Aci sosi pe vremuri

de Ion Pillat

Poezia ,,Aci sosi pe vremuri,, de Ion Pillat se integreaza in ciclul de poezii ,,Florica,,
integrat in volumul ,,Pe Arges, in sus,, (1923). Scriitor traditionalist, Ion Pillat este considerat
de critica literara reprezentantul pentru acest curent, deoarece poeziile sale creeaza un
spatiu patriarhal.
Traditionalismul este o miscare literara manifestata in perioada interbelica, carei ideologie
se cristalizeaza in jurul revistei ,,Gandirea,, sub conducerea lui Nichifor Crainic. Se
manifesta in opozitie cu modernismul si presupune intoarcerea catre universul patriarhal.
Titlul prezinta legatura trecutului cu experienta recenta si este alcatuiut din adverbul la
forma populara ,,aci,, , verbul ,,sosi,, la perfectul simplu si locutiunea substantivala care
reprezinta notiunea timpului.
Temele poemului sunt iubirea si timpul. Acestea valideaza doua planuri temporale: planul
trecutului, reluand experienta bunicilor si planul prezentului trait de eul liric. Motivele centrale
configureaza spatiul patriarhal in care are loc idila: pridvorul, lanul de seacara, campia.
Laitmotivul este clopotul, care prezinta imaginea trecerii timpului.
Simetria poemului opune povestii de ieri a bunicilor si povestea de azi a nepotului.
Discursul liric se organizeaza in 3 secvente lirice, avand la baza elemente temporale.
Primele 10 distihuri apar in planul trecutului. Distihurile 11-12 reprezinta planul prezentului,
iar urmatoarele 13-19 alcatuiesc imaginea iubirii prezente, care se indeparteaza de modul
clasic.
Incipitul poeziei din primele 2 distihuir fixeaza prin intermediul metaforei ,,casa amintirii,,
spatiul familiar al rememorarii nostalgice a trecutului. Casa este de tip traditionalist,
avand ,,pridvor,, , ,,obloane,, si ,,zavor,, , peste care paianjenii au tesut panza lor, semn al
trecerii timpului. Starea de parasire in care se afla aceasta locinta a stramosilor devine un
spatiu privilegiat pentru urmasi, fiind accesibila doar pentru el si prin intermediul casei el
poate sa reinvie trecutul.
Al treilea distih deschide planul trecutului. Secventa compune o lume mult apusa, Ion
Pillat imagineaza o emotionanta povestea de dragoste pe care au trait-o bunicii sai. Idila
reflecta puritatea sentimentelor din vremuri stravechi, pe cand bunicalui Calyopi venise cu
trasura prin lanul de secara, acasa la bunicul sau. In plus, portretul bunicii contureaza da
acelor timputi. Ea era imbracata in ,,larga crinolina,,.
Cheia ideatica a poemului este reprezenata de urmatoarele distihuri: ,,Si cum sedeau…
departe un clopot a sunat/ De nunta sau de moarte, in turnului vechi din sat,,.
A doua secventa poetica marcheaza reflectia asupra semnelor vremii care isi lasa
amprenta asupra timpului, dar sufletul nu este afectat, deoarece apartine lumii eterne: ,, Ce
straniu lucru, vremea!,,.
A treia secventa poetica se construieste pe planul rezentului si utilizeaza la inceput
comparata: ,,ca ieri, acum,,. Opozitia marcheaza repetabilitatea existentei umane si
continuitatea generatiilor. Iubire dintre cei doi este creionata in aceeasi lnii diafan, diferenta
tine doar de moda vremii: iubita coboara din trasura, iar iubitul ii recita poeme simboliste:
Francisc Jammes si Horia Furtuna.
Ultima parte a poemului reprezinta un epilor al ambelor povesti de dragoste: ,, Si cum
sedeau…departe, un clopot a sunat/ Acelasi clopot poate-in turnul vechi din sat…,,. Ideea
care decurge de aici este ca viata si moarte sunt doua valori esentiale ale existentei umane.
 Elementele de expresivtate contureaza imaginea satului patriarhal in maniera
traditionalista. Se remarca aici jocul subtil al timpurilor verbale unde perfectul simplu si
imperfectul contureaza cele 2 planuri: planul trecutului redat de imperfectectul
verbelor: ,,zabrelira,, , ,,imbatranira,, si ,,erau,, , iar perfectul simplu: ,,sosi,, apropie planul
trecut de prezent. Planul trecut se releva prin evocare, in timp ce prezentul constituie iubirea
nepotului.
Din punct de vedere prozodic, textul se incadreaza in traditionalism, avnd rima
imperecheata si ritm iambic, iar masura este de 13-14 silabe.
In concluzie creatia lui Ion Pillat apartine traditionalismului, prin maniera clasica in care se
realizeaza discursul liric, prin idealizarea trecutului si culturii stramosilor, prin tematica rurala
si exprimarea unei stari nostalgice.