Acisosi pe vremuri

Jon Pillat
revista,,Letopiseii" în
sosi pe vremuri" a fost scris la Miorcani în 1918 i publicat în
Poezia Aci
în sus`(1923).
anul 1919. Ulterior va fi inclus în volumul ,Pe Arge_ realizeaz o
poezii, autorul
Textul este o capodoper graioas i mi_ctoare. Prin intermediul acestei
cu
doua veacuri, între doua povesti de iubire, care se desfasoar dup acela_i scenariu,
paralel între
diferenele de rigoare.
este structurat în mai multe secvente. Incipitul (primele 3 distihui) fixeaz cadrul în
Discursul liric inaccesibil
timpului,
.casa amintirii", un spaiu mitic, în afara
care se petrece idila. Este un loc al trecutuluj- ,hornul
prezent acest loc este inert deoarece
celor neiniiai (este ascuns de ,obloane", ,poart" ,zvor"). In
nu mai trage alene din ciubuc".
cuprind povestea de ieri a bunicii, inclusiv
Urmtoarele distihuri (4-9) si cele dou monostihuri,
pove_ti, iar strofele 12-17 cuprind povestea
epilogul acesteia. Distihurile1 0-11, fac legtura între cele doua
de azi a nepotului. Ultimul distih coincide cu epilogul.
desf_ura dup un scenariu identic, chiar dac
Cele doua pove_ti din veacuri diferite par a se
conmune ale celor doua pove_ti sunt sunetul
personajele care le însufleesc sunt diferite. Elementele
i graia fetei. Difer recuzita: berlina,
clopotului, lanul de secar, pridvorul, întâlnirea în pragul serii
Lamartine, Heliade Rdulescu, respectiv Fr.
crinolina respectiv trsura, preferinele literare ale celor 2:
Jammes, Horia Furtun în cazul nepotului.
perspectiv obiectiv prima (folosirea
Perspectiva din care se spune povestea difer de asemenea: din
nepotului (folosirea persoanei I). Ceea ce
persoanei a III-a) i dintr-o perspectiv subiectiv, povestea
ce le difereniaz, deoarece sentimentele sunt la
apropie aceste dou pove_ti este mai important decât ceea
fel de puternice, emoiile celor dou perechi sunt asemntoare _i întreaga poveste se desf_oar dup acela_i
scenariu.
adverbelor: pe atunci",
Coordonatele temporale specifice celor dou planuri se stabilesc cu ajutorul
trecute (perfectul compus,
ieri", ,acum". De asemenea pentru a descrie primul plan, se folosesc timpurile
,,tragi", ,,vii". Intre trecut
mai mult ca perfectul, perfectul simplu), iar pentru cel de-al doilea plan, prezentul:
tÉmpurilor verbale din povestea a
si prezent este o continuitate, se observ în acest sens alunecarea treptat a
faptului c i povestea
doua, dinspre prezent spre trecut: eram", ,fu", ai ascultat". Este un indiciu al
nepotului va deveni în timp o poveste trecut.
Cele doua distihuri care fac legtura între cele doua pove_ti de iubire stabilesc totodat si tema
poemului: "ce straniu lucru: vremea! Deodat pe perete/ te vezi aievea numai în stersele portrete. Te
recuno_ti în ele, dar nu _i-n faa ta, /cci trupul tu te uit, dar tu nu-l poi uita..."
Aceste versuri scot în relief efemeritatea vieii omenesti, caracterul trector al vietii ce ne schimb.

Trecutul rmâne doar sub forma unor amintiri _terse, în care ne recunoa_tem ca find noi cei de odinioar.
Versurile referitoare la clopotul care sun în turnul vechi din sat" introduc o not grav în tabloul
senin al idilei. Aceast imagine se repeta i în idila de azi. Ins, în povestea bunicii, sunetul clopotului apare
ca un detaliu ,în vreme ce în idila nepotului capt valoarea unui epilog al ambelor pove_ti. Monostihul ,,de
nunt sau de moarte, în turnul vechi din sat" exprim fragilitatea sentimentelor umane, fundamentale, in
contextul timpului, care curge. Acest lucru este subliniat în mod deosebit în ultimulvers.
Tema poeziei este contemplarea trecerii iremediabile a tinpului.
Versul ,dar ei, în clipa asta, simeau c-o s rmân", exprim un avertisment referitor la iluzia tr£irii
prin iubire. Fiecare cuplu trie_te acest moment iluzoriu, când are impresia c timpul se opre_te în loc i
durata devine etern. Orice moment de împrt_ire a iubirii este unic i desprins de coordonatele temporale.
Acest vers nu se reia în povestea bunicii, nepotul a extras învmintele: trind idila în prezent, el nu a
devenit înc nostalgic, i de aceea versul poetic respectiv, constituie pentru el un avertisment la iluzia tririi
eterniti prin iubire.
Poemul ,Aci sosi pe vremuri" este o art poetic deoarece tlmce_te un alt mod de a concepe
poezia: ca reluare, repovestire a unei experiene emoionale. Imaginea iniial este reluat, copiat,
respectându-se schema i determinând retrirea fiorului primar dup un interval mare de timp.
De_i trimiterile biografice din poem sugereaz evocarea unor experiene personale, poetul le confer
un grad de generalitate înalt. Cele dou cupluri de îndrgostii î_i pierd individualitatea, pove_tile lor se
înscriu în marea poveste a iubirii universale. In aceast poveste, personajele nu mai conteaz, deoarece în
timpul lor se poate transpune orice cuplu de îndrgostiti, care träiesc propria idila dup acela_i scenariu i la
aceea_i intensitate.
Motivul biblioteci" apare frecvent în poemele lui Pillat. Acesta are rolul de a indica epoca în care se
petrec întâmplrile relatate, numind preferinele în moda literar a vremii respective. In vremea bunici
lecturile preferate erau poezile lui Heliade Rädulescu i Lamartine; pe vremea nepotului Fr. Jammes i
Horia Furtun.

Puterea de seducie a acestei poezii st i în ironia sau autoironia din subtext. Astfel, urmtoarele
elemente sunt surse ale ironiei poetice: recuzita romantic (,berlina legnata", larga crinolinä", ,ochi de
peruzea"), poza romantic a îndrgostitului (,m-ai gsit , zâmbindu-ne", fi-am _optit poeme").
Versurile au o muzicalitate deosebit. Se folosesc inversiuni (prea naiv eram", »_tersele portrete",
Straniu lucru'"), aliteraii (,sri subire-o fata") i asonane (un clopot a sunat de nunt sau de moarte").
Rolul acestor mijloace este de a contura o viziune senin melancolic, împcat asupra existenei.
Poezia se încadreaz în direcia traditionalist, o tendin de autoconservare, care se opune evoluiei
rapide a poeziei moderne. Daca modernismul este un mod de a simi, tradiionalismul este un stil ce se
încadreaz într-un program. La nivelul sensibilitii exist o unic direcie, care se conserv atât în
tradiionalism, cât i în modernism. Tradiionalismul lui Pillat se traduce în mai multe planuri prin: preferina
pentru specia pastelului i pentru universul rural ca topos al imaginarului, cultivarea formelor prozodice
tradiionale (distihul, rima împerecheat), senintatea viziunii, tonul elegiac al evocrii.