, Tit Simedrea isi va
corecta punctul de vedere, afirmând că Filotei și-a scris pripealele în dialectul medio- bulgar, care era utilizat atunci în serviciul cultului divin
din Țările Române.

Pripealele au fost compuse in limba slavonă text si muzică de catre Filotei Monahul de la Cozia(aprox anul 1400). Faptul ca dupa 400 de ani
aceste pripeale au fost trecute pe note de compozitorii români, ne ofera garanția ca ele s.au si cântat. Filotei concepand muzică si text
pentru aceste pripeale. Pana in sec XIX s.au transmis pe cale orală, iar cel dintâi care le-a notat fiind Macarie Ieromonahul. Ele apar direct in
7 Cine a pus în notație psaltică pripealele? limba română. Ele nu apar in Psaltichia rumaneasca pentru simplul fapt ca pripealele nu intra in traditia greaca bizantină. Părintele muzicii
psaltice românești, Macarie Ieromonahul a notat aceste pripeale, pe partituri cu neume bizantine. Pripealele apar postum in Tomul I al
antologiei la Buzău 1856. Intre paginile 121-156: 75 de tropare pentru 43 de sarbatori; 32 de pripeale si 43 de marimuri. Acestea sunt asezate
intocmai dupa originalul lui Macarie, anume într-un mod de Ni, glas VIII, ceilalți muzicieni notează pripealele lui Filotei în glas 1, subtonica Ni,
ceea ce nu schimba cu nimic melodia.

Care sunt diferențele de notație între

8 Macarie Ieromonahul și urmăritorii Pripealele și marimurile notate de Macarie prezintă o caracteristica importantă. El notează melodia acestora in glasul 8 cu baza in Ni și
compozitori după acesta în ce privesște cadențand in final pe treapta a-II-a. Aceasta remarca este importantă deoarece toți ceilalți compozitori vor nota mai târziu aceste cantari in
glasul I cu baza in Pa, cu incipit subtonica Ni-Ga. Cu toată aceasta diferența de notație, nu exista nicio influența asupra melodiei care
notația pripealelor?
structural rămâne nealterata.

De ce nu apar pripeale în Psaltica

9 Românească (1713) a lui Filotei sin Agăi pentru simplul fapt că pripealele nu intră în tradiția greacă bizantină a manuscriselor aflate la îndemâna compozitorilor români, și atunci
Jipei? pripealele sunt cântări târzii care au fost “românite” din manuscrise slavone.

Faceți disctinția dintre ,,pripeală” și

10 ,,mărimuri sau veliceanii”

Ce știți despre partitura χευε tradusă Termenul face parte din acele formule indispensabile intonarii unei cantari bisericesti (Tit Simedrea este de parere ca, Filotei a redactat intai
11 pripealele in limba greaca si in acelasi timp le a si pus pe note muzicale bizantine, la aceasta alcatuire a trebuit sa adauge textului psaltic si
,,zicând”
formula λέγε necesara pentru intonarea cantarii!) Intrebare 11

Cine s-a ocupat de personalitatea lui

12 Filotei Monahul de la Cozia? Dar dintre
străini?

De ce este importantă limba liturgică în

13 cult? Faceți o referire la limba liturgică în
Evul mediu românesc

Care sunt limbile în care s-au oficiat

slujbele la români în primele milenii?
14 Argumente pentru latină
Argumente pentru Lb greaca
Argumente pentru lb română
Argumente pentru lb slavonă
Curs new document pag4-10 revin maine cu raspunsul exact. Scuze

Ce spune părintele Stănoloae despre
15 latinitatea și istoria romanilor ca
fenomenu ,,antiromic”?
Faptul că populația stră-română a primit creștinismul în limba latină înainte de secolul VII, când începe să vină în contact cu slavii, este
dovedit de prezența în vocabularul limbii române de mai târziu, a termenilor latini ai credinței de bază: Dumnezeu, biserică, duminică, cruce,
creștin, credință, lege, înger, sfânt, sărbătoare, rugăciune, Crăciun, Paști, Rusalii, tâmplă, altar etc. În legătură cu acești termeni latini din
limba română de mai târziu, părintele Dumitru Stăniloae are o contribuție esențială la lămurirea unor aspecte și mai profunde privitoare la
limba străromânilor. Acesta sesizează cel dintâi faptul că termenii latini creștini sunt deosebiți de cei ai popoarelor latine din Occident, porniți
de la Roma. Această idee o preia istoricul Ștefan Lupșa și o dezvoltă spunând ca: „Dacă misionarii ar fi venit la noi de la Roma, ar fi venit cu
termenii formați de-a gata de acolo și i-ar fi impus și la noi, cum i-au impus în tot Apusul latin. Dar la noi n-au venit cu fides, Trinitas, Deus,
ecclesia, oratio, regnum Dei, pater, incarnatio, ressurectio, assumtio, creator, omnipotens, virgo etc. ci misionarii orientali, având a traduce
termenii grecești evanghelici în care învățaseră creștinismul, au ales din graiul poporului nostru, ca unii ce acum i-au învățat graiul, cuvintele:
credință, Treime, Dumnezeu, biserică, rugăciune, împărăția lui Dumnezeu, Tatăl, Întrupare, Înviere, Înălțare, Făcătorul, Atotțiitorul,
Fecioară...”. Aceasta înseamnă că latina în care s-a propovăduit creștinismul în Dacia a fost o limbă populară, proprie latinității orientale și nu
limba latină literară, care era o limbă universală și se folosea mai mult în scris-citit, nefiind vorbită niciodată de popor în mod spontan. În al
doilea rând, părintele Dumitru Stăniloae se întreabă: „De ce s-a impus așa de repede și definitiv limba latină numai în Tracia și în Dacia? De ce
nu s-a impus nici ilirilor, strămoșii albanezilor?” S-a spus că în Dacia au fost aduși coloniști din Italia, dar legile opreau exportarea masivă a
țăranilor din Italia ca să nu rămână pământurile nelucrate. Legiunea V Macedonica a fost adusă din Palestina, iar în Gemina XIII, XVI erau
mulți sirieni. De aceea, concluzia părintelui Dumitru Stăniloae este următoarea: „Așa stând lucrurile, nu rămâne altă explicație decât că între
limba traco-geților și cea romană era o mare întrudire; cu mult mai mare ca între cea greacă, sau iliră și cea latină (...) Cât de mare era
înrudirea limbii trace cu cea romană e greu de spus...** răspuns mai pe scurt**Populația stră-română primește creștinismul în primele
secole, astfel încât, când începe să ia contact cu populația slavă, deja își consolidase credința creștină. Acest lucru se explică prin faptul că
noțiunile de bază ale credinței creștine sunt redate în limba română prin cuvintele de origine latină: Dumnezeu, biserică, duminică, cruce,
creștin, credință, lege, înger, sfânt, sărbătoare, rugăciune, Crăciun, Paști, Rusalii, tâmplă, altar. Mai mult, Părintele Stăniloae spune ca
misionarii care ne-au creștinat nu sunt de la Roma ci din Orient, pentru că de la Roma ar fi venit cu cu fides, Trinitas, Deus, ecclesia, oratio,
regnum Dei, pater, incarnatio, ressurectio, assumtio, creator, omnipotens, virgo, însă termenii aceștia în limba română sunt din latina
populară: credință, Treime, Dumnezeu, biserică, rugăciune, împărăția lui Dumnezeu, Tatăl, Întrupare, Înviere, Înălțare, Făcătorul, Atotțiitorul,
Fecioară.   Termenii aceștia dogmatici care au fost receptați și asimilați prin actul de propovăduire al misionarilor, nu ne oferă însă și
certitudinea că în teritoriile locuite de stră-români, limba de oficiere și a cântărilor a fost limba latină.

16 Relația dintre români și slavi legături

culturale și cultice

17 ,,Nenorocirea Slavonă! Explicați

18 Cum apar primele cântări în limba

română?

Care este ,,decalajul” dintre apariția

19 cărtilor din Altar și a celor de strană în
limba română

20 Evoluția liturghierului în spațiul

românesc

21 Evoluția ,,Molitfelnicului în spațiul

românesc

22 Cum se cânta la strană în Țările Române?

Limba și cărțile de cult (sec XIV-XVIII)

Studiu de caz Mănăstirea Mihai Vodă

23 (1848) Până în 1848 slujbele la Mănăstirea Mihai Vodă din București s-au oficiat în limba greacă.
Mănăstirea a fost închinată Mănăstirii Sf. Simon Petru din Muntele Athos. Cu timpul, enoriașii
au cerut un cor la biserică, în locul psaltului grecesc. Guvernul formulează o scrisoare din care
reiese că oamenii doreau de foarte multe timp să asculte slujbe în limba română, întrucât
enoriașii nu înțelegeau limba greacă. Răspunsul conducerii mănăstirii vine în 3 zile, se apără
limba greacă pe motiv că majoritatea bucureștenilor cunosc greaca. Chiar starețul mănăstirii,
Meletie Cotroceanul, spune că la Mitropolie și alte biserici din București se folosește limba
greacă. Mai spune că la Mitropolie psaltul grec așezat în strana dreaptă nu aduce vreun scandal,
pentru că cel din strana stângă și preoții își împlinesc datoria în limba patriei.
Guvernul consideră aceste argumente "scandaloase" și menționează că Mitropolia a preferat un
cântăreț grec în detrimentul corului, deoarece nu se găseau coriști desăvârșiți atunci și nici nu
se găseau cântăreți învățați mai buni în psaltichia obișnuită și de aceea se apela la cei grecești.
La 15 februarie 1863. Al. I. Cuza interzice cântarea în biserici românești în altă limbă decât cea

24

Alte denumiri ale ,,Prohodului”

Când apare prima dată Prohodul la

25 români?

versuri ritmatepe o structură anume,după modelul grecesc, este Ioan Pralea Moldoveanu, psaltul de la Iași, ”cel mai mic între musicoșii
26 Cine scrie prima dată la noi Prohodul cu vechi” care în anul 1810, august 10, lămurește cele două Epitafii ”unul adică cel din Sâmbăta cea mare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos,
versuri ritmatice? iar al doilea la Adormirea Precuratei maicii Sale” alcătuite ”în limba noastră cea moldovenească în sfânta Mănăstire Slatina.

27 lipseste intrebarea

28 Cînd apare muzica notată a Prohodului la

Români? națională.

29 Prohodul lui Macarie din 1836. Detalii

 Care este originea cantării ,,Primăvara
30 dulce”?

Cine propune pentru prima dată

31 sintagma ,,În mormânt viață? Primele
variante fiind ,,Viață în mormânt”

Prohodul de l Macarie și Anton Pann La

32 Suceveanu, Ștefanache Popescu și I
Popescu-Pasărea

33 După apariția din 1937 sub îngrijirea compozitorul I.D. Chirescu și muzicologul George Breazul în notație lineară și neumele psaltice care reia
muzica lui Ștefan Popescu în varianta I. Popescu - Pasărea, se dezvoltă gustul pentru cântarea armonică.
Cântarea armonică se dezvoltă în mai multe variante: 2 voci egale, cor bărbătesc, cor mixt, a cappella sau cu acompaniament.
Autori:
Alexandru Flechtenmacher pe la 1886.
Gavriil Musicescu 1900 tipărit la Leipzig (Germania) după muzica lui D. Suceveanu.
Variante corale ale Prohodului
Nicolae Severeanu 1905 armonizarea 4 voci mixte după Alexandru Flechtenmacher.
Gheorghe Cucu 1933 4 voci bărbătești.
I.D. Chirescu 1936 4 voci mixte.
Preotul Eugen Bărbulescu cercetată și întocmită tipărită în 1940 aranjament coral 2 voci egale pentru școlari și popor după versiunea scrisa
de I. Popescu - Pasărea dar nedatată tot 2 voci egale.
Una dintre cele mai interesante aprilie 1940 I.D. Petrescu - Visarion inspirat după versiunea veacului al XVIII-lea

34 Despre Oratoriul de Paști